Epoca, iunie 1937 (nr. 2492-2515)
1937-06-10 / nr. 2499
No.24992 Lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME INSERT*! Se primesc la administrația ziarului ți la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82.11 Director: 00300 RE N. FILIPESCU Ziar al partidului conservator.Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU m 16 Iunie 1937 Pentru Patrie și Neam pi ii muie Discursul rostit de M. S. Regele eri, la serbarea străjerilor ! Sărbătorind din nou cu vioiciune Ziua tineretului, primul Meu gând se îndreaptă către acei cari, cu râvnă și dragoste, muncesc fără șovăire pentru întărirea mișcării străjerești. Lor, prima Mea mulțumire, într’această zi de bucurie. Instructorii și străjerii, cari prin munca lor zilnică arată tuturora ce însemnează mișcarea noastră, care este folosul ei și pentru individ și pentru colectivitate, — spre ei se îndreaptă recunoștința Mea. Pornită cu avânt, pornită cu voe bună, pornită dintr’o nestrămutată Credință pentru mai bine, Străjeria și-a croit calea cea sănătoasă a regenerării naționale și azi, după trei ani încheiați de rodnică activitate, pot zice : avântul ei nu mai poate fi oprit. Fiecare vreme cu nevoile ei. Mișcarea aceasta, condusă de O. E. T. Îl., este o nevoe a vremurilor de atăzi, când toți, și mici și mari — mai ales cei tineri — năzuesc către noui idealuri, simt în sufletul lor nevoia unei munci închinate Patriei Și Neamului. Am venit să umplem acest gol și să dăm tineretului românesc un nou crez, un nou avânt pentru binele Patriei. Unificarea națională, a făcut-o generația dinaintea voastră; consolidarea acestei unificări, voi, generațiile ce se ridică, aveți datoria de a o împlini. Iată de ce bucuria Mea e mare, văzând felul cum tineretul Meu a răspuns la chemarea ce l-am făcut și sub mândrele falduri ale drapelului străjeriei, s’a înhămat la munca cea mare a României de mâine. Acest viitor, pe care voi cei tineri îl veți făuri, este plin de jertfe, în tot cazul, cere o muncă încordată și o credință fără margini. Dar, dacă ea este adesea grea, ea trebue făurită cu voe bună și bucurie. La noi nu există sentimentul că te-ai jertfit pentru cauza ta, pentru neamul tău, ci numai bucuria nesfârșită că ai făcut un pas înainte și ai înfăptuit ceva în folosul obștei românești. Munca noastră este o muncă individuală, într’un efort comun, în folosul comunității. Această comunitate este una singură: Românii și neamul românesc. (Aplauze puternice). Orice muncă pentru progresul acestei comunități este o binecuvântare a Cerului. Deviza voastră trebue să fie călăuza de orice clipă, căci fiecare străjer trebue să știe că nimic nu s’a putut îndeplini fără credință și muncă. Când privesc aci, întrunit împrejurul Meu acest falnic tineret, Mi se umple inima de bucurie și de speranțe și sufletul Meu culege noui puteri de muncă în folosul obștei românești. Astăzi această serbare este cinstită de prezența Excelenței Sale Domnului Moscicki, (aplauze și ovațiuni M. S. REGELE prelungite) șeful unui stat amic și aliat, deci gândul nostru se îndreptează către tineretul polonez, căruia îi trimetem o caldă salutare. Către tineretul țării Mele în aceasta zi, în care el este sărbătorit și în care sunt și Eu sărbătorit, se îndreaptă gândul Meu plin de dragoste, de pricepere și de speranțe Avântul tineresc este simbolul progresului, este îndemnul pentru înfăptuirile de mâine, — iată de ce în orice clipă Eu sunt alături de voi. Urmând fără șovăire un program frumos de disciplină și de desvoltare națională a României. Eu Suveranul vostru și Comandantul tineretului român, pun toate nădejdile