Ecoul Moldovei, 1905-1906 (Anul 15, nr. 21-51)
1905-12-04 / nr. 25
ANUL XV No DUMINICA 4 DECEMBRIE I^Uo. IAȘI ABONAMENTUL Pe un an . . . Lei noi 6 „ 6 luni ... „ „ 3, 50 Pentru străinatate se adaogă porta ORGI\ NATIONALIST APARE IN FIECARE DUMINICA DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLIU ----------------------REDACTIA si ADMINISTRAȚIA Strada DRAGHICI No.I, a trus ANUNCI URILE Rîndul în pagina a IlI-a bani 50 „ . » IV“a .» 25 Inserţii şi reclame 1 leu linia Uu număr vechi 50 bani Indigenatele Camerile fiind deschise, aspiranţii la cetăţenie nu să asigură că asediază deja biurourile indigenatelor şi secondaţi de sprijinitorii lor, aleşi dintre reprezentanţii ţărei, stărue să fie puşi cât mai curând la vot.Numerul acestor aspiranţi nu mai încape îndoială că oricine înţălege că-i aproape excluziv compus dintre evreii, cari regulează aşa de frumuşel pe poporul şi guvernul român, prin gazetele de peste graniţă— iar în lăuntru ţărei prin întrunirile numeroaselor societăţi ce le au alcătuite, cu scopul unic de a se solidariza tot mai mult, aşa ca să devie o forţă, şi într’un moment dat să sfarme porţele cetăţeniei noastre, ca să răzbească cu toţii în lăuntrul ei. Cum am spus şi mai dăunăzi, totalitatea evreilor de la noi găsesc că tocmai acuma terenul li e prielnic de a păşi în mod mai hotărât ca oricând, pentru atingerea acestui scop , ei îşi spun că nici o dată nu li se va mai prezenta ocazia de a număra mai mulţi amici ai cauzei lor, atât în sinul guvernului cât şi a majorităţilor parlamentare, că în timpul de faţă, şi deci ar fî să renunţe la îndeplinirea visului lor, dacă nu-şi vor încorda toate puterile, ca să rupă stavila ce-i opreşte să treacă porţile împământenirei. Armele de luptă ce le întrebuinţează sunt aceleaşi : banul pentru venali, calomnia cu tot cortegiul de calificative pentru cei rezistenţi ispitei, aşa că cel puţin pe de o parte să răzbună, iar pe de alta ştiu că oprobul lasă urme, de multe ori adânci, şi face pe unii să deie îndărăt, să tae poala şi să fugă, cum zice românul, când vede că nu e chip să scape de prea multă batjocură ori insistenţe. Şi bine spun ei că timpul li e oportuni când ne uitam la evenimentele de din afară, de cari ei nu sunt străini, la vâlva ce au stârnito, ca lumea să ţie samă de pretenţiile lor, iar în lăuntrul ţărei la predispunerea ce o au linii din guvernul actual de a darama zidurile chinezeşti, după cum a spus dl. Take Ionescu, într’un avânt de dragoste şi admiraţie pentru neamul evreesc. Bine spun ei, dacă iau ca bază uşurătatea cu care au fost înpământeniţi sesiunea trecută un număr însemnat de jâdovi, şi mai ales dacă cred că vor continua să lucreze pe o scară şi mai largă biurourile extra-parlamentare, ce au format fără pic de jenă, unii deputaţi şi senatori în vederea numeroaselor cereri de împământenire , şi încă şi mai bine spun, dacă au convingerea că încercarea ce au făcut, cu trimiterea vechililor lor ca reprezentanţi în parlament, o poate aplica pe viitor în larg. — Aşa, fireşte că vor isbuti şi incă cu un succes ce va întrece aşteptările lor, deoarece mijlocul acesta, relativ e mai expeditiv şi în acelaş timp poate mai puţin şi costisitor chiar. Rămâne însă de constatat dacă printre românii din ţara asta nu ar mai fi şi unii cari să se gândească la viitorul neamului, cari să dorească ar vedea continuând stăpânirea pământului strămoşesc, cari