Drum Nou, octombrie 1962 (Anul 19, nr. 5525-5550)
1962-10-14 / nr. 5536
POL 2. Procesul milimetrilor La începutul lunii iulie, la gazeta de perete a turnătoriei Uzinei 2 din Braşov a apărut un articol, care a atras atenţia tuturor muncitorilor de aici. Era un material decupat din ziarul „Drum nou“, intitulat „Din nou pe teren”, în care micul milimetru aducea critici turnătorilor pentru risipa de metal. — E ruşinos pentru noi să fim mereu criticaţi din cauza rebuturilor mari înregistrate la piesele turnate — au spus atunci turnătorii. Oare n-am putea să eliminăm cauzele ? Curioasă din fire, mica unitate de măsură, după trei luni, i-a vizitat din nou pe turnători dornică să afle cum au muncit în acest răstimp. Tocilă Florin, şeful serviciului C.T.C. pe secţie, lucrase tocmai la nişte situaţii. — Ai venit la timp milimetrule. Uite situaţia rebuturilor pe trimestrul III. La reperele din fontă maleabilă am realizat 6,9 la sută rebut faţă de 7 la sută admis, iar la cea cenuşie 5,5 la sută faţă de 7 la sută. Dacă în prima jumătate a anului am risipit mult metal, acum în 3 luni am economisit aproape 20 tone de fontă. De altfel să ştii, că în această perioadă noi am realizat şi chiar am depăşit toţi indicatorii de plan. — E frumos, dar cum aţi reuşit ? Ce aţi mai făcut de cînd nu ne-am văzut ? — Multe, chiar foarte multe. Uite ţie pildă, am introdus controlul pe linii de fabricaţie. Să vezi acuma cît de riguros se verifică reţetele de pregătire a şarjelor. La maleabilizare se urmăreşte cu exigenţă sporită aşezarea corectă a pieselor în oale cît şi respectarea întocmai a diagramelor de maleabilizare stabilite de metalurgul şef. Controlul de recepţie, recent organizat, verifică prin sondaj loturile de piese turnate. Dacă nu sunt în regulă se restituie întregul lot pentru recontrolare la cei de la liniile de fabricaţie. Dar să ştii că nu prea avem cazuri. Aceasta datorită controlorilor noştri Solovăstru Vasile, Stănică Gheorghe, Dudescu Constantin şi altora, care acum lucrează mai atent, cît şi măsurilor luate de conducerea turnătoriei. Trecînd la atelierul de maleabilizare, oaspetele a rămas plăcut impresionat văzînd ordinea exemplară de aici. — Vezi prietene, multe s-au schimbat și pe la noi, l-a informat comunistul Gozar Cornel, maistru la acest loc de muncă. Uite, piesele acum nu se mai introduc la maleabilizare amestecate, ci clasificate pe repere şi şarje de turnare. De cîteva luni, de cînd s-a pus în aplicare inovaţia comuniştilor Magdalin Iosif, şeful secţiei, şi a inginerului Smidko Andrei cu privire la scurtarea ciclului de maleabilizare, treburile s-au îmbunătăţit şi mai mult. — Cum adică ? — Foarte simplu. Acum lucrăm ritmic, deoarece productivitatea cuptoarelor a crescut cu circa 15 la sută. Piesele ies cu duritatea prescrisă. Astfel noi vom realiza anual şi peste 400.000 lei economii. Comunistul Ionaşcu Alexandru, formator fruntaş, este un vechi prieten al milimetrului. De la el a aflat multe lucruri. — Păcat că n-ai fost aici. După apariţia articolului, în luna iulie, tot colectivul secţiei a format un front larg împotriva rebuturilor. Articolul a fost prelucrat la consfătuirile de producţie. Adunarea comuniştilor a analizat situaţia rebuturilor în secţie. Aici maistrul Tămăşan Vasile a propus ca la fiecare început de lună să fie revizuite toate S.D.V.