Drum Nou, iunie 1971 (Anul 28, nr. 8209-8234)
1971-06-11 / nr. 8218
Pag. 2 Sin constructor înalţă o Ii clădire intr-un timp record, cu sentimentul că este firesc să fie aşa ; medicul salvează vieţi omeneşti avînd certitudinea că-şi îndeplineşte astfel, aşa cum trebuie, datoria; un mecanic de tren evită o catastrofă, dar nu pretinde că este autorul unui act de eroism. Sunt fireşti aceste gesturi pentru oricare dintre noi, in munca pe care o îndeplinim. Din acest punct de vedere am putea spune că in ceea ce facem îndeobşte nu-i nimic spectaculos. Există doar eroism, cotidian - acele fapte exemplare dar obişnuite. Zilnice. Repetabile. Sunt pretutindeni in jurul nostru. Reporterului ii revine sarcina de a ie consemna, iar cititorului de a le descifra semnificaţiile profunde... Pentru un mecanic de locomotivă, duminica este o zi ca oricare alta, de muncă şi atenţie încordată. Părea a fi o zi obişnuită şi acea duminică, cind mecanicul Ion Filipescu şi elautonul său Mihai Beşcucă s-au urcat la bordul locomotivei Diesel care avea să remorcheze trenul de marfă 31353, pînă la Hunedoara. Ora 8 şi 15 minute. Garnitura se pune în mişcare, din staţia Braşov, grupa de tranzit, urmînd să circule fără oprire — conform livretului de mers — pină la halta de mişcare Caţa. Ieşind din staţia Rupea, la o o curbă, mecanicul Ion Fiti- CITADINE Este firesc... pescuişi inspectează, dintr-o singură privire, trenul. Observă fum. Pericol. Avînd şi confirmarea mecanicului ajutor, Filipescu frînează. Două sute de metri şi trenul rămine nemişcat. Personalul de locomotivă constată că al treilea vagon după locomotivă are un fus de osie rupt, datorită încălzirii sale excesive. Încă puţin, şi trenul ar fi deraiat, avind ca urmare grave pagube materiale . După ce au asigurat menţinerea pe loc a trenului cu frinele de mină, cei doi s-au deplasat cu locomotiva izolată pină la prima staţie, pentru anunţarea celor intimplate. In ziua aceea — pină la eliberarea liniei — nu au mai putut circula mai multe trenuri de persoane şi de marfă. Dar asta nu era chiar atit de important, nici faptul că personalul locomotivei, pentru vigilenţa de care a dat dovadă şi pentru promptitudinea cu care a ştiut să ia măsuri, a fost premiat cu 6.250 de lei. Important este că avem astfel de oameni, calmi şi lucizi, care ştiu întotdeauna să-şi îndeplinească - firesc şi cu modestie - datoria. A fost „noroc", sau vigilenţă ? l-am întrebat pe mecanicul Ion Filipescu. — Nu, nu poate fi vorba de „noroc". Vedeţi, mulţi cred că noi, mecanicii de locomotivă, nu avem altceva de făcut decit să oprim trenul in staţii; nu este adevărat. Mecanicul este dator să fie atent la tot ce se intimplă pe linie, atit in faţa cit şi in spatele trenului. De aceea zic eu că nu a fost vorba de noroc; poate că şi „vigilenţă" este mult spus. De fapt, este vorba de sarcina ce mi s-a încredinţat şi pe care am dus-o la îndeplinire. Nu am făcut altceva decit să-mi îndeplinesc datoria. Este firesc. ■. Este firesc, desigur. Şi totuşi — ce minunat lucru este să consideri o astfel de faptă, firească I M. CORNELII) DRUM NOU CA SĂ ŢII FRUNTEA SUS, TREBUIE SA MUNCEŞTI! La Braşov s-a constituit un TRIBUNAL al opiniei publice şi ne place să consemnăm cu majuscule această iniţiativă. Este o instanţă în toată regula, ca preşedinte, judecător, procuror, dar