Ecoul Moldovei, 1903-1904 (Anul 13, nr. 1-51)

1903-07-10 / nr. 1

ANUL XIII No. 1. IN NUMER 10 BANI JOI 10 IULIE. 1903. ECOUL MOLDOVE­I ORGAN NATIONALIST­­ APARE IA FIE­CARE JOI î I * ABONAMENTUL Pe un an . . . Lei noi 10 „ 6 luni ... „ „ 5 Pentru străinatate se adaogă portul DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLIU - -REDACȚIA şi ADMINISTRAŢIA Strada DRĂGHICI No. 1. ANUNCIL Hindui în pagina a IlI-a bani 50 , » IV-a „ Inserţii şi reclame 1 leu linia Un îmor vechi 50 Hani. 25 M­­ 7 : ■m w . \ % ' V ^Vrj * : ■ ' V Rugăm pe toţi d-nii abonaţi rămaşi in urmă cu plata, să bine­voiască a ne achita de urgenţă abonamentul dato­rit, căci cheltuelile tiparului nu ne Jîngădue de a le acorda credit pe un­­ timp mai îndelungat. * I Cu numărul de astă­zi intrăm în al trei-spre-zece-lea an de la apariţia zia­rului nostru. Cu această ocaziune ne permitem a face o scurtă ochire asupra activităţei noastre în cursul celor 12 ani cari s’au strecurat. Putem adăuga de la început chiar că acest interval de 12 ani a fost pentru un ziar ca acesta, dat fiind idealul ce urmăreşte, un lung şi neîntrerupt lanţ de sacrificii şi abnegaţiuni. Apărut într’un timp cînd cosmopoli­tismul şi perfid­ umanitarismul sectei so­cialiste ajunsese în plina lor splendoare, şi într’o localitate, ca Iaşii, unde se afla leagănul acestei otrăvitoare şcoli, era natural ca ziarul nostru să fie pri­ii­­muit la început nu numai cu cunoscuta I’ răceală care ar fi descurajat pe ori­care altul, dar chiar ridiculizat de jidovime căreia îî ţineau hangul mulţi români culţi, de alt­fel, dar destul de naivi ca să fi putut intra în mreaja cosmopolită ţesută din ateism a şcoalei iudeo-socia­­liste din a doua capitală a ţarei . Ei bine, cu toată furtuna de injurii şi calomnii ce se deslănţuise deasupra capului nostru, cu toate ameninţările pe de o parte, iar pe de alta cu toate tentaţiunile de cari am fost nevoiţi să ne lovim, n’am dat un singur pas îna­poi, n’am­ dezarmat, aşa slab înarmaţi cum eram, în faţa duşmanului nostru care pe lingă că era mult mai bine înar­mat de cit noi, dar avea de partea sa şi numărul destul de superior număru­lui nostru care la început fusese foarte mic, ca să nu zicem că era redus la­­ unul singur. Am răbdat multe, am făcut sacrficii I * personale şi mai multe, şi am străbătut peste tot ce ni se intrepuse în cale, şi , cînd orizontul vederilor noastre a în­­­ceput a se întinde, cînd numărul celor fcarî ne aprobau a început a se mări, atunci am putut vedea ca am contribuit cu ceva în scurt interval de la apari­­ţiunea ziarului nostru prin acea că pro­paganda ideo-socialista a început a da înapoi, căci mulţi români începuseră a înţelege că socialismul nu era de­cit o invenţie a judovimei internaţionale prin care căuta să rătăcească mulţimea, aşa că la adăpostul ideilor de fraternitate şi egalitate să-şi pregătească terenul pentru realizarea idealului urmărit în această ţară, adică acapararea dreptu­rilor politice. Na trecut mult apoi şi organele de publicitate în sensul vederilor noastre prinsese a se înmulţi. Atunci a început­­ o reacţiune puternică în contra şcoalei socialiste şi cînd curentul antisemit strâ­­m­bătuse de la un capăt la altul al ţerei, k I­­ socialismul ajunsese în agonie şi a tre­buit să-şi dea neîntârziat sfîrşitul, fiind­că nu fusese de­cit o importaţie străină, menită să slujească exclusiv intereselor jîdovimei. Şi curentul regenerator al naţiona­lismului ar fi obţinut din ce în ce in­­tenzitate mai mare, dacă n’am fi avut nenorocirea ca sub masca naţionalismu­lui cîţi­va indivizi să-şi caute a-şi face interesele lor personale. Atunci a apărut scandaloasa afacere de tristă amintire de la aşăzămîntul din strada Umbrei din Capitală şi cauza naţională a trebuit să sufere întru cît­­va prin acea că mulţi oameni sinceri şi devotaţi ei au