Mele în voi și vă zic din toată inima: Sănătate! (Puternice și prelungite ovațiuni) ui consiliu de miniștri sub președinția d-lui Lebrun PARIS, 8. (Rador). Membrii guvernului s-au întrunit azi dimineață în consiliu de miniștri sub președinția d-lui Albert Lebrun, președintele Republicii. D. Yvon Delbos, ministrul afacerilor străine, a făcut o expunere asupra ultimelor lucrări ale Societății Națiunilor și asupra negocierilor diplomatice care s’au dus la Geneva în timpul sesiunii. D-sa informat apoi consiliul despre conversațiile actuale, menite să dea politicii de neintervenție o eficacitate deplină și ,să ducă la o întelegere a tuturor puterilor, membre ale comitetului de neintervenție. Ministrul afacerilor străine și-a exprimat credința că aceste negocieri vor da în curând rezultate și că Italia și Germania își vor relua locul în comitet. In sfărșit, d. Yvon Delbos a raportat consiliului asupra călătoriei sale la Bruxelles. După expunerea d-lui Delbos, consiliul s-a ocupat de o serie de măsuri cu caracter intern. El a hotărît să ceară comisiunii parlamentare competente, o grabnică examinare a proiectelor de lege privitoare la: reforma învățământului, crearea unei școale nationale, administrarea și statutul drepturilor de autor și contractul de editură. Ministrul educației nationale a expus consiliului situația critică ce s’a creat editurilor franceze prin taxa de șase la sută pusă asupra prețului de vânzare al cărților. S’a hotarat ca această problemă să fie studiată în toate amănuntele ei de o conferință interministerială. D. Lebas, ministrul muncii, a comunicat consiliului modalitățile decretului privitor al aplicarea săptămânii de 40 de ore de lucru pentru personalul cafenelelor, restaurantelor și hotelurilor. D. LEBRUN ? •’ ■ ? r Ție scumpă țara, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Filipescu România nu ia sacrifica Vou?.tarii români prieteniile ei Încercate In unele cercuri politice, eventualitatea unei reapropieri Roma-București, stârnește, se pare, o ușoară neliniște. Sânt îndreptățite aceste temeri? Relații italo-române mai bune pot avea vre-o influență asupra acțiunii externe a României? Să cercetăm elementele problemei. Să ne întrebăm mai întâi cumi sânt pricinile răcelii între Roma și București, răceală care a atins punctul ei culminant în Noembrie trecut, după discursul de la Milano al Ducelui. La prima vedere s’ar putea crede că pricina este acțiunea revizionistă a d-lui Mussolini, în favoarea Ungariei „mutilate“. Profundă eroare! Bariera între Italia și România n’a fost niciodată Ungaria, ci coasta dalmată. Budapesta n’a fost decât un instrument în toată această afacere. Presupun că ungurii încep să înțeleagă. D. Mussolini ertă greu Cehoslovaciei ca și României de a fi rămas credincioase alianței iugoslave și Societății Națiunilor. Această sinceritate a provocat uneori adevărate explozii de furie. Pentru a fi modificate raporturile dintre Roma de o parte, Praga și Budapesta de cealaltă, trebuia să fie împlinită una din aceste două condiții: dislocarea Micii înțelegeri, Italia să renunțe la Dalmația. Primul scop nefiind atins, cu toate minunile de ingeniozitate desfășurate de d. Mussolini vreme de mai bine de zece ani, într’o bună zi ne-am pomenit cu a doua condiție realizată ca prin farmec. Concesiile din ce în ce mai grele făcute Germaniei în Europa centrală, afacerile din Spania, cari în Martie păreau că merg destul de rău pentru d. Mussolini, au constrâns pe Duce să recunoască frontierele Iugoslaviei. Rezultatele pe care silințele diplomației nu le-au putut obține la Roma în Ianuarie 1935, au