Drum Nou, octombrie 1962 (Anul 19, nr. 5525-5550)

1962-10-14 / nr. 5536

POL 2. Procesul milimetrilor La începutul lu­­nii iulie, la gazeta de perete a turnă­toriei Uzinei 2 din Braşov a apărut un articol, care a atras atenţia tutu­ror muncitorilor de aici. Era un mate­rial decupat din zia­rul „Drum nou“, intitulat „Din nou pe teren”, în care micul milimetru aducea critici turnătorilor pentru ri­sipa de metal. — E ruşinos pentru noi să fim mereu criticaţi din cauza rebuturilor mari înregistrate la piesele turnate — au spus atunci turnătorii. Oare n-am putea să eliminăm cauzele ? Curioasă din fire, mica unitate de măsură, după trei luni, i-a vizitat din nou pe turnători dornică să afle cum au muncit în acest răstimp. To­cilă Florin, şeful serviciului C.T.C. pe secţie, lucrase tocmai la nişte si­tuaţii. — Ai venit la timp milimetrule. Uite situaţia rebuturilor pe trimestrul III. La reperele din fontă maleabilă am realizat 6,9 la sută rebut faţă de 7 la sută admis, iar la cea cenuşie 5,5 la sută faţă de 7 la sută. Dacă în prima jumătate a anului am ri­sipit mult metal, acum în 3 luni am economisit aproape 20 tone de fontă. De altfel să ştii, că în această perioa­dă noi am realizat şi ch­iar am depă­şit toţi indicatorii de plan. — E frumos, dar cum aţi reuşit ? Ce aţi mai făcut de cînd nu ne-am văzut ? — Multe, chiar foarte multe. Uite ţie pildă, am introdus controlul pe linii de fabricaţie. Să vezi acuma cît de riguros se verifică reţetele de pre­gătire a şarjelor. La maleabilizare se urmăreşte cu exigenţă sporită aşeza­rea corectă a pieselor în oale cît şi respectarea întocmai a diagramelor de maleabilizare stabilite de meta­­lurgul şef. Controlul de recepţie, re­cent organizat, verifică prin sondaj loturile de piese turnate. Dacă nu sunt în regulă se restituie întregul lot pentru recontrolare la cei de la liniile de fabricaţie. Dar să ştii că nu prea avem cazuri. Aceasta datorită controlorilor noştri Solovăstru Va­sile, Stănică Gheorghe, Dudescu Con­stantin şi altora, care acum lucrează mai atent, cît şi măsurilor luate de conducerea turnătoriei. Trecînd la atelierul de maleabiliza­re, oaspetele a rămas plăcut impre­sionat văzînd ordinea exemplară de aici. — Vezi prietene, multe s-au schim­bat și pe la noi, l-a informat comu­nistul Gozar Cornel, maistru la acest loc de muncă. Uite, piesele acum nu se mai introduc la maleabilizare a­­mestecate, ci clasificate pe repere şi şarje de turnare. De cîteva luni, de cînd s-a pus în aplicare inovaţia co­muniştilor Magdalin Iosif, şeful sec­ţiei, şi a inginerului Smidko Andrei cu privire la scurtarea ciclului de maleabilizare, treburile s-au îmbună­tăţit şi mai mult. — Cum adică ? — Foarte simplu. Acum lucrăm ritmic, deoarece productivitatea cup­toarelor a crescut cu circa 15 la sută. Piesele ies cu duritatea prescri­să. Astfel noi vom realiza anual şi peste 400.000 lei economii. Comunistul Ionaşcu Alexandru, formator fruntaş, este un vechi prie­ten al milimetrului. De la el a aflat multe lucruri. — Păcat că n-ai fost aici. După apariţia articolului, în luna iulie, tot colectivul secţiei a format un front larg împotriva rebuturilor. Ar­ticolul a fost prelucrat la consfă­tuirile de producţie. Adunarea co­muniştilor a analizat situaţia rebu­turilor în secţie. Aici maistrul Tă­­măşan Vasile a propus ca la fiecare început de lună să fie revizuite toate S.D.V.