Drum Nou, iulie 1966 (Anul 23, nr. 6686-6712)
1966-07-22 / nr. 6704
PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE INTCT-VA! „um nou ORGAN Al COMITETULUI REGIONAL BRAŞOV Al PC.R. ,Dur SI Al STATUIUI POPULAR REGIONAL "Anul XXIII, nr. 6704 Vineri 22 iulie 1966 4 pagini 25 bani IN CUPRINSUL ZIARULUI: ■ Pe teme ale muncii politice de masă: Amplificator de energii (pag. a 2-a) Cetăţeneşti • Cetăţeneşti • Cetăţeneşti (pag. a 3-a) ■ A XXII-a aniversare a eliberării Poloniei (pap. a 4-a) Adresa maistrului: LOCUL DE MUNCA Factor proeminent al activităţii de producţie, maistrul coordonează munca a zeci şi zeci de oameni, răspunzînd solidar de calitatea produselor executate, de îndeplinirea ritmică a sarcinilor de plan, de productivitatea muncii şi costul produselor şi în general de întreaga activitate economică a sectorului ce i-a fost încredinţat. în cuvîntul rostit la închiderea Plenarei C.C. al P.C.R. din iunie a.c., tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., sublinia printre altele necesitatea prezenţei permanente a maistrului în producţie, de a nu părăsi atelierul fără a lăsa înlocuitor care să răspundă de îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin. în vederea îndeplinirii acestor atribuţii in mod exemplar, maistrului îi este necesar, pe lingă mijloacele materiale de producţie, şi un element esenţial , TIMPUL. Pentru a vedea cum sunt folosite cele 480 de minute afectate producţiei de către maiştri, ne-am propus o anchetă la uzina „Hidromecanica“ din Braşov. Redăm succint cîteva din constatările făcute în sectoarele şi atelierele uzinei, acolo unde trebuie să-l întîlnim pe maistru oricînd este nevoie de prezenţa lui. Primul salt de la funcţionar la maistru în secţia uzinaj-montaj lucrează nouă maiştri de schimb şi trei maiştri şefi la atelierele strungărie mică, strungărie mare şi freze. Din discuţia avută cu tov. BADEA NEAGOE, unul din cei patru maiştri de la atelierul strungărie mică, am desprins faptul că recent, în secţie, au fost luate măsuri pentru organizarea ştiinţifică a producţiei, ceea ce creează condiţii mai bune desfăşurării activităţii lor. — Cu numai cîteva zile în urmă — ne mărturisea interlocutorul — mai bine de 40 la sută din bugetul de timp îl afectam decontării manoperei lucrărilor efectuate de muncitori. îmi petreceam vremea bineînţeles mai mult aici, în biroul secţiei, nu în atelier. Astfel, numai o mică parte de timp îmi rămînea pentru a da indicaţii tehnice muncitorilor şi abia dacă puteam urmări loturile de produse la controlul de calitate. Ce decurgea dintr-o asemenea practică se poate vedea din cîteva exemple: în timp ce maistrul Emil Demeter completa în birou carnetele personale ale muncitorilor, aceştia filetau cartierele. Nu le dăduse nici o indicaţie tehnică, nici n-a avut răgazul de a-i controla pe parcurs. Cînd lucrarea s-a încheiat, maistrul a constatat slaba calitate a pieselor. Evident, totul trebuia luat de la început, intervenţie care ar fi trebuit s-o facă acolo în atelier, dar n-a avut loc. Cam tot în acest fel s-au petrecut lucrurile şi cu executarea corpurilor de prevenire. Maistrul Carol Molnar completa carnete, fişe, tabele în biroul secţiei, iar în atelier lucrarea se executa sub nivelul indicilor de calitate. Au urmat discuţii, intervenţii şi în cele din urmă remanierile care au costat efort, timp. Cite cazuri de acest gen s-au întîmplat, e aproape imposibil de precizat. — Măsurile luate de conducerea uzinei la indicaţia comitetului de partid — a continuat IUI4N3F tov. Badea — îmi permit ca acum aproape jumătate din ziua de lucru să fiu efectiv între maşini, să dau indicaţiile necesare strungurilor, să mă pot ocupa mai mult de pregătirea lucrului, a dispozitivelor, de reglarea utilajelor. Acest pas înainte s-a obţinut prin redistribuirea unor sarcini cum ar fi : completarea carnetelor