fost realizate de evenimente în Martie 1937. Din ziua când contele Ciano a semnat la Belgrad protocoalele cari asigură Iugoslaviei statuquo-ul teritorial, toate barierele au căzut între Roma, București și Praga. Dar politica italiană este uneori greu de urmărit. S’ar putea întreba de ce d. Mussolini manifestă deodată mai multă preferință pentru România decât pentru Cehoslovacia. Și totuși metoda mussoliniană este mereu aceeași. Să încercăm deci, să înțelegem. Axa Berlin- Roma este un simplu artificiu. Este vorba numai să se știe car*e dintre cei doi asociați va negocia în mai bune »«adiții renunțarea la această politică fără fundamente stabile, inaugurată la Berlin toamna trecută. Mișcarea începe să se precizeze. Va obține Berlinul cel mai bun P**eț la Londra, ori Roma la Paris? Pentru ca această monedă de schimb să existe, axa trebue sa subsiste măcar în aparență. In ziua în care d. Mussolini va fi reluat relațiile prietenești cu Praga, axa va fi în agonie. Această politică va muri fără ca nimeni să-i fi cumpărat moartea, iată ceea ce nu vrea spiritul realist al ducelui. Bucureștiul e perfect conștient de manevra italiană. A abandona Praga ar fi un act deopotrivă stupid și lipsit de loialitate. D. Mussolini face cunoscut din timp în timp „prafului de state“ din Europa centrală că protocoalele de la Roma le sunt încă accesibile, cu unele condiții. Nimic nu este distractiv decât superbia cu care șeful guvernului italian binevoește să ne ofere colaborarea sa. Economicește România furnizează Italiei petrol și porumb. Ce ne dă Italia în schimb? Oarecari mașini mai scumpe decât mașinile germane, mătăsuri și macaroane. Mărturisiți că afacerea nu este proastă pentru o țară a cărei monedă nu este liberă și care, altfel, ar trebui să plătească petrolul în aur! Politicește, îngăduiți-mi să cred că dacă vreodată Sovietele ne-ar ataca, armata italiană nu se va alătura armatei noastre pentru a respinge invazia comunistă, cu toată cruciada contra bolșevismului din discursurile șefului guvernului italian. Suntem, deci, perfect conștienți de aportul politic și economic pe care ni-l poate oferi Italia. Dorim sincer să trăim în bună înțelegere cu Italia. Dar de aici, până la a-i sasacrifica prietenii încercate și în zile bune și în zile rele, — e o lume întreagă. Citesc în unele ziare ca d. Mussolini zgudue pacea Europei pentru că Franța și Anglia n-au recunoscut pe noul împărat al Etiopiei. Orgoliul este frumos lucru cu condiția ca el să nu conteste altora dreptul la un minimum de amor propriu. GRIGORE FILIPESCU TJOrdre, 2 Iunie. o parodie D, ministru al industriei, a anințat fixarea unor prețuri maximale la o serie de articole alimentare de prima necesitate. Evident, cetățenii Capitalei, erau in drept să se aștepte ca această măsură să producă reducerea prețurilor la nivelul fixat prin decizia publicată in Monitorul Oficial, decizie a cărei aplicare urma să fie executată de organele administrative în drept. Nu voi discuta dacă: Comisia care a fixat aceste prețuri a fost aceia prevăzută de art. 2 din legea pentru combaterea și suprimarea speculei, căci, în sistemul nostru de azi guvernele pot printr’un decret, să modifice o lege, dar voi constata că, singurul suport pe care se sprijină aceste prețuri maximale îl constitue reducerea în perspectivă a transportului pe C. F. R. pentru carne, vite, pește, păsări, ouă, fructe, zarzavaturi, brânză, legume, etc., precum și suspendarea, nu desființarea taxelor comunale la unele articole alimentare. Ce înseamnă oare acest procedeu de a anunța ca fapt împlinit, fixarea unor prețuri maximale cari sunt încă