Era Nouă, 1896 (Anul 7, nr. 327-358)

1896-01-28 / nr. 330

Anul ViI Nr. 330. APARE DUMINICA Iaşi. Duminica 28 Ianuarie 1896. 10 bani numărul. V 1 S I . NI I. Când eşti chiemat să te îngrijeşti de starea materială şi morală a po­pulaţiei de la ţară, pare că ar fi natural să­ţi dai sama din ce ele­mente se compune şi care sunt mij­loacele cu care poţi m­­­uri pentru a înlesni propăşirea culturei in mijlo­cul acelei populaţii. Cum şi unde poţi interveni in viaţa reală a ţăranului pentru a face ca individul să participe cu mai multă inlesnire la foloasele educaţiei inte­lectuale şi morale şi la condiţiunile unui traiu material mai bun? Dacă pentru aceste scopuri ai ne­­voe să schimbi şi ordinea in care statul îndeplineşte misiunea sa de a asigura ţăranilor protecţia justiţiei, neaparat că vei procede şi la modi­ficarea legilor relative la justiţie. Acestea sunt desigur consiliere pe care o judecată sănătoasă ţi le dă când vrei să te ocupi de imbunătă­­ţirea soartei ţăranului. Auzim in adevăr că guvernul s'a­­ pregătit să inceapă de la acest punct manifestarea solicitudinei sale pentru ţara ei. Ministrul justiţiei a fost cel mai degrabă pregătit pentru a propune o mare îmbunătăţire. E vorba să se dea ţăranului putinţa de a avea o justiţie mai bună şi mai lesnicioasă de­cât o avea pănă acum. Pentru acest scop ministrul cel mai cu cap din partid a studiat bine, a lucrat şi a eşit la lumină cu un proect de lege pentru reinfiinţarea judecătoriilor comunale, care au fost desfiinţate ca fiind detestabile. Nu putem admite că dl. Stătescu nu cunoaşte căt este de compromisă in reputaţia ei de odinioară justiţia populară prin juraţi. D-sa cunoaşte desigur criticele ce se fac pretutin­­dinea in contra acestei justiţii in spiritul căreia părtinirea şi arbitra­­riul pătrund atât de lesne. Dl. Stătescu nu ignorează de a­­semenea căt de rele sunt elementele de care dispunem in ţara noastră pentru a le încredinţa această mi­siune, ştie foarte bine că cei mai mulţi primari şi consilieri din co­munele rurale» sunt oameni fără con­ştiinţă de misiunea ce o au de în­deplinit, adevârate păpuşi in mănele notarilor şi că şi aceştia de regulă sunt oameni fără nici o valoare morală. Şi cu toate acestea dl. Stătescu nu se poate opri de a propune re­înfiinţarea judecăţei populare pentru pricinele dintre ţarani pănă la o va­loare oare­care. Voind să asigure populaţiei de la ţară o mai lesnicioasă protecţie a legilor de dreptate, această reformă îi scoate pe ţarani de sub regimul justiţiei luminate şi îi lasă pe mă­nele unor oameni care vor judeca fără legi şi de cele mai multe ori fără cuget, după arbitrar şi interese de clică sau de căştig. De ce revine dl. Stătescu la ju­­decătoriele comunale ? E natural să căutăm a ne explica care au putut fi motivele decisive care au impins pe dl. Stătescu, să nu ţină samă de toate inconvenien­tele experimentate ale acestei insti­tuţii! ni, pentru aşi arata in ciuda lor preferenţele sale personale in favoarea ei ? Lucrul este foarte simplu. Dacă această justiţie populară nu s'a putut menţinea nicăeri prin uti­litatea ei practică şi reală, atunci nu remăn in favorul ei de­căt mo­tivele teoretice cu care a fost ea o­­dinioară justificată şi susţinută. Din atmosfera acestor principii doctrinare s’a inspirat deci dl. Stătescu. D-sa n a putut resista la idea de a rein­­­­troduce in drepturile ei o lege me­­nită a fi o garanţie a libertăţilor­­ cetăţeneşti. Nu avem încă cetăţeni care să poa­tă preţui bunul acestor libertăţi ? Na­­vem nici elementele trebuitoare pen­tru a îndeplini in realitate aceste ga­­­­ranţii sociale? Nu face nimic, legea îi va deş­­­­tepta pe unii, îi va crea pe ceilalţi, ne­ zice dl. Stătescu. Omul apucat de viziunea unui i­­deal nu se mai poate opri. Este un adevăr a face operă de visionar, cînd din toate interesele ce trebue să le concilieze intr'o proble­­­­mă socială, apuci unul singur din ele pe care idealul tău ţi-l pune in evi­denţă, fără a verifica macar dacă vi­aţa reală îl dă cu importanţa ce o are in teorie. In teoria dreptului, din care este deprins să se inspire dl. Stătescu, lăr­girea drepturilor cetăţeneşti şi garan­tarea lor este una din principalele misiuni ale legiuitorului. Pornit cu această indicaţie sigură,­­ dl. Stătescu rămâne indiferent la ches­tiunea de a şti cum se înfiinţează şi cum apar elementele sociale care pot să susţină exerciţiul real al dreptu­rilor cetăţeneşti, o chestiune pentru­­ care ştiinţa abstractă a dreptului nu ne dă nici o orientare. De­sigur că dl. Stătescu crede că face o lege bună. In realitate in­să reintroducerea judecătoriilor co­­­­munale este o nouă dovadă de cea ce pot fruntaşii partidului liberal.

Next