să ţie ar feri de amestecul periculos cu alte neamuri, ce i-ar vătăma caracterul, i-ar abate aspiraţiile. Rămâne de constatat dacă umanitarismul ni-a cuprins în aşa fel în inimile, încât să preferăm a ne distruge pe noi înşine, numai să dăm loc larg populaţiei jadoveşti alungată din alte părţi, ori fugită de mizerie. Fără îndoială că nu am ajuns încă la acest faliment total de bun simţ, la atâta lipsă de patriotism, la aşa de creptitudine ca să ne suprimăm pe noi în folosul unei părţi a populaţiei jadoveşti, ce ni-a căzut pe cap. Fără îndoială că sunt încă destui români cari văd limpede pericolul ce ne ameninţă din partea acestei populaţii duşmană neamului nostru, şi vor lua măsuri ca încercări de feliul celor făcute să nu să mai repete ; mai mult, avem convingerea că pe viitor experimentarea ruşinoasă ce au făcut-o Fischereştii, pe socoteala demnităţei noastre va fi oprită pe viitor, şi cei cari au tolerat-o, nu’şi vor mai putea şterge stigmatul de pe frunte, că s’au făcut unelta jâdovilor setoşi de a batjocori pănă şi Parlamentul ţărei. In sfârşit exemplul trist din sesiunea trecută avem speranţa că nu va mai fi urmat, fiindcă se vor găsi destui barbaţi energici cari să aţâe calea şi traficului cu împământenirile şi insultătorilor, ca să’şi mai permită asemenea joc! ----------’«••RO- ---------- Buletin Politic Şedinţele camerei din cursul săptămânei aceştia au fost furtunoase, din causa revelaţiilor pe care dl. Em. Costinescu le făcu de la tribună, cu privire la mimând colosal de funcţionari, înlocuiţi la finanţe prin adepţi şi protejaţi de ai d-lui Tache Ionescu, şi cu privire la sumele mari de bani daţi tot de acest dom ministru diferitelor persoane şi sub diferite pretexte. Citarea de nume proprii, cum şi a sumelor exacte cu care s’au înfruptat fiecare din cei citaţi a încălzit spiritele, ba pe unele le-a pus în ferbere, şi aceasta esplică viociunea scandaloasă a vociferărilor şi a ameninţărilor.—Să speriasă lumea de prea mult tact din partea deputaţilor noştri şi iată că un incident, un adevăr din cele multe, spus de o voce autorizată, a pus în mişcare întreaga cameră şi prin ea ţara toată, căci în definitiv rişipele şi goana în potriva funcţionarilor, pe dânsa o priveşte direct. E adâncă impresia lasată de dl. Em. Costinescu prin discursul seu, căci a pus în evidenţă starea tristă a moravurilor noastre politice, pe de o parte, şi nepăsarea mai mult decât vinovată, cu care să aruncă banul public, pe de altă.A arătat paguba ireparabilă pricinuită ţarei cu înlocuirea a 1200 de funcţionari, mai mult sau mai puţin deprinşi la treabă, cu tot atâţa novici, neştiutori de lucrările financiare, şi din care cauza ele au rămas in suferinţă. --A accentuat asupra favoritismului şi a bacşişurilor, care nu numai că a păgubit ţara cu o sumă însămnată de bani, dar încă încurajază conrupţia. Destăinuirile d-lui Costinescu au dat de gândit serios puţinilor oameni politici, cei mai avem, şi credem ca pănă ce mai e încă timp să-şi încordeze puterile, întâia ca să aducă o stabilitate reală pentru funcţionari, soli pite cei alte cuvinte la adăpost contra intemperiilor politice, ce le produc luptele dintre partide, şi al doilea, să fie măsuri din cele mai serioase, ca banul public să nu se arunce cu atâta liberalitate prietinilor şi binevoitorilor regimului, ori care ar fi el, conservator sau liberal. E grav, fără îndoială zdruncinul moral şi materie( ce'l pricinueşte cineva unui A ori ), şi când acel cineva e un om politic, un ministru, iar A ori o întreaga clasă a po■pulaţiei ţărei, clasa funcţionarilor, aceasta este o crima pe care cei loviţi de sdruncen chica ar resbinu-o nu ştim zeu, cam ce felin de calificativ să-i dăm.