Drum Nou, februarie 1970 (Anul 27, nr. 7799-7822)

1970-02-01 / nr. 7799

k mim nou ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDETEAN Anul XXVII Nr. 7799 Duminică, 1 februarie 1970 6 PAGINI 30 BANI Proletari din toate u­rile, unit*­wd­ DIRECTORUL DĂ SARCINI DAR NU LE CONTROLEAZĂ, INGINERUL ŞEF TOLEREAZĂ ABATERILE, IAR FORJA NU-ŞI REALIZEAZĂ PLANUL ZIARUL „DRUM NOU" PROPUNE MINISTERULUI DE RE­SORT SA DEA UN ULTIM AVERTISMENT INGINERULUI ŞEF DUMITRU GALEŞ, DE LA ÎNTREPRINDEREA DE UNELTE ŞI SCULE DIN BRAŞOV, PENTRU NEGLIJAREA OBLIGA­ŢIILOR DE SERVICIU. Ultima anchetă din secţia forja, de la I.U.S. Braşov, o consacram, aşa cum anunţam ieri cititorii, modului în care principalele cadre de conducere din în­treprindere rezolvă problemele ce le revin prin regulamentul de funcţiuni, de activitatea acestei secţii. Alaltăieri am luat loc în jurul mesei rotunde cu directorul întreprinderii, ing. Gheorghe Constantin şi Zaharia Kiss, locţiitorul se­cretarului__comitetului de partid. înainte de aceasta, am luat interviuri unor ingi­neri, tehnicieni, muncitori cu o înaltă calificare profesională, secretari de partid, pentru a desprinde mai bine, mai profund, cauzele pentru care în secţia forţă se perpetuează grave lipsuri privind folosirea utilajelor, asistenţa tehnologică, programarea şi urmărirea producţiei ş.a.m.d. Cum era şi firesc, lărgirea ariei de investigaţii a dus la conturarea mai deplină a concluziilor pe care le dăm astăzi publicităţii. P­unctul nostru de vedere este ca, de faptul că la ora ac­n­tuală secţia forţă a ajuns să înregistreze un indice neco­respunzător de folosire a maşini­lor, să fie prost gospodărită, rit­mul de creştere al progresului tehnic să fie lent, programarea şi urmărirea producţiei să se fa­că defectuos, toate acestea răs­­frîngîndu-se asupra neîndeplini­­rii sarcinilor de plan, se fac vi­novaţi următorii factori : Cel dinţii, dar nu şi ultimul vinovat, este inginerul Nîcolae Colotele, şeful secţiei. Factorul numărul unu de conducere din secţia forjă este, aşa cum aveau s-o confirma numeroşi ingineri, tehnicieni şi muncitori care au răspuns la ancheta noastră, un inginer bun, cunoscător al profe­siei. Din nefericire, nu întruneş­te aceleaşi calităţi şi ca organi­zator. Şi această „acuzaţie" re­porterul nu i-o aduce doar pen­tru a spune ceva. O atare carac­terizare o dau faptele, asupra cărora nu mai insistăm, pentru că le-am descris în anchetele din cursul săptămînii. Celor care se grăbesc să adu­că circumstanţe atenuante, pre­cum că inginerul Colotelo a ve­nit la conducerea secţiei doar de o jumătate de an, că de fapt el moşteneşte nişte neajunsuri or­ganizatorice de la conducătorii care l-au precedat, că n-au avut oameni sau că muncitorii au ab­sentat, răspunsul ziarului este că asemenea scuze nu-şi au lo­cul cînd neîndeplinirea sarcini­lor de plan este de luni de zile critică. Inginerul Colotelo nu a fost numit ca şef de secţie pen­tru a se menţine vechile lipsuri, ci tocmai pentru a imprima un nou curs, eficace, activităţii din forţă. De fapt, minusurile relata­te de ziar i-au fost arătate şefu­lui secţiei şi de către organiza­ţia de partid din forţă Numai că, în extrem de multe cazuri, biroul organizaţiei „el a zis, el a auzit", şi nu l-a tras la răspun­dere pe inginerul Colotelo, ca membru de partid, de modul cum duce la îndeplinire