Ecoul Moldovei, 1906-1907 (Anul 16, nr. 1-25)

1906-07-16 / nr. 1

îcit pe care trebue sa’l aducem acestui eîntrecut barbat de stat, nu este acela al Lcrimilor care cad pe florile mormintului ii, nu trebue să fie nici stilul plîngător al nui discurs funebru, dar desăvîrşirea ope­­îi încredinţată de dinsul generaţiilor de îtă­zi şi, poate generaţiilor viitoare. Desăvîrşirea operei lui este datoria noa­­gră; desăvîrşirea operei lui este omagiul îl mai preţios ce­ i se poate aduce; este îa mai meritată satisfacţiune ce se poate a celui mai mare, dar şi celui mai nedreptă­­t barbat politic al ţarei noastre. ECOUL MOLDOVEI a se prinde de­cît cele importate de peste graniţa. Ar fi de dorit ca viticultorii noştri sâ se adreseze pentru plantare numai pepienirilor din ţară şi prin asta ar înlătura şi introducerea de noui boale la viţa de vie. -------------­ Din păţaniile viticultorilor Pepiniera ungurească Szigydrtó és akdis are ca reprezentant general pen­­ru România pe jidovul Leon Lebenson in Botoşani. Acesta cunoscând bine idlinarea românilor pentru tot ce-i străin ipreună cu proprietarul pepinierei ara­­ita mai sus, a fâcut şi face încă o eclama ne mai­pomenita pentru spe­­cialitâţile de viţa ce le poseda în acea epinierâ. Rezultatul acestei reclame ste câ mulţi dintre viticultorii noştri a trecut pe lângă pepinierile din ţară, u o nesocotinţa patenta, şi s’au adresat ceştia, sau altora care se îngrijisă aşi ace reclama trebuitoare pentru a momi­­ români, dispuşi da şi încrederea reclamagiu. in Şi tot­de­auna de punga străinu-Printre aceştia este şi cunoscutul iticultor din podgoriile Iaşului, dl. Jonst. Naiman-Paraschivescu, care ce­­ind reclamele pepinierei Szigyortó és Vákdis nu­mai de cit s'a şi pus în re­­aţii cu jidovul Lebenson şi comanda a 2 Fevruar st. n. deo­camdată 1200 viţe Dela­war­re, ca să vada ce rezultate lu şi în urmă să comande un număr ndestulâtor pentru plantarea întinsului eren ce’l posedă. D-sa a pus condiţia expresă, când făcu comanda, că cel mai­ârziu la 30 Mart st. n. sâ aibă viţele n gara fiind câ mai apoi resultatele dantârilor sunt îndoelnice din cauza naintârei timpului. Dar atît casa cît i reprezentantul ei bine câ se vâzurâ l­u suma încasată, cît despre trimiterea iîomandei habar n'avurâ cu toate recla­­maţia d-lui Naiman­ Paraschivescu până ce-i veni în minte sâ aminteascâ lui K­eon Lebenson câ este parchet şi în ţara romăneascâ, ca în sfîrşit acesta sâ inter­vină la pepinieră şi sâ trimită comanda le 1200 viţe. Comanda sosi în Iaşi tocmai la 20 Mai st. n. cînd dl. Naiman Satul de a mai aştepta şi a mai crede afirmările reprezentantului, ba că sunt expediate, ba ca a trecut graniţa, ba sunt în vamă, îşi luasă deja alţoi de la pepiniera d-lui Bernard din Vişan, aşa câ a fost în tot dreptul să refuze co­manda casei Szigyártó és Takáts ca tardivă, dar a perdut şi banii. Aceia ce a păţit dl. C. Naiman-Pa­raschivescu ştim că a păţit-o şi alţi viticultori, datorit păcatului, ce nu e în sînge se vede, de a ocoli pe ai noştri şi a ne adresa străinilor. Avem pepiniere în ţară minunat de bine asortate ce servesc în mod prompt şi cu viţe sigure că se vor’prinde şi cu toate aceste mulţi, cei mai mulţi chiar se adresazâ străi­nătăţii o fac înadins parcă ca sâ rămâe pâcâliţi. Pepinierele Bernard, Paiano- Purcherea