Drum Nou, ianuarie 1958 (Anul 15, nr. 4057-4081)

1958-01-03 / nr. 4057

AM HOI-CH BUCURIE „ ... Mînaţi măi flăcăi!“ (Urmare din pag. l­a) Sînt azi pentru noi o fată / Tuturor le spunem frate / La mulţi ani şi sănătate! / Nu vă lăsaţi măi flăcăi,„ Minaţi măi... hăi”. Spre zori, comesenii se simţeau cum nu se poate mai bine, toţi flind cu chef. Apa de struguraşi de la Tîrnave, înveselise deopotrivă inimile tuturora, aducînd zîmbete pe buze şi mare chef de vorbă. ..Odată pe an îi Anul Nou” grăia cite unul. Cete­­raşii, care goliseră însetaţi cîteva clondire rotunjoare, ziceau drăceşte din instrumentele lor melodii plăcute şi săltăreţe. Ei treceau din valsul legănat şi uşor, în ceardaşul înfocat şi iute şi terminau într-o veselă „fa­­gărăşană” sau într-un dans mai din zilele noastre. In vîrtejul jocului se prinseseră lingă perechile mai tine­rele, care se învîrteau fără pic de hodină, tipografii mai vîrstnici ce dănţuiau cu nevestele lor sau mă rog... cu ale altora. Meşterul maşinist loan Stingh­e, invitase pe tînăra montatoare Marga­reta şi dansau de-ţi era mai mare dragul să-i priveşti. Sub pălăriuţa „japoneză” de carton colorat, ochii negri ai fetei luceau jucăuşi ca doi năsturaşi Bătrînul tipograf îşi împin­sese spre ceafă tichia de „husar”, tot din carton, şi trăgea cu ochiul la sa­xofonistul voinic ce-şi umfla obrajii împingînd aerul în instrument. „Zi­­ că-i zici bine...” Linotipistul Ionică Negrea se înlănţuise în dans cu o tînără legătoreasă, căreia îi tot şop­tea vorbe tainice la ureche, la auzul cărora, fetişcana rîdea arătîndu-şi mărgelele albe ale dinţilor. In ăst răs­timp, în sala mare, unii oaspeţi mai mîncăcioşi, se îndestulau cu fripturi şi sarmale aburiuide, ce îndată ce­reau să fie udate... Pe scenă, lîngă brăduţul încărcat cu „zăpadă“ şi daruri, sau alături de homarul negru, suit pe o casă s-au adunat vreo cui­­va. A venit fotograful şi vor să se pozeze. „Acum zboară păsărică! Hon! Gata“. Şi toţi sînt prinşi cît ai clipi, în aceeaşi poză, îmbrăţişaţi plini de voioşie. ... Şi pînă-n zori a ţinut petrecerea şi voia bună. Vorba acelui tipograf: „Odat’ pe an îi Anul Nou. Şi cînd o fi rău numa' aşa să ne fie...“ I. G. Veselie şi voie bună împreună cu familiile lor construc­torii de tractoare au întîmpinat noul an în spaţioasa lor cantină din in­cinta clubului. Bunăvoia şi veselia caracteristică zilelor de sărbătoare n-au lipsit nici de asta-dată. Cu acest prilej, cei prezenţi se felicitau reci­proc „La mulţi ani”, „Noroc“, închi­­nînd pahare cu vin pentru sănătate şi prosperitate, pentru fericirea lor. Din cînd în cînd, prinşi în hore şi în sîrbe, ei săltau sprinten în ritmul orchestrei. Motivele de bucurie şi veselie n-au lipsit căci constructorii de tractoare au sărbătorit nu numai încheierea unui an calendaristic ci totodată şi bilanţul bogat al realizărilor lor. Ei se mîndresc şi pe bună dreptate, cu cele 100.000 de tractoare (socotite în tractoare convenţionale de 15 C.P.) construite pînă acum precum şi ca importantele modernizări aduse trac­torului romînesc. Printre cei de faţă la încheierea unui an şi începutul al­tuia, erau: directorul general Virgil Actarian, strungarul Crăciun Craio­­veanu, maistrul turnător Gh. Oaneca, vopsitorul Dumitru Morăraş, ing. Alexandru Tripşa, tehnologul inova­tor Constantin Batista, tînărul oţelar Florea Dalca, strungăriţa Ana Bere­, chet şi alţii. Mulţi dintre fruntaşii în producţie prezenţi la întîmpinarea noului an, au fost felicitaţi în repetate rînduri de tovarăşii lor de lucru, de conducerea uzinei, pentru succesele lor deosebite, obţinute la locul de muncă. Astfel u­rările nu mai conteneau, răsplătite de fiecare dată prin ropote de a­­plauze. Sărbătorind la un loc încheierea a încă unui an bogat în roade, con­structorii de tractoare au avut pri­lejul să cimenteze relaţiile prieteneşti din cadrul uzinei, manifestîndu-şi