-urile. Asemenea propuneri au făcut şi maistrul topitor Sárosi Francisc, miezuitoarea Oprea Maria şi alţii. Aşa s-au introdus la fiecare loc de muncă grafice de producţie prin care se urmăreşte atît ritmicitatea producţiei cît şi calitatea reperelor. De altfel, să ştii că toate măsurile tehnico-organizatorice realizate în ultima vreme sînt strîns legate de activitatea organizaţiei de bază. — Văd că s-a schimbat şi banda de transportat pămînt. — Aşa e. A fost lărgită, la propunerea făcută, la o consfătuire de producţie, de comunistul Samio Anton. Acum nu mai cade pămîntul peste formele de turnare, crescînd şi productivitatea benzii. Aşa a aflat milimetrul că la locurile importante ale procesului de producţie s-a luat măsura ca toţi muncitorii să fie calificaţi. De asemenea, la fiecare loc de muncă s-a prelucrat un material despre importanţa calităţii produselor cît şi prevederile procesului tehnologic. Cele văzute şi auzite în turnătorie, l-au bucurat mult pe oaspete. Trecînd prin fața vitrinei cu rebuturi, milimetrul a zărit nişte T-uri de ‘A, toli turnate de schimbul condus de Marian Aurel. — Se mai întîmplăsă apară piese deplasate cu lipsă de material sau necorespunzătoare dimensional — au spus turnătorii. Aşadar mai avem rezerve interne pentru continua reducere a rebutului. De pildă, în luna trecută, din cauza rebutului depăşit la reperul cămaşa cilindrului, şi-au risipit peste 500 kg. de fontă cenuşie. Tot în această perioadă, beneficiarii noştri au înapoiat uzinei 5.300 kg. repere cu diferite defecte. Aceasta a însemnat altă manoperă, altă cheltuială. La încheierea vizitei, turnătorii au promis milimetrului că pe viitor vor lua noi măsuri, care să silească rebuturile să bată în retragere și mai mult. A. BARTHA DUPĂ TREI LUNI Săpăturile arheologice de la Tilişca Cercetările arheologice pentru cunoaşterea cît mai temeinică a aşezării fortificate din epoca dacică de la Tilişca, raionul Sibiu, au continuat şi în vara aceasta. Săpăturile desfăşurate în campania anului 1962 au avut ca obiective studiul organizării Incintei cetăţii dacice, noi observaţii cu privire la apărare, urmărirea şi obţinerea unor elemente noi pentru periodizarea fazelor interne de dezvoltare a aşezării şi în special de a stabili mai concret raportul de continuitate între prima şi cea de a doua vîrstă a fierului. Un alt obiectiv 11 forma dezvelirea în continuare a terasei în care s-au descoperit, în 1961, cele două morminte de incineraţie, precum şi sondarea suprafeţei dealului „Cetate“, din imediata apropiere a aşezării dacice. In legătură cu primul obiectiv, se constată că locuinţele, în care trăiau o serie de slujitori ai cetăţii, erau apărate numai de centura exterioară a fortificaţiilor. In aceeaşi situaţie se găseau şi atelierele. Pe de altă parte, locuinţele conducătorilor, magaziile de cereale ale acestora, sau cele în care se depozitau alimentele în vederea aprovizionării în caz de război, erau construite pe suprafaţa platoului superior, fiind ocrotite şi apărate şi de către cea de-a doua linie de fortificaţie. Săpăturile din vara anului 1961 dovediseră deja existenţa unei cisterne săpate in stîncă, care urma să deservească pe apărători în caz de asediu mai îndelungat. Iar lucrările din campania acestui an au scos la iveală resturile de construcţii ale unor staule pentru adăpostul vitelor ce erau destinate sacrificării pe măsură ce întreţinerea apărătorilor o reclama. Materialele de diverse categorii recoltate în vara anului 1962 aduc unele precizări mai concludente şi cu privire la diversele faze prin care a trecut populaţia care a locuit pe dealul „Căţănaş“. Se constată astfel că începuturile vieţii aici se situează la începutul primei vîrste a fierului (Hallstatt A), adică prin secolul al XII lea î.e.n. Se pare chiar că unele fragmente ceramice prezintă caractere care se apropie mai mult de epoca precedentă — cea a bronzului. Pe de altă parte, pe baza ceramicii întîlnite, se observă că prima vîrstă a fierului nu se întrerupe după fazele ei de început, el continuă apropiindu-se de cea de-a doua epocă a fierului. Descoperirea unor fragmente de vase aparţinînd culturii „Basarabi“, serveşte ca dovadă că în secolele VI şi V î.e.n. aşezarea continua să existe. în colecţia şcolii din Tilişca se păstrează o serie de fragmente de vase ceramice provenind dintr-o staţiune situată pe suprafaţa superioară a dealului „Cetate“, situat în imediata apropiere a celuilalt deal, cel cu aşezarea dacică despre care am amintit. Cîteva secţiuni arheologice practicate la suprafaţa acestui platou, ne-au pus în posesia unui material concludent cu privire la datarea acestei vechi aşezări. Ea aparţine epocii bronzului (mileniul al ll-lea î.e.n.). Această staţiune a fost mult răvăşită în epoca feudalismului timpuriu, cînd — prin secolul XIII—XIV — a fost construită aici o puternică cetate cu caracter ţărănesc, ale cărei construcţii de piatră legată cu mortar se mai văd şi azi pe o mică porţiune, dar din care se mai păstrează temelii solide, îngropate în pămînt. Aceste importante obiective arheologice vor trebui cercetate şi în cursul anilor viitori. Dezvelirea lor va aduce desigur o serie de noi contribuţii valoroase privind istoria veche şi feudală din această parte a ţării noastre. N. LUPU O ăsiiSele r©f Ii.5oiî cit mas fes n e gospodai sie (Urmare din pag. la) Sunt create toate condiţiile pentru ca acţiunea de gospodărire şi înfrumuseţare a oraşelor şi satelor regiunii să capete o amploare mai mare, să se soldeze cu noi şi însemnate realizări. Ca buni gospodari, sfaturile populare vor trebui ca Încă de pe acum să stabilească, pe baza studierii cerinţelor şi condiţiilor din fiecare oraş şi sat, obiectivele concrete ale Întrecerii patriotice pe anul 1963. In acest scop comitetele executive vor trebui să asigure consultarea largă a deputaţilor, comitetelor de cetăţeni şi a locuitorilor prin consfătuiri pe circumscripţii electorale, cartiere, străzi şi blocuri. Planul de măsuri cu obiectivele concrete ale întrecerii patriotice va trebui să fie supus pînă la începutul lunii decembrie a.c. discuţiei şi aprobării sesiunii sfatului popular respectiv, iar apoi defalcat pe circumscripţii electorale şi prelucrat în adunări cu locuitorii pentru ca aceştia să cunoască ce au de făcut. O atenţie deosebită trebuie să dea sfaturile populare procurării materialelor şi uneltelor de care e nevoie la executarea lucrărilor prin munca patriotică a cetăţenilor şi să asigure asistenţa tehnică prin crearea unui activ larg de tehnicieni şi muncitori cu înaltă calificare, care să îndrume competent lucrările. Se cere un control şi o exigenţă mai mare din partea comitetelor executive asupra activităţii secţiunilor şi întreprinderilor de gospodărie comunală, care pot şi trebuie să-şi ducă la îndeplinire sarcinile pe care le au, în cele mai bune condiţii. Un rol important în buna desfăşurare a acţiunii de înfrumuseţare a oraşelor şi satelor îl au comisiile de urmărire a întrecerii ce trebuie constituite în cadrul sfaturilor populare raionale şi orăşeneşti, ţinerea unei evidenţe stricte a muncilor patriotice cu ajutorul deputaţilor şi comitetelor de cetăţeni. Comitetele executive ale sfaturilor populare au datoria să analizeze trimestrial felul