Era Nouă, 1891-1892 (Anul 3, nr. 105-157)
1891-10-27 / nr. 108
RECONFORTARE. Pe cînd unii afirmă că ministerul se va remania, iar alţii ne lasă să inţelegem că este vorba numai de o simplă complectare prin numirea unui titular la justiţie, area că vine o oficioasă, mai puţin diplomată decît celelalte, şi ne spune limpede şi curat că ministerul liberal-conservator are nevoe de reconfortare. Ce dulce eufemism ! Nu vom face jurnalistului in cestie injuria, meritată poate, de a zice că a scris acest cuvint fără să-şi dea samă de înţelesul seu. Ne place mai bine să credem că pentru intăia dată a spus şi el un adevăr, ilustrînd astfel cu un exemplu viu înţelepciunea proverbului: că toată paserea pe limba ei piere. Anemia partidului liberal-conservator nu mai poate fi clar contestată de nimeni, deoarece chiar acei cari au misiunea de a ascunde, pe cît se poate, această stare de slăbiciune, insuş ei vin şi o proclamă in termeni de o precisiune desnădăjduitoare. Bătrînul partid condus de d.d. Lascar Catargi şi Verliesen, ne dă dealtmintrelea pe fiecare zi dovezi de o iremediabilă decadenţă şi casul nu este departe, cînd el va fi nevoit să iasă din rîndul organismelor vii. Omul die minte, indată ce simte că puterile părăsesc, părăseşte şi el viaţa activă. Legile naturei trebuesc respectate, iar temerarii cari se resvrătesc incontra lor slnt pedepsiţi fără cruţare Trăim insă intr’un timp in care setea de viaţă este aşa de mare incit pe totă ziua vedem in jurul nostru oameni cari se pun in luptă cu legile fireşti, căutînd să prelungească in mod artificial o energie care de mult i-a părăsit. ■ In aşa stare a ajuns acum şi partidul liberal-conservator. El umblă după reconfortante. Şi numai aşa se explică de ce in locul d-lui Esarcu este vorba de a se pune in capul ministerului afacerilor străine pe d. Al. Lahovary. Naivitatea este desigur una din cele mai gingaşe podoabe ale vrîstelor fragede, dar cătră sfirşitul vieţei, cum se află astăz partidul liberal-conservator, ea devine nu numai o dovadă de inferioritate intelectuală, dar şi un izvor de nesfârşit ridicol. Şi ce naivi mai sunt şi acei cari îşi inchipuesc că presenţa d-lui Al. Lahovary pe banca ministerială are să aducă un nou principiu de viaţa in corpul sleit al istoricului partid. Noi unii suntem fericiţi de cîte ori ni să oferă ocaziunea de a mărturisi întreaga noastră stimă pentru temperamentul oratoric al fostului ministru de externe. Valoarea sa parlamentară este incontestabilă şi înţelegem foarte bine că unul din leaderii sei, dacă nu amîndoi, să caute aş asocia un aşa de elocvent colaborator. Şi dacă near fi permis să esprimăm aici vreun regret, ar fi tocmai acela că evenimentele din anii din urmă a făcut aşa de dificilă reconciliaţiunea dintre cei doi şefi şi cel mai de frunte dintre locotenenţi. Dar, acum după toate cele intîmplate suntem ispitiţi a crede că introducerea in cabinet al d-lui Al. Lahovari departe de fi un reconfortant pentru minister, nu va face decît să înmulţească elementele, deja atît de numeroase, care lucrează fără încetare la disoluţiunea partidului liberal-conservator. Ce aduce d. Lahovari ? Talentul său . El este inutil intr’o cameră in care majoritatea este aşa de numeroasă şi atît de sever disciplinată ineît atacurile opoziţiunei pot fi lasate fără respuns. Partizanii sei . Ei sunt foarte puţini la număr, şi cîţi sunt nu vor da in nici un caz, un vot care ar aduce căderea partidului liberal-conservator. Ideile sale . Mai intăi trebue să ne înţelegem. Dacă sunt cele de eri, apoi ele sunt mai mult sau puţin junimiste şi prin urmare rău văzute de majoritate. Dacă sunt cele de alalta eri, apoi atunci ele sunt liberal-conservatoare şi acele sunt deja in in mod legitim representate prin cei doi şefi ai partidului. Intrarea d-lui Lahovari in minister s’ar reduce astfel la o simplă satisfacţiune personală dată unui liberal-conservator, care după ce au rătăcit pe căile junimiste s’a reîntors pocăit. In schimb insă se vede foarte limpede cum presenţa d-lui Lahovari alături cu d-l Vernescu are să dea un caracter, şi mai acut acelei rivalităţi permanente care există intre cele două elemente ce compun tovărăşiea de la guvern. Şi iată cum departe de a fi un reconfortant reîntoarcerea D-lui Al. Lahovari, nu va face decît să accelereze căderea guvernului actual. Şi din acest punct de vedere noi aşteptăm cu nerăbdare ca mult trimbiţata reconciliare să devină in fine o realitate. In conformitate cu art. 7 din statutele clubului constituţional, membrii partidului din Iaşi sau întrunit şi au ales ca representant al districtului pe d. Gr. M. Buiucliu, fost deputat. Membrii partidului constituţional din Iaşi au hotărît înfiinţarea unui club in localitate. Pentru moment ei se întrunesc de două ori pe săptămînă, Mercurea şi Sîmbăta sara, in casa d-lui Carp, din strada Păcurari No. 12. Casierul clubului este d. Gh. A. Catargi, fost prefect de poliţie. Crisă perpetuă. In fiecare zi auzim pe guvernamentali lăudînduse că guvernul se va întări incurînd, cabinetul se va complecta sau remania şi va lua forma definitivă spre a se pune pe lucru cătră o stăpînire de mai multe legislaturi, sau după cum spun ei — spre a îndeplini reformele promise de partidul liberal conservator. Poate să fie unii cărora aceste asigurări să le facă impresie, și care cred intr adevăr că a sosit timpul regimului conservator presidat de d. L. Catargiu și Vernescu. Noi nu avem această teamă. Da, cabinetul se va putea remania, modifica sau complecta şi se va bucura de încrederea actualelor majorităţi sau a altora ce le-ar succede. Toate lucrurile ce apar in lume au prin ele inşile o putere de rezistenţă şi in acest sens are şi actualul regim vitalitatea propriei sale fiinţe. El îş va trăgăna viaţa un timp oarecare, dar atîta tot.