în funcție de aprobarea altor factori autonomi, cari, nu se pot pronunța fără ca organele in drept de cariele depind — Consiliul de administrație C. F. R. și Consiliul general al Municipiului București — să se pronunțe asupra admisibilității lor? O probă evidentă că anunțatele prețuri maximale constitue o parodie, este faptul real, că prețurile de speculă, nu numai că se mențin, dar din contra ele sunt în ascensiune, și atunci, cari este eficacitatea reclamei ce-și face nu numai guvernul dar chiar de primar general în sarcina căruia cad îndatoririle de a priveghia ca, cetățenii să nu fie speculați? Cu această reclamă se merge mai departe, spunându-se salariaților publici de toate categoriile,că, dacă se înființează prețuri maximale, nu mai sunt necesare sporurile de salarii, ca și cum, aceste prețuri ar constitui un,panaceu care ameliorează starea de mizerie a funcționarilor și a pensionarilor publici. Un fapt și mai curios apare totuși opiniei publice. Taxele în vigoare ale municipiului București cari, se zice că se vor desființa — deși după cum am arătat mai sus muncipiul a declarat că le suspendă numai — nu reprezintă ele un capitol al venituri în bugetul municipiului? Desigur da. Ei bine, cu ce se va umplea golul provocat să zicem prin desființarea lor? Dar la Regia autonomă a C. F. R. care a sporit cu 10 și 15 la sută tarifele de călători și mărfuri de la 1 Aprilie a .c., cum se vor opera reducerile ce se propun? Și aci întrebarea, cu ce se va acoperi golul provocat de aceste reduceri? Crede oare, Onorata Comisie interministerială, — crede d. ministru al industriei că prin anunțări de asemenea măsuri, inaplicabile după mine, se va osteni viața? Nu. Este în văzul tuturor, realitatea că, de ce se face mai mult lux de anunțări de măsuri contra speculei, ea înflorește mai mult. Cauza. Se face reclamă de ochii lumii și în fond situația rămâne aceiași. De ce? Pentru că, nu aceasta este calea pe care trebue să se meargă dacă în mod sincer se dorește ostenirea vieței. Este cu totul altceva, când acei ce trebue să meargă pe ea o ocolesc. S. N. ENESCU L 58 .«rí ifJ? . *-r din America Din nespus de interesanta broșură d-lui ILIE I. PARVU cu titlul de mai sus, spicuim: „Războiul mondial din 1914—1918 a găsit în America un număr mare de Români bănățeni și bucovineni, dar mai ales ardeleni, alungați dela vetre, de mizerii și prigoane, tot atât de hotăriți de luptă și de moarte ca și cei trei eroi ai războiului civil, cu deosebirea că acum erau chemați la datorie de glasul pământului lor strămoșesc. In timpul neutralității lor, Statele Unite n’au permis nici un fel de mișcări și formațiuni cu caracter militar și cei mai nepotoliți dintre flăcăii noștri au trebuit să se strecoare unul câte unul în Canada. Dar când s’a știut că nu mai e departe ziua intrării în război și a Statelor Unite, dintre toate grupurile naționale Românii au fost cei dintâi cari au început să se agite, să-și părăsească lucrul și să alerge sub steag. In anii 1917—1913 Românii din America erau cu totul izolați de țară și de grupurile de frați ajunși prizonieri, totuși ei gândeau și simțeau la fel cu Românii de pretutindeni, ca și cum ar fi bătut în toți o singură inimă, urmând toți glasul de chemare al aceluiaș destin. Se știe, că în ziua de 5 Martie 1917, peste 200 de ofițeri și 1200 de soldați români din Ardeal, căzuți în prinsoare rusească, au semnat la Darnița și în Kiev angajamentul solemn de a se înrola în armata românească. Dar tot în 5 Martie 1917, în capitala Statelor Unite aveau loc festivitățile celei de a doua Inaugurare a lui Wilson la conducerea