Era Nouă, 1891-1892 (Anul 3, nr. 105-157)
1891-12-08 / nr. 114
enţa, iar in ce priveşte intransigenţa noastră putem spune că numai graţie ei in momentul de faţă ideia conservatoare are o reservă de oameni capabili de a o duce la victorie. Dacă am fi ascultat sfaturile de pretinsă prudenţă şi de pretinsă abilitate ce ni s au dat de patru ani mereu, astăz ne-am găsi şi noi in mijlocul clientelei liberal-conservatoare. Intransigenţa noastră, pentru că intransigenţă este, a contribuit in o largă parte la punerea in evidenţă a greşelei făcute prin unirea cu d. Vernescu. Intransigenţa noastră a permis realizarea cîtorva reforme, puţine de sigur pe lingă toate care le pregătisem. Astăzi cei cari le-au combătut sunt mîndri a se da de continuatorii operei de „reforme înţelepte“. Şi mine dacă toate nuanţele conservatoare se vor strînge la un loc, partidul nu va fi el fericit care să găsească un număr de idei şi de oameni păstraţi tocmai de aceiace le place unora să numească intransigenţa noastră ! Dar să vedem ce vor dela noi, ce ni se cere? Să ne imbrăţoşem şi atîta tot. Ei bine, aceasta nu va fi. Şi apoi uitaţivă la alţii şi vedeţi dacă pupăturele şterg ceva din trecut, sau pregătesc ceva pentru viitor. Un sărutat nu poate servi de program unui partid. Unirea, dacă se face, trebue să fie zidită pe baza unor idei comune și pentru realizarea lor. Atunci numai ea va fi durabilă, atunci numai ea va da roade, atunci numai conservatorismul român va putea se aspire la onoarea de a deveni un factor real in viaţa publică a Statului nostru. In afară de aceasta orce alta nu va fi decît o cîrpeală ca multe altele. Ideia conservatoare nu va fi cîştigat nimic, iar ţara va fi încercat o desilusiune mai mult. Cînd toate partidele, cind toate grupurile unul cîte unul se vor compromite, atunci ţara nu va fi departe de a perde credinţa in viitorul ei. Responsabilitatea noastră va fi cu atît mai mare cu cît vor fi fost mai mari speranţele ce am deşteptat in ea. Iată pentru ce alăturea cu aceste preocupări de o ordine superioară, devine meschină şi neinsemnată Gestiunea de a şti dacă vom veni sau nu la guvern, dacă vom mai sta in opoziţiune un an, doi, sau mai mulţi. Nu pentru posesiunea puterei junimismul a făcut apel la tinerimea acestei ţări. El n’a făcut această injurie generaţiei nouă, de a crede că o va putea duce la luptă arătîndu-i perspectivele mănoase ale budgetului. Pentru aceasta nu era nevoie de o nouă grupare, vechile partide erau prea de ajuns. Alt ideal a incălzit şi încălzeşte inimele noastre. Acei dintre noi cari au intrat in viaţa publică in momentul tocmai cînd să prăbuşea partidul liberal, un partid aşa de puternic şi care perso nificase in timp de 40 ani aspira ţiunile naţionale ale românismului, am fost fericiţi să găsim o grupare politică care punea cu o patriotică îndrăzneală in fruntea programului ei hotărîrea de a rupe cu vechea şcoală de guvernare. Conştiinţa luminată a acestei ţeri să ridicase in contra oamenilor celor mai populari şi care făcuse atîtea servicii Statului Romîn. Cu toţi am simţit atunci că o eră nouă trebuea începută. Credeam şi credem cu tărie că aducînd modestul nostru concurs pentru triumful unei asemine cause, ne făceam o datorie de buni cetăţeni şi astăz după patru ani de luptă nu regretăm hotărîrea ce am luat atunci. Ne uităm la cele ce se petrec in jurul nostru şi in fiecare zi ne convingem tot mai mult că suntem pe calea cea bună şi că lupta ce am întreprins îş va da roadele sale mai curînd sau mai tîrziu. Ispitele puterii nu ne tulbură şi acei cari cred că au nevoe de sprijinul nostru trebue să deie garanţii şi garanţii reale că sunt hotărîţi să lucreze in mod sincer şi serios la desvoltarea tuturor forţelor vii a ţării şi la pregătirea misiunei ce are Regatul Romîn in Orient. Nu suntem grăbiţi, — şi nu vom face ca E sau să ne vindem dreptul la moştenire pentru un blid de linte. ---Ce ale prorogărei Ce minunată invenţie a fost şi prorogarea aceasta! Ea a deşteptat tot felul de iluşii, speranţe, combinaţii, şi direcţiuni in toate partidele şi ce trebue să fie incă la centru, dacă valurile acestor frămîntări a ajuns pănă la noi! Părerea unanimă este insă că d. Catargiu a avut un bun instinct cînd s’a ferit să dea ochii cu camende. Incît ne privește pe noi, apreciem această măsură dintr'un singur punct de vedere. Se zice că miniştrii s-au pus pe lucru, ca să studieze ideile moderne de care va fi însufleţit cabinetul şi că lucrează cumplit inpreună cu d. Lascar Cartagiu in frunte. Mai ales d. L. Catargiu zi şi noapte nu se gîndeşte decît la proectele de legi care vor veni înaintea oamenilor şi neglijează cu totul chestiea politică. Se zice că sunt o gramadă de voturi care ar putea fi cumpărate princombinaţii fericite. Incredinţindu-se slujbe cîtorva persoane ce nu merită să le ocupe, făcîndu-se cîte*va concesii in dauna averei statului, intorcîndu-se cîteva şuruburi şi făcîndu-se trafic cu cîteva conştiinţe, prietenii guvernului afirmă că ministerul ar avea majoritatea asigurată. Ei bine, d. L Catargiu nie nu vrea să audă de aseminea manopere ruşinoasă din alte timpuri. Adîncit in cabinetul său de lucru in studiele ideilor moderne, d. Catargiu despreţueşte toate aceste subterfugii şi respunde tuturor prietenilor că d sa nu va conrupe conştiinţa unui singur deputat, ci preferi să convingă pe unii şi să învingă pe alţii .... Astfel d-sa speră că nu va avea nevoe de disolvare. Se pare că liberalii din Iaşi ai primit buce veşti din capitală. Fruntaşii lor par a avea sentimentul căci pe aproape de putere. D. Catargii nu va avea majoritate şi nici disoluţi ca şi deci vor veni ai noştri. Bărbaţii lor ministeriabili incep a simţ deja greutatea portofoliului lor, numai