Ecoul Moldovei, 1906-1907 (Anul 16, nr. 1-25)
1906-07-16 / nr. 1
îcit pe care trebue sa’l aducem acestui eîntrecut barbat de stat, nu este acela al Lcrimilor care cad pe florile mormintului ii, nu trebue să fie nici stilul plîngător al nui discurs funebru, dar desăvîrşirea opeîi încredinţată de dinsul generaţiilor de îtăzi şi, poate generaţiilor viitoare. Desăvîrşirea operei lui este datoria noagră; desăvîrşirea operei lui este omagiul îl mai preţios ce i se poate aduce; este îa mai meritată satisfacţiune ce se poate a celui mai mare, dar şi celui mai nedreptăt barbat politic al ţarei noastre. ECOUL MOLDOVEI a se prinde decît cele importate de peste graniţa. Ar fi de dorit ca viticultorii noştri sâ se adreseze pentru plantare numai pepienirilor din ţară şi prin asta ar înlătura şi introducerea de noui boale la viţa de vie. ------------- Din păţaniile viticultorilor Pepiniera ungurească Szigydrtó és akdis are ca reprezentant general penru România pe jidovul Leon Lebenson in Botoşani. Acesta cunoscând bine idlinarea românilor pentru tot ce-i străin ipreună cu proprietarul pepinierei araita mai sus, a fâcut şi face încă o eclama ne maipomenita pentru specialitâţile de viţa ce le poseda în acea epinierâ. Rezultatul acestei reclame ste câ mulţi dintre viticultorii noştri a trecut pe lângă pepinierile din ţară, u o nesocotinţa patenta, şi s’au adresat ceştia, sau altora care se îngrijisă aşi ace reclama trebuitoare pentru a momi români, dispuşi da şi încrederea reclamagiu. in Şi totdeauna de punga străinu-Printre aceştia este şi cunoscutul iticultor din podgoriile Iaşului, dl. Jonst. Naiman-Paraschivescu, care ceind reclamele pepinierei Szigyortó és Vákdis numai de cit s'a şi pus în reaţii cu jidovul Lebenson şi comanda a 2 Fevruar st. n. deocamdată 1200 viţe Delawarre, ca să vada ce rezultate lu şi în urmă să comande un număr ndestulâtor pentru plantarea întinsului eren ce’l posedă. D-sa a pus condiţia expresă, când făcu comanda, că cel maiârziu la 30 Mart st. n. sâ aibă viţele n gara fiind câ mai apoi resultatele dantârilor sunt îndoelnice din cauza naintârei timpului. Dar atît casa cît i reprezentantul ei bine câ se vâzurâ lu suma încasată, cît despre trimiterea iîomandei habar n'avurâ cu toate reclamaţia d-lui Naiman Paraschivescu până ce-i veni în minte sâ aminteascâ lui Keon Lebenson câ este parchet şi în ţara romăneascâ, ca în sfîrşit acesta sâ intervină la pepinieră şi sâ trimită comanda le 1200 viţe. Comanda sosi în Iaşi tocmai la 20 Mai st. n. cînd dl. Naiman Satul de a mai aştepta şi a mai crede afirmările reprezentantului, ba că sunt expediate, ba ca a trecut graniţa, ba sunt în vamă, îşi luasă deja alţoi de la pepiniera d-lui Bernard din Vişan, aşa câ a fost în tot dreptul să refuze comanda casei Szigyártó és Takáts ca tardivă, dar a perdut şi banii. Aceia ce a păţit dl. C. Naiman-Paraschivescu ştim că a păţit-o şi alţi viticultori, datorit păcatului, ce nu e în sînge se vede, de a ocoli pe ai noştri şi a ne adresa străinilor. Avem pepiniere în ţară minunat de bine asortate ce servesc în mod prompt şi cu viţe sigure că se vor’prinde şi cu toate aceste mulţi, cei mai mulţi chiar se adresazâ străinătăţii o fac înadins parcă ca sâ rămâe pâcâliţi. Pepinierele Bernard, Paiano- Purcherea în