căzut în decepţiune şi scepticism. Această nenorocită afacere care a cauzat un mare prejudiciu moral, ca să nu mai zicem nimic de cel material pro­pagandei naţionaliste, ni-a procurat şi nouă multe dificultăţi prin acea că per­­sonagiile cari sfeterisau fondurile alian­ţei antisemite au căutat prin toate mij­loacele să ne lovească, fiindcă nu numai că nu ne unisem cu ele în exploatarea bunei credinţi a mulţi­mei, dar le dă­dusem în vileag toate planurile şi m­a­­noperile lor frauduloase. Ei bine, cu toată campania ce s'a dus contra noastră, noi am ramas nedobo­­rîţi fiindcă de la început am fost sin­ceri şi dezinteresaţi şi am făcut cele mai mari sacrificii atît morale cit şi materiale şi mai mult sau­ mai puţin personale. Opinia publică a putut aprecia de par­tea cui era dreptatea şi cinstea şi ade­vărul a trebuit să triumfeze căci ziarul pretinşilor antisemiţi din strada Umbrei din Capitală a trebuit să înceteze de­şi avusese în­sutit mai multe fonduri de cit ziarul nostru, care totuşi apare şi astă­zi şi duce înainte lupta întrînd în al trei­spre­zecelea an de existenţă şi nu va înceta de a lupta inainte pentru triumful naţionalismului şi înfrînarea jî­­dovismului, ori-cîte piedeci i s’ar pune în cale, chiar din partea coreligionari­lor sei căci deviza sa este şi va fi „Apa trece, pietrele rămîn“. _ -L'* .o-—­­­ Buletinul Politic. Am aratat în revista noastră din nu­mărul de azi, în linii generale, cea ce a făcut ziarul nostru în chestia naţio­nală, ni-am rezervat o altă rubrică pen­tru a descrie sub forma, ca să zicem aşa, a unui momento, dezideratele şi re­alizările „Ecoului Moldovei" în curs de 12 ani cu privire la interesele Moldo­vei în general, şi ale Iaşului în special. Ast­fel din punct de vedere a dez­­voltărei economice a Moldovei, „Ecoul Moldovei“ a susţinut cu multă insistenţă şi energie linia ferată Doroholi-Iaşi, care, spre marea noastră satisfacţie, e realizată deja de mult timp. De aseme­­nea ziarul nostru a cerut, demonstrînd marea necesitate din punct de vedere economic a unitei directe a portului­­ Galaţi cu Bîrladul prin o linie ferată,­­ linie care, nu credem că va trece mult­­ timp şi va fi terminată. In cea ce priveşte Iaşul, ziarul nos­tru a susţinut ani întregi cu multă in­sistenţă şi căldură clădirile şcolare ca : Universitatea Liceul Internat, Şcoala normală de istitutoare, Liceul externat, care ajunsese aproape o ruină. La comună directorul ziarului nostru, cu concursul consiliului comunal din 1896 din care făcea parte a susţinut şi obţinut facerea pieţei unirei, care încheagă un eveniment istoric atît de însemnat pentru ţara şi neamul româ­nesc, iar pentru oraşul Iaşi această fru­moasă piaţă e o podoabă şi e centrul unde toată lumea îşi dă întîlnire. De asemenea cu mult timp înainte, chiar de la apariţiunea sa, ziarul nos­tru susţinuse ridicarea în piaţa unirei, unde s’a jucat pentru prima oară hora unirei, a unei statui a primului dom­nitor al ţerilor unite, Alexandru loan Cuza, care a lucrat mult la unirea ţa­rilor surori. De aceea nu putem privi de­cit cu o vie satisfacţivme, văzînd­ că această idee a prins rădăcini şi că nu e departe timpul cînd vom vedea rîdicându-se în piaţa unirei monumentul marelui şi glo­riosului principe, cel din urmă din sin­­gele românesc. De asemenea tot pentru îmbunătăţi­rea stărei Iaşului şi a infrumuseţărei sale, ziarul nostru a luptat mult şi un timp destul de îndelungat pentru a se aduce la îndeplinire canalizarea cal­ai­­nei, care era un cuib de infecţiune şi o pepinieră a baccililor de diferite boli, cea ce făcea ca mortalitatea în Iaşi să fie grozav de mare în raport cu acea din diferite centre din ţară. Tot „Ecoul Moldovei“ a dus o cam­panie energică în chestia apei, dînd chiar şi soluţiuni cari dacă ar fi fost luate în consideraţie de mult am fi a­­vut apă în