Drum Nou, februarie 1970 (Anul 27, nr. 7799-7822)
1970-02-01 / nr. 7799
k mim nou ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDETEAN Anul XXVII Nr. 7799 Duminică, 1 februarie 1970 6 PAGINI 30 BANI Proletari din toate urile, unit*wd DIRECTORUL DĂ SARCINI DAR NU LE CONTROLEAZĂ, INGINERUL ŞEF TOLEREAZĂ ABATERILE, IAR FORJA NU-ŞI REALIZEAZĂ PLANUL ZIARUL „DRUM NOU" PROPUNE MINISTERULUI DE RESORT SA DEA UN ULTIM AVERTISMENT INGINERULUI ŞEF DUMITRU GALEŞ, DE LA ÎNTREPRINDEREA DE UNELTE ŞI SCULE DIN BRAŞOV, PENTRU NEGLIJAREA OBLIGAŢIILOR DE SERVICIU. Ultima anchetă din secţia forja, de la I.U.S. Braşov, o consacram, aşa cum anunţam ieri cititorii, modului în care principalele cadre de conducere din întreprindere rezolvă problemele ce le revin prin regulamentul de funcţiuni, de activitatea acestei secţii. Alaltăieri am luat loc în jurul mesei rotunde cu directorul întreprinderii, ing. Gheorghe Constantin şi Zaharia Kiss, locţiitorul secretarului__comitetului de partid. înainte de aceasta, am luat interviuri unor ingineri, tehnicieni, muncitori cu o înaltă calificare profesională, secretari de partid, pentru a desprinde mai bine, mai profund, cauzele pentru care în secţia forţă se perpetuează grave lipsuri privind folosirea utilajelor, asistenţa tehnologică, programarea şi urmărirea producţiei ş.a.m.d. Cum era şi firesc, lărgirea ariei de investigaţii a dus la conturarea mai deplină a concluziilor pe care le dăm astăzi publicităţii. Punctul nostru de vedere este ca, de faptul că la ora acntuală secţia forţă a ajuns să înregistreze un indice necorespunzător de folosire a maşinilor, să fie prost gospodărită, ritmul de creştere al progresului tehnic să fie lent, programarea şi urmărirea producţiei să se facă defectuos, toate acestea răsfrîngîndu-se asupra neîndeplinirii sarcinilor de plan, se fac vinovaţi următorii factori : Cel dinţii, dar nu şi ultimul vinovat, este inginerul Nîcolae Colotele, şeful secţiei. Factorul numărul unu de conducere din secţia forjă este, aşa cum aveau s-o confirma numeroşi ingineri, tehnicieni şi muncitori care au răspuns la ancheta noastră, un inginer bun, cunoscător al profesiei. Din nefericire, nu întruneşte aceleaşi calităţi şi ca organizator. Şi această „acuzaţie" reporterul nu i-o aduce doar pentru a spune ceva. O atare caracterizare o dau faptele, asupra cărora nu mai insistăm, pentru că le-am descris în anchetele din cursul săptămînii. Celor care se grăbesc să aducă circumstanţe atenuante, precum că inginerul Colotelo a venit la conducerea secţiei doar de o jumătate de an, că de fapt el moşteneşte nişte neajunsuri organizatorice de la conducătorii care l-au precedat, că n-au avut oameni sau că muncitorii au absentat, răspunsul ziarului este că asemenea scuze nu-şi au locul cînd neîndeplinirea sarcinilor de plan este de luni de zile critică. Inginerul Colotelo nu a fost numit ca şef de secţie pentru a se menţine vechile lipsuri, ci tocmai pentru a imprima un nou curs, eficace, activităţii din forţă. De fapt, minusurile relatate de ziar i-au fost arătate şefului secţiei şi de către organizaţia de partid din forţă Numai că, în extrem de multe cazuri, biroul organizaţiei „el a zis, el a auzit", şi nu l-a tras la răspundere pe inginerul Colotelo, ca membru de partid, de modul cum duce la îndeplinire propunerile, sugestiile, măsurile elaborate de organizaţia de bază. Rămîne ca, conducerea întreprinderii să-l sprijine pe şeful secţiei forţă pentru a deveni şi un bun organizator, iar comuniştii să-l ajute efectiv pentru a-şi modifica optica legat de modul cum trebuie să privească un conducător ordinea, disciplina, răspunderea faţă de sarcini a tuturor salariaţilor din sector. A schiţat doar lapidar în anchetele precedente că secţia forţă a ajuns într-o situaţie critică cu programarea şi urmărirea producţiei, cu realizarea sarcinilor de plan datorită relaţiilor dintre această şi sculărie. Ne simţim obligaţi să adîncim ceva mai mult acest aspect. Practic, la ora actuală, sculăria nu numai că nu asigură necesarul de S.D.V.