-urile. Asemenea propuneri au făcut şi maistrul topitor Sárosi Fran­­cisc, miezuitoarea Oprea Maria şi alţii. Aşa s-au introdus la fiecare loc de muncă grafice de producţie prin care se urmăreşte atît ritmicitatea producţiei cît şi calitatea reperelor. De altfel, să ştii că toate măsurile tehnico-organizatorice realizate în ultima vreme sînt strîns legate de activitatea organizaţiei de bază. — Văd că s-a schimbat şi banda de transportat pămînt. — Aşa e. A fost lărgită, la propu­nerea făcută, la o consfătuire de pro­ducţie, de comunistul Samio Anton. Acum nu mai cade pămîntul peste formele de turnare, crescînd şi pro­ductivitatea benzii. Aşa a aflat milimetrul că la locu­rile importante ale procesului de producţie s-a luat măsura ca toţi muncitorii să fie calificaţi. De ase­menea, la fiecare loc de muncă s-a prelucrat un material despre impor­tanţa calităţii produselor cît şi pre­vederile procesului tehnologic. Cele văzute şi auzite în­ turnătorie, l-au bucurat mult pe oaspete. Trecînd prin fața vitrinei cu rebu­turi, milimetrul a zărit nişte T-uri de ‘A, toli turnate de schimbul condus de Marian Aurel. — Se mai întîmplă­­să apară piese deplasate cu lipsă de material sau necorespu­nzătoare dimensional — au spus turnătorii. Aşadar mai avem rezerve interne pentru continua re­ducere a rebutului. De pildă, în luna trecută, din cauza rebutului depăşit la reperul cămaşa cilindrului, şi-au ri­sipit peste 500 kg. de fontă cenuşie. Tot în această perioadă, beneficiarii noştri au înapoiat uzinei 5.300 kg. repere cu diferite defecte. Aceasta a însemnat altă manoperă, altă chel­tuială. La încheierea vizitei, turnătorii au promis milimetrului că pe viitor vor lua noi măsuri, care să silească re­buturile să bată în retragere și mai mult. A. BARTHA DUPĂ TREI LUNI Săpăturile arheologice de la Tilişca Cercetările arheologice pentru cu­noaşterea cît mai temeinică a aşeză­rii fortificate din epoca dacică de la Tilişca, raionul Sibiu, au continuat şi în vara aceasta. Săpăturile desfăşurate în campania anului 1962 au avut ca obiective stu­diul organizării Incintei cetăţii dacice, noi observaţii cu privire la apărare, urmărirea şi obţinerea unor elemente noi pentru periodizarea fazelor interne de dezvoltare a aşezării şi în special de a stabili mai concret raportul de continuitate între prima şi cea de a doua vîrstă a fierului. Un alt obiectiv 11 forma dezvelirea în continuare a terasei în care s-au descoperit, în 1961, cele două mormin­te de incineraţie, precum şi sondarea suprafeţei dealului „Cetate“, din ime­diata apropiere a aşezării dacice. In legătură cu primul obiectiv, se constată că locuinţele, în care trăiau o serie de slujitori ai cetăţii, erau apăra­te numai de centura exterioară a forti­ficaţiilor. In aceeaşi situaţie se găseau şi atelierele. Pe de altă parte, locuin­ţele conducătorilor, magaziile de cerea­le ale acestora, sau cele în care se de­pozitau alimentele în vederea aprovi­zionării în caz de război, erau construi­te pe suprafaţa platoului superior, fiind ocrotite şi apărate şi de către cea de-a doua linie de fortificaţie. Săpăturile din vara anului 1961 dovediseră deja exis­tenţa unei cisterne săpate in stîncă, ca­re urma să deservească pe apărători în caz de asediu mai îndelungat. Iar lucrările din campania acestui an au scos la iveală resturile de construcţii ale unor staule pentru adăpostul vite­lor ce erau destinate sacrificării pe mă­sură ce întreţinerea apărătorilor o re­clama. Materialele de diverse categorii re­coltate în vara anului 1962 aduc unele precizări mai concludente şi cu privire la diversele faze prin care a trecut popu­laţia care a locuit pe dealul „Căţănaş“. Se constată astfel că începuturile vieţii aici se situează la începutul primei vîrste a fierului (Hallst­att A), adică prin secolul al XII lea î.e.n. Se pare chiar că unele fragmente ceramice pre­zintă caractere care se apropie mai mult de epoca precedentă — cea a bronzului. Pe de altă parte, pe baza ceramicii întîlnite, se observă că prima vîrstă a fierului nu se întrerupe după fazele ei de început, el continuă apro­­piindu-se de cea de-a doua epocă a fie­rului. Descoperirea unor fragmente de vase aparţinînd culturii „Basarabi“, serveşte ca dovadă că în secolele VI şi V î.e.n. aşezarea continua să existe. în colecţia şcolii din Tilişca se păs­trează o serie de fragmente de vase ceramice provenind dintr-o staţiune si­tuată pe suprafaţa superioară a dealu­lui „Cetate“, situat în imediata apro­piere a celuilalt deal, cel cu aşezarea dacică despre care am amintit. Cîteva secţiuni arheologice practica­te la suprafaţa acestui platou, ne-au pus în posesia unui material concludent cu privire la datarea acestei vechi a­­şezări. Ea aparţine epocii bronzului (mileniul al ll-lea î.e.n.). Această sta­ţiune a fost mult răvăşită în epoca feu­dalismului timpuriu, cînd — prin se­colul XIII—XIV — a fost construită aici o puternică cetate cu caracter ţă­rănesc, ale cărei construcţii de piatră legată cu mortar se mai văd şi azi pe o mică porţiune, dar din care se mai păstrează temelii solide, îngropate în pămînt. Aceste importante obiective arheolo­gice vor trebui cercetate şi în cursul a­­nilor viitori. Dezvelirea lor va aduce desigur o serie de noi contribuţii va­­loroase privind istoria veche şi feudală din această parte a ţării noastre. N. LUPU O ăsiiSele r©f­ Ii.5oiî cit mas fes n e g­ospodai sie (Urmare din pag. l­a) Sunt create toate condiţiile pentru ca acţiunea de gospodărire şi înfrumuse­ţare a oraşelor şi satelor regiunii să capete o amploare mai mare, să se sol­deze cu noi şi însemnate realizări. Ca buni gospodari, sfaturile popu­lare vor trebui ca Încă de pe acum să stabilească, pe baza stu­dierii cerinţelor şi condiţiilor din fiecare oraş şi sat, obiectivele concrete ale Întrecerii patrioti­ce pe anul 1963. In acest scop comi­tetele executive vor trebui să asigure consultarea largă a deputaţilor, comi­tetelor de cetăţeni şi a locuitorilor prin consfătuiri pe circumscripţii electorale, cartiere, străzi şi blocuri. Planul de măsuri cu obiectivele con­crete ale întrecerii patriotice va tre­bui să fie supus pînă la începutul lunii decembrie a.c. discuţiei şi aprobării se­siunii sfatului popular respectiv, iar apoi defalcat pe circumscripţii electo­rale şi prelucrat în adunări cu locui­torii pentru ca aceştia să cunoască ce au de făcut. O atenţie deosebită trebuie să dea sfaturile populare procurării mate­rialelor şi uneltelor de care e ne­voie la executarea lucrărilor prin munca patriotică a cetăţe­nilor şi să asigure asistenţa teh­nică prin crearea unui activ larg de tehnicieni şi muncitori cu înaltă cali­ficare, care să îndrume competent lu­crările. Se cere un control şi o exigen­ţă mai mare din partea comitetelor executive asupra activităţii secţiuni­lor şi întreprinderilor de gospodărie comunală, care pot şi trebuie să-şi ducă la îndeplinire sarcinile pe care le au, în cele mai bune condiţii. Un rol important în buna desfăşura­­re a acţiunii de înfrumuseţare a ora­şelor şi satelor îl au comisiile de urmărire a întrecerii ce trebuie constituite în cadrul sfaturilor populare raionale şi orăşeneşti, ţinerea unei evidenţe stricte a muncilor pa­triotice cu ajutorul deputaţilor şi co­mitetelor de cetăţeni. Comitetele exe­cutive ale sfaturilor populare au dato­ria să analizeze trimestrial felul cum