cum se desfăşoară întrecerea patriotiei, blind măsurile corespunzătoare. Este bine ca la aceste analize să fie invitaţi deputaţii, preşedinţii comitetelor de cetăţeni şi locuitori fruntaşi în munca de înfrumuseţare a oraşului sau satului. • Chezăşia îndeplinirii cu succes a multiplelor sarcini care stau In faţa sfaturilor populare pentru mai buna gospodărire şi înfrumuseţarea oraşelor şi satelor regiunii este strînsa legătură cu masele de cetăţeni. A cere părerea cetăţenilor în legătură cu acţiunile noi ce urmează să fie întreprinse, a ţine seama de criticile îndreptăţite ale oamenilor muncii şi a lua măsuri pentru înlăturarea lipsurilor semnalate — iată calea sigură prin care sfaturile populare îşi vor asigura sprijinul deplin al cetăţenilor în rezolvarea tuturor problemelor de interes obştesc. Un sprijin preţios în mobilizarea maselor largi de locuitori în acţiunea patriotică de înfrumuseţare a oraşelor şi satelor regiunii trebuie să-l dea organizaţiile sindicale, de LI.T.M. şi de femei. In jurul întrecerii patriotice, sfaturile populare vor trebui să desfăşoare o largă muncă politică de masă, folosind toate mijloacele ce le stau la îndemină (presa raională, centrele de radioficare, conferinţele, brigăzile artistice de agitaţie, diapozitive etc.) popularizind metodele folosite şi realizările obţinute, pe fruntaşii în întrecere. Buna gospodărire şi înfrumuseţarea oraşelor şi satelor regiunii noastre este o problemă căreia comitetele raionale şi orăşeneşti de partid vor trebui să-i acorde toată atenţia, controlînd şi îndrumând sistematic munca desfăşurată de sfaturile populare. Prin organizaţiile de bază şi grupele de partid pe blocuri şi străzi, ele trebuie să desfăşoare o asemenea muncă politică în rîndurile locuitorilor oraşelor şi satelor, incit să ţină trează la unii şi să deştepte la alţii dorinţa de a-şi înfrumuseţa oraşul sau satul in care trăiesc. BUNA GOSPODĂRIRI TREBUIE SA PĂTRUNDĂ IN FIECARE ORAŞ ŞI SAT AU REGIUNII NOASTRE. SĂ DEVINĂ MÂNDRIA FIECĂRUI DEPUTAT, A FIECĂRUI CETĂŢEAN, SĂ CONSTITUIE CARTEA DE VIZITA A FIECĂRUI SFAT POPULAR ! DRUM NOU De curînd, strungarul Victor Gheorghiu, de la Uzinele de tractoare, lucrează la un utilaj nou, de mare productivitate. Insufindu-şi în scurt timp cunoştinţele necesare pentru minţirea corectă a maşinii, el îşi depăşeşte cu regularitate sarcinile de plan în medie cu 50 la sută, dînd totodată piese de bună calitate. Trei ani de activitate Cu trei ani în urmă a luat fiinţă pe lingă clubul uzinelor „Rulmentul” o formaţie de dansuri populare care număra pe atunci 16 membri. Erau printre ei muncitori şi funcţionari ca Ana Casto, Elena Florea, Adriana Moraru, Gheorghe Oană, Constantin Stroe, Radu Neagu şi alţii. De atunci şi pînă astăzi la cele 75 de spectacole prezentate de această formaţie artistică au participat peste 40.000, de spectatori. Formaţia şi-a sporit rîndurile numărînd astăzi 30 de membri. Ea are un repertoriu bogat, cuprinzînd dansuri populare româneşti, sovietice, maghiare şi germane. De asemenea, în repertoriul acestei formaţii se află şi dansuri cu subiect contemporan. O contribuţie importantă şi-a adus această echipă de dansuri la depistarea şi valorificarea comorilor folclorice ale regiunii noastre, în special, ea şi-a îndreptat atenţia către acele dansuri care izvorăsc din realităţile noi, din bucuriile vieţii noi, socialiste, îndrumată îndeaproape de comitetul sindicatului şi sprijinită de organizaţia U.T.M. din întreprindere, formaţia de dansuri a uzinelor „Rulmentul* şi-a