republicei. Prin fața șefului statului a defilat în această zi un impozant grup de reprezentanți ai Uniunei Societăților Române „purtând drapele românești“. Și tot în această zi, protopopul I. Podea, în calitatea sa de reprezentant al bisericei și al Comitetului Național Român, însoțit de un delegat al „Ligei Societăților Române” (R. Nan), în înțelegere cu reprezentanții Cehilor, Slovacilor, Sârbilor și Croaților, au hotărit înființarea legiunilor de voluntari. In 8 iunie, într’o atmosferă sărbătorească, voluntarii Transilvaniei sosiți în țară, au depus la lăși în fața regelui și a unei mulțimi imense, jurământul de credință. Dar tot în 8 iunie, voluntarii români din America, părăsind lucrul de fabrică, se îndreptatu voioși spre clădirile publice, transformate din necesitate în cazărmi, ca în curând sa fie apoi concentrați în taberele de instrucție și de aici transportați peste întinsele ape, pe frontul de luptă in Franța. Declararea stării de războiu între Statele Unite și Germania, la 7 Aprilie, a găsit mișcarea de organizare a voluntarilor români, cehoslovaci și iugoslavi în plin avânt, astfel că la apelul lui Wilson din 20 Aprile, de a se înrola sub steag toți cei ce vor să-și servească voluntar patria, numai dintre români au răspuns peste 6000 de voluntari între 21—45 ani. Dar situația pretindea o armată mult mai puternică și cu mai mult suflet tineresc, decât una formată din voluntari de toate vârstele, și în acest scop congresul a și venit în curând cu legea serviciului militar- obligatoriu pentru toți cetățenii țării dela 21 până la 31 de ani. Prin această lege, voluntarii de la etatea de 31 de ani în sus au fost excluși din cadrele armatei. Intre Statele Unite și Austro-Ungaria starea de războiu s-a declarat cu opt luni mai târziu, la 7 Decembrie 1917. Da această dată se aflau transportați în Franța numai un neînsemnat număr dintre voluntarii noștri, cei mulți găsindu-se în taberele de instrucție în așteptarea ordinului de plecare. Starea de război dintre statele Unite și Austro-Ungaria a creat voluntarilor de supușenie austro-ungară dificultăți mari și la un moment dat autoritățile păreau hotărâte de a-i dispensa de serviciul militar și de a-i dispensa de serviciul militar și de a-i trimite la vatră. S’au făcut atunci intervenții energice din partea conducătorilor Românilor și ai celorlalte naționalități din Austro-Ungaria. Dar abia la 9 Mai 1918, după ce comandanții câtorva divizii raportaseră ministerului de războiu și statului-major că trimiterea la vatră a voluntarilor români, cehoslovaci și iugoslavi ar însemna desființarea compactă a unora dintre unitățile armatei și descomplectarea parțială a altora, — abia atunci a venit congresul din Washington cu legea de naturalizare a tuturor streinilor „cari servesc în armata Statelor Unite pe timpul cât țara e angajată în prezentul războiu“. Bucuria voluntarilor noștri a fost de nedescris când li s’a adus la cunoștință că înlăturându-se și ultima piedecă, plecarea lor pe front nu mai e decât chestie de zile. Prima solemnitate de naturalizare a avut loc in tabăra diviziei a 37-a din Montgomery, Alabama, în zorii zilei de 21 Mai. Judele Henry D. Clayton, de la tribunalul districtual al Statelor Unite, însărcinat în mod special cu executarea naturalizării, a rostit in fața sodaților și a ofițerilor un discurs impresionant din care reproducem următorul fragment: „Soldați ai atâtor națiuni, acum cetățeni ai unei singure țări, vă adresăm cuvântul nostru de bine-venire la drepturile și datoriile ce decurg din cetățenia americană. Bine ați venit în văile noastre roditoare și între