în judeţul Iaşi, Posescu la Piteşti, Mustâcescu la Buzeu etc. etc. pot servi în mod ireproşabil pe viticultori cu tot soiul de viţe sau se pot adresa la pepinierile statului, daca îşi regu­lează din timp cererile de comandă; în tot cazul însâ pepinierele particulare sunt mai în raâsurâ şi mai interesate de a servi publicul bine, ca sâ-şi poată lărgi cercul clienţilor şi viţele pepini­­erilor din ţară cu siguranţa câ sunt mai proaspete şi deci cu mai mare şansă de Tj­urouri de pcrmitori Aceste instituţiuni sunt prea defec­tuoase in alcătuirea lor pentru a nu fi aspru criticate şi cât de curând re­formate. Greşala principală este că sunt puse sub oblăduirea poliţiei. Ele ar trebui sâ fie independente, ca autorităţi a­parte, să aibă şefii lor recrutaţi dintre licenţiaţii in drept. Pe de alta parte agenţii acestor biu­­rouri sunt în aşa de mic număr că nu pot aduce nici un folos publicului, pe când numărul telalilor este foarte mare, şi nu fac de­cât sâ esploateze pe slugi şi pe stăpîni. Aceşti telali, ca sâ’şi creeze mereu venituri, momesc slugile şi le duc la alţi stăpâni, din lună în lună, aşa că ei au nărăvit şi nărăvesc zilnic o lume de femei şi de barbaţi, cari sub cuvânt câ vor sâ trăiască din slujba, nu fac de cât se înşele pe stăpâni. Ser­vitorii au mai multa încredere in­te­lali, de­cât în stăpâni, pentru că stâ­­pânii se aşteaptă la treabă pentru ba­nul ce plătesc, iar telalii împuiază ure­chile slugilor cu linguşiri şi cu bârfeli asupra stâpânilor. Ca să vorbim de biuroul de servi­tori din Iaşi, vom spune câ se com­pune dintr’un şefi, doi amploiaţi şi doi agenţi. Lucru de cancelarie este cât de mult, satisfacerea publicului .. . cât de puţin. Telali autorizaţi sunt 31, iar neautorizaţi D-zeu ştie ! Ceea ce se impune a se face este ca ori­ce agent extern, adică telal, să fie supus la o dare fixă, şi in acelaş timp sa se specifice şi taxa ce el are a lua de la stăpân, când duce un om in ser­viciu. Va zice, însa, cineva : „Comerţul e liber şi liber trebue a rămâne.Noi respundem : Libertate absoluta, adică, necondiţionată nu poate fia. Un birjar face comerţ ; pentru aceasta el plăteşte o patentă, şi i se fixează un tarif. Mai sus de preţul cursei nu­ i se permite , mai jos, e treaba lui. Tot aşa se poate face şi cu telalii. O altă chestie se prezintă, şi care este de un interes naţional, adică : cui să se dea autorizaţie de a fi telal? Părerea mea este să se deie ori şi cui, inse acel ce o va obţine să fie de aproape controlat, şi când s'ar afla că a făcut un trafic ilicit, din prima dată să­ i se râdice dreptul de a mai fi te­lal. Căci nu numai biurourile, ci chiar publicul, ştie că atâţia şi atâţia dintre telalii de azi au furat, pe slugi, pe stă­pâni, au făcut puşcărie ; ei recomandă slugi pe cari le vânează din piaţă fără să le cunoască, sau chiar dacă le cunosc, atunci le recunosc identice cu ei. Adevărul este câ slugile de azi sunt mai viclene de­cât telalii, dar meritul este ale telalilor, căci ei le-au dresat; nici­odată i-a avut un stăpân norocul să se orienteze de la un telal, dar slu­gile au fost tot­d’a­una orientate de dânşii. Chestia principală este înse că in o­­raşele jidovite, toţi jidanii au slugi, şi plătite foarte eftin, iar Românii, cu toate câ dau preţuri foate bune, duc lipsă de slugi. Un caz recent