cîştigat un binemeritat prestigiu în rîndul muncitorilor, iar instructorul Simion Matraş şi membrii formaţiei sînt hotărîţi să sporească şi mai mult acest prestigiu. AUREL TATU, coresp. Si«reponapsa «S© eractocrSKB«»«».gi© Recent, în organizarea Uniunii societăţilor de ştiinţe medicale şi a subfilialei sale din localitate, a avut loc la Sibiu un simpozion de endocrinologie pe tema : diagnosticul hipertiroidismului incipient. La lucrările simpozionului au luat parte academicieni, profesori şi conferenţiari universitari, medici primari şi specialişti din întreaga ţară precum şi numeroşi medici din oraşul şi raionul Sibiu. Pe marginea referatelor prezentate, s-au purtat interesante discuţii, participanţii la simpozion făcînd astfel un larg schimb de experienţă în ceea ce priveşte tratamentul şi prevenirea hipertiroidismului. ILIE IONESCU, coresp. Nr. S 83. Conferinţe în uzină AU TRECUT DOAR CÎTEVA ZILE de la inaugurarea tradiţionalei sărbători a poporului nostru „Luna prieteniei romîno-sovietice“, iar agenda manifestărilor culturale dedicate acestui eveniment, se îmbogăţeşte continuu. La uzinele de autocamioane „Steagul Roşu“, la club şi în sălile culturale din principalele sectoare productive, au avut loc recent numeroase manifestări culturale. De pildă, la colţul roşu din sectorul motor, profesorul Ion Avasilea a expus conferinţa „Realizări şi perspective ale industriei sovietice constructoare de maşini“, iar în sectorul mecanic şef, inginerul Nicolae Şerbănescu a vorbit despre lupta oamenilor sovietici pentru o înaltă calitate a producţiei. Şi în celelalte sectoare ale uzinei s-au prezentat expuneri şi conferinţe pe teme ca : „Tineretul sovietic pe marile şantiere ale comunismului“ ; „Colaborarea economică romîno-sovietică“ ; Jurnale de actualităţi pe tema „în lumea ştiinţei şi tehnicii sovietice“ etc. ★ ÎN SALA DE FESTIVITĂŢI a întreprinderii „Partizanul Roşu“ Braşov, aproape 200 de muncitori, tehnicieni şi funcţionari au audiat vineri după-amiază conferinţa „Colaborarea economică romîno-sovietică“ susţinută de inginerul Maria Cristodula. După expunere, brigada artistică de agitaţie a întreprinderii a prezentat un frumos program artistic închinat prieteniei romîno-sovietice. A. BOERIU, coresp. Medalioane muzicale ZILELE TRECUTE, la Casa prieteniei romîno-sovietice din Braşov, Teatrul muzical „Gheorghe Dima" a organizat un medalion muzical dedicat prieteniei romîno-sovietice. Nicolae Ţurcan — secretar de studii muzicale — a vorbit despre „Muzica vocală sovietică — continuatoarea tradițiilor muzicii vocale ruse". Expunerea a fost exemplificată cu lucrări ale compozitorilor ruși și sovietici. La productivitate Înaltă produse de calitate superioară (Urmare din pag. la) derii cu calitatea, răspunsul a fost.. ? „Aşa şi-aşa...” Adică la unele produse bine şi la altele mai puţin bine. Aceasta o confirmă şi cele două scrisori sosite în luna trecută pe adresa fabricii, în prima scrisoare un cumpărător din Constanţa arată : „Plăcut impresionat de produsul realizat de Iprofil „Republica” Sibiu, am cumpărat de la O.C.L. Produse industriale din Constanţa, o garnitură de mobilă tip „Bîlea“. Buna calitate a acestei mobile o face să fie mult solicitată în oraşul nostru”, într-adevăr, garniturile de mobilă pentru sufragerie, bucătărie şi etajerele purtînd marca fabricii „Republica” sunt apreciate şi căutate de cumpărători, ceea ce dovedeşte că întregul colectiv se străduieşte să dea lucru de cea mai bună calitate. — Toată mobila noastră — spune maistrul Orlandea