se desfăşoară întrecerea pa­triotiei, blind măsurile corespunză­toare. Este bine ca la aceste analize să fie invitaţi deputaţii, preşedinţii co­mitetelor de cetăţeni şi locuitori frun­taşi în munca de înfrumuseţare a ora­şului sau satului. • Chezăşia îndeplinirii cu succes a multiplelor sarcini care stau In faţa sfaturilor populare pentru mai buna gospodărire şi înfru­museţarea oraşelor şi satelor re­giunii este strînsa legătură cu masele de cetăţeni. A cere părerea cetăţenilor în legătură cu acţiunile noi ce urmează să fie întreprinse, a ţine seama de criticile îndreptăţite ale oa­menilor muncii şi a lua măsuri pentru înlăturarea lipsurilor semnalate — iată calea sigură prin care sfaturile popu­lare îşi vor asigura sprijinul deplin al cetăţenilor în rezolvarea tuturor pro­blemelor de interes obştesc. Un sprijin preţios în mobilizarea maselor largi de locuitori în acţiunea patriotică de înfrumuseţare a oraşelor şi satelor re­giunii trebuie să-l dea organizaţiile sin­dicale, de LI.T.M. şi de femei. In jurul întrecerii patriotice, sfatu­rile populare vor trebui să desfăşoare o largă muncă politică de masă, folo­sind toate mijloacele ce le stau la în­­demină (presa raională, centrele de radioficare, conferinţele, brigăzile ar­tistice de agitaţie, diapozitive etc.) popularizind metodele folosite şi reali­zările obţinute, pe fruntaşii în între­cere. Buna gospodărire şi înfrumuseţarea oraşelor şi satelor regiunii noastre este o problemă căreia comitetele raionale şi orăşeneşti de partid vor trebui să-i acorde toată atenţia, controlînd şi în­drumând sistematic munca desfăşurată de sfaturile populare. Prin organiza­ţiile de bază şi grupele de partid pe blocuri şi străzi, ele trebuie să desfă­şoare o asemenea muncă politică în rîndurile locuitorilor oraşelor şi sate­lor, incit să ţină trează la unii şi să deştepte la alţii dorinţa de a-şi înfru­museţa oraşul sau satul in care trăiesc. BUNA GOSPODĂRIRI TRE­BUIE SA PĂTRUNDĂ IN FIE­CARE ORAŞ ŞI SAT AU REGIU­NII NOASTRE. SĂ DEVINĂ MÂN­­DRIA FIECĂRUI DEPUTAT, A FIECĂRUI CETĂŢEAN, SĂ CON­­STITUIE CARTEA DE VIZITA A FIECĂRUI SFAT POPULAR ! DRUM NO­U De curînd, strungarul Victor Gheor­­ghiu, de la Uzinele de tractoare, lu­crează la un utilaj nou, de mare pro­ductivitate. Insuf­indu-şi în scurt timp cunoştinţele necesare pentru minţi­rea corectă a maşinii, el îşi depăşeşte cu regularitate sarcinile de plan în medie cu 50 la sută, dînd totodată piese de bună calitate. Trei ani de activitate Cu trei ani în urmă a luat fiinţă pe lingă clubul uzinelor „Rulmen­tul” o formaţie de dansuri populare care număra pe atunci 16 membri. Erau printre ei muncitori şi func­ţionari ca Ana Casto, Elena Florea, Adriana Moraru, Gheorghe Oană, Constantin Stroe, Radu Neagu şi alţii. De atunci şi pînă astăzi la cele 75 de spectacole prezentate de această formaţie artistică au participat peste 40.000, de spectatori. Formaţia şi-a sporit rîndurile numărînd astăzi 30 de membri. Ea are un repertoriu bo­gat, cuprinzînd dansuri populare ro­mâneşti, sovietice, maghiare şi ger­mane. De asemenea, în repertoriul acestei formaţii se află şi dansuri cu subiect contemporan. O contribuţie importantă şi-a adus această echipă de dansuri la depistarea şi valorifi­carea comorilor folclorice ale regiu­nii noastre, în special, ea şi-a îndrep­tat atenţia către acele dansuri care izvorăsc din realităţile noi, din bucu­riile vieţii noi, socialiste, îndrumată îndeaproape de comi­tetul sindicatului şi sprijinită de or­ganizaţia U.T.M. din întreprindere, formaţia de dansuri a uzinelor „Rul­­mentul* şi-a