-uri pentru forjă într-un decalaj corespunzător, dar nu respectă nici programările operative săptămînale şi chiar zilnice. Aici există, ce-i drept, nişte circumstanţe. Respectiv, sculăria mai are şi la ora actuală un deficit de 15 muncitori, iar forţa nu asigură exploatarea raţională a matriţelor, poansoanelor, încît cei din sculărie nu mai pot face faţă ritmului de consum. Aceasta şi pentru faptul că nici la nivelul forţei şi nici al întreprinderii nu sînt stabilite consumuri specifice de scule. Fiecare secţie, la ora actuală consumă cît vrea. Dar sectorul de scule prezintă şi el deficienţe şi nu puţine. Nu ne grăbim să sugerăm noi pînă în amănunt măsurile ce se impun luate în sculărie pentru că, fireşte, le poate stabili mult mai bine conducerea întreprinderii. Dar din lista acestor măsuri mi trebuie să lipsească două : respectiv, la tratamentul termic al matriţelor trebuie întărită asistenţa tehnică (directorul întreprinderii ne spunea că chiar s-a gîndit să repartizeze în curînd la acest loc de muncă un maistru). Faptul că stilul de muncă al conducătorului acestei secţii s-a dovedit o piedică în realizarea producţiei la forjă, face necesar ca funcţia de şef de secţie la sculărie, deţinută acum de maistrul Aurel Toma, să fie încredinţată unui inginer, cu experienţă şi calităţi de conducător dacă în momentul de faţă secţia forţă a ajuns în impas cu realizarea sarcinilor, aceasta este şi rezultatul faptului că în timp ce planul de producţie a avut o evoluţie dinamică, nivelul tehnic al procedeelor tehnologice, gradul de organizare a producţiei nu au crescut în acelaşi ritm. Cititorii poate îşi mai amintesc că în ancheta în care relatam despre modul cum sprijină serviciul tehnolog şef forja, arătam că la cele 10 piese de stanţat şi debavurat eliminarea bavurilor se face cu ciocanul manual, anacronism al tehnicii care a fost înlăturat pînă şi în cooperativele meşteşugăreşti cu o dotare modestă. Suntem convinşi că tehnologul şef, inginer Vasile Avram, ştie mai bine decît noi lista anacronismelor de acest gen. Foarte contrariaţi am rămas însă că, timp de o săptămînă, o singură dată l-am văzut pe tehnologul I. CIUTACU (Continuare în pagina a 4-a) A D Cabine pentru tractoare întreprinderea de reparaţii auto din Cîmpina a început să producă în serie cabine metalice pentru noua variantă a tractoarelor universale modernizate U-650 m şi U-651 m, aflate în construcţie la Braşov. Realizate pe baza concepţiilor şi proiectelor elaborate de specialiştii cîmpineni, noile cabine sunt încăpătoare şi au o rezistenţă mare. Potrivit planului de producţie anul acesta întreprinderea din Cîmpina va livra uzinei din Braşov mai bine de 6.000 de cabine. în pagina a 5-a Aveți pROBLEMA PERSONALUII Să căutăm răspunsul împreună... HOTÂRÎRI ALE CONSILIULUI DE MINIŞTRI privind experimentarea noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor personalului din unităţile de cultură, justiţie, procuratură şi arbitraj Consiliul de Miniştri a aprobat printr-o hotărîre experimentarea, cu începere de la 1 februarie 1970, a noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor lucrătorilor din unităţile de cultură. Potrivit prevederilor hotărârii, salariile lucrătorilor din muzee, biblioteci, case şi palate de cultură, de creaţie populară, universităţi populare şi cămine culturale se majorează în medie cu 11,9 la sută ; împreună cu creşterea salariilor mici acordată anterior se asigură pe ansamblu o creştere medie de 13,1 la sută. De această majorare a salariilor beneficiază un număr de circa 15.000 salariaţi ale căror venituri anuale vor fi mai mari cu aproximativ 29 milioane lei faţă de cele realizate înainte de 1 august 1967. Noua salarizare aprobată pentru personalul dinunităţile de cultură are la bază principii similare de remunerare cu ale celorlalte ramuri ale economiei — încadrarea salariaţilor pe funcţii, salarii