Ion — este ca oglinda. Prin măsurile luate, respectarea ciclului de fabricaţie, s-a reuşit să se îmbunătăţească mult calitatea. La aceasta au contribuit în bună parte şi controlorii tehnici de calitate, care urmăresc lucrul pe fază şi vin cu propuneri preţioase pentru înlăturarea unor deficienţe. Pentru a se asigura o bună calitate a produselor pe întregul flux tehnologic, piesele cînd se predau dintr-o secţie în alta, sînt văzute şi de controlorii de calitate. Văzînd că la sertarele de la etajere şi servante furnirul se dezlipeşte, controlorul de calitate, tov. Sacarelis Vasile, a propus modificarea constructivă a sertarelor înlăturîndu-se deficienţele semnalate. A doua scrisoare a fost trimisă fabricii de către un elev din Cluj, care era nemulţumit de calitatea creioanelor. Colectivul fabricii „Republica“ produce diferite creioane pentru întreaga ţară. Acest lucru cere o mare răspundere. Ce poate fi mai neplăcut decît atunci cînd ascuţi un creion şi din cauza lemnului prea tare mina se rupe încontinuu. Nu se poate spune că nu s-au făcut paşi însemnaţi pentru îmbunătăţirea calităţii minelor de creioane, dar nu s-a făcut încă totul. Aşa de pildă, de multe ori la sortare nu se ţine seama ca numai acele scîndurele să fie date la impregnat care au fibra dreaptă. Pentru ca fibrele să fie mai moi, scîndurelele se introduc într-o staţie de impregnare, de unde provin multe necazuri. Deoarece atît controlorii de calitate cît şi maiştrii nu urmăresc îndeajuns cum se respectă timpul de impregnare, din staţie de multe ori scîndurelele se scot înainte de termen, lemnul rămînînd tare. S-a mai întîmplat că pentru a depăşi planul nu s-a ţinut seama de calitatea scîndurelelor, ceea ce a dus la creioane de slabă calitate şi de aici sesizări şi reclamaţii. Colectivul fabricii are toate condiţiile de a da numai produse de bună calitate. Pentru aceasta sunt create toate condiţiile, în secţii lucrează mulţi muncitori cum sunt comuniştii Sarossi Bela, Hajdú Wilhelm, Schneider Elena, Harja Liviu şi alţii, care au acumulat o bună experienţă în îndeplinirea sarcinilor şi îmbunătăţirea calităţii. Experienţa lor va trebui doar extinsă la toate locurile de muncă, în prezent sunt asigurate şi stocurile între secţii, numai că va trebui doar respectată tehnologia de fabricaţie în fiecare secţie şi mai ales la impregnarea şi sortarea scîndurelelor pentru creioane. Valorificînd din plin rezervele interne şi luînd noi măsuri tehnicoorganizatorice, se poate îmbunătăţi cu mult calitatea tuturor produselor, astfel ca pe adresa fabricii cumpărătorii să trimită numai scrisori de mulţumire. Economisesc materia primă La întreprinderea „8 Mai" din Mediaş se acordă o atenţie deosebită economisirii materiei prime. Frumoase realizări a obţinut în această direcţie secţia ştanţe, condusă de comunistul Iuliu Zagoreanu, care lună de lună reduce consumul specific. In luna august ştanţorul Coroş Gheorghe a realizat o economie de 146 kg. talpă, Pepelea Ion 117 kg., şi ştanţorul Nagy Ioan, 43 kg. talpa. Pe întreaga lună, colectivul secţiei a realizat o economie de 680 kg. talpă. Aceste rezultate s-au putut obţine prin aplicarea metodelor înaintate de muncă, folosirea cuţitelor de ştanţat după mărimea materialului etc. însemnate succese în economisirea materiei prime şi îmbunătăţirea calităţii au obţinut şi comunista Thälmann Reghina, Baciu Nicolae, Brekner Ioan şi alţii. HANCU VASILE, coresp. »♦.î.î.Sî.î.»!.»*«.