frumoasele noastre dealuri. Bine ați venit, vă zic râurile noastre în cursul lor măreț și munții noștri ce se înalță în sublim. Vă zicem bine ați venit într’o țară a egalei oportunități, a libertății politice și regioase. Vă împărtășim gloria istoriei noastre, vă acordăm prilejurile de aur ale prezentului. Vă acordăm vouă și urmașilor voștri pe veci deplină frățietate cu sutele noastre de oameni liberi, a căror viață a fost inspirată de darul divin al libertății și iluminată de flacăra eternului adevăr“. Judele Clayton a invitat apoi pe sergentul Rudi Nan din rândurile voluntarilor bateriei 112 de mortiere de tranșee să rostească și el o cuvântare soldaților. In esență acesta a spus următoarele: „Soldați! Cei mai mulți dintre voi sunteți ca și mine supuși unuia dintre aliații Teutonilor împotriva cărora Statele Unite sunt angajate în prezentul războiu. De o mie de ani strămoșii noștri au fost supuși unei stăpâniri tiranice. Ni s’a permis să venim aici, să ne îngrijim de familii în pace, să ne îngrijim familiile în pace, de libertate religioasă și de privilegiile acestei mari națiuni. Am fi prea nerecunoscători dacă nu i-am oferi serviciile noastre în timpul celei mai mari nevoi. Prin Domnia Voastră, onorabile rude, și prin Domnia Voastră,, comandantul nostru, exprimăm guvernului Statelor Unite aprecierea noastră, nu numai pentru această splendidă ocazie de a deveni așa de ușor cetățeni, ci și pentru privilegiul de a servi alături de fiii băștinași, ai Americei într’o cauză căreia ne-am consacrat, și noi. Pentru noi cei de origine străină este o cauză veche de o mie de ani“. Era prima dată în istoria Statelor Unite, spune istoricul diviziei a 37-a, când depuneau jurământul de încetățenire, soldați sub arme, primul lor act cetățenesc fiind să urmeze comandei: „înainte marș!“ Peste câteva zile voluntarii noștri se aflau îmbarcați pe vapor, iar trei săptămâni mai târziu erau pe frontul de Vest“. Piața mondială a aurului LONDRA. 8. (Rador). — Cercurile financiare regretă că diferența de prețul aurului între piața liberă engleză și paritatea americană fost ridicată de la 2 și jumătate penace la 4 pence de uace. Există temeri că din această cauză vor crește din nou ofertele de aur pe piața Londrei atenuând, astfel buna impresie produsă de declarația de Vineri a președintelui Roosevelt. LONDRA, 8 (Rador) . — In ședința de azi a Camerei Comunelor, răspunzând mai multor întrebări, în legătură cu vânzările de aur, sir John Simon, ministrul finanțelor, a confirmat declarațiile liniștitoare făcute ori de subsecretarul de stat al aceluiaș departament. ..Politica financiară și monetară britanică, a precizat sir John Simon, rămâne aceea pe care a definit-o predecesorul meu în declarația făcută în fața conferinței economice mondiale din 1933, în declarația făcută la conferința imperială britanică și în declarația tripartită franco-anglo-americană din Septembrie 1936”. * Cronica aviatică Privind hidroaviația franceză în general, vorbind despre aviație, se discută foarte multe despre avioane și foarte puțin despre hidroavioane, deși hidroavioanele, în stadiul actual al problemelor de apărare ce se pun din zi în zi mai hotărîtor, sunt chemate să joace un rol mai însemnat ca al avioanelor, iar, în ceea ce privește transporturile comerciale de lungă distanță, în special cele trans-oceanice, pun problema hidroavioanelor pe primul plan. Se pare că, Franța, găsindu-se în ultimii ani în fața unui declin de formă față de celelalte produse similare, în special privind supremația hidroaviatică a linei trans-atlantice de Sud a Germaniei, și-a încordat forțele