Iaşi. Canalizările parţiale ale oraşului, lu­mina electrică, tranvaiul, etc. cari au ajuns astă­zi a fi un ce îndeplinit au­ fost susţinute şi cerute cu multă ardoa­re de „Ecoul Moldovei“. In fine în cea ce priveşte construi­rea Teatrului Naţional, ziarul nostru a fost cel mai aprig susţinător demons­­strând marea necesitate a existenţei li­nei clădiri monumentale pentru mîndria naţională a fraţilor noştri din Basara­bia şi Bucovina. Aşa­dar „Ecoul Moldovei“ în curs de 12 ani de cînd îşi datează existenţa a susţinut chestiuni de interese obşteşti şi cea mai mare parte din ele le-a pu­tut vedea realizate. De aceea şi de acuma înainte ziarul nostru va susţine cu aceiaş abnegaţie, sa­crificii şi dezinteresare, condeiul pentru apararea pe de o parte a intereselor neamului şi ţarei româneşti, iar pe de altă parte pentru ridicarea nivelului e­­conomic al Moldovei în general şi al Iaşului în special. Idealuri cari au­ dat naştere acum 12 ani acestui ziar. ------- ----­ LA­­ECOUL MOLDOVEI“ Pentru a 12-a aniversare Tu micuţ Copil zburdalnic, Al Moldovei scump odor, Ce te lupţi c’un neam prădalnic, Pentru-al ei iubit popor ; Primeşte azi de la mine Urări ; şi vrau­ să mai ştii : Că doresc, copii ca tine Să aibă Moldova mii, Ce mereu­ din corn să sune Intr’a lumei patru părţi, Şi ’nprejurul­ li s’adune Pe Rominii de la bălţi şi pe cei din munţi falnici Din Halăuca şi Ceahlău Din Grenţieşi şi pin’ în Lainici, Să doboare tot ce-i rău­. Căci această sfîntă ţară Bintuită-i de duşmani Şi făcută-i de ocară Ut ! De cine !... de jidani ! Zi din corn ; şi tot mai tare Ga s’audă cit mai mulţi Pin'în neagra ’ndepărtare Şi ’nvăţaţi şi cei inculţi. Şi li spune tu, cu fală : „In ţara mea de Romín „N’au­ de stat cei ce înşală, „.,4(T Romii nu-i slăpin ! „Legilor umanitare „Voi, jidani, să vă plecaţi „Şi, în loc de’ndigenare, „De la noi, în scurt, plecaţi“. Sargon. • ’'iL KT ------­ Fondurile Statului Român Sub acest titlu ziarul „Frankfurter Zei­tung“ publică următoarele : Primim din Bucureşti cele mai amănun­ţite informaţiuni asupra chipului în care guvernul român are de gînd să despăgubească pe detentorii fondurilor romîneşti, fraudaţi prin tragerile neregulate. Dintr-o scrisoare a guvernului către sindicatul de emisiune care­ poate fi considerat ca reprezentantul autorizat al purtătorilor de rentă, se cons­tată că guvernul recunoaşte că s-a stabilit judiciarmente comiterea unor neregularităţi cu ocaziunea tragerilor de la ministerul de finanţe şi că deţinătorii titlurilor statului român s’au văzut—în măsura în care sa co­mis aceste neregularităţi—lipsiţi de şanse de a participa la beneficiul ce putea să re­zulte din diferenţe între cursul zilei şi va­loarea nominală. O despăgubire în sensul acesta ar puteai consista, sau în bonificaţia unei sume res­punzînd acestei diferenţe de curs sau­ în o nouă tragere complimentară. Statul ar re­nunţa în această tragere la toate drepturi­ sale pentru titlurile acestor categorii, al căror deţinător este el însuşi. De remarcat însă, că această propunere se raportă ex­clusiv la tragerile false din 1901. In acest an guvernul român, după recentele informa­ţiunî ale corespondentului nostru din Bucu­reşti, a dat spre strîngere o mare cantitat­­e rentă romînă 4 la sută lui Disconto de Seilschaft, sub condiţie ca statul român sa profite de beneficiile tragerilor eventuale care ar rezulta din diferenţa între cursul zilei şi valoarea nominală. Cu alte cuvinte, conform instrucţiunilor lui Pictorian, secretarul general al ministe­r­ului de finanţe de pe acea vreme, Parisia­nu şi Dimitrescu, unul directorul compta­­­bilităţei statului şi celait şef de biurou l­a serviciul datoriei publice, făcea el să iasă la sorţi un oare­care număr de titluri puse în vînzare la Berlin în comptul statului roraîn "In ce proporţie? Asupra acestui punct nu

Next