spre deosebire de obişnuitul complet de judecată, nu o sentinţă hotăra această veritabilă „instanţă" a onoarei şi demnităţii, ci dimpotrivă , o mină sinceră întinsă la timp celor aliaţi în pragul faptelor antisociale. Pentru că tinerii invitaţi în faţa comisiei formată din Dumitru Mosora, secretarul Consiliului popular municipal, Mihai Albu, preşedintele Judecătoriei Braşov, Vasile Ţentea, procuror şef al procuraturii locale, lt. colonel Nicolae Vîrjan, şeful miliţiei municipale, Mihai Şerban, şeful Oficiului forţelor de muncă, şi Dumitru Calancea, prim-secretar al Comitetului municipal U.T.C., erau chemaţi pentru o culpă cel puţin la fel de gravă : fuga de muncă într-o societate unde viaţa parazitară şi eludarea normelor de conduită, a principiilor ei juridice şi etice, nu poate fi acceptată. Evident, e vorba de excepţii, de cazuri limită, dar opinia publică, societatea nu-i pot lăsa în afara preocupărilor lor. Primul audiat este Ioan Petru Barbu, din Braşov, B-dul Lenin nr. 11. A terminat o şcoală profesională, are 31 de ani şi de mai bine de un an nu are serviciu. — Din ce trăieşti tinere ? — Păi... ştiţi, mă ţine mama, am mai fost şi pe la sora la Sibiu... Stăm şi-l priveam pe „tînărul" din faţa mea. Bine hrănit, bine îmbrăcat, recunoaşte cu seninătate că „îl ajută mămica", femeie în vîrstă de 55 de ani, muncitoare la Uzina de tractoare. De fapt ar mai avea el un motiv să nu muncească : o pensie alimentară de care ar vrea astfel să se eschiveze. Dar nu pentru a-şi face autobiografia de trîndav fusese chemat aci. — In societatea noastră, morala socialistă obligă şi pretinde fiecărui om să-şi aducei contribuţia la efortul colectiv spre mai mult, spre mai bine. Nu există cinste fără muncă, rosteşte preşedintele comisiei. Trebuie să munceşti! Activitatea comisiei nu se materializează doar în „sfaturi şi discuţii de principiu", ci îşi dovedeşte direct, imediat, eficienţa. împreună cu cel invitat, se studiază dorinţele sale, calificarea profesională şi posibilităţile de încadrare, se găsesc soluţiile cele mai potrivite şi a doua zi se şi întocmesc actele legale de repartizare în muncă. Aparent lucrurile par simple. Numai că cei „invitaţi să muncească" înţeleg mult mai greu aceste înalte obligaţii morale şi etice. Este nevoie de răbdare, de înţelegere, de maleabilitate. Cel învăţat cu trîndăvia „pricepe" greu că viaţa parazitară, lenea, fuga de muncă nu sunt compatibile cu cinstea şi demnitatea, cu respectul faţă de propria persoană. Eremia Szöcz n-a împlinit 21 de ani. Are o calificare, este strungar, în mai puţin de 3 ani s-a plimbat deja prin 8 întreprinderi, de fiecare dată fiindu-i desfăcut contractul de muncă din cauza absenţelor nemotivate. Una peste alta, a fost mai mult „pe afară" decît în serviciu. . . Este căsătorit, are 2 copii (!) şi soţia sa nu doreşte decît un singur lucru : „Să-l ia în armată, poate-i vine mintea la cap"... — Cine te îmbracă, cine-ţi dă bani să mănînci ? — Tata. .. — Dai copiilor dumitale ? îşi coboară „jenat" fruntea în pămînt. Şi are toate motivele. Ca să ţii fruntea sus, trebuie să munceşti, să-ţi achiţi cu cinste obligaţiile faţă de societate, faţă de oameni şi în cazul tău, Eremia Szöcz, obligaţiile elementare de părinte. Trîndăvind pe spinarea părinţilor, a soţiei, trîndăveşti de fapt pe spinarea propriilor