personale ale muncitorilor, a tichetelor de lucru şi a altor lucrări de evidenţă ce transformaseră maistrul într-un autentic funcţionar. Dar primul nu înseamnă totul adevărat, maistrul poate fi acum mai mult timp între oameni. Strungarii Gyula Szabó, Pompiliu Neagovici, Árpád Boros, au observat în timpul lucrului o deviere de la forma cilindrică pe care ar fi trebuit s-o dea reperului aflat în execuţie. Maistrul Badea aflat în apropiere, a intervenit prompt. La scurt timp, soluţia a fost găsită şi lucrarea s-a putut continua, fără pierderi materiale şi de timp. Aşa ar trebui să se întîmple întotdeauna. Iată însă, că uneori şi acum maiştri mai pleacă, bunăoară, în căutarea unor desene. Dacă la biroul atelierului desenul nu este găsit, trebuie căutat la biroul tehnic. Aici, omul aşteaptă, în atelier, treaba bună sau rea merge înainte sau în cel mai fericit caz oamenii aşteaptă întoarcerea maistrului. In altă situaţie maiştrii pierd timp preţios şi sunt rupţi de activitatea de atelier datorită lipsei unor materiale prescrise de normele tehnice. Sunt nevoiţi să caute prin magazii oţelul sau fonta prevăzută AL. CONSTANTINESCU (Continuare în pag. a 2-a) /•O legendă plăsmuită II cu milenii in urmă a răzbătut ţină la noi, transcrisă cu migală in manuscrisele Renaşterii. Corăbierii antichităţii au dus-o învăluită în farmecul celor mai buni povestitori, ţină în cele mai îndepărtate porturi ale lumii cunoscute pe atunci. In negura mileniilor, în care s-a creat această legendă, strălucirea soarelui era ca şi azi, iar sub căldura razelor sale înflorea aceeaşi vegetaţie pe ţărmurile Mediteranei şi în străvechea Eladă. Numai că pe atunci marele astru al Galaxiei noastre îşi aveaiin credinţa oamenilor, stăpinul său atotputernic, zeul Helios. Chipul său, dăltuit de măiestria sculptorilor,infăţişa ■simbolic strălucirea şi măreţia soarelui. Era reprezentat cu o coroană de raze pe frunte şi stăpînea imensităţile spaţiului ceresc, pe care le străbatea într-un car tras de patru armăsari înaripaţi. Intr-una din zile, fiul său Faeton i-a cerut carul de foc al soarelui, cu toată comoara sa de pojar şi lumină. Rugămintea i-a fost îndeplinită, dar Faeton n-a putut ţine în frîu armăsarii. Is ritual, simbolul po- vestirii, ruptă din mitologia greacă, este cutezanţa înaripată, frîntă de neputinţă în faţa forţelor naturii. Acesta e Faeton al antichităţii. Cititorul de azi al mitologiei îl asociază, volens-nolens, cu Faetonul modern al zilelor noastre, într-o realitate plină de conţinut şi semnificaţie. Omul vremii noastre, stăpînul tehnicii, a cărei dezvoltare este uluitoare, devine stăpînul absolut al forţelor naturii, ale cărei legi îi sînt tot mai deplin cunoscute. Noul Faeton străbate imensităţile spaţiului cosmic în carul de foc al rachetelor, taie văzduhul cu forţa avioanelor supersonice, învinge distanţele imense pe magistralele de oţel ale continentelor. Gîndurile ne-au purtat spre acei oameni, care stăpinesc coloşii de metal ai locomotivelor, cu care suntem în măsură să învingem distanţele în ritm tot mai rapid şi care reproduc, la o scară proporţională, imensele progrese ale tehnicii moderne. Geneza lor, ca mecanici de locomotive, ca stăpîni absoluţi ai carelor de foc de pe magistralele de oţel, în şcoală trebuie căutată. Recent, alţi 18 noi absolvenţi ai şcolii de mecanici din cadrul Direcţiei regionale C.F.R. Braşov, printre care se află Ştefan Nichifor, Costică Neagu, Nicolae Zugravu şi Ion Vasile au urcat treptele locomotivelor începînd să străbată distanţele, să învingă depărtările, transportînd mărfuri şi călători. P Pentru a le întrezări mai bine activitatea de viitor, am făcut o vizită la Depoul de locomotive C.F.R. din Braşov. Inginerul Atanasie Drăghici, şef adjunct al depoului, ne-a spus de la început : — Ar fi bine să discutaţi cu unul din mecanicii noştri. — Pe cine ne recomandaţi ! In acest timp s-a deschis uşa şi în cadrul ei şi-a făcut apariţia un munte de om. Inginerul a zîmbit satisfăcut. — A sosit la timp. Vă recomand pe I. Cojocaru, mecanic pe o locomotivă electrică. Un Faeton modern, reprezentam al vremii noastre. Am discutat cu el îndelung, l-am însoţit într-o cursă şi pe carul său de foc i-am ascultat, povestită molcom, viaţa, pentru a-i întregi portretul. De la început un amănunt semnificativ. Mecanicul de locomotivă. 