tehnice și financiare cu scopul de a-și menține întăetatea pe un traiect pe care ea l-a inaugurat și în care a perseverat de ani de zile cu prețul a scumpe sacrificii. Despre progresul hidroaviației franceze ne vorbește foarte pe larg Salonul Aeronautic din Noembrie anul trecut, când industria hidroaviatică franceză a expus tipuri din cele mai reușite, capabile de mari performanțe militare și comerciale. Primind acest stimulent din partea guvernului francez, uzinele constructoare au dat la iveală tipuri de hidroavioane capabile de mari iuțeli in palier și mai ales o mare iuțeală ascensională, acest lucru privind hidroavioanele militare, celor comerciale, cu o portanță mult mai mare, nu le putem cere aceleași calități ca celor militare. Vom avea și aci o iuțeală ridicată în palier, capabile de a duce o mare încărcătură pe lungă distanță fără alimentare, dar nu putem să vorbim de iuțeala ascensională care este un apanaj mai mult al aviației de vânătoare sau de acrobație, care din această calitate, își fac o armă de apărare. Găsim astfel în ramura hidroaviației militare franceze , următoarele tipuri nouă ce și-au trecut ultimele probe de omologare: Vânătoare: Loire—21, Potez—453; supravegherea coastelor: Loire—130; explorare: Loire—70; cooperare LeO—H—46; bombardament: Bréguet—730, Bréguet—521. Hidroaviația comercială cuprinde următoarele tipuri: Latécoère—302, Latécoère—301, Loire—102 „Bretagne“, LeO—H—47, LeO—H—246. Hidroavionul de vânătoare Loire— 21 este o construcție recentă, complet metalică, bazându-se mai mult pe ultimele experiențe strategice și tactice din ultimele manevre navale ale marinei și hidroaviației franceze. Este așadar un produs al experiențelor care a dat la ultimele sale încercări de plină satisfacție, fiind comandat în serie pentru înzestrarea hidroaviației. Construcția sa, complet metalică, este monoplană cu aripa joasă cantilever apt a fi întrebuințat pentru serviciul înbarcat al navelor de război cu catapultă, cu capacitatea de a îndeplini toate misiunile hidroaviației de vânătoare. Amerisarea se face prin ajutorul unui flotor central echilibrat de două baionette laterale. Motorul întrebuințat este un Hispano- Suiza—9—Vbs de 750 cai ce acționează o elice cu trei pale tractive și cu pas variabil automat. Aparatul poate primi însă și alt motor, de exemplu , un Gnome—Rhone tip 14—bis de 1000, cai, răcit cu aer. Armamentul cuprinde două mitraliere Darne cu tir în afara câmpului elicei,v ■ -V- - Cu motor Hispano dă următoarele performanțe: Iuțeală la nivelul mării: 274 km. pe oră; la 2,550 m.: 315 km. pe oră; la 6000 m. 250 km. pe oră. Urcă la 3300 m. în 5 minute, greutatea aparatului fiind de 2000 kgf. Trecând la hidroavionul de vânătoare Forez-453, găsim o oarecare asemănare în ceea ce privește sistemul de plutire ce se bazează tot pe un plutitor central ajutat la echilibrare de două baionete laterale. Aparatul este un monoplan monoloc catapultabil, echipat cu un motor Hispano—Suiza—14—Hbs. Construcția este din lemn contraplacat, aripa fiind prevăzută cu dispozitiv de hipersustentație ce îi ușurează atât decolarea cât și amerisarea. Face parte din rara categorie a hidroavioanelor capabile de a executa toată gama de acrobații. Aripa este paralol pliabilă formată din două părți racordate la fuselaj prin intermediul unui carenaj. Cu o greutate la vid de 1,540 kg, aparatul este capabil de următoarele performanțe: încărcătură disponibilă: 197 kg, iuțeala maximă: 320 km. pe oră la 3,500 metri; , iuțeala minimă: 94 km. pe oră; urcă la 3500 metri în 4 minute și 30 secunde; plafon: 8600 metri. Aceste două tipuri