propunerile, sugestiile, măsurile elaborate de organizaţia de bază. Rămîne ca, conducerea întreprinderii să-l sprijine pe şeful secţiei forţă pentru a deveni şi un bun orga­nizator, iar comuniştii să-l ajute efectiv pentru a-şi modifica op­tica legat de modul cum trebuie să privească un conducător or­dinea, disciplina, răspunderea faţă de sarcini a tuturor sala­riaţilor din sector. A schiţat doar lapidar în an­chetele precedente că sec­ţia forţă a ajuns într-o si­tuaţie critică cu programarea şi urmărirea producţiei, cu realiza­rea sarcinilor de plan datorită relaţiilor dintre această şi scu­­lărie. Ne simţim obligaţi să a­­dîncim ceva mai mult acest as­pect. Practic, la ora actuală, scu­lăria nu numai că nu asigură necesarul de S.D.V.-uri pentru forjă într-un decalaj corespunză­tor, dar nu respectă nici progra­mările operative săptămînale şi chiar zilnice. Aici există, ce-i drept, nişte circumstanţe. Res­pectiv, sculăria mai are şi la ora actuală un deficit de 15 muncitori, iar forţa nu asigură exploatarea raţională a matriţe­lor, poansoanelor, încît cei din sculărie nu mai pot face faţă ritmului de consum. Aceasta şi pentru faptul că nici la nivelul forţei şi nici al întreprinderii nu sînt stabilite consumuri specifice de scule. Fiecare secţie, la ora actuală consumă cît vrea. Dar sectorul de scule prezintă şi el deficienţe şi nu puţine. Nu ne grăbim să sugerăm noi pînă în amănunt măsurile ce se impun luate în sculărie pentru că, fi­reşte, le poate stabili mult mai bine conducerea întreprinderii. Dar din lista acestor măsuri mi trebuie să lipsească două : res­pectiv, la tratamentul termic al matriţelor trebuie întărită asis­tenţa tehnică (directorul între­prinderii ne spunea că chiar s-a gîndit să repartizeze în curînd la acest loc de muncă un maistru). Faptul că stilul de muncă al con­ducătorului acestei secţii s-a do­vedit o piedică în realizarea producţiei la forjă, face necesar ca funcţia de şef de secţie la sculărie, deţinută acum de mai­strul Aurel Tom­a, să fie încre­dinţată unui inginer, cu experi­enţă şi calităţi de conducător d­acă în momentul de faţă sec­ţia forţă a ajuns în impas cu realizarea sarcinilor, a­­ceasta este şi rezultatul faptului că în timp ce planul de produc­ţie a avut o evoluţie dinamică, nivelul tehnic al procedeelor tehnologice, gradul de organiza­re a producţiei nu au crescut în acelaşi ritm. Cititorii poate îşi mai amintesc că în ancheta în care relatam despre modul cum sprijină serviciul tehnolog şef forja, arătam că la cele 10 pie­se de stanţat şi debavurat elimi­narea bavurilor se face cu cio­canul manual, anacronism al tehnicii care a fost înlăturat pînă şi în cooperativele meşte­şugăreşti cu o dotare modestă. Suntem­ convinşi că tehnologul şef, inginer Vasile Avram, ştie mai bine decît noi lista anacro­nismelor de acest gen. Foarte contrariaţi am rămas însă că, timp de o săptămînă, o singură dată l-am văzut pe tehnologul I. CIUTACU (Continuare în pagina a 4-a) A D Cabine pentru tractoare întreprinderea de reparaţii auto din Cîmpina a început să producă în serie cabine metalice pentru noua va­riantă a tractoarelor universa­le­­ modernizate U-650 m şi U-651 m, aflate în construc­ţie la Braşov. Realizate pe baza concepţiilor şi proiecte­lor elaborate de specialiştii cîmpineni, noile cabine sunt încăpătoare şi au o rezisten­ţă