este chestia cu d. Leonescu, procuror general, care, sep­­tămâni intregi a căutat sa aibă o servi­toare in casă şi nu a fost cu putinţă. Ştie cine­va ce a fost? Un fel de grevă a telalilor, grevă născută, in con­tra cui? In contra unui procuror ge­neral ! Ce să zicem noi ceştialalţi mu­ritori ? faţalîcul nami intendent comunal Cimitirul sf. Vasile de la Galata a ajuns un adevărat paşalîc al intenden­tului acestuia, dascălul Mihail Lázár. Acest intendent cu de la sine puteri a închis drumul dintre biserică şi cimitir, sub cuvint ca biserica Sf. Vasile e ru­­sascâ şi deci n are nimic de comun cu cimitirul, din camera mortuara, care serveşte şi de paraclis, fiind­câ nu în­­voeşte sa fie prohodiţi morţii in biserica, a mai fâcut şi găinărie, câria spre culmea batjocarei de credinţa a schimbat uşa de intrare de la Apus la Răsărit, iar ca batjocorâ de local, la o parte a ca­merei a făcut latrină şi la cea­laltă oco­lul vitelor sale­. Comuna făcând din nou zaplazul, materialul vechiu şi la însuşit, crucele de pe la morminte le scoate, le lipeşte din nou şi le vinde punând sumele în buzunar; ast­fel cu a luat 10 cruci de la clasa IV-a, patru de la IlI-a, iar patru de la clasa II încasând pe fie-care din acestea din urmă câte­­30 lei, de­oare­ce sunt toate de peatră. Nu e numai atâta, tot finul cosit din cimitir şi l’a apropiat şi anume în anul trecut a luat 14 co­pi­ţi şi anul acesta cam tot pe atâta, iar spre aşi masca furtişagul are grija de a cumpără de la comună o parte din iarbă, aşa câ la cosit îi vine numai bine să fie copiţile pri­măriei şi sâ le arunce peste ale sale. Apoi, cu groparii e un rîs întreg ce face, parcă ar fi robii lui, de­oare­ce îi pune să-i prâşască, sâ-i adune, să-i cu­leagă popuşoi, şi zi cu zi să-i care apa pentru casă, vite, şi grădina, aşa că bieţii oameni munciţi ca vai de ei să înţălege ca sâ mai şi caute de regularea drumurilor nu pot s’o facă, iar cimitirul e în cea mai mare neregulă. Ce zice administraţia comunală de aşa juvaer de intendent, ori poate habar n’are?—In tot cazul dacă ea-i de bun simţ ar trebui sâ’l înlocuiască până în 24 de oare. Se zice însă că e membru în club şi deci... eghemoniconul nu iartă!. . . ——---------------------— -Măsura este minunată, numai dacă ar ţinea. & Primâria comunei Iaşi publică licitaţii pentru aducerea apei de la Timişeşti. Publicaţiunele le face in ţară şi în strâinâtate. ... Cu toate ştirile despre o recoltă stră­lucită a viilor, totuşi dupâ informaţiunile ce ni le-am cules, ele sunt departe de adevăr. O mare parte din podgorii sunt manate, aşa câ acei cari nu le-au stropit nu mai pot compta pe recoltă, acei cari le-au stropit încă nu sunt siguri dacă n’ar trebui cumva sâ procedeze şi la a treia stropire într’atit sunt de îngrijiţi de un resultat bunişor al cheltuelelor lor. Piaţa în oraşul nostru urmează a fi tot scumpă, carnea 00—05 bani kilo, pânea 221/.1 bani, iar făina de popuşoi între 15—20 bani, macar că se vede recolta minunată din anul acesta a po­­puşoiului. La 3 Iulie a avut loc câsâtoria civilă a fiicei concetăţeanului nostru Gh. Apos­­tolescu, d-ra Eugenia Apostolescu, doctor în medicină, cu dl. Căpitan dr. Angh­el Docman, iar la 0 Iulie li s’a celebrat căsătoria religioasă în oraşul Giurgiu. A doua fiică a d-lui Apostolescu, d-ra Elena Nina Apostolescu