Era Nouă, 1899-1900 (Anul 11, nr. 436-462)
1899-01-24 / nr. 436-437
ERA NOUA APARE DUMINICA Anul X, No. 436 si 437 Iaşi, Duminică 24 IanuarieSec, ia bani minierul. Reforme I. Am auzit deseori zicăndu-se ca statul nostru a îndeplinit destule reforme şi că ar trebui să ne oprim acum deocamdată la inţeleapta lor aplicare. De altă parte remănem deseori susprinşi de uşurinţa cu care ni se vorbeşte de reforme ori de căte ori se votează căte o lege mai mare, ori de căte ori se alcătuesc programe politice. Merită deci să ne dăm sama ce sens are necesitatea adevăratelor reforme şi cum se îndeplinesc. Ţara noastră remănând din împrejurări cunoscute isolată în trecut de progresele culturei occidentale, a adoptat in câteva decenii de cănd caută să ’şi organiseze puterile, o sumă de instituţii pe care le a găsit in legislaţia occidentală. Le a adoptat cam cu toptanul şi fără grijă, dacă se potrivesc pe corpul ei ingraba ce ni se impunea de împrejurări, pentru a -şi da o ordine de desvoltare şi pentru a asigura societăţei uneori chiar avantajele intervenţii unei directe a statului. Fără îndoială că legiuitorului nostru îi incumbă acum sarcina de a pacienta in multe privinţi şi de a nu aştepta de la modificarea legilor resultate ce nu se pot realiza in pripă. Decăt pentru a şti in ce măsură trebue să aştepte şi căt trebue din contra să şi complecteze şi reformeze legile, legiuitorul trebue să cunoască de aproape condiţiunele activităţei omeneşti aşa cum se presintă ele in ţara noastră in toate ramurile ei. Omul de stat înainte de toate trebue să ’şi poată da sama care este in fiecare ram de activitate proporţia dintre puterea aspiraţiilor individuale şi inmurirea covârşitoare a forţelor sociale. Atăt in privinţa traiului intelectual şi moral căt şi în privinţa celui material, progresul atărnă in primul loc de cumpăna puterilor colective. Pănă ce legile şi instituţiele statului nu ajunge să apese asupra acestei cumpene „progresul nu trece din câmpul steril al aspiraţiunilor in câmpul fertil al realizărilor“ după cum spunea dl. Carp intr’una din discursurile sale. Pentru a putea urmări deci firele acestei causalităti complexe, legiuitorul trebue să cunoască legile, după care se petrece viaţa şi activitatea socială in toate ramurile ei, să cunoască şi faptele prin care s’au verificat aceste legi in viaţa altor ţări. Numai cu aceasta îndoită pregătire poate ajunge omul de stat să aibă vederea clară pentru a putea pătrunde condiţiile reale in care se efectuează traiul ţărei sale la o epocă dată. Numai de la această îndoită sursă poate ajunge omul ce se îndeletniceşte cu problemele politice, să dobândească intuiţiunea adevăratelor nevoi ale ţărei. Cănd vedem insă uşurinţa cu care se alcătuesc la noi programe politice şi reformele legislative singurul lucru la care ar trebui să ne gândim, este următorul : Generaţiuni întregi colaborează in domeniul ştiinţelor unele după altele pentru a cultiva adevărurile ei. Scânteia originală care relevează punctele necunoscute nu apare însă decăt din izbucniri individuale. Acelaş lucru se întâmplă şi pentru adevărurile practice de care are nevoe viaţa socialâ. Ele nu pot fi decăt opera intuiţiunei individuale. Cum inţălegem cu toţii adevărul după ce se descopre, cum ni se pare atunci foarte simplu şi ’l apreciem, tot astfel grupările, congresele şi adunările politice îndeplinesc un rol util societăţei cănd sunt in stare să să distingă o adevărată reformă socială de simple schimbări de legislaţiune menite in genere a umplea golul ce -l simpt oamenii in conştiinţa lor politică. Este in aceasta iarăş o chestie de şcoală şi pregătire politică la care vom reveni. Petru Missir. Raportul d-lui Meitani, asupra proectului pentru procedura electorală. In partidul liberal jurisconsulţii şi avocaţii sunt oamenii cei mai invaţaţi. Toată înţălepciunea partidului iesă de la facultatea juridică Licenţă şi mai ales doctoratul in drept sunt cele mai înalte grade de erudiţiune. S’a văzut in deajuns intr’atâtea ocasiuni ce figură fac invataţii partidului liberal la tot ce să depărtează de codul şi procedura civilă, dar cănd le vine apa la moară, cănd au câte un