în acelaşi timp recunoştinţa faţa de via­ţa nouă pe care şi-o clădesc. Trecînd pragul noului an, ei sînt hotărîţi ca şi de acum înainte să-şi aducă con­tribuţia la îmflorirea patriei, la bună­starea poporului. Muzica, dansul, mesele încărcate cu bucate şi tradiţionalele ciocniri de pahare, au întreţinut buna dispo­ziţie a oaspeţilor pînă-n zorii primei zile a noului an. N. N. OniscoLu ia fioBaaif dinteatru E obiceiul ca in timp ce pe întu­neric ceasornicul bate ultimele clipe ale anului ce se încheie, fiecare să rostească în gînd o dorinţă pentru noul an. Strînse buchet, acestor gîn­­duri li s-ar putea atribui semnificaţia unui program colectiv, semnificaţia unui simbol. Pentru studenţii Insti­tutului politehnic din Oraşul Stalin, aduse „la acelaşi numitor”, gîndurile către anul cel nou, se sintetizează în cuvintele: Pace, învăţătură rod­nică, sau în cazul că studentul se află în ultimul an de studiu, diplo­ma de inginer. Intr-una din sălile institutului un­de studenţii au petrecut cu entuzias­mul şi voioşia, caracteristică lor re­velionul 1957—1958, am întîlnit cîţi­­va vechi prieteni sau am făcut cu­noştinţe noi. Substituindu-mă — cu consimţămîntul lor — noului an, am întrebat pe cîţiva, cu privire la dorinţele rostite în gînd atunci cmd lumina a marcat hotarul dintre ani. — Vreau în primul rînd să fie pace. Vreau să obţin la învăţătură rezultate cel puţin tot atît de bune ca şi în anul 1957 — ne-a spus tov. Tom­a Parasiie, student în anul IV. — Acest revelion este primul re­velion studenţesc pe care-l petrec, înainte de a veni la institut am fost lăcătuş în uzinele „Vasile Tudose" din Colibaş. Aşi vrea ca în 1958 să-mi pot achita — măcar în mică măsură — prin succese la învăţătură, datoria pe care o am faţă de partid, pentru că îmi creează posibilităţi de studiu la care altădată nici nu aş fi putut visa. Aceasta este dorinţa tânărului Emilian Popescu din anul I mecanică. Studentul coreean Rim The Jun din anul V ne spune că dorinţa sa este să se întoarcă în patrie cu di­ploma de inginer. Scrisorile primite din îndepărtata sa ţară îl anunţă că este aşteptat de sarcini multiple. Co­reea are nevoie de ingineri buni şi cît mai mulţi. Anul 1958 s-ar putea spune că a­­duce în tolbă diploma de inginer pentru foarte mulţi studenţi. Printre ei se numără şi tovarăşii Aurel Go­­gor, sau Ion Petrescu. Studentul al­banez Reramixhi Thoama din anul II silvicultură, sau chinezoaica Ceao Li Kuan venită din îndepărtatul Kan­ton, asemeni coreencii Li Dog Hoa — rebotezată de colegii romîni şi maghiari Mirika — student­ din di­ferite părţi ale lumii, asemeni sute­lor şi miilor de studenţi romîni, maghiari sau germani şi-au rostit in pragul noului an, dorinţa tinereţii avîntate, dorinţa de realizări noi puse în slujba oamenilor. — Vrem să fie pace şi să învă­ţăm mai bine. Vrem să fim ingineri talentaţi şi pricepuţi! Şi fără îndo­ială că atunci cînd au gîndit astfel, ei aveau trează în minte conştiinţa datoriei pe care o au faţă de oame­nii muncii, faţă de poporul care-i aş­teaptă. D. DRAGAN Dansul a fost di­n plin gustat de studenţii care au petrecut revelionul la Institut. Pentru 1958 urările sunt reciproce. IN CLIŞEU: Tov. Gheorghe Nitescu, rector al Institutului politehnic la mijlocul unui grup de studenți în primele ceasuri ale noului an. în oraşul Rîşnov Oamenii muncii din oraşul Rîşnov, au încheiat anul 1957 cu importante succese în muncă. Planul de produc­ţie pe anul 1957 a fost îndeplinit de toate întreprinderile din oraş. Majoritatea salariaţilor Fabricii de scule care nu şi-au petrecut revelio­nul în familie, la prieteni sau la res­taurant, n-au avut nimic de regre­tat. Ei şi familiile lor au păşit in anul 1958 cu aceeaşi voioşie plină de optimism, în frumoasa şi încăpătoa­­rea sală a fabricii, proaspăt reno­vată. Atît în cinstea noului an, cît şi pentru izbînzile