mare. Potrivit planului de producţie anul acesta între­prinderea din Cîmpina va livra uzinei din Braşov mai bine de 6.000 de cabine. în pagina a 5-a Aveți p­ROBLEMA P­ERSONALUII Să căutăm răspunsul împreună... HOTÂRÎRI ALE CONSILIULUI DE MINIŞTRI privind experimentarea noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor personalului din unităţile de cultură, justiţie, procuratură şi arbitraj Consiliul de Miniştri a aprobat printr-o hotărîre experimentarea, cu începere de la 1 februarie 1970, a noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor lucrătorilor din unităţile de cultură. Potrivit prevederilor hotărârii, salariile lucrătorilor din muzee, biblioteci, case şi palate de cultu­ră, de creaţie populară, universi­tăţi populare şi cămine culturale se majorează în medie cu 11,9 la sută ; împreună cu creşterea sala­riilor mici acordată anterior se a­­sigură pe ansamblu o creştere me­die de 13,1 la sută. De această ma­jorare a salariilor beneficiază un număr de circa 15.000 salariaţi ale căror venituri anuale vor fi mai mari cu aproximativ 29 milioane lei faţă de cele realizate înainte de 1 august 1967. Noua salarizare aprobată pentru personalul din­­unităţile de cultu­ră are la bază principii similare de remunerare cu ale celorlalte ra­muri ale economiei — încadrarea salariaţilor pe funcţii, salarii tari­fare cu gradaţii, spor de vechime, gratificaţii anuale etc. Totodată, ea prevede unele elemente cores­punzătoare specificului acestei ac­tivităţi. Astfel, salariile cadrelor de conducere ale unităţilor de cul­tură sînt diferenţiate pe cinci ca­tegorii, ţinînd seama de volumul, importanţa şi complexitatea activi­tăţii ce o desfăşoară. O dată cu aplicarea noului sis­tem de salarizare se asigură şi co­relarea mai bună a salariilor lu­crătorilor din sectorul culturii cu cele ale salariaţilor cu funcţii com­parabile din alte ramuri. Astfel, salariile directorilor din cămine culturale, proveniţi din rîndul ca­drelor didactice transferate din în­ Vătărani! sun­t majorate ,în medit­al 17,8 la suta, asigurîndu-li-se astfel un salariu corelat cu cel al cadrelor didactice care își desfă­șoară activitatea în învățămînt. La unităţile de cultură cu acti­vitate complexă unde se desfăşoa­ră şi o muncă de cercetare ştiinţi­fică se permite utilizarea, în cazuri justificate, a funcţiilor şi salariilor tarifare aprobate pentru personalul de cercetare ştiinţifică. Potrivit prevederilor hotărîrii, se menţin indemnizaţii şi tarife pentru oamenii de ştiinţă, artă, cultură şi cadre didactice care, pe lingă funcţia lor de bază, îndepli­nesc munci de conducere în uni­versităţi populare şi cămine cultu­rale. In scopul stimulării lucrătorilor din unităţile de cultură pentru obţinerea unor rezultate deosebite în activitatea lor, li se acordă gra­tificaţii anuale. De acest avantaj poate beneficia şi activul obştesc care contribuie la realizarea de către instituţiile repective de ve­nituri peste cele planificate din manifestări cultural-artistice. De asemenea, directorii de cămine culturale care au un aport impor­tant în difuzarea filmului în me­diul rural pot beneficia în conti­nuare şi de­ premii din încasările peste plan. Introducerea noului sistem de­­salarizare şi majorarea salariilor lucrătorilor din unităţile de cultu­ră reprezintă un puternic factor mobilizator în perfecţionarea şi