copii. Şi acest lucru este ruşinos, necinstit, deosebit de grav. Am asistat la îndelungi dialoguri între membrii comisiei şi cei invitaţi. Ca un leit-motiv, aproape în gura fiecăruia, un singur răspuns : „Mă ţine mama, mă ţine tata". Deci, iată-i pe cei care încurajează primii trîndăvia „odraslelor" de 20—30 de ani : părinţii. Iată de ce aceşti „tineri" ANCHETA SOCIALĂ — uneori nu tocmai tinerii califică drept şicane eforturile comisiei de a le găsi o slujbă potrivită, dorindu-le binele mai mult decît şi-l doresc ei înşişi ! Iată-l pe Cornel Bîzu, un flăcău de 19 ani, plesnind de sănătate. De la terminarea şcolii generale a lucrat vreo 2 luni la U.M.M.R., vreo 10 zile la Industria locală şi cam atît, a făcut el în „cîmpia muncii", cum îi place să spună. Ca să se prezinte în faţa comisiei, a fost nevoie de o „invitaţie personală" a unui lucrător de miliţie. —■ Era aproape de prînz şi l-am găsit dormind, ne explică ofiţerul. Cînd s-a sculat, mama i-a pregătit cafeaua cu lapte, i-a dat o cămaşă curată. .. E normal să nu-i ardă de muncă, cînd acasă are de toate. Să te mai miri atunci de ce priveşte chiorîş acest tînăr cînd i se cere socoteală pentru anii de tinereţe pe care şi-i iroseşte prin cafenele sau în diverse „excursii" prin oraşele ţării ? La orele dimineţii, cînd alţi tineri de vîrsta lui se grăbesc spre porţile uzinei, spre băncile şcolilor sau la facultate, măsurîndu-şi satisfacţiile în realizările obţinute cu mintea şi cu braţul, el sforăie fără griji în culcuşul cald de trîntor. Şi, probabil, mămica păşeşte în vîrful picioarelor prin odaie, să nu tulbure visele „odorului". — Dar nu fac nici un rău, va ridica dumnealui din sprîncene a mirare. Nu fur, nu încalc legea, sînt un tînăr cinstit. Fals, tinere Bîzu ! Fals pentru că falsă este viața de parazit sub aripa ocrotitoare a părinţilor, pentru că trîndăvind cînd milioane ca tine muncesc, înseamnă că îi înşeli, sfidîndu-i, pentru că lipsa unui scop al existenţei te împinge la periferia societăţii. Dar Bîzu are şi prieteni. „Baronul" vinde bilete cu suprapreţ în faţa cinematografelor, „Guriţă" se ocupă pe „cont propriu" cu achiziţionarea de sticle şi borcane goale, „Fane Babanu", are un „aranjament" cu nişte ceasuri : vinde şi cumpără. Dacă nu curge, pică. .. Invîrteli şi afaceri, găinării mărunte sau chiar infracţiuni, iată „preocupările" unei ridicole minorităţi a tineretului braşovean, care ar face orice numai să nu muncească. N-au idealuri, n-au pasiuni, n-au ţeluri, totul rezumîndu-se la o existenţă parazitară, searbădă, care va sfîrşi mai devreme sau mai tîrziu în boxa acuzaţilor. Dar atunci nu-i va „judeca" instanţa de care amreuuatacum, ci una adevărată care, în numele legii, condamnă infracţiunea cu ani de închisoare ! Iată de ce ne-am bucurat aflînd că săptămînal, în fiecare marţi, tineri sau mai puţin tineri, neînvăţaţi cu munca, vor fi invitaţi în faţa comisiei, şi împreună vor găsi pentru fiecare local potrivit în marele front al muncii. Li se vor întocmi fişe de evidenţă, vor fi supravegheaţi acolo unde sunt repartizaţi, de ei se vor ocupa organizaţiile obşteşti, vor fi daţi în grija celor mai harnici ca să înveţe ce este hărnicia. Şi poate cu timpul comisia nici nu va mai funcţiona. Pentru că, probabil, nu va mai fi nevoie. Dar pînă atunci, îi urăm o caldă încurajare pentru