Era Nouă, 1896 (Anul 7, nr. 327-358)
1896-01-28 / nr. 330
Anul ViI Nr. 330. APARE DUMINICA Iaşi. Duminica 28 Ianuarie 1896. 10 bani numărul. V 1 S I . NI I. Când eşti chiemat să te îngrijeşti de starea materială şi morală a populaţiei de la ţară, pare că ar fi natural săţi dai sama din ce elemente se compune şi care sunt mijloacele cu care poţi muri pentru a înlesni propăşirea culturei in mijlocul acelei populaţii. Cum şi unde poţi interveni in viaţa reală a ţăranului pentru a face ca individul să participe cu mai multă inlesnire la foloasele educaţiei intelectuale şi morale şi la condiţiunile unui traiu material mai bun? Dacă pentru aceste scopuri ai nevoe să schimbi şi ordinea in care statul îndeplineşte misiunea sa de a asigura ţăranilor protecţia justiţiei, neaparat că vei procede şi la modificarea legilor relative la justiţie. Acestea sunt desigur consiliere pe care o judecată sănătoasă ţi le dă când vrei să te ocupi de imbunătăţirea soartei ţăranului. Auzim in adevăr că guvernul s'a pregătit să inceapă de la acest punct manifestarea solicitudinei sale pentru ţara ei. Ministrul justiţiei a fost cel mai degrabă pregătit pentru a propune o mare îmbunătăţire. E vorba să se dea ţăranului putinţa de a avea o justiţie mai bună şi mai lesnicioasă decât o avea pănă acum. Pentru acest scop ministrul cel mai cu cap din partid a studiat bine, a lucrat şi a eşit la lumină cu un proect de lege pentru reinfiinţarea judecătoriilor comunale, care au fost desfiinţate ca fiind detestabile. Nu putem admite că dl. Stătescu nu cunoaşte căt este de compromisă in reputaţia ei de odinioară justiţia populară prin juraţi. D-sa cunoaşte desigur criticele ce se fac pretutindinea in contra acestei justiţii in spiritul căreia părtinirea şi arbitrariul pătrund atât de lesne. Dl. Stătescu nu ignorează de asemenea căt de rele sunt elementele de care dispunem in ţara noastră pentru a le încredinţa această misiune, ştie foarte bine că cei mai mulţi primari şi consilieri din comunele rurale» sunt oameni fără conştiinţă de misiunea ce o au de îndeplinit, adevârate păpuşi in mănele notarilor şi că şi aceştia de regulă sunt oameni fără nici o valoare morală. Şi cu toate acestea dl. Stătescu nu se poate opri de a propune reînfiinţarea judecăţei populare pentru pricinele dintre ţarani pănă la o valoare oarecare. Voind să asigure populaţiei de la ţară o mai lesnicioasă protecţie a legilor de dreptate, această reformă îi scoate pe ţarani de sub regimul justiţiei luminate şi îi lasă pe mănele unor oameni care vor judeca fără legi şi de cele mai multe ori fără cuget, după arbitrar şi interese de clică sau de căştig. De ce revine dl. Stătescu la judecătoriele comunale ? E natural să căutăm a ne explica care au putut fi motivele decisive care au impins pe dl. Stătescu, să nu ţină samă de toate inconvenientele experimentate ale acestei instituţii! ni, pentru aşi arata in ciuda lor preferenţele sale personale in favoarea ei ? Lucrul este foarte simplu. Dacă această justiţie populară nu s'a putut menţinea nicăeri prin utilitatea ei practică şi reală, atunci nu remăn in favorul ei decăt motivele teoretice cu care a fost ea odinioară justificată şi susţinută. Din atmosfera acestor principii doctrinare s’a inspirat deci dl. Stătescu. D-sa n a putut resista la idea de a reintroduce in drepturile ei o lege menită a fi o garanţie a libertăţilor cetăţeneşti. Nu avem încă cetăţeni care să poată preţui bunul acestor libertăţi ? Navem nici elementele trebuitoare pentru a îndeplini in realitate aceste garanţii sociale? Nu face nimic, legea îi va deştepta pe unii, îi va crea pe ceilalţi, ne zice dl. Stătescu. Omul apucat de viziunea unui ideal nu se mai poate opri. Este un adevăr a face operă de visionar, cînd din toate interesele ce trebue să le concilieze intr'o problemă socială, apuci unul singur din ele pe care idealul tău ţi-l pune in evidenţă, fără a verifica macar dacă viaţa reală îl dă cu importanţa ce o are in teorie. In teoria dreptului, din care este deprins să se inspire dl. Stătescu, lărgirea drepturilor cetăţeneşti şi garantarea lor este una din principalele misiuni ale legiuitorului. Pornit cu această indicaţie sigură, dl. Stătescu rămâne indiferent la chestiunea de a şti cum se înfiinţează şi cum apar elementele sociale care pot să susţină exerciţiul real al drepturilor cetăţeneşti, o chestiune pentru care ştiinţa abstractă a dreptului nu ne dă nici o orientare. Desigur că dl. Stătescu crede că face o lege bună. In realitate insă reintroducerea judecătoriilor comunale este o nouă dovadă de cea ce pot fruntaşii partidului liberal.