s’a căsătorit cu dl. Locotenent Dim. Bijulescu din re­gimentul 7 Calarasi. Urăm tinerilor pârechi viaţă lungă şi fericită. \»; ,%\ Azi avu loc înmomnîntarea Economului Gheorghe Enachescu încetat din viată in urma unei scurte suferinti. A asistat multă lume, amici şi foşti elevi ai de­functului. Condoleantele noastre întristatei familii. INFORMAŢII Sculptorul Celesti Fabio. Cine a vizitat expoziţia sculptorului Celesti Fabio, aranjată luna trecuta în una din salele scoalei de arte şi meserii, a rămas surprins de minunatele lucruri eşite din mâna acestui maestru. Feliu de feliu de bibilouri, statuete, vaze, panere, şi o profuziune de flori, toate modelate în teracotă şi colorate cu o varietate de nuanţe ce-ţi iau ochii, sunt lucrate cu atîta măestrie că în adevăr uităm pe cele ce ni le trimite străinătatea. Toate aceste obiecte în stilul şi gustul dominant azi, sesesion, le a executat dl. Celesti Fabio înadins de a se vedea câ se pot produce şi în ţară, asemenea obiecte frumoase şi delicate, numai ca aceste produse să fie protejate contra navalei lucrărilor similare, ce ne vin de peste graniţă. Dl. Fabio a trimis aceste lucrări ale sale la Expoziţie şi de sigur că vor fi obiectul nu numai al curiozitâtei cu­noscătorilor, dar şi al admiraţiunei lor, fiind­câ au pecetea artei alese, al gus­tului delicat şi rafinat, e în sfârşit arta sesesion!. In sfirşit administraţia comunală pu­blică aplicarea Decretului Regal din 23 octombre 1904 cu privire la vânzarea penei, şi ia dispoziţia prin afipte plo­can­tate ca la fie­care pită­r­ie să fie pe tarabă balanţa trebuitoare pentru vân­­zarea penei cu cintarul. Această măsură trebue do cunoască toţi cetăţenii şi să denunţe autorităţilor pe pitarul care n’ar avea balanţa şi nu ar cintări pânea ce o vinde.­­ Coloseul Bragadiru. Frumoasa clădire „Coloseul Braga­diru“ din str. Lâpuşneanu s’a deschis porţile la 9 a. c. publicului, dupâ ce-i fâcu inaugurarea cu o zi mai înainte, la 8 a. c., prin o agheazmă urmată de o gustare copioasa, la care participă peste 100 de invitaţi. Au asistat epi­­tropii d-niî : Const. Lepadatu şi Nicu Cananau, părintele Vasiliu fiind dus la băi. Dl. Lepadatu făcu istoricul clădirei şi arătă interesul ce dl. Bragadiru îl pusă ca să deschidă o sucursală acolea pentru desfacerea produsului fabricei sale de bere, contribuind, pe lângă chiria plătită anticipat pentru local, încă cu o sumă destul de mare pentru înfrumuseţarea cu decoraţiuni şi înzes­trarea cu anexele trebuitoare unei be­rării, plus o scenă zidită pentru a se putea da reprezentaţii teatrale în timpul verei. Au t­astat ma­i mulţi dintre invitaţi pentru d-nii epitropi şi dl. Bragadiru, care a avut curajul să se înfigă cu comerţul său în inima jidovimei. Orchestra sub conducerea lui Gh­iţa Borteanu, angajată de acest stabiliment, a directat în chip minunat pe convivi. „Coleseul Bragadiru“ din Iaşi putem spune ca e unica clădire din ţară prin stilul, decoraţiunele frumoase, mobilierul elegant, încunjurat­ de o terasă admira­bila şi o grădină ce promite să fie frumoasa. La Tipografia Naţionala se găsesce de vânzare: Istoricul statuiei V. Alecsandri cu numeroase ilustraţiuni în text, elegant tipărit în aur, pe hîrtie Cromo, cu portretul nemuritorului poet precum şi Cupa de la Montpellier. Preţul 1 leu 50 bani.

Next