1. Cojocaru a atins ieri 1.000.000 kilometri parcurşi pe reţeaua feroviară. Distanţa, echivalează cu de 21 de ori linia ■ ecuatorului şi de... două ori şi jumătate distanţa de la Pămînt la Lună. Dar, mecanicul nostru nu dă nici o atenţie, nici o nuanţă solemnă evenimentului, avînd convingerea că n-a ajuns încă nici la jumătatea distanţei pe care o va străbate cu locomotiva în decursul carierei sale. Incheindu-şi stagiul la „focărie", I. Cojocaru a plecat acum 11 ani în prima cursă ca mecanic pe o locomotivă din seria 10.000. Ce fel de locomotivă era ! Cu regret dar nu o vom mai putea vedea decit în fotografie. Au fost scoase din uz toate. La „cimitirul depoului“ mai putem vedea ultimele piese provenind dintr-o asemenea locomotivă. Acestea iau drumul Reşiţei pentru ca, retopite, să intre în componenţa unor locomotive Diesel electrice.Prima locomotivă cu aburi în circulaţie a fost „Racheta“ construită de George Stephenson la 1829, iar prima linie ferată în circulaţie a fost Manchester — Liverpool. Prima locomotivă avea o forţă de numai 12 C.P. şi o viteză de 22 km. pe oră. Rînd pe rînd, I. Cojocaru a deservit toate seriile de locomotive cu aburi. In 1960 el a coborît de pe o locomotivă seria 142.000, reîntors dintr-o cursă de la Teiuş cu trenul 302. A fost ultima lui cursă pe o locomotivă cu aburi. O nouă şcoală, şi în februarie 1960 plecă în prima cursă pe o locomotivă Diesel electrică. Viteze sporite, tehnică mai avansată, condiţii de lucru mai bune. El a deservit prima locomotivă Diesel electrică din ţară, trimisă la reparaţii capitale după un parcurs de 670.000 km., cu 70.000 km. mai mult faţă de prevederi. Pasiunea, priceperea şi voinţa îl duc mai departe. In acest an el urcă pe locomotiva electrică E.A.2001 pe care o deserveşte, şi în prezent. De astă dată forţa carului de foc este imensă, de peste 7.000 (Continuare în pag. a 2-a) NOUL FAETON de ŞTEFAN PETRARU La recoltatul tinetelor naturale | RITMUL A SPORIT, DAR NU IN TOATE RAIOANELE Recoltatul fînețelor naturale continuă să se situeze pe loc de frunte în agenda lucrărilor agricole actuale din regiunea noastră. Cu toate ploile locale căzute în ultimele 2—3 zile, ritmul de lucru la cositul, uscatul Raionul Sf. Gheorghe 80,i°/o Raionul Tg. Secuiesc 75,99/« Oraşul Braşov 64,9 V» Raionul Făgăraş 61,3°hi Raionul Agnita 59,0°lo şi transportatul finului se menţine destul de ridicat în majoritatea unităţilor agricole, datorită măsurilor organizatorice luate de consiliile de conducere, de uniunile raionale ale cooperativelor agricole de producţie, la îndrumarea organelor de partid, pentru folosirea cît mai bună a zilelor frumoase, a braţelor de muncă şi a mijloacelor mecanice ce le stau la dispoziţie. Pînă în seara zilei de 20 iulie, recoltatul fîneţelor s-a făcut în cooperativele agricole pe o suprafaţă de 72.504 ha., faţă de cele 118.497 ha. planificate. Şi în ultimele 4 zile, în fruntea întrecerii pentru terminarea cît mai grabnică a acestei importante lucrări se situează cooperativele agricole din raioanele Sf. Gheorghe şi Tg. Secuiesc, urmate de cele din raza oraşului Braşov, unde zilnic ies la lucru un mare număr de cosaşi, urmaţi de echipe formate din femei, pentru uscatul şi adunatul finului în căpiţe. In aceste raioane există condiţii ca în 4—5 zile cositul fîneţelor să se termine în întregime. O succintă analiză a vitezei cu care s-a desfăşurat