nobila misiune ce şi-a propus-o, de a demonstra şi a convinge că cinste fără muncă nu există! Ca să ţii fruntea sus, trebuie să munceşti ! Dumitru RUJAN LA SEMNALELE OPINIEI PUBLICE, FACTORII DE DECIZIE RĂSPUND In ziarul nostru din 24 aprilie, la rubrica „Scrisori deschise", Ion Puiu din Braşov, Calea Bucureştilor nr. 87, semnala aprovizionarea deficitară a Hanului turistic din Bran, atitudinea nepoliticoasă a personalului, precum şi unele deficienţe organizatorice. Faţă de cele relatate, am primit următorul răspuns semnat de tov. Alexandru Spiridon, preşedintele U.J.C.C. „Articolul dv. a constituit un sprijin efectiv fr..--relict, fiind analizat pe larg cu factorii răspunzători. Pentru îndreptarea situaţiei s-au luat următoarele măsuri : înlocuirea responsabilului Ion Sitaru cu un cadru bine pregătit profesional, de asemenea, a bucătarului şi a 3 ospătari. S-a prelucrat cu întregul personal regulamentul de ordine interioară şi s-a expus la foc vizibil condica de sugestii şi reclamaţii. Am dispus lărgirea sortimentelor de băutură direct de la podgorii, cumpărarea de pe piaţa neorganizată a produselor deficitare şi onorarea cu prioritate de către depozit a oricâtor comenzi. Şeful serviciului de alimentaţie publică are dispoziţie de a controla cel puţin de două ori pe săptămînă această unitate". Din partea I.R.E. Braşov primim următorul răspuns : „Referitor la nota apărută în ziarul „Drum nou" din 14 mai 1971, intitulată „Intervenţia discretă", vă comunicăm următoarele : In ziua de 10 mai 1971 maşina 31-Bv.2177, aparţinînd I.R.E., a executat o cursă pe Valea Răcădăului după orele de program şi fără aprobare din partea întreprinderii. Pentru acest fapt, şoferul Ştefan Ferencz a fost sancţionat disciplinar, cazul fiind prelucrat cu toţi angajaţii subunităţii respective. Vă mulţumim pentru ajutorul dat". Semnează ing. Ştefan Wolf, director al I.R.E. Din partea Direcţiei de poştă şi telecomunicaţii Braşov, referitor la două note critice apărute în ziarul nostru din 22 mai 1971, am primit următorul răspuns : „Vă facem cunoscut că pentru deficienţele semnalate se face vinovat factorul poştal Gheorghe Strîmbu, care deserveşte sectorul Stupini. Avînd în vedere că a mai fost sancţionat pentru acelaşi gen de abateri, i s-a întocmit dosar pentru desfacerea contractului de muncă. In legătură cu sesizarea critică privind deservirea publicului la oficiul P.T.T.R. nr. 2, am cercetat cele semnalate de dv. si am constatat ca ele sunt juste. Pentru proasta organizare a serviciului, dirigintele oficiului, Viorica Bogdan, a fost sancţionată cu mustrare, iar oficianta de serviciu, Florica Macrea, cu avertisment. Pentru viitor s-au luat măsuri ca în caz de aglomeraţie, între orele 17—20 să fie dublat serviciul la ghişeu". Semnează directorul Direcţiei judeţene de poştă şi telecomunicaţii, ing. Mihai Ilie. Tot la rubrica „Scrisori deschise", am publicat sesizarea tov. Alexandrina Anania, din satul Vlădeni, comuna Dumbrăviţa, care reclama modul defectuos de deservire la magazinul alimentar cu autoservire din Vlădeni. Din partea Cooperativei de consum din Dumbrăviţa comunicăm următorul răspuns semnat de preşedintele Helmuth Zerwes. „Analizînd cele semnalate s-au constatat unele deficienţe privind respectarea orarului de funcţionare, curăţenia în unitate şi aprovizionarea. Pentru