tarifare cu gradaţii, spor de vechime, gratificaţii anuale etc. Totodată, ea prevede unele elemente corespunzătoare specificului acestei activităţi. Astfel, salariile cadrelor de conducere ale unităţilor de cultură sînt diferenţiate pe cinci categorii, ţinînd seama de volumul, importanţa şi complexitatea activităţii ce o desfăşoară. O dată cu aplicarea noului sistem de salarizare se asigură şi corelarea mai bună a salariilor lucrătorilor din sectorul culturii cu cele ale salariaţilor cu funcţii comparabile din alte ramuri. Astfel, salariile directorilor din cămine culturale, proveniţi din rîndul cadrelor didactice transferate din în Vătărani! sunt majorate ,în medital 17,8 la suta, asigurîndu-li-se astfel un salariu corelat cu cel al cadrelor didactice care își desfășoară activitatea în învățămînt. La unităţile de cultură cu activitate complexă unde se desfăşoară şi o muncă de cercetare ştiinţifică se permite utilizarea, în cazuri justificate, a funcţiilor şi salariilor tarifare aprobate pentru personalul de cercetare ştiinţifică. Potrivit prevederilor hotărîrii, se menţin indemnizaţii şi tarife pentru oamenii de ştiinţă, artă, cultură şi cadre didactice care, pe lingă funcţia lor de bază, îndeplinesc munci de conducere în universităţi populare şi cămine culturale. In scopul stimulării lucrătorilor din unităţile de cultură pentru obţinerea unor rezultate deosebite în activitatea lor, li se acordă gratificaţii anuale. De acest avantaj poate beneficia şi activul obştesc care contribuie la realizarea de către instituţiile repective de venituri peste cele planificate din manifestări cultural-artistice. De asemenea, directorii de cămine culturale care au un aport important în difuzarea filmului în mediul rural pot beneficia în continuare şi de premii din încasările peste plan. Introducerea noului sistem desalarizare şi majorarea salariilor lucrătorilor din unităţile de cultură reprezintă un puternic factor mobilizator în perfecţionarea şi creşterea eficienţei activităţilor cultural-artistice, în valorificarea multiplelor posibilităţi pe care le au diversele instituţii în vederea ridicării gradului de conştiinţă şi (Continuare în pag. a 6-a) Competiţie între vechi şi nou în variantă urbanistică pe str. Zizinului 1 In general, cînd vorbim de satul Lovnic cu cei aproape o mie de locuitori ai săi, denumirea acestei aşezări nu se asociază cu tradiţia folclorică. Cel puţin în ultimii 10—15 ani satul nu s-a remarcat prin producţii artistice specifice. Să fie oare Lovnicul un tărîm viran în materie de creaţie populară ? Să nu fi transmis trecutele generaţii de ţărani (români şi germani), contemporanilor obiceiuri, datini, cintece şi jocuri locale? Ne îndoim că asta ar fi adevărul. Mai degrabă înclinăm a crede că aşezămîntul de cultură din acest sat, care vieţuieşte doar prin firma sa, se complace într-un anonimat cît se poate de ... fecund. Din toamnă încoace, scena aşezămîntului nu şi-a luminat pereţii decit la o singură manifestare teatrală. S-a pus apoi chestiunea pregătirii unui punct de program pentru „dialogul" comunei Jibert Cu Buneştii — un obicei popular. Lovnicul n-a fost în stare să-l pregătească, aşa că a rămas şi de astă-dată de căruţă. In faţa acestei situaţii inexplicabile, ne-am adresat celor zece cadre didactice din sat, fiindcă viaţa spirituală a oricărei localităţi e legată de munca intelectualilor. Şi, spre surprinderea noastră, cei zece dascăli şi-au motivat ilustra absenţă de pe frontul muncii culturale printr-o puzderie de justificări, unele mai puerile decît celelalte. Aritmetic vorbind, suma justificărilor se ridică la vreo mie — adică cîte una pe cap de locuitor din Lovnic. Ne mărginim a consemna cîteva din ele, restul pină la o mie fiind derivate ale justificărilor de „bază" . Profesorul de biologie Mircea Rădulescu : „Nu activez la căminul cultural, fiindcă nu sunt solicitări din partea sătenilor. Şi nu sunt solicitări fiindcă Lovnicul nu are tradiţie