*. „SFÎNTA IOANA” de B. SHAW la Teatrul maghiar de stat din Sf. Gheorghe „Sfînta Ioana” sintetizează în cea mai mare măsură tot ceea ce teatrul lui Shaw are mai caracteristic. Ca piesă cu subiect istoric, „Sfînta Ioana” coboară de pe soclul fals al istoriei denaturate imaginea cunoscutei eroine franceze, răsturnînd nu numai imaginea convenţional-romantică a Ioanei, ci şi a unei epoci istorice, hiperbolizată de biserica făţarnică. Aluzia contemporană — ca element esenţial de deromantizare a imaginii deformate a trecutului, anacronismele evidente încadrate în intenţia de parodie a piesei, alterarea planurilor istorice în visul lui Carol, sunt puse în slujba unei pledoarii calde, făcută aproape de sufletul spectatorilor în favoarea poporului din mijlocul căruia s-a ridicat Ioana. Instituţia feudală, engleză sau franceză şi biserica ei, sînt caracterizate de o pană acidă, consecventă în această atitudine de la primul la ultimul ei cuvînt. Replică după replică, indiferent că o schimbă cu Beaudricourt, cu La Hire, cu Carol, Ioana ne dezvăluie o judecată ascuţită şi plină de îndrăzneală, animată de patriotism, de idei avansate ca acelea ale unităţii naţionale şi a controlului oricărei idei prin propria ei judecată. „Vocile” — aceste „voci* atît de comentate, pe care ea le aude —• sînt transparent materializarea propriilor gînduri, cărora învelişul sfînt le conferea greutatea necesară pentru impunerea lor în faţa bisericii şi a statului feudal. Dacă esenţa lor ar fi mistică, unde s-au evaporat ele în momentul judecării sau al execuţiei ? De ce nu au avertizat-o ? Teatrul nostru nu dezvăluie de fapt o trăsătură sau o faţetă nouă a piesei, ci subliniază intenţia expresă a autorului concretizată şi în substanţiala prefaţă cu care şi-a dotat-o. Acestea au fost adevărurile, — şi peste ele nu se putea trece — care au orientat eforturile Teatrului maghiar de stat din Sf. Gheorghe în perioada de pregătire a premierei. Nu se pot trece cu vederea greutăţile reale pe care o asemenea încercare le presupune şi nici nu se poate Moment al creşterii afirma că asemenea încercări sunt la îndemîna oricui. „Sfînta Ioana“ a mai făcut obiectul unor căutări şi precizări chiar în teatrul nostru, experienţa punerii în scenă la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (1958) dezvăluind obstacole serioase. Este cazul să fie pusă și problema criteriilor de alcătuire a repertoriului, de utilitate — problemă care rezultă în primul rînd din considerarea publicului care frecventează spectacolele teatrului din Sf. Gheorghe. Publicul nostru doreşte să vadă piesele lui Shaw, Brecht sau Gorki, aşa cum îl atrage şi dramaturgia romînească, clasică ori actuală. Necesitatea abordării repertoriului de valoare pledează pentru acest spectacol, dar repertoriul de valoare, teatrul ideilor incandescente nu este epuizat la „Sfînta Ioana” care pe alocuri e totuşi contradictorie, aşa cum Shaw de-a lungul vieţii sale lungi s-a surprins nu o singură dată negîndu-se, demonstrînd aprins ceea ce negase tot atît de aprins cu alt prilej. în sfîrşit, un criteriu care e necesar este acela al forţelor actoriceşti, criteriu asupra căruia exemplificarea se impune. Teatrul de stat din Sf. Gheorghe numără în rîndurile sale actori talentaţi, cu experienţă şi dragoste de muncă. Este cunoscut că teatrul excelează în interpreţi a căror valoare a fost nu odată apreciată. „Sfînta Ioana” pretinde în primul rînd o actriţă cu experienţă şi o bogată cultură teatrală, în mare măsură Tanai Bella este o asemenea actriţă. Dar Tanai Bella este actriţă a Teatrului maghiar de stat din Tîrgu-Mureş. Colaborarea