judeţul Iaşi, Posescu la Piteşti, Mustâcescu la Buzeu etc. etc. pot servi în mod ireproşabil pe viticultori cu tot soiul de viţe sau se pot adresa la pepinierile statului, daca îşi regulează din timp cererile de comandă; în tot cazul însâ pepinierele particulare sunt mai în raâsurâ şi mai interesate de a servi publicul bine, ca sâ-şi poată lărgi cercul clienţilor şi viţele pepinierilor din ţară cu siguranţa câ sunt mai proaspete şi deci cu mai mare şansă de Tjurouri de pcrmitori Aceste instituţiuni sunt prea defectuoase in alcătuirea lor pentru a nu fi aspru criticate şi cât de curând reformate. Greşala principală este că sunt puse sub oblăduirea poliţiei. Ele ar trebui sâ fie independente, ca autorităţi aparte, să aibă şefii lor recrutaţi dintre licenţiaţii in drept. Pe de alta parte agenţii acestor biurouri sunt în aşa de mic număr că nu pot aduce nici un folos publicului, pe când numărul telalilor este foarte mare, şi nu fac decât sâ esploateze pe slugi şi pe stăpîni. Aceşti telali, ca sâ’şi creeze mereu venituri, momesc slugile şi le duc la alţi stăpâni, din lună în lună, aşa că ei au nărăvit şi nărăvesc zilnic o lume de femei şi de barbaţi, cari sub cuvânt câ vor sâ trăiască din slujba, nu fac de cât se înşele pe stăpâni. Servitorii au mai multa încredere intelali, decât în stăpâni, pentru că stâpânii se aşteaptă la treabă pentru banul ce plătesc, iar telalii împuiază urechile slugilor cu linguşiri şi cu bârfeli asupra stâpânilor. Ca să vorbim de biuroul de servitori din Iaşi, vom spune câ se compune dintr’un şefi, doi amploiaţi şi doi agenţi. Lucru de cancelarie este cât de mult, satisfacerea publicului .. . cât de puţin. Telali autorizaţi sunt 31, iar neautorizaţi D-zeu ştie ! Ceea ce se impune a se face este ca orice agent extern, adică telal, să fie supus la o dare fixă, şi in acelaş timp sa se specifice şi taxa ce el are a lua de la stăpân, când duce un om in serviciu. Va zice, însa, cineva : „Comerţul e liber şi liber trebue a rămâne.Noi respundem : Libertate absoluta, adică, necondiţionată nu poate fia. Un birjar face comerţ ; pentru aceasta el plăteşte o patentă, şi i se fixează un tarif. Mai sus de preţul cursei nu i se permite , mai jos, e treaba lui. Tot aşa se poate face şi cu telalii. O altă chestie se prezintă, şi care este de un interes naţional, adică : cui să se dea autorizaţie de a fi telal? Părerea mea este să se deie ori şi cui, inse acel ce o va obţine să fie de aproape controlat, şi când s'ar afla că a făcut un trafic ilicit, din prima dată să i se râdice dreptul de a mai fi telal. Căci nu numai biurourile, ci chiar publicul, ştie că atâţia şi atâţia dintre telalii de azi au furat, pe slugi, pe stăpâni, au făcut puşcărie ; ei recomandă slugi pe cari le vânează din piaţă fără să le cunoască, sau chiar dacă le cunosc, atunci le recunosc identice cu ei. Adevărul este câ slugile de azi sunt mai viclene decât telalii, dar meritul este ale telalilor, căci ei le-au dresat; niciodată i-a avut un stăpân norocul să se orienteze de la un telal, dar slugile au fost totd’auna orientate de dânşii. Chestia principală este înse că in oraşele jidovite, toţi jidanii au slugi, şi plătite foarte eftin, iar Românii, cu toate câ dau preţuri foate bune, duc lipsă de slugi. Un caz recent este