aceste deficienţe, conducerea cooperativei a hotărît retrogradarea în funcţie pe timp de trei luni a gestionarului Traian Meiu”. Un grup de locatari de pe strada Constantin Lacea din Braşov reclamau în ziarul nostru din 4 iunie 1971 mersul greoi al lucrărilor de amenajare şi modernizare a aleii Filimon Sîrbu, prevăzută a se termina în luna. . . septembrie. Faţă de cele relatate, conducerea I.R.C. Braşov, prin răspunsul semnat de ing. Constantin Huţanu, directorul întreprinderii, ne comunică : „S-au luat măsuri pentru finalizarea în cel mai scurt timp a lucrărilor începute, astfel că pînă la sfîrşitul lunii iunie a.c. aleea va fi complet terminată". Rubrică realizată de D. IOANID Cariera de gazetar m-a obligat să lecturez o puzderie de referate, unele antrenante, altele anoste, unele lăbărţate, altele concise, dar toate semnate de cel ce şi-a stors creierii ca să lase arhivei un document, cit de cît serios. Şi pot afirma că, fără să fii grafolog, din studiul unui referat eşti în măsură să conturezi în linii generale, trăsăturile de caracter ale autorului, personalitatea acestuia (în cazul cînd dispune de aşa ceva). Aşa, bunăoară, din lecturarea referatului din 21 / 1971, al secţiunii de gospodărie comunală şi locativă a Consiliului popular municipal Braşov, al cărui autor a „uitat" să semneze documentul, ajungi la concluzia certă că anonimul referent este un tip inimos, evlavios, filantrop, săritor la rugăminţile petiţionarilor. Reproducerea referatelor am evitat-o cît am putut. Dar dacă restabilirea adevărului cere să mă dezic de vechile-mi deprinderi, o voi face. Am slujbă şi casă, cu chiria sunt la zi, nu mă tem deci că voi fi luat la ochi de vreun referent cărpănos. Deci, referatul : „Pe strada Nicolae Iorga nr. 20 locuieşte (a se citi ,,a locuit") familia Ion Brătuc, compusă din soţ, soţie şi două fete, ocupind trei camere. Intre timp, familia Brătuc a divorţat, iar prin sentinţa civilă nr. 466, din 21anuarie 1971 s-au atribuit soţiei două camere şi soţului una ameră.. Aici întrerupem lectura refeatului, ca să introducem pe cititor în preafericita comunitate a unchiului Petrescu şi a nepotului Ionescu. Aşadar, trecem din nou la citirea referatului : „Menţionăm (observaţi că un referent care vrea să rămînă în anonimat, utilizează plurgiul) că familia Ion Petrescu, de pe str. Eminescu nr. 12, se uneşte cu familia Ion lonescu (nepotul lui Petrescu) şi solicită (a se citi că li „s-a dat") spaţiul de pe str. N. Iorga nr. 20, compus din trei camere, o bucătărie, o baie, o magazie, o cămară de alimente, acces la pod şi pivniţă". La acest punct, abandonăm din nou referatul, pentru întrebări limpezitoare : — Noi nu cunoaştem nici o lege prin care două familii pot fi unite într-un singur spaţiu al cărui titular este unchiul Petrescu. Din cîte ştim titulari ar trebui să fie ambele familii. Lămuriţi-ne deci onoraţi distribuitori de spaţii de la I.G.L. — Nu te lega de fleacuri, stimate gazetar, vine răspunsul, cam în răspăr. Citeşte referatul şi vei avea răspunsul. Să-l citim deci împreună : „Pe repartiţia ce se va emite (a se citi „s-a emis") pe numele Ion Petrescu, nu se va trece nepotul Ionescu, care de mult s-a mutat la Bucureşti. . După lecturarea acestei fraze, cititorii sunt invitaţi ca împreună cu mine să exclame un „ahaa !!" prelung şi de înaltă