creşterea eficienţei activităţilor cultural-artistice, în valorificarea multiplelor posibilităţi pe care le au diversele instituţii în vederea ridicării gradului de conştiinţă şi (Continuare în pag. a 6-a) Competiţie între vechi şi nou în variantă urbanistică pe str. Zizinului 1 In general, cînd vor­bim de satul Lovnic cu cei aproape o mie de locuitori ai săi, denu­mirea acestei aşezări nu se asociază cu tra­diţia folclorică. Cel pu­ţin în ultimii 10—15 ani satul nu s-a remarcat prin producţii artistice specifice. Să fie oare Lovnicul un tărîm vi­ran în materie de crea­ţie populară ? Să nu fi transmis trecutele gene­raţii de ţărani (români şi germani), contempo­ranilor obiceiuri, datini, cintece şi jocuri locale? Ne îndoim că asta ar fi adevărul. Mai degra­bă înclinăm a crede c­ă aşezămîntul de cul­tură din acest sat, ca­re vieţuieşte doar prin firma sa, se complace într-un anonimat cît se poate de ... fecund. Din toamnă încoace, scena aşezămîntului nu şi-a luminat pereţii de­cit la o singură mani­­festare teatrală. S-a pus apoi chestiunea pregătirii unui punct de program pentru „dialo­gul" comunei Jibert Cu Buneştii — un obicei popular. Lovnicul n-a fost în stare să-l pregă­tească, aşa că a rămas şi de astă-dată de că­ruţă. In faţa acestei situa­ţii inexplicabile, ne-am adresat celor zece ca­dre didactice din sat, fiindcă viaţa spirituală a oricărei localităţi e legată de munca inte­lectualilor. Şi, spre sur­prinderea noastră, cei zece dascăli şi-au mo­tivat ilustra absenţă de pe frontul muncii cul­turale printr-o puzde­rie de justificări, unele mai puerile decît cele­lalte. Aritmetic vorbind, suma justificărilor se ri­dică la vreo mie — a­­dică cîte una pe cap de locuitor din Lovnic. Ne mărginim a consemna cîteva din ele, restul pină la o mie fiind de­rivate ale justificărilor de „bază" . Profesorul de biologie Mircea Rădulescu : „Nu activez la căminul cul­tural, fiindcă nu sunt so­licitări din partea săte­nilor. Şi nu sunt solici­tări fiindcă Lovnicul nu are tradiţie în materie de cultură. Deşi sînt profesor de biologie, aş dori să înjghebez o orchestră... pop, dar n-avem instrumente ..." învăţătoarea Rodica Neagoş : „Eu fac nave­ta, n-am cînd activa. Vocaţie aş avea, dar la noi în cămin e frig ca-n peşteră şi soba afumă ca o locomotivă". Profesoara de france­ză Dorina Stîngu : „Eu am ţinut în decembrie o expunere. Să fi fost vreo cincisprezece as­cultători. Oamenii spun: „De ce să venim la că­min ? Ca să-ngheţăm?" Profesoara de limbă română Aurica Oltean : „Fac naveta la Făgăraş şi chiar dacă aş fi lo­calnică n-aş putea să mă realizez pe plan cultural, fiindcă la Lov­nic nu sînt tradiţii". învăţătoarea Emilia Kenst : „Eu m-am ocu­pat de teatrul în limba germană. Am repetat vreo două săptămîni şi interpreţii n-au mai vrut să vină". învăţătorul Augustin Man: „Cînd şi cînd, înaintea unui film, ci­tesc o prezentare. Sala cere însă filmul.. Profesoara de istorie­­geografie Rodica Vuia: „Vă rog, nu mă între­baţi de cămin, fiindcă nici nu ştiu cum arată pe dinăuntru Profesoara de fizică­­chimie Ligia Baciu : „Eu sunt comandantă de pionieri, sunt scutită de alte sarcini". Profesorul de mate­matică Mircea Tuhuț, directorul căminului cul- Attila SOCACIU (Continuare în pag. a 5-a) Zece cadre di­dactice, cu o mie de justificări t I I Precizie desăvîrşită în organizarea locului