chestia cu d. Leonescu, procuror general, care, septămâni intregi a căutat sa aibă o servitoare in casă şi nu a fost cu putinţă. Ştie cineva ce a fost? Un fel de grevă a telalilor, grevă născută, in contra cui? In contra unui procuror general ! Ce să zicem noi ceştialalţi muritori ? faţalîcul nami intendent comunal Cimitirul sf. Vasile de la Galata a ajuns un adevărat paşalîc al intendentului acestuia, dascălul Mihail Lázár. Acest intendent cu de la sine puteri a închis drumul dintre biserică şi cimitir, sub cuvint ca biserica Sf. Vasile e rusascâ şi deci n are nimic de comun cu cimitirul, din camera mortuara, care serveşte şi de paraclis, fiindcâ nu învoeşte sa fie prohodiţi morţii in biserica, a mai fâcut şi găinărie, câria spre culmea batjocarei de credinţa a schimbat uşa de intrare de la Apus la Răsărit, iar ca batjocorâ de local, la o parte a camerei a făcut latrină şi la cealaltă ocolul vitelor sale. Comuna făcând din nou zaplazul, materialul vechiu şi la însuşit, crucele de pe la morminte le scoate, le lipeşte din nou şi le vinde punând sumele în buzunar; astfel cu a luat 10 cruci de la clasa IV-a, patru de la IlI-a, iar patru de la clasa II încasând pe fie-care din acestea din urmă câte30 lei, deoarece sunt toate de peatră. Nu e numai atâta, tot finul cosit din cimitir şi l’a apropiat şi anume în anul trecut a luat 14 copiţi şi anul acesta cam tot pe atâta, iar spre aşi masca furtişagul are grija de a cumpără de la comună o parte din iarbă, aşa câ la cosit îi vine numai bine să fie copiţile primăriei şi sâ le arunce peste ale sale. Apoi, cu groparii e un rîs întreg ce face, parcă ar fi robii lui, deoarece îi pune să-i prâşască, sâ-i adune, să-i culeagă popuşoi, şi zi cu zi să-i care apa pentru casă, vite, şi grădina, aşa că bieţii oameni munciţi ca vai de ei să înţălege ca sâ mai şi caute de regularea drumurilor nu pot s’o facă, iar cimitirul e în cea mai mare neregulă. Ce zice administraţia comunală de aşa juvaer de intendent, ori poate habar n’are?—In tot cazul dacă ea-i de bun simţ ar trebui sâ’l înlocuiască până în 24 de oare. Se zice însă că e membru în club şi deci... eghemoniconul nu iartă!. . . ——---------------------— -Măsura este minunată, numai dacă ar ţinea. & Primâria comunei Iaşi publică licitaţii pentru aducerea apei de la Timişeşti. Publicaţiunele le face in ţară şi în strâinâtate. ... Cu toate ştirile despre o recoltă strălucită a viilor, totuşi dupâ informaţiunile ce ni le-am cules, ele sunt departe de adevăr. O mare parte din podgorii sunt manate, aşa câ acei cari nu le-au stropit nu mai pot compta pe recoltă, acei cari le-au stropit încă nu sunt siguri dacă n’ar trebui cumva sâ procedeze şi la a treia stropire într’atit sunt de îngrijiţi de un resultat bunişor al cheltuelelor lor. Piaţa în oraşul nostru urmează a fi tot scumpă, carnea 00—05 bani kilo, pânea 221/.1 bani, iar făina de popuşoi între 15—20 bani, macar că se vede recolta minunată din anul acesta a popuşoiului. La 3 Iulie a avut loc câsâtoria civilă a fiicei concetăţeanului nostru Gh. Apostolescu, d-ra Eugenia Apostolescu, doctor în medicină, cu dl. Căpitan dr. Anghel Docman, iar la 0 Iulie li s’a celebrat căsătoria religioasă în oraşul Giurgiu. A doua fiică a d-lui Apostolescu, d-ra Elena Nina Apostolescu