obţinute în producţie, invitaţii la revelion, au ciocnit paha­rele cu vin, urîndu-şi sănătate, ferici­re, ani muri şi noi succese. înainte cu cîteva minute de so­sirea noului an, tov. Damian Zahar­­ci­şin, secretar al corintetului orăşe­nesc de partid şi tov. Miron Gurgui, directorul fabricii, au transmis har­nicilor muncitori urări de bine, feli­­citîndu-i totodată pentru realizările obţinute in cursul anului 1957. Apoi, petrecerea şi veselia cu mult belşug la masă, a continuat pînă di­mineaţa ... I. TERTEA, coresp. IN CLIȘEU, O scenă din grandioasa realizare a cinematografiei sovietice, „Don Quijotte*", care se uf­lează la cinematograful „Popular“ din Orașul Stalin. W­­KAff „Ce spun tovarăşii de la revizia de vagoane C.F.R.“ La rubrica „Ne scriu corespondenţii şi cititorii despre aşa-zise probleme mărunte” din ziarul nr. 4039 a apărut o notă critică referitoare la modul defectuos în care funcţionează cursa C.F.R. nr. 4325 pe distanţa Oraşul Stalin-Codlea. In urma cercetărilor făcute, s-a con­statat că cele cuprinse în notă, cores­pund adevărului. Pentru remedierea acestor lipsuri, vagoanele­­cores­punzătoare, din care se forma gar­nitura respectiva, au fost retrase din circulaţie. Pentru faptul că nu au verificat fe­lul cum funcţionează caloriferele, şe­fii de tură Oprea Crăciun, Dănilă Ba­­ciu şi Gh. Nan, au fost sancţionaţi. „Inovatorul“ unei noi ramuri de sport Aşa se intitula nota critică apărută în nr. 4025 din 26 noiembrie al ziarului „Drum nou”, referitoare la atitudi­nea şoferului Gh. Boghici, care în ziua de­ 12 noiembrie, circulînd pe li­nia „Steagul Roşu” nu a oprit regle­mentar în staţie, provocînd nemul­ţumirea publicului. Cercetînd cele sezisate, conducerea I.R.T.A. Oraşul Stalin ne răspunde că cele arătate corespund realităţii, fapt pentru care, şoferul, fiind la prima abatere, a fost sancţionat cu mustrare scrisă. Cind unul şi cu unul nu valorează decit zero Analizînd cele arătate în nota miti­tică apărută în nr. 3039 din 12 de­cembrie referitoare la situaţia cămi­nului cultural din comuna Porumbacul de Jos, secţiunea de învaţămînt şi cultură a sfatului popular raional Si­biu, arată că din partea acesteia a existat preocupare, însă vina o poartă sfatul popular comu­nal. Deşi Porumbacul de Jos este o comună cu posibilităţi economice mai mari decit alte comune unde au fost construite cămine culturale,­­ din vina sfatului popular (preşedinte Aurel Văcaru), aici nu sa întreprins nimic. Pentru a remedia oarecum această situaţie, s-a dat spre folosinţă o sală din localul şcolii, unde să se desfă­şoare activitatea culturală, atrăgîndu­­­se toată atenţia preşedintelui sfa­tului popular, să dea un ajutor mai mare acestei probleme. Cursuri pentru femei In comuna Jidvei, şi satele aparţinătoare, CSpilna de Jos şi Feisa din raionul Tîrnăveni, s-a deschis un curs politic pentru femei. La curs participă atît fe­meile romînce cît şi cele germane. Pentru a face mai accesibilă înţelegerea lecţiilor, pentru femeile germane lecțiile sunt predate în limba germană. . «unf euntar­­e: INFORMAŢIE PRIVIND EXPERŢII CONTABILI Secţiunea financiară a sfatului popular al re­giunii Stalin, aduce la cunoştinţa celor interesaţi că, înscrierile la examenul pentru atribuirea ca­lităţii de expert contabil prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 434/1957, se vor face pînă la data de 25 ianuarie 1958. Informații detailate privind modul de întoc­mire a cererii, actele necesare înscrierii, se vor ■putea cere de la secţiunea financiară a sfatului popular al oraşului sau raionului pe teritoriul ca­­ruia domiciliază cel interesat, unde se va putea consulta și programa analitică pentru examenul de expert contabil. VIZITAT! RESTAURANTUL -j/i&gvuyBaAle UI [HOTELULUI „CARPAT! // S/ARO/t** OSt c&pnfura, C1U P P On/! PT * * MATERIALE SUPE­RIOAPE Go»*“' GRĂTAR SPIC/Ai BĂUTURI AN­SB

Next