—De sigur că în un caz ca această nici că se poate mai bine aplica proverbul cui pe cui scoate şi pentru a evita pe viitor o aparenţa de ridicare contra nedreptatei mari ce i se face acestei clase trebuesc luate măsuri urgente şi din cele mai buneteatru garantarea deplina a funcţionarilor contra pornirilor ce le deslănţuesc schimbările de regim. Profanarea memoriei poetului Adrian Foiii Sunt deja 8 luni de când Românii Bucovinenii au perdut pe unul din cei mai talentaţi scriitori, unul din cei mai destinşi poeţi pe inimosul Adrian Forgaci, care făcea cinstea numelui de Român şi puţinilor literaţi din Bucovina. Segeata nemiloasei a morţii a rupt firul vieţei a acestui fiu ales şi distins al ţărei făgilor, tocmai când începuse a culege lauri şi resplata mancei în câmpul literar. Ce soartă fatală la etatea de 27 ani în floarea vieţei şi când începuse a se desvolta marele său talent, crunta moarte ni l’a răpit spre desolarea pârinţilor şi al întregului neam. Adrian Forgaci lupta pentru îiîflonrea şi înalţarea limbei romănesci. Poeziile sale scrise în limba română, germană, italiană şi polonă au făcut dinte revistelor şi ziarelor de peste munţi în ele se cuprinde iubirea cea marefi ţară şi neam. Era un suflet de elită şi un talent desăvârşit. Era cunoscut în cercurile literare de pretutindeni, şi scrierile sale erau mult apreciate. După moartea sa societatea pentru „cultura şi literatura poporului român din Bucovina a hotărât a publica toate scrierile sale, iar societatea „Armonia toate composiţiile—căci Forgaci erai un compositor de frunte—noi am saltat această frumoasă iniţiativă şi au aşteptat cu mare nerăbdare apariţia volumului ştiind, că aceste perle literare scrise cu atâta avânt patriotic viu servi mult la redeşteptarea conştiinţa naţionale a Românilor din Bucovina D. G. Forgaci, tatăl destinsului pod dispărut, a încredinţat toate manusensele societăţii pentru a fi publicate. Până în present nu sa publicat nimic, la primesc spre marea mea mâhnire ştirea că d. Sbierafis, criticul vpro domoa al scietăţii a găsit în înalta sa înţelepciune , că multe poesii nan valoarea literara, care ar trebui să o aibă—după credinţa sa—bine înţeles. Trist şi dureros lucru. Un talent ca Forgaci pus pe masa de operaţie de tSbiera-fiul, un ilutru necunoscut în „baraganul literaturei Fată judecătorul suprem, care va da sentinţa după moarte a unui mare pod Ei bine domnilor compatrioţi, din considerente politice, credeţi, că acesta e drumul ce duce la Roma? Ei bine nu! Căci un geniu ca Fogaci nu va fi intunicat de aprecierile unui claumar al societăţii. El va trăi, căci spiritul nu din înălţimile azurate de unde pinten■ ne face a protesta atât noi cât şi mulţi alţii, cari au ştiut a preţui valoroasele sale scrieri. Poetul Forgaci nu aparţine numai criticului... ! ? Sbiera-fiul, ci neamului românesc şi mulţi români Bucoveneni se vor indigna. Noi cerem atât în numele părinţilor a poetului cât şi ca admiratori, ca poesiile decedatului poet să fie publicate fără ştirbire. Sau de nu atunci să se trimeată poesiile nouă spre editare şi