firească care trebuie să existe între teatre a permis evoluţia ei la spectacolele Teatrului din Sf. Gheorghe, dar nu va putea asigura permanenta ei distribuire în acest rol. Aşteptăm deci ca Molnár Gizella, actriţă dotată, să se ridice la viitoarele spectacole la nivelul necesar eroinei principale. Piesa lui Shaw nu permite jumătăţi de măsură, ajustări din mers. Tanai Bella, îndrumată judicios de regizor, demonstrează sensibilitate, o foarte bună gradaţie a vocii şi a gesturilor, apropiindu-se de spectatori. O rezervă se impune. Piesa lui Shaw denigrează romantismul de suprafaţă, căldura exagerată aducînd o notă lucidă în istorie. La judecata Ioanei, Tanai Bella trădează pe alocuri această luciditate, la fel ca şi în scena cu Danois, cînd descoperă pescăruşul în larg. Maniera autentică este aceea în care evoluează în scena visului şi în care şi ceilalţi parteneri reuşesc momente apreciabile. Fără să impresioneze prea mult, poate pentru că nu evoluează pe o linie unitară, Ambrus Sándor, Földes László şi Forrai Ferenc, mărturisesc efortul pe care l-au făcut. Biró Levente în rolul lui Warwick susţine tiradele cu multă nuanţă dar vocea (în formă proastă la Braşov) nu a răspuns suficient intenţiilor. Mişcarea în scenă, amplă şi firească, este concludentă ca de altfel şi la Tompa László, Botka László (totuşi pe alocuri şarjat) şi Kováts Dezső. Cauchon, interpretat de Mester András, exprimînd poate cel mai bine inconsecvenţa lui Shaw, a fost corect realizat, dar de aici pînă la ceea ce am intuit că este concepţia regizorului, mai este de parcurs drumul unei autoanalize (finalul scenei de judecată) şi a gradării — drum pe care talentatul actor trebuie îndrumat în continuare. Király József, Fekete Gyula şi Péterffy Lajos (acesta cu un timbru foarte plăcut), realizează interpretări bune în spiritul rolurilor. László Károly confirmînd calităţile sale compune un Ladvenn nou care chiar dacă nu este integral reuşit, reprezintă calea pe care acest personaj trebuie întruchipat. Scenografia nu excelează dar nici nu supără. Elementul stilizat de fereastră spartă a unei catedrale şi cele două podiumuri circulare suprapuse dau ritmul necesar spaţiului scenic, dilatat prin treptele (realizate totuşi neglijent) de legătură cu sala. Nu supără nici costumele deşi sînt amănunte care nu satisfac (costumele inchizitorilor şi cele ale femeilor). Biro I. Geza rezervat la capitolul inovaţie, prefera soluţiile plastice sigure,revoltând spre scenografia moderna mai încet decît confraţii săi, dar sigur. Völgyesi András — regizorul spectacolului^— are o personalitate pe care „° ntrudează fiecare scenă. O trădează in realizări atunci cînd actorii sunt lămuriţi asupra intenţiilor sale şi au capacitatea să se ridice la nivelul lor.^ Concepţia regizorală este just fixată. Völgyesi András a sesizat specificul piesei, a asimilat experienţa montărilor teatrului lui Shaw, şi în general a celui modern. Concluzia este aceea a confirmării unui regizor care trebuie folosit mai intens la punerea în scenă a unor piese cu adevărat de idei. Conturînd concluzii numeroase, constituind nu numai o încercare a forţelor şi o dovadă a muncii şi perseverenţei ci şi o confirmare a talentului, reprezentarea piesei „Sfînta Ioana“ de Teatrul maghiar din Sf. Gheorghe trebuie privită ca un moment important în dezvoltarea acestui teatru, care se bucură justificat de aprecierea unui număr mare de spectatori. * MIHAI NADIN ’.V.V.V/CAVWiV.V.VAVW.V.'.V.VAV.V.V IN CLIȘEU: O scenă din piesa „Sfînta Ioana* -L