de muncă, folo­sire integrală a potenţialului tehnic şi uman — Iată condi­ţiile în care secţia chei a Fabricii de tricotaje Braşov îşi realizează exemplar sarcinile de producţie. Foto : GH. BANUŢĂ b . Azi începe a X-a ediţie a „Lunii cărţii la sate" în viaţa satului nostru, cartea, ca principal izvor de cul­tura, şi-a croit, în anii socialismului un vad larg, ceea ce sim­bolizează, pe de o parte, grija partidului şi statului nostru pentru luminarea oamenilor muncii din agricultură şi, pe de altă parte, setea de cultură, de cunoaştere, care străbate lu­mea satelor. însăşi înscrierea in cartea marilor sărbători ale poporului a Lunii cărţii la sate semnifică transformările înnoitoare care s-au produs în viaţa spirituală a satului românesc. Luna cărţii vorbeşte despre marele rol educativ al cărţii despre legătura statornicită între oameni şi cuvin­tul scris, despre faptul că la noi cartea a devenit un prieten devotat al oamenilor o podoabă spirituală a tuturor. Cea de-a X-a ediţie a Lunii cărţii la sate, care o inaugu­răm la acest început de februarie, se va desfăşura pe fundalul unui puternic entuziasm general, declanşat de­ istoricele hotă­râri ale celui de-al X-lea Congres al P.C.R. Ca acţiune com­plexă, de amploare ea v­a genera noi cîştiguri pe plan spiritual în mediul sătesc. Cartea politică şi ideologică, cea de specialitate, cartea ştiinţifică şi beletristică, care pătrund pe mii de canale, în viaţa intimă a satului românesc, au milioane şi milioane de cititori avizi, pe tot parcursul anului, în luna februarie însă întîlnirea ţăranului nostru — român, maghiar şi german — cu cartea îndrăgită îmbracă forme mai captivante. Cititorului ^ (Continuare în pag. a 5-a) S_/«///////«//////«////////«//«////«///////////////////////////////////«//////«»«" S. F. şi inteligenţa S.F. nu sînt iniţialele subsem­natului, ci ale genului science­­fiction, cuvînt pe care francezii îl scriu la fel ca englezii, dar îl pro­nunţă diferit, şi pe care mai toate limbile îl posedă într-o forma pro­prie, pe româneşte ştiinţifico-fan­­tastic. Succesele genului sînt incontes­tabile în toată lumea, iar la noi în ţară putem constata cu bucurie ca S.F. constituie o ramură edi­torială în care cărţile autorilor români se epuizează de obicei mai repede decit cele traduse, deşi acestea din urmă aparţin unor co­legi de „branşă“ cu faimă mon­dială. Fireşte, criteriul comercial nu este suprem ; totuşi, gîndul că eşti căutat de publicul tău autoh­ton, îţi oferă o consolare, chiar d­acă volumele S.F. nu răzbat în­totdeauna în zonele numite presti­gioase, ale speciilor literare mai des comentate de critici. Cîţiva dintre autorii noştri de S.F. au fost traduşi peste hotare, iar critica străină i-a salutat ca demni parteneri de întrecere ai unor „aşi“ de talia lui Clarke, Efremov, Lem, Browne sau Asi­mov. E clar că nu competiţia in­ternaţională ne interesează în pri­mul rînd, dar chiar şi pentru ne­cesităţile noastre interne este vi­tală chestiunea CRITERIILOR. SERGIU FĂRCAŞAN Dacă socotim autorul ştiinţifico­­fantastic drept un creier — uman sau electronic — înzestrat cu feed­back, cu retro-acţiune, este clar că reacţiile faţă de cartea sa (re­acţiile editorilor, cititorilor, criti­cilor) vor influenţa, la rîndu-le scrisul său, cartea sa viitoare. A­­c­eeaşi ecuaţie poate, fi tradusă în limbaj, curent după cum