cîştigat un binemeritat prestigiu în rîndul muncitorilor, iar instructorul Simion Matraş şi mem­brii formaţiei sînt hotărîţi să spo­rească şi mai mult acest prestigiu. AUREL TATU, coresp. Si«reponapsa «S© eractocrSKB«»­«».gi© Recent, în organizarea Uniunii so­cietăţilor de ştiinţe medicale şi a sub­filialei sale din localitate, a avut loc la Sibiu un simpozion de endocrino­logie pe tema : diagnosticul hiperti­­roidismului incipient. La lucrările simpozionului au luat parte acade­micieni, profesori şi conferenţiari universitari, medici primari şi spe­cialişti din întreaga ţară precum şi numeroşi medici din oraşul şi raio­nul Sibiu. Pe marginea referatelor prezentate, s-au purtat interesante discuţii, parti­cipanţii la simpozion făcînd astfel un larg schimb de experienţă în ceea ce priveşte tratamentul şi prevenirea hipertiroidismului. ILIE IONESCU, coresp. Nr. S 83. Conferinţe în uzină AU TRECUT DOAR CÎTEVA ZILE de la inaugurarea tradiţio­nalei sărbători a poporului nostru „Luna prieteniei romîno-sovietice“, iar agenda manifestărilor culturale dedicate acestui eveniment, se îm­bogăţeşte continuu. La uzinele de autocamioane „Steagul Roşu“, la club şi în să­lile culturale din principalele sec­toare productive, au avut loc re­cent numeroase manifestări cultu­rale. De pildă, la colţul roşu din sectorul motor, profesorul Ion Ava­­silea a expus conferinţa „Realizări şi perspective ale industriei sovie­tice constructoare de maşini“, iar în sectorul mecanic şef, inginerul Nicolae Şerbănescu a vorbit despre lupta oamenilor sovietici pentru o înaltă calitate a producţiei. Şi în celelalte sectoare ale uzinei s-au prezentat expuneri şi confe­rinţe pe teme ca : „Tineretul so­vietic pe marile şantiere ale co­munismului“ ; „Colaborarea eco­nomică romîno-sovietică“ ; Jurnale de actualităţi pe tema „în lumea ştiinţei şi tehnicii sovietice“ etc. ★­­ ÎN SALA DE FESTIVITĂŢI a întreprinderii „Partizanul Roşu“ Braşov, aproape 200 de muncitori, tehnicieni şi funcţionari au audiat vineri după-amiază conferinţa „Co­laborarea economică romîno-sovie­tică“ susţinută de inginerul Maria Cristodula. După expunere, bri­gada artistică de agitaţie a între­prinderii a prezentat un frumos program artistic închinat priete­niei romîno-sovietice. A. BOERIU, coresp. Medalioane muzicale ZILELE TRECUTE, la Casa prie­teniei romîno-sovietice din Braşov, Teatrul muzical „Gheorghe Dima" a organizat un medalion muzical de­dicat prieteniei romîno-sovietice. Nicolae Ţurcan — secretar de stu­dii muzicale — a vorbit despre „Mu­zica vocală sovietică — continua­toarea tradițiilor muzicii vocale ruse". Expunerea a fost exemplificată cu lucrări ale compozitorilor ruși și so­vietici. La productivitate Înaltă produse de calitate superioară (Urmare din pag. l­a) derii cu calitatea, răspunsul a fost.. ? „Aşa şi-aşa...” Adică la unele produse bine şi la altele mai puţin bine. Aceasta o confirmă şi cele două scrisori sosite în luna trecută pe a­­dresa fabricii, în prima scrisoare un cumpărător din Constanţa arată : „Plăcut impresionat de produsul rea­lizat de Iprofil „Republica” Sibiu, am cumpărat de la O.C.L. Produse industriale din Constanţa, o garni­tură de mobilă tip „Bîlea“. Buna calitate a acestei mobile o face să fie mult solicitată în oraşul nostru”, într-adevăr, garniturile de mobilă pentru sufragerie, bucătărie şi eta­jerele purtînd marca fabricii „Repu­blica” sunt apreciate şi căutate de cumpărători, ceea ce dovedeşte că întregul colectiv se străduieşte să dea lucru de cea mai bună calitate. — Toată mobila noastră — spune maistrul