frecvenţă, ca exclamarea să se audă la I.G.L. şi chiar mai sus, la vicepreşedinţia consiliului popular municipal. — Nu pot pricepe de ce onoraţii manipulatori de spaţii „unesc" pe un unchi cu un nepot care e „plecat demult la Bucureşti" ? — Şi totuşi, e aşa de uşor de priceput. De îndată ce nepotul Ionescu primeşte spaţiu în Capitală (poate că l-a şi primit), unchiul Petrescu din Braşov rămine cu elegantul şi rîvnitul apartament de pe N. Iorga nr. 20. Poziţie centrală, parc în faţă, repartiţie în regulă. Un ultim capitol din referat : „Pe repartiţia de pe strada Saturn (fostul domiciliu al nepotului Ionescu) ca titular se va trece Ion Brătuc". — Altă nelămurire, onoraţi distribuitori de spaţii. Prin sentinţa civilă nr. 466, Judecătoria Braşov a atribuit lui Ion Brătuc una cameră. Apartamentul din str. Saturn dispune de două camere, bucătărie, baie, hol şi dependinţe. Oricum, pentru o singură persoană. . . — Calmează-te. Şi-a adus şi un frate. Că dacă unchii se ajută frăţeşte cu nepoţii, ce să zicem de fraţi ? Aici ajungem la finalul celebrului referat care „uneşte" în acelaşi apartament pe unchiul din Braşov cu nepotul din Bucureşti şi pe doi fraţi iubitori. îi felicităm pe toţi patru pentru modul în care au cîntat pe la uşa I.G.L. şi pe la alte uşi mai mărişoare. îi felicităm şi pe cei ce s-au lăsat cîntaţi. Să fie într-un ceas bun, stimaţi tovarăşi, dar mă tem să nu iasă rău. A. SOCACIU IŞE® Unchiul Petra şi nepotul lira se unesc conform repartiţiei Nr. 8218 POŞTA PAGINII începem rubrica noastră de astăzi cu două corespondenţe din Predeal. Un vechi şi inimos corespondent al ziarului nostru, D. CONSTANTIDE, ne scrie: ,,Există în Predeal o gară nouă şi modernă — o adevărată poartă a ospitalităţii prin care trec zilnic sute de turişti români şi străini. Gara este dotată cu mai toate serviciile reclamate de un asemenea edificiu, li lipseşte însă un serviciu de hamali, organizat şi controlat. Carenţa este suplinită - lamentabil însă — de o adevărată ceată de indivizi care nu inspiră garanţie, care te asaltează cu ,, amabilitate" imediat ce ai pus piciorul pe peron. După cîte ştim, în alte gări din ţară, există cîţiva hamali îmbrăcaţi în uniformă îngrijită, cu număr vizibil pe mină, care prestează aceste servicii către turişti. De ce nu ar fi şi la Predeal aşa?" Am avansat sugestia Regionalei de căi ferate Braşov, care a primit-o cu mult interes (,,Cum de nu ne-a venit ideea pînă acum ? !. . Am primit asigurări că, încă în cursul acestei luni, activitatea de hamali din staţia Predeal va fi asigurată de 3 - 5 oameni, care vor fi instruiţi de şeful staţiei şi de miliţia T. F. Ei vor fi obligaţi să poarte, în timpul serviciului, halate îngrijite, cu număr de ordine pe mînă, şi vor fi prezenţi în staţie atît la trenurile de zi cît şi la cele de noapte. Supravegherea hamalilor se va face de către salariaţii C.F.R. numiţi de şeful staţiei. Aşteptăm ,,cu ceasurile la mînă" realizarea acestui deziderat. Sperăm ca promisiunea să nu fi apucat pe. . .linia moartă. O altă scrisoare din Predeal am primit-o de la ARMAND CRISTEA, str. Panduri, nr. 20. Acesta se plîngea de felul cum a fost servit - mai precis, nu a fost servit - la restaurantul ,,Carmen" din localitate, ,,In seara de 15 mai a.c., am intrat în local împreună cu trei persoane. Ne-a întîmpinat un