cositul fîneţelor în perioada 18—20 iulie duce la concluzia că nu în toate raioanele se acordă atenţiacuvenită acestei lucrări. Dacă printr-o mobilizare masivă a forţelor şi mijloacelor existente în unităţile din raionul Sibiu s-au cosit în numai 3 zile aproape 2400 ha. (cea mai mare viteză de lucru înregistrată în acest interval de timp în regiune, în schimb viteza de lucru nu a crescut pe măsura posibilităţilor în raioanele Rupea, Agnita. In alte raioane, deşi timpul este înaintat şi cu fiecare zi ce trece calitatea fînurilor se depreciază, viteza de lucru se menţine mult sub nivelul cerinţelor. In raionul Sighişoara s-au cosit în perioada 18—20 iulie doar 781 ha., iar în cooperativele agricole din raionul Mediaş doar 1.200 ha. Menţinerea unui ritm la fel de anemic în aceste raioane şi în zilele ce urmează, pune sub semnul întrebării terminarea recoltării fîneţelor în timp optim, aglomerînd această lucrare în paralel cu secerişul griului, lucru ce trebuie evitat. Se constată, de asemenea, că în unele raioane se desfăşoară extrem de greoi transportul finului de pe cîmp şi depozitarea lui în şuri şi fînare. Mult rămase în urmă în această privinţă sunt cooperativele agricole din raza oraşului Braşov, cele din raioanele Mediaş, Sighişoara şi Agnita. Pentru remedierea acestei situaţii se impune folosirea judicioasă a tuturor atelajelor, precum şi a autocamioanelor existente în cooperativele agricole, în următoarele 4—5 zile vor trebui luate asemenea măsuri încît recoltatul fîneţelor să se termine pe toate terenurile de deal şi luncă. T. SLEAM Situaţia recoltării tinetelor naturale la data de 21 iulie Total pe regiune 64,0 Blajul industrial îşi amplifică potenţialul energetic. Foto : GH. BĂNUŢĂ ÎNSEMNĂRI Necesitatea visului îndrăzneţ înainte de orice, sesiunea festivă de referate şi comunicări a cercurilor tehnice de elevi de la şcoala tehnică şi tehni-ică de maiştri a Grupului şcolar „Hidromecanica“ — Braşov, deschisă ieri după-amiază, este o dovadă a felului cum tinerii participanţi ştiu să viseze îndrăzneţ. Sunt tineri ai zilelor noastre, pentru care impresionanta lume a tehnicii a devenit şi un univers de contemplaţie activă prin care gîndurile lor trec spre ziua de mîine. Comunicările şi referatele, ne transpun, majoritatea, într-o lume a viitorului. Visurile capătă dimensiunile realului, argumentate prin demonstraţii ştiinţifice şi liniile riguroase, dar nu lipsite de emoţie ale desenelor şi schiţelor tehnice. Mi-am notat tema unui referat ce va fi ţinut de elevii Cristina Pavlicek, Vasile Vîscă şi Eilsabeth Sooss : „Un reactor al viitorului, care produce mai mult material fustonabil decit consumă“. Iată un vis îndrăzneţ care va fi privit cu mult interes de participanţi. Îmi amintesc faptul că Eiffel exclamase în faţa primului prototip de avion cu reacţie din lume făcut de românul Coandă: „Păcat că nu te-ai născut cu treizeci de ani mai tîrziu“ ! Vorbele lui Eiffel au un tîlc melancolic, dar exprimă în acelaşi timp şi faptul că în lumea de atunci un vis îndrăzneţ putea rămîne fără ecou, fără posibilitatea de a fi împlinit. Or, la noi visul îndrăzneţ nu numai că este apreciat, dar el devine o necesitate, un atribut prin care se manifestă însăşi tinereţea noastră. O tinereţe care face tangibil orice vis, oricît de îndrăzneţ ar fi. O altă comunicare a sesiunii prezintă principiul de funcţionare al unei centrale termoelectrice. A trecut numai un an de la cel de-al IX-lea Congres al P.C.R. şi indicaţiile acestuia în legătură cu utilizarea energiei atomice pentru producerea electricităţii, stimulează nu numai pe oamenii de ştiinţă, care vor transforma această sarcină în realitate, ci şi pe elevi, pentru că acesta este drumul visului la noi. N. STOE La fiecare fază de execuţie, o înaltă calitate. Iată unul din obiectivele pe care şi l-au fixat în întrecerea socialistă