Orlandea Ion — este ca o­­glinda. Prin măsurile luate, respec­tarea ciclului de fabricaţie, s-a reuşit să se îmbunătăţească mult calitatea. La aceasta au contribuit în bună parte şi controlorii tehnici de cali­tate, care urmăresc lucrul pe fază şi vin cu propuneri preţioase pentru în­lăturarea unor deficienţe. Pentru a se asigura o bună calitate a produselor pe întregul flux tehnologic, piesele cînd se predau dintr-o secţie în alta, sînt văzute şi de controlorii de cali­tate. Văzînd că la sertarele de la etajere şi servante furnirul se dezli­peşte, controlorul de calitate, tov. Sacarelis Vasile, a propus modifica­rea constructivă a sertarelor înlă­­turîndu-se deficienţele semnalate. A doua scrisoare a fost trimisă fabricii de către un elev din Cluj, care era nemulţumit de calitatea creioanelor. Colectivul fabricii „Re­publica“ produce diferite creioane pentru întreaga ţară. Acest lucru cere o mare răspundere. Ce poate fi mai neplăcut decît atunci cînd as­­cuţi un creion şi din cauza lemnului prea tare mina se rupe încontinuu. Nu se poate spune că nu s-au fă­cut paşi însemnaţi pentru îmbună­tăţirea calităţii minelor de creioane, dar nu s-a făcut încă totul. Aşa de pildă, de multe ori la sortare nu se ţine seama ca numai acele scîndu­­rele să fie date la impregnat care au fibra dreaptă. Pentru ca fibrele să fie mai moi, scîndurelele se introduc într­-o staţie de impregnare, de unde provin multe necazuri. Deoarece atît controlorii de calitate cît şi maiştrii nu urmăresc îndeajuns cum se res­pectă timpul de impregnare, din sta­ţie de multe ori scîndurelele se scot înainte de termen, lemnul rămînînd tare. S-a mai întîmplat că pentru a depăşi planul nu s-a ţinut seama de calitatea scîndurelelor, ceea ce a dus la creioane de slabă calitate şi de aici sesizări şi reclamaţii. Colectivul fabricii are toate con­diţiile de a da numai produse de bună calitate. Pentru aceasta sunt create toate condiţiile, în secţii lu­crează mulţi muncitori cum sunt co­muniştii Sarossi Bela, Hajdú Wilhelm, Schneider Elena, Harja Liviu şi alţii, care au acumulat o bună experienţă în îndeplinirea sarcinilor şi îmbună­tăţirea calităţii. Experienţa lor va trebui doar extinsă la toate locurile de muncă, în prezent sunt asigurate şi stocurile între secţii, numai că va trebui doar respectată tehnologia de fabricaţie în fiecare secţie şi mai ales la impregnarea şi sortarea scîn­durelelor pentru creioane. Valorificînd din plin rezervele interne şi luînd noi măsuri tehnico­­organizatorice, se poate îmbunătăţi cu mult calitatea tuturor produselor, astfel ca pe adresa fabricii cumpă­rătorii să trimită numai scrisori de mulţumire. Economisesc materia primă La întreprinderea „8 Mai" din Mediaş se acordă o atenţie deosebită economisirii materiei prime. Frumoa­se realizări a obţinut în această di­recţie secţia ştanţe, condusă de co­munistul Iuliu Zagoreanu, care lună de lună reduce consumul specific. In luna august ştanţorul Coroş Gheor­ghe a realizat o economie de 146 kg. talpă, Pepelea Ion 117 kg., şi ştan­ţorul Nagy Ioan, 43 kg. talpa. Pe întreaga lună, colectivul secţiei a realizat o economie de 680 kg. talpă. Aceste rezultate s-au putut obţine prin aplicarea metodelor înaintate de muncă, folosirea cuţitelor de ştan­­ţat după mărimea materialului etc. însemnate succese în economisirea materiei prime şi îmbunătăţirea cali­tăţii au obţinut şi comunista Thäl­mann Reghina, Baciu Nicolae, Brek­­ner Ioan şi alţii. HANCU VASILE, coresp. »♦.î.î.Sî.î.»!.»*«.