de hidroavioane sunt construcțiuni după ultimele certari ale forțelor aeriene maritime, ele cuprinzând în cea mai mare parte încercări ample făcute pe teren cu ocaziunea diverselor manevre navale la care a colaborat și hidroaviația. Natural, hidroavioanele fiind mai greoaie decât avioanele, din cauza greutății și rezistenții sistemului lor de amerisare, ele nu se pot apropia în performanță de avioane care sunt mult mai ușoare, au rezistență frontală mult mai mică și deci, o iuțeală ascensională și în palier superioară. Notă discordantă face totuși că recordul lumii de iuțeală pur îl țin hidroavioanele cu 709 km. pe oră și nu avioanele după cum ar fi de așteptat. Explicația o găsim în lipsa unui câmp de aterisare de mare mungimă de acțiune 3000 km, acestor avioane ce vin la aterisare cu peste 200 km. pe oră putința" de a atinge pământul după o lungă planare. Marea, oferă acest, minunat avantagiu, dând astfel supremația hidroavioanelor. Trecând la categoria hidroavioanelor de explorare găsim aparatul Loire—70 comandat actualmente în mari serii de forțele aeriene maritime. Este un aparat cu aripa sus, cu cocă centrală și cu baionette centrale susținute foarte rigid de osatura unui cadru din metal ușor. Construcția este complet metalică, aparatul Soire—70 fiind echipat cu trei motoare Gnome—Rhone—9— Kisr de 750 cai fiecare, sau cu motoare Hispano—Suiza—9—Vbrs tot de 750 cai fiecare. Motoarele sunt așezate deasupra aripei pe cadre port-motor metalice, două înainte de o parte și de alta a axei aparatului cu elici tractive și al treilea pe axă, cu elice propulsivă către ampenaj. Armamentul, urmând misiunea de îndeplinit, la afară de armamentul defensiv mai cuprinde 4 bombe de 75 kg,1 până la 2 torpile sau 6 bombe de 225 kg. Greutatea maximă cu șase oameni la bord este de 12,800 kg. Cu motoare Gnome-Rhone dă următoarele performanțe: iuțeala la nivelul mării: 218 km. pe oră; la 2000 m.: 242 km. pe oră; rază mai mă de acțiune 3000 km. Este unul din aparatele de valoare al Franței în care și-a pus mari speranțe. In categoria hidroavioanelor de supraveghere, găsim tot un produs al uzinelor Loire, tipul 130 conceput după programul forțelor aeriene din 1934 și actualmente comandat în mari serii pentru marina națională. Loire 130 are aceleași calități ca și celelalte produse ale uzinei, fiind catapultabil, cu aripi pliabile și putând fi îmbarcat pe vasele de război. Construcția este monoplană cu aripa sus metalică, cu motor Hispano—12—abis cu elice propulsivă. Principalele misiuni ale acestui aparat putând fi rezumate în următoarele puncte: supraveghere, reglarea tirului artileriei navale, recunoașteri cu fotografii, legături prin T. F. F., emisiuni fumigene, etc. Echipagiul este format din trei oameni. Armamentul ofensiv fiind: 2 bombe de 70 kg.; defensiv: o turelă înaintea fusel ajutat și un post de tir în spate, ambele câmpuri de tragere fiind perfect degajate. Grație dispozitivelor adoptate, găsim la acest aparat o mare încărcătură pe metru pătrat. Acest lucru a fost dobândit prin așezarea aripioarelor pe toată întinderea, dându-le profilul unor fante. Iuțeala aparatitului la 2500 metri este de 230 km. pe oră, putând susține o iuțeală medie de 165 km. pe oră. Aparatul de cooperare Le O—H—46 este o construcție ce corespunde ultimului program al hidroavioanelor de luptă, fiind expus în machettă la la trecutul Salon Aeronautic dela Paris, a dat posibilitate să se vadă o construcție fină, cu flotare, echipate cu două motoare ce lasă impresia a-i imprima o mare iuțeală. Construcția este monoplană cu aREMUS IONESCU (Continuare în pag.n a) _ _