urmează: trebuie să fim exigenţi faţă de li­teratura ştiinţifico-fantastică, iar succesele acestei literaturi depind în mare măsură de justeţea şi cla­ritatea exigenţelor noastre. Exigenţa este un cuvînt bu­clucaş, pentru că te ispiteşte să a­­daugi în coadă „înaltă“, „cres­­cîndă“ sau alt adjectiv care în sine nu specifică nimic. Stilul şti­inţific de lucru pe care partidul ne cere să-l introducem în toate domeniile de activitate ne obligă, aşadar, să nu ne mărginim la „exi­genţe spirituale“, fie ele „rafinate“ sau „neabătute“, ci să precizăm pe româneşte ce aşteptăm de la acest gen, în lumina căror criterii îl judecăm. ■Criteriile esteticii marxiste cer întotdeauna o aplicaţie diferen­ţiată în raport cu specificul, a trata „fiecare natură în raport cu caracterul ei esenţial". De pildă, o cerinţă de prim rang faţă de în­treaga noastră literatură contem­porană este aceea a actualităţii politice şi a caracterului educativ. Mi se pare evident că, în privinţa actualităţii, exigenţele noastre vor acţiona în mod diferit în ca­zul unei literaturi care investi­ghează viitorul sau trecutul înde­părtat. Altminteri, cel mai actual roman de anticipaţie ar fi un re­portaj la zi. Dar, dacă recunoaş­tem drepturile S.F.-ului de a se situa într-un timp îndepărtat, în­seamnă oare asta că am renunţat la criteriul actualităţii ? Nicidecum, înseamnă că nu ne interesează neapărat actualitatea faptică a acţiunii, decorului etc., dar că suntem­ foarte atenţi la ac­tualitatea unui anumit mod de gîndire. Voi preciza mai tîrziu în ce constă el, dar, deocamdată, să marcăm o nuanţă care mi se pare de însemnătate covîrşitoare : prin „caracter educativ“ nu înţeleg e­­ducarea personajelor mele, ci e­­fectul provocat cititorilor. Spaţiul restrîns al unui articol nu ne per­mite să tratăm toată complexita­tea unor noţiuni ca pozitiv şi ne­gativ, dar chiar dacă le luăm în înţelesul lor cel mai schematic, matematic, caracterul educativ al unei cărţi nu se măsoară după plusurile sau minusurile unor per­sonaje, ci după reacţia pe care aceste plusuri sau minusuri o determină în cititor. Un personaj negativ privit de cititor cu sim­patie este un minus al cărţii (—.+ =—). Acelaşi personaj, daca st­îrneşte la cititori o reacţie cri­tică joacă pe planul educativ un rol pozitiv (—.—=+). Degeaba am un erou înzestrat cu toate calită­ţile, dacă el nu smulge la lectura decît un căscat (+.— ==—). Am spus că lucrurile sînt, de fapt, mult mai complexe, dar au existat cu ani în urmă și cazuri — sper ca ele să nu se mai repete niciodată — cînd aş fi fost foarte mulțumit să mi se aplice măcar această ju (Continuare în pagina a 2-a) D­E A­U­R -W­3­U IN PAG. A 3-A 70 CD ■Jt­­ - JT * Pt 0 u­­ R­OMÂNIA 19­7­0 Nume noi pe afișul Festivalului. r Meridiane UN ORAŞ LA 3.500 METRI SUB APELE ATLANTICULUI ♦ DEZVĂLUIRI FANTASTICE PE HARTA ŢINUTURILOR SUBMARINE ♦ REINTORSI IN APA, OAMENII VOR UTILIZA BRANHIILE ? ♦ REZISTENŢA ULUITOARE A STICLEI LA PRESIUNEA MARILOR ADINCIMI SUBACVATICE Aşa cum în spaţiul interpla­netar zboară mii de obiecte cosmice, la fel şi în adîncul oceanelor se plimbă numeroşi emisari ai tehnicii. Ei pregă­tesc voiaje tot atît de senza­ţionale ca şi cele întreprinse spre Lună, Marte sau Venus. Cîteva dintre ele participă la jalonarea unui oraş subacva­tic care urmează să fie situat (Continuare în pag. a 6-a)

Next