s’a căsătorit cu dl. Locotenent Dim. Bijulescu din regimentul 7 Calarasi. Urăm tinerilor pârechi viaţă lungă şi fericită. \»; ,%\ Azi avu loc înmomnîntarea Economului Gheorghe Enachescu încetat din viată in urma unei scurte suferinti. A asistat multă lume, amici şi foşti elevi ai defunctului. Condoleantele noastre întristatei familii. INFORMAŢII Sculptorul Celesti Fabio. Cine a vizitat expoziţia sculptorului Celesti Fabio, aranjată luna trecuta în una din salele scoalei de arte şi meserii, a rămas surprins de minunatele lucruri eşite din mâna acestui maestru. Feliu de feliu de bibilouri, statuete, vaze, panere, şi o profuziune de flori, toate modelate în teracotă şi colorate cu o varietate de nuanţe ce-ţi iau ochii, sunt lucrate cu atîta măestrie că în adevăr uităm pe cele ce ni le trimite străinătatea. Toate aceste obiecte în stilul şi gustul dominant azi, sesesion, le a executat dl. Celesti Fabio înadins de a se vedea câ se pot produce şi în ţară, asemenea obiecte frumoase şi delicate, numai ca aceste produse să fie protejate contra navalei lucrărilor similare, ce ne vin de peste graniţă. Dl. Fabio a trimis aceste lucrări ale sale la Expoziţie şi de sigur că vor fi obiectul nu numai al curiozitâtei cunoscătorilor, dar şi al admiraţiunei lor, fiindcâ au pecetea artei alese, al gustului delicat şi rafinat, e în sfârşit arta sesesion!. In sfirşit administraţia comunală publică aplicarea Decretului Regal din 23 octombre 1904 cu privire la vânzarea penei, şi ia dispoziţia prin afipte plocantate ca la fiecare pitărie să fie pe tarabă balanţa trebuitoare pentru vânzarea penei cu cintarul. Această măsură trebue do cunoască toţi cetăţenii şi să denunţe autorităţilor pe pitarul care n’ar avea balanţa şi nu ar cintări pânea ce o vinde. Coloseul Bragadiru. Frumoasa clădire „Coloseul Bragadiru“ din str. Lâpuşneanu s’a deschis porţile la 9 a. c. publicului, dupâ ce-i fâcu inaugurarea cu o zi mai înainte, la 8 a. c., prin o agheazmă urmată de o gustare copioasa, la care participă peste 100 de invitaţi. Au asistat epitropii d-niî : Const. Lepadatu şi Nicu Cananau, părintele Vasiliu fiind dus la băi. Dl. Lepadatu făcu istoricul clădirei şi arătă interesul ce dl. Bragadiru îl pusă ca să deschidă o sucursală acolea pentru desfacerea produsului fabricei sale de bere, contribuind, pe lângă chiria plătită anticipat pentru local, încă cu o sumă destul de mare pentru înfrumuseţarea cu decoraţiuni şi înzestrarea cu anexele trebuitoare unei berării, plus o scenă zidită pentru a se putea da reprezentaţii teatrale în timpul verei. Au tastat mai mulţi dintre invitaţi pentru d-nii epitropi şi dl. Bragadiru, care a avut curajul să se înfigă cu comerţul său în inima jidovimei. Orchestra sub conducerea lui Ghiţa Borteanu, angajată de acest stabiliment, a directat în chip minunat pe convivi. „Coleseul Bragadiru“ din Iaşi putem spune ca e unica clădire din ţară prin stilul, decoraţiunele frumoase, mobilierul elegant, încunjurat de o terasă admirabila şi o grădină ce promite să fie frumoasa. La Tipografia Naţionala se găsesce de vânzare: Istoricul statuiei V. Alecsandri cu numeroase ilustraţiuni în text, elegant tipărit în aur, pe hîrtie Cromo, cu portretul nemuritorului poet precum şi Cupa de la Montpellier. Preţul 1 leu 50 bani.