Era Nouă, 1890-1891 (Anul 2, nr. 53-104)
1890-11-25 / nr. 60
Nr. 60. ERA APARE DUMINICA Iași. Duminică 20 Noembre. 1890. 10 bani numerar. UN VIS. Nimeni mai mult decît noi nu respectă Senatul romîn, acest matur corp pe care legislatorii constituantei de la GG l au creat ca să se serve de moderator ardoarei juvenile a camerii din dealul Mitropoliei. Dar tocmai pentru că ne dăm samă de rolul insemnat ce este rezervat unui corp ponderator, am fi dorit din toată inima ca incidentele din zilele trecute să nu fi avut loc. Venerabila instituţie a Senatului nu poate decît sa cîştige in prestigiu şi in autoritate, măsurînd întotdeauna consecinţele deciziilor sale şi remănînd credincios voturilor date. Altfel, şi zicem aceasta cu mâhnire, el justifică criticele violente şi glumele răuvoitoare ce-i indreptează duşmanii săi. Acel care a înpins pe această cale periculoasă o instituţie aşa de respectabilă in sine, este—cine ar crede— insuş Preşedintele seu. In dorinţa aprinsă, dar disproporţionată cu puterile sale, de a da o lovitură cabinetului actual şi mai in particular părţei constituţionale din el, generalul-preşedinte a început atacul fără a-şi fi asigurat retragerea. Greşală capitală şi neertată pentru un vechi tactician. Senatul l’a urmat, şi astăz desigur se căesc şi linul şi altul. Gazetele străine, cari vor fi primit prin telegraf laconica ştire că un general s’a pus in fruntea corpului grav al Senatului spre a da asalt ministerului, îşi vor fi făcut poate fel de fel de inchipuiri. Şi precum toată lumea cunoaşte astăz originea noastră latină, suvenirul generalilor Spanioli vor fi trezit in mintea multora imaginea vreunui pronuncidimento pe malurile Dîmboviţei. Este desigur a judeca rea situaţiunea noastră politică şi a cunoaşte şi mai reu incă temperamentul eminamente pacific şi inpăciuitor al generalului-preşedinte. Tonul acesta al polemicelor noastre şi violenţa cu scinda a presei de toate colorile, ascunde in realitate nişte caractere dulci şi blajine. Măştile numai sunt resboinice şi hotărîte, oamenii nu cer mai bine decît să trăiască in pace ani mulţi şi fericiţi. Dar partidul liberal-conservator, ct a mai rămas, a dormit o noapte bună, cum nu dormise de multă vreme, indată după votul care a suit la fotoliul preşedenţiei Senatului pe unul din cei mai eminenţi reprezentanţi ai sei. Discursul de mulţămire cătră Senat, in care generalul incorpora contingentul naţional-liberal in rîndurile liberale-conservatoare, acel discurs care sămăna cu un ordin de zi adresat unei armate victorioase, a avut asupra unora efectul trimbiţei judecatei de mai...: Să aşteptaui cu toţii la a doua venire .... la guvern. Căci deşi bătrîn, partidul liberal-conservator este incă tînăr, de o tinereţă care pune pe gînduri,—cînd este vorba de iluzii. Cea din urmă şi desigur nu ultima a fost şi aceia că actualele majorităţi din Cameră şi Senat s au transformat in timpul verei in majorităţi liberaleconservatoare. La cameră entuziasmul lor a fost nedescriptibil cînd au văzut că d. Lascar Catargi a întrunit un număr de voturi care trece peste trei duzini, iar la Senat acel biet vot, unul singur, cu care s’a ales d. general, ajutat din toate puterile de naţionaliiliberali, a sfîrşit prin a reda încrederea celor mai deznădăjduiţi. Camera este tot aceiaş dinaintea căreia dd. Lascar Catargi şi Gună Verliesen n’au îndrăznit macar să se prezinte după o vară petrecută la guvern. Senatul, lam văzut şi pe dînsul cînd a fost vorba să dea o însemnătate politică votului seu. La moţiunea de ordine de zi care a urmat declaraţiei d-lui Prim-ministru, dacă scoatem pe naţionalii-liberali, găsim că minierul partizanilor politici ai d-lui general s’a înpuţinat de tot, şi ne temem că in curînd să nu zică şi d-sa ca poetul filosof : Quand nous partîmes de Melun Nous étions un, En arrivant à Carcassonne N’y avait pins personne Tstorice sau Isterice. Dacă treime se credem şoaptele ce se aud in dreapta şi in stingă, am fi in ajunul unor mari evenimente, menite să aducă o profundă schimbare in mersul politicei noastre. Vechile partide sunt pe punctul de a se uni in o luptăcomună in contra guvernului. D. Ion C. Brătianu se pregăteşte să meargă mină in mină cu d. Lascar Catargi, amîndoi, bătrînii şefi, pentru a scapa ţara de nefericirile unui regim netemerituţional. Trebue să mărturisim că pentru moment această alianţă este negată de oamenii cumpătaţi din cele două partide. Dar capetele lesne inflamabile, gurele greu de păzit, politicianii cari, la Capşa, intre o mastică şi dineu fac şi refac ministerele, toţi aceşti barbaţi cari se iau la serios, anunţă marele eveniment tuturor celor cari vor se-i asculte. S’a inventat chiar şi un cuvînt pentru a justifica această alianţă, este acţiunea paralelă. Şi nu contra principielor elementare ale geometriei cari vor ca paralele să nu se întâlnească decît la infinit, aceste paralele politice speră să se intîlnească cit mai degrabă. Acţiunea paralelă s’a inaugurat deja in Senat cu ocazia alegerei la preşedinţie a d-lui general Florescu şi solidaritatea strînsă care leagă in Cameră pe vechii conservatori cu naţionalii liberali face şi mai probabilă formarea unei coaliţii. Vechile partide sînt astfel inpinse prin o fatalitate neinlăturabilă de a lucra inpreună, de a afirma in mod solemn dinaintea ţerii acest adevăr pur, care de atîtea ori l’am proclamat, că intre ele nu există nici o deosebire, nici in maniera de a guverna nici in acea de a face opoziție.