în materie de cultură. Deşi sînt profesor de biologie, aş dori să înjghebez o orchestră... pop, dar n-avem instrumente ..." învăţătoarea Rodica Neagoş : „Eu fac naveta, n-am cînd activa. Vocaţie aş avea, dar la noi în cămin e frig ca-n peşteră şi soba afumă ca o locomotivă". Profesoara de franceză Dorina Stîngu : „Eu am ţinut în decembrie o expunere. Să fi fost vreo cincisprezece ascultători. Oamenii spun: „De ce să venim la cămin ? Ca să-ngheţăm?" Profesoara de limbă română Aurica Oltean : „Fac naveta la Făgăraş şi chiar dacă aş fi localnică n-aş putea să mă realizez pe plan cultural, fiindcă la Lovnic nu sînt tradiţii". învăţătoarea Emilia Kenst : „Eu m-am ocupat de teatrul în limba germană. Am repetat vreo două săptămîni şi interpreţii n-au mai vrut să vină". învăţătorul Augustin Man: „Cînd şi cînd, înaintea unui film, citesc o prezentare. Sala cere însă filmul.. Profesoara de istoriegeografie Rodica Vuia: „Vă rog, nu mă întrebaţi de cămin, fiindcă nici nu ştiu cum arată pe dinăuntru Profesoara de fizicăchimie Ligia Baciu : „Eu sunt comandantă de pionieri, sunt scutită de alte sarcini". Profesorul de matematică Mircea Tuhuț, directorul căminului cul- Attila SOCACIU (Continuare în pag. a 5-a) Zece cadre didactice, cu o mie de justificări t I I Precizie desăvîrşită în organizarea locului de muncă, folosire integrală a potenţialului tehnic şi uman — Iată condiţiile în care secţia chei a Fabricii de tricotaje Braşov îşi realizează exemplar sarcinile de producţie. Foto : GH. BANUŢĂ b . Azi începe a X-a ediţie a „Lunii cărţii la sate" în viaţa satului nostru, cartea, ca principal izvor de cultura, şi-a croit, în anii socialismului un vad larg, ceea ce simbolizează, pe de o parte, grija partidului şi statului nostru pentru luminarea oamenilor muncii din agricultură şi, pe de altă parte, setea de cultură, de cunoaştere, care străbate lumea satelor. însăşi înscrierea in cartea marilor sărbători ale poporului a Lunii cărţii la sate semnifică transformările înnoitoare care s-au produs în viaţa spirituală a satului românesc. Luna cărţii vorbeşte despre marele rol educativ al cărţii despre legătura statornicită între oameni şi cuvintul scris, despre faptul că la noi cartea a devenit un prieten devotat al oamenilor o podoabă spirituală a tuturor. Cea de-a X-a ediţie a Lunii cărţii la sate, care o inaugurăm la acest început de februarie, se va desfăşura pe fundalul unui puternic entuziasm general, declanşat de istoricele hotărâri ale celui de-al X-lea Congres al P.C.R. Ca acţiune complexă, de amploare ea va genera noi cîştiguri pe plan spiritual în mediul sătesc. Cartea politică şi ideologică, cea de specialitate, cartea ştiinţifică şi beletristică, care pătrund pe mii de canale, în viaţa intimă a satului românesc, au milioane şi milioane de cititori avizi, pe tot parcursul anului, în luna februarie însă întîlnirea ţăranului nostru — român, maghiar şi german — cu cartea îndrăgită îmbracă forme mai captivante. Cititorului ^ (Continuare în pag. a 5-a) S_/«///////«//////«////////«//«////«///////////////////////////////////«//////«»«" S. F. şi inteligenţa S.F. nu sînt iniţialele subsemnatului, ci ale genului sciencefiction, cuvînt pe care francezii îl scriu la fel ca englezii, dar îl pronunţă diferit, şi pe care mai toate limbile îl posedă într-o forma proprie, pe româneşte ştiinţifico-fantastic. Succesele genului sînt incontestabile în toată lumea, iar la noi în ţară putem constata cu bucurie ca S.F. constituie o ramură editorială în care cărţile autorilor români se epuizează de obicei mai repede decit cele traduse, deşi acestea din urmă aparţin unor colegi de „branşă“ cu faimă mondială. Fireşte, criteriul comercial nu este suprem ; totuşi, gîndul că eşti căutat de publicul tău autohton, îţi oferă o consolare, chiar dacă volumele S.F. nu răzbat întotdeauna în zonele numite prestigioase, ale speciilor literare mai des comentate de critici. Cîţiva dintre autorii noştri de S.F. au