*. „SFÎNTA IOANA” de B. SHAW la Teatrul maghiar de stat din Sf. Gheorghe „Sfînta Ioana” sintetizează în cea mai mare măsură tot ceea ce teatrul lui Shaw are mai caracteristic. Ca piesă cu subiect istoric, „Sfînta Ioa­na” coboară de pe soclul fals al is­toriei denaturate imaginea cunoscutei eroine franceze, răsturnînd nu numai imaginea convenţional-romantică a Ioanei, ci şi a unei epoci istorice, hiperbolizată de biserica făţarnică. Aluzia contemporană — ca ele­ment esenţial de deromantizare a ima­ginii deformate a trecutului, anacro­nismele evidente încadrate în inten­ţia de parodie a piesei, alterarea pla­nurilor istorice în visul lui Carol, sunt puse în slujba unei pledoarii calde, făcută aproape de sufletul spectato­rilor în favoarea poporului din mij­locul căruia s-a ridicat Ioana. Insti­tuţia feudală, engleză sau franceză şi biserica ei, sînt caracterizate de o pană acidă, consecventă în această atitudine de la primul la ultimul ei cuvînt. Replică după replică, indiferent că o schimbă cu Beaudricourt, cu La Hi­re, cu Carol, Ioana ne dezvăluie o judecată ascuţită şi plină de îndrăz­neală, animată de patriotism, de idei avansate ca acelea ale unităţii naţio­nale şi a controlului oricărei idei prin propria ei judecată. „Vocile” — aceste „voci* atît de comentate, pe care ea le aude —• sînt transparent materializarea propriilor gînduri, cărora învelişul sfînt le con­ferea greutatea necesară pentru im­punerea lor în faţa bisericii şi a sta­tului feudal. Dacă esenţa lor ar fi mistică, unde s-au evaporat ele în momentul jude­cării sau al execuţiei ? De ce nu au avertizat-o ? Teatrul nostru nu dez­văluie de fapt o trăsătură sau o fa­ţetă nouă a piesei, ci subliniază inten­ţia expresă a autorului concretizată şi în substanţiala prefaţă cu care şi-a dotat-o. Acestea au fost adevărurile, — şi peste ele nu se putea trece — care au orientat eforturile Teatrului ma­ghiar de stat din Sf. Gheorghe în perioada de pregătire a premierei. Nu se pot trece cu vederea greută­ţile reale pe care o asemenea încer­care le presupune şi nici nu se poate Moment al creşterii afirma că asemenea încercări sunt la îndemîna oricui. „Sfînta Ioana“ a mai făcut obiectul unor căutări şi precizări chiar în teatrul nostru, ex­perienţa punerii în scenă la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (1958) dezvăluind obstacole serioase. Este cazul să fie pusă și problema criterii­lor de alcătuire a repertoriului, de utilitate — problemă care rezultă în primul rînd din considerarea publi­cului care frecventează spectacolele teatrului din Sf. Gheorghe. Publicul nostru doreşte să vadă piesele lui Shaw, Brecht sau Gorki, aşa cum îl atrage şi dramaturgia ro­­mînească, clasică ori actuală. Necesi­tatea abordării repertoriului de va­loare pledează pentru acest specta­col, dar repertoriul de valoare, tea­trul ideilor incandescente nu este epuizat la „Sfînta Ioana” care pe alocuri e totuşi contradictorie, aşa cum Shaw de-a lungul vieţii sale lungi s-a surprins nu o singură dată negîndu-se, demonstrînd aprins ceea ce negase tot atît de aprins cu alt prilej. în sfîrşit, un criteriu care e necesar este acela al forţelor actori­ceşti, criteriu asupra căruia exempli­ficarea se impune. Teatrul de stat din Sf. Gheorghe numără în rîndurile sale actori talen­taţi, cu experienţă şi dragoste de muncă. Este cunoscut că teatrul exce­lează în interpreţi a căror valoare a fost nu odată apreciată. „Sfînta Ioa­na” pretinde în primul rînd o ac­triţă cu experienţă şi o bogată cul­tură teatrală, în mare măsură Tanai Bella este o asemenea actriţă. Dar Tanai Bella este actriţă a Teatrului maghiar de stat din Tîrgu-Mureş. Co­laborarea