ospătar mai in vîrstă. L-am rugat să ne aducă, pentru început, două coniacuri mici și două lichioruri. Pe un ton impertinent, ospătarul ne-a spus: — Aici e regim de cantină. Mai întîi mîncaţi, apoi beţi ! - Acestam doar aperitivul. Pe urmă am dori patru fripturi, apoi nişte vin şi bere. - Nu se poate! Dacă vreţi coniac, vi-l aduc după friptură, dacă nu, poftiţi la braserie. Acolo mai întîi se bea şi apoi se mânîncă. Aici este invers. După mai multe încercări zadarnice de a-l găsi pe responsabilul unităţii, sau de a-i afla numele ospătarului nepoliticos, am fost pur şi simplu nevoiţi să părăsim localul. Consider ca asemenea oameni nu aduc decît deservicii unităţilor şi întreprinderilor în care lucrează şi, în consecinţă, . . . .în consecinţă, am verificat cele semnalate şi ele se adeveresc întru totul. Ospătarul abuziv, care a făcut un secret din numele său, se numeşte Mircea Pădureanu. Pentru început, el a fost penalizat cu 15 la sută din salariul pe luna mai şi avertizat că la prima abatere — atenţie, deci! — va fi sancţionat cu desfacerea contractului de muncă. Tovarăşe corespondent, stimaţi consumatori, poftiţi la restaurantul ,,Carmen" din Predeal, în sectorul deservit încă de ospătarul Mircea Pădureanu, pentru a-i da omului prilejul să se reabiliteze. Sau - cine ştie? - să lase locul altuia, care dovedeşte multă solicitudine faţă de consumatori. O scrisoare semnată indescifrabil are aproximativ următorul conţinut: semnatara s-a prezentat la unitatea de coafură nr. 29, de pe Calea Bucureştiului, să-şi vopsească părul. Personalul de acolo a refuzat să o servească cu materialul ei, deci percepîndu-i taxă numai pentru manoperă, in final, autoarea scrisorii ne întreabă: ,,de ce cooperativa ,,Igiena" nu fixează tarife şi pentru cazurile de coafare cu materialul clientului?" Cum asemenea discuţii între cliente şi coafeze nu sunt tocmai sporadice, spre lămurirea chestiunii, i-am solicitat preşedintelui cooperativei ,,Igiena", Rădulescu, să explice raţiunea unei atare măsuri. ,,Pe scurt, cînd s-a luat măsura de a nu fi nici o clientă servită cu materialul său, s-au avut in vedere trei considerente: 1) în depozitele noastre există suficiente materiale și într-o gamă largă; 2) materialele noastre sunt garantate, așa incit nu pot pune în pericol sănătatea publica (cine poate garanta de materialul clientului, procurat adeseori ,,la negru"?); 3) în momentul în care am admite un al doilea tarif - numai pentru manoperă - am deschide singuri portiţa speculei pentru unii dintre angajaţii noştri. Deci să poftească în unitaţiile noastre orice clientă - cît ar fi de pretenţioasă - şi noi îi oferim serviciile in întregime şi garantat". In principiu suntem de acord. Dar ,vezi că adesea clientele trebuie să-și aducă materialul, deoarece cooperativa nu dispune de el. Concret, este vorba de vopsea neagră pentru păr. în acest caz de ce este totuși obligată clienta să achite vopseaua? EMIL BALACEANU, angajat al uzinei ,,Metrom", secţia 212. Pentru soluţionarea diferendului pe care susţineţi că l-aţi fi avut la începutul lunii mai, cu maistrul Ion Jinga, adresaţi-vă comisiei de judecată de pe lîngă comitetul sindicatului din întreprindere. Fiţi sigur că o să vă facă o dreaptă judecată, mai ales că, aşa cum spuneţi, aveţi suficienţi martori. Rubrică realizată de I. Al. BARBU