fost traduşi peste hotare, iar critica străină i-a salutat ca demni parteneri de întrecere ai unor „aşi“ de talia lui Clarke, Efremov, Lem, Browne sau Asimov. E clar că nu competiţia internaţională ne interesează în primul rînd, dar chiar şi pentru necesităţile noastre interne este vitală chestiunea CRITERIILOR. SERGIU FĂRCAŞAN Dacă socotim autorul ştiinţificofantastic drept un creier — uman sau electronic — înzestrat cu feedback, cu retro-acţiune, este clar că reacţiile faţă de cartea sa (reacţiile editorilor, cititorilor, criticilor) vor influenţa, la rîndu-le scrisul său, cartea sa viitoare. Aceeaşi ecuaţie poate, fi tradusă în limbaj, curent după cum urmează: trebuie să fim exigenţi faţă de literatura ştiinţifico-fantastică, iar succesele acestei literaturi depind în mare măsură de justeţea şi claritatea exigenţelor noastre. Exigenţa este un cuvînt buclucaş, pentru că te ispiteşte să adaugi în coadă „înaltă“, „crescîndă“ sau alt adjectiv care în sine nu specifică nimic. Stilul ştiinţific de lucru pe care partidul ne cere să-l introducem în toate domeniile de activitate ne obligă, aşadar, să nu ne mărginim la „exigenţe spirituale“, fie ele „rafinate“ sau „neabătute“, ci să precizăm pe româneşte ce aşteptăm de la acest gen, în lumina căror criterii îl judecăm. ■Criteriile esteticii marxiste cer întotdeauna o aplicaţie diferenţiată în raport cu specificul, a trata „fiecare natură în raport cu caracterul ei esenţial". De pildă, o cerinţă de prim rang faţă de întreaga noastră literatură contemporană este aceea a actualităţii politice şi a caracterului educativ. Mi se pare evident că, în privinţa actualităţii, exigenţele noastre vor acţiona în mod diferit în cazul unei literaturi care investighează viitorul sau trecutul îndepărtat. Altminteri, cel mai actual roman de anticipaţie ar fi un reportaj la zi. Dar, dacă recunoaştem drepturile S.F.-ului de a se situa într-un timp îndepărtat, înseamnă oare asta că am renunţat la criteriul actualităţii ? Nicidecum, înseamnă că nu ne interesează neapărat actualitatea faptică a acţiunii, decorului etc., dar că suntem foarte atenţi la actualitatea unui anumit mod de gîndire. Voi preciza mai tîrziu în ce constă el, dar, deocamdată, să marcăm o nuanţă care mi se pare de însemnătate covîrşitoare : prin „caracter educativ“ nu înţeleg educarea personajelor mele, ci efectul provocat cititorilor. Spaţiul restrîns al unui articol nu ne permite să tratăm toată complexitatea unor noţiuni ca pozitiv şi negativ, dar chiar dacă le luăm în înţelesul lor cel mai schematic, matematic, caracterul educativ al unei cărţi nu se măsoară după plusurile sau minusurile unor personaje, ci după reacţia pe care aceste plusuri sau minusuri o determină în cititor. Un personaj negativ privit de cititor cu simpatie este un minus al cărţii (—.+ =—). Acelaşi personaj, daca stîrneşte la cititori o reacţie critică joacă pe planul educativ un rol pozitiv (—.—=+). Degeaba am un erou înzestrat cu toate calităţile, dacă el nu smulge la lectura decît un căscat (+.— ==—). Am spus că lucrurile sînt, de fapt, mult mai complexe, dar au existat cu ani în urmă și cazuri — sper ca ele să nu se mai repete niciodată — cînd aş fi fost foarte mulțumit să mi se aplice măcar această ju (Continuare în pagina a 2-a) DE AUR -W3U IN PAG. A 3-A 70 CD ■Jt - JT * Pt 0 u ROMÂNIA 1970 Nume noi pe afișul Festivalului. r Meridiane UN ORAŞ LA 3.500 METRI SUB APELE ATLANTICULUI ♦ DEZVĂLUIRI FANTASTICE PE HARTA ŢINUTURILOR SUBMARINE ♦ REINTORSI IN APA, OAMENII VOR UTILIZA BRANHIILE ? ♦ REZISTENŢA ULUITOARE A STICLEI LA PRESIUNEA MARILOR ADINCIMI SUBACVATICE Aşa cum în spaţiul interplanetar zboară mii de obiecte cosmice, la fel şi în adîncul oceanelor se plimbă numeroşi emisari ai tehnicii. Ei pregătesc voiaje tot atît de senzaţionale ca şi cele întreprinse spre Lună, Marte sau Venus. Cîteva dintre ele participă la jalonarea unui oraş subacvatic care urmează să fie situat (Continuare în pag. a 6-a)