firească care trebuie să e­­xiste între teatre a permis evoluţia ei la spectacolele Teatrului din Sf. Gheorghe, dar nu va putea asigura permanenta ei distribuire în acest rol. Aşteptăm deci ca Molnár Gizella, actriţă dotată, să se ridice la viitoa­rele spectacole la nivelul necesar eroinei principale. Piesa lui Shaw nu permite jumătăţi de măsură, a­­justări din mers. Tanai Bella, îndrumată judicios de regizor, demonstrează sensibilitate, o foarte bună gradaţie a vocii şi a gesturilor, apropiindu-se de specta­tori. O rezervă se impune. Piesa lui Shaw denigrează romantismul de su­prafaţă, căldura exagerată aducînd o notă lucidă în istorie. La judecata Ioanei, Tanai Bella trădează pe a­­locuri această luciditate, la fel ca şi în scena cu Danois, cînd descoperă pescăruşul în larg. Maniera autentică este aceea în care evoluează în scena visului şi în care şi ceilalţi parte­neri reuşesc momente apreciabile. Fără să impresioneze prea mult, poate pentru că nu evoluează pe o linie unitară, Ambrus Sándor, Földes László şi Forrai Ferenc, mărturisesc efortul pe care l-au făcut. Biró Le­vente în rolul lui Warwick susţine tiradele cu multă nuanţă dar vocea (în formă proastă la Braşov) nu a răspuns suficient intenţiilor. Mişcarea în scenă, amplă şi firească, este con­cludentă ca de altfel şi la Tompa László, Botka László (totuşi pe a­­locuri şarjat) şi Kováts Dezső. Cauchon, interpretat de Mester András, exprimînd poate cel mai bine inconsecvenţa lui Shaw, a fost corect realizat, dar de aici pînă la ceea ce am intuit că este concepţia regizo­rului, mai este de parcurs drumul unei autoanalize (finalul scenei de judecată) şi a gradării — drum pe care talentatul actor trebuie îndru­mat în continuare. Király József, Fe­kete Gyula şi Péterffy Lajos (aces­ta cu un timbru foarte plăcut), rea­lizează interpretări bune în spiritul rolurilor. László Károly confirmînd calităţile sale compune un Ladvenn nou care chiar dacă nu este integral reuşit, reprezintă calea pe care acest personaj trebuie întruchipat. Scenografia nu excelează dar nici nu supără. Elementul stilizat de fe­reastră spartă a unei catedrale şi cele două podiumuri circulare suprapuse­­ dau ritmul necesar spaţiului sce­nic, dilatat prin treptele (realizate totuşi neglijent) de legătură cu sala. Nu supără nici costumele deşi sînt amănunte care nu satisfac (costumele inchizitorilor şi cele ale femeilor). Biro I. Geza rezervat la capitolul inovaţie, prefera soluţiile plastice si­gure,r­evoltând spre scenografia mo­­derna mai încet decît confraţii săi, dar sigur. Völgyesi András — regizorul spec­tacolului^— are o personalitate pe care „° ntrudează fiecare scenă. O tră­dează in realizări atunci cînd actorii sunt lămuriţi asupra intenţiilor sale şi au capacitatea să se ridice la ni­velul lor.^ Concepţia regizorală este just fixată. Völgyesi András a sesi­zat specificul piesei, a asimilat expe­rienţa montărilor teatrului lui Shaw, şi în general a celui modern. Concluzia este aceea a confirmării unui regizor care trebuie folosit mai intens la punerea în scenă a unor piese cu adevărat de idei. Conturînd concluzii numeroase, constituind nu numai o încercare a forţelor şi o dovadă a muncii şi per­severenţei ci şi o confirmare a talen­tului, reprezentarea piesei „Sfînta Ioana“ de Teatrul maghiar din Sf. Gheorghe trebuie privită ca un mo­ment important în dezvoltarea aces­tui teatru, care se bucură justificat de aprecierea unui număr mare de spectatori. * MIHAI NADIN­ ­’.V.V.V/CAVWiV.V.VAVW.V.'.V.VAV.V.V IN CLIȘEU: O scenă din piesa „Sfînta Ioana* -L

Next