muncitoarele secţiei de încălţăminte de la Fabrica de piele şi încălţăminte din Agnita. Foto : OLGA ROATIŞ II Din ţară Pe linia ferată electrificată Braşov-Bucureşti Au început lucrările de electrificare a ultimului tronson al căii ferate care leagă Braşovul cu Capitala Ploieşti-Bucureşti. în cadrul acestor lucrări, se prevede sistematizarea şi centralizarea electrodinamică a staţiilor de pe parcurs. De asemenea, se va monta un nou tip de şină, ceea ce va permite mărirea vitezei de circulaţie. In prezent se lucrează la plantarea stîlpilor electrici şi lucrările pregătitoare de întinderea cablurilor. Conform graficului de execuţie, pînă la sfîrşitul acestui trimestru se vor termina toate probele de dare în exploatare a sectorului de cale ferată electrificat Cîmpina-Ploieşti. Soiuri superioare de grîu CLUJ. Din liniile noi de grîu obţinute de cercetătorii staţiunii experimentale agricole din Turda, un număr de şapte s-au dovedit superioare soiurilor cultivate pînă acum în ţară. „Turda 383-62“, de pildă, asigură o producţie ce depăşeşte cu 15 la sută „Bezostaia I“ şi cu peste 40 la sută soiul raional „Cenad 117“. Griul provenit din această linie nouă, aflată în curs de omologare ca soi, se coace repede, are o mare rezistenţă la boli, frig şi mai ales la cădere, ceea ce permite mecanizarea completă a lucrărilor de recoltare. în prezent, specialiştii staţiunii lucrează la obţinerea unor hibrizi de grîu pentru producţie. O noua fabrica de bioxid de carbon PLOIEŞTI. — La Ploieşti a început să producă o nouă fabrică de bioxid de carbon. Aceasta este dotată cu instalaţii perfecţionate, în cea mai mare parte realizate în ţară. întregul proces de producţie este dirijat de la un tablou de comandă. Noua unitate are o capacitate de producţie de 1.600 kg. pe zi, reprezentînd o cantitate triplă faţă de aceea a vechii fabrici de acest fel din localitate. Materia primă a fabricii o constituie gazele arse reziduale de la centrala termică a combinatului industrial . „Progresul“. (Agerpres) Pe drumurile forestiere Specialiştii de la întreprinderea de construcţii forestiere din Braşov au aplicat cu succes stabilizarea terasamentelor unor drumuri auto cu praf de var, scurtîndu-se astfel termenele de execuţie. De foarte multă vreme caut o carte : volumul 6 din operele lui Balzac, colecţia „Clasicii literaturii universale“. Nu l-am găsit nici în depozitul C.L.D.C., nici in rafturile Bibliotecii regionale. Singura speranţă au rămas cunoscuţii recomandaţi de un prieten, lată-mă, cercetîndu-le bibliotecile personale. Acasă la Petru Chiriță, de pe str. Castelului nr. 43. — N-ai volumul 6 din Balzac ? — N-am. — „Deavolul captiv" de unde îl ai ? — L-am . .. împrumutat, în mai, de la Biblioteca regională... — Dar „Toporul de argint“ ! — Tot de „împrumut“. — Nu le restitui ? — Se poate ? Abia mi-am încropit o bibliotecă și... La Toma Comănescu de pe B-dul Lenin nr. 10. — Văd că n-ai pe Balzac. In schimb „Enigma Otiliei“ și „Oul de cristal“ poartă ştampila Bibliotecii regionale. . . — Iau și eu de unde este, că doar nu se face gaură-n cer . . . — Se face însă gaură-n buzunarul bibliotecarului. Că ce-ai „împrumutat“ tu, plăteşte el. La casnica Vasilica Dinuleasa, de pe B-dul Lenin nr. 3. — Nici dumneata nu-l ai pe Balzac. „Cavalerul“ şi Piatra lunii“ par să fie „împrumutate“ de la Biblioteca regională ... — Sînt superbe. Face să te-nvîrţi de ele... La Elisabeta Murdare, de pe str. Aurel Vlaicu nr. 89. — Caut pe Balzac. — Nu-l am. Te-aş servi cu „Sfîrşitul familiei Rassenfooss“, „Doamna Tereza“ şi „In faţa steagului“, dar abia am putut să mi le „procur“ de la Biblioteca regională. — Aţi fost somată prin scrisoare. — Am restituit. .. somația. Nu mai am nici o nădejde că voi găsi volumul 6 din Balzac. Dacă nici la cei mai „strîngători“ cititori din Brașov nu l-am găsit, unde să-l mai caut ? A. SOCACIU