Evenimentul, octombrie-decembrie 1894 (Anul 2, nr. 485-556)
1894-12-08 / nr. 538
ANUL II No. 538 PNOTMAR? 10 BANT 1894 Redacția la tipografia „Evenimentului“ STRADA ȘTEFAN CEL MARE NO. 38-Manuscriptele nepublicate nu se înapoiază Pentru inserții și reclame redacția nu respunde. ADMINISTRAȚIA : strada Ștefan cel Mare No 38. ZIAR COTIDIAN Director politic G. A. SCORȚESCU ABONAMENTUL: Pe anis £$ Pe 6 luni 12 lei.—Plata abonamentului•*ubiertțO. * Pentru străinătate se adaugă portul: Inserțiuni, Reclame, și Anunciuri: Pe pagina I linia garmond 4 tr., pe pag. 11 2 fr. pag 111 50 b., pag. IV linia garmond 25 b. ___paței’af- Votul obligatoriu Una din importantele reforme ce grabnic trebuesc introduse în legislația nostru electorală, este obligativitatea votului. Alegătorul să nu aibă numai dreptul de a vota, dar și obligațiunea de a o face, ori de câte ori este chemat de organele legale. Faptul abținerii fie din desinteresare, fie din intimidare, in acest sistem, este considerat ca o vină ce se impută cetățeanului alegător. Sancțiunea unei astfeliu de dispozițiuni este amenda și privarea de dreptul de vot pe un timp oarecare. Mai cu samă această din urmă pedeapsă va fi eficace. Pe lângă considerațiunile de morală civică pură, care cu drept găsește vinovat pe cetățianul ce se arată indiferent de trebile publice, apoi vin niște considerații practice de o valoare incontestabilă. Dacă indiferenții, cazii de altminterea nu sunt numeroși, pot cauza vre-un ren, mersului afacerilor statului și pot intrucât va schimba realitatea expresiunei sufragiului, aceasta însă are loc foarte rar în proporții minime, din cauza micului lor număr. Nu tot astfel se intâmplă cu intimidații. Mai cu samă in țările cu colegii restrînse ca la noi, abținerile acestora au efecte enorme. In o țară in care o bună parte din numărul alegătorilor depinde de administrație și de guvern și unde colegiile sunt puțin numeroase, este destul pentru ca un număr relativ mic de alegători să fie opriți de stăpânire de a participa la vot, pentru ca rezultatul alegerii să nu fie adevărata expresie a colegiului. Efectul este cu atât mai dezastros in țările unde, ca, la noi, nu există dreptul de representare a minorităților. Este destul ca in fiecare colegiu să se oprească un număr relativ mic, pentru ca reprezentațiunea națională să fie o falsă imagine a sentimentului alegătorilor. In țările unde sufragiul universal este in vigoare, rezultatele unor atari procedeul nu sunt atât de grave. Mulțimea alegătorilor face mai grea practicarea intimidării, ar trebui ca acțiunea de presiune a guvernului sau altora cari pot influența pe alegători, să se exercite asupra unui prea mare număr de votanți. Cu toate acestea, in Belgia, s’au gândit la așa ceva și odată cu admiterea votului obștesc s’a introdus și obligațiunea de a vota. Temerea nu este numai de guvern. In țările industriale, unde sunt mase mari electorale compuse din lucrători, patronii pot să exercite asupra lor o presiune care să’i oprească de a’și exprima voința lor. Dacă in Germania sau in Belgia, in circumscripțiunele electorale industriale sau minere, un număr de câteva mii de lucrători ar fi impedecați de a veni la vot, rezultatul scrutinului ar fi schimbat. Democrația belgiană a prevăzut această eventualitate și a luat măsurile necesare. Dar ocupându-ne de colegiile mici, vom face și mai convingătoare argumentațiunea noastră. Mai intăi se știe de toți că oprirea de a participa la scrutin, cu sistemul de secret al votului, este arma cea mai puternică. Dacă controlul votului este imposibil sau chiar foarte greu, apoi faptul revenirei se controlează imediat. Adesea partidele de la putere, stricatorate de împrejurări, întrebuințează această măsură. Am văzut cum, sunt trei ani, partidul conservator dezbinat și fără autoritate, nu s’a prezentat in Iași la alegerile comunale. La scrutinul ce a avut loc, nu s'a ■ prezentat decât un număr infim de alegători, pentru a vota unica listă ce se depusese la biurou de oposiția liberală. Judecând superficial, ar zice cineva că sutele de votanți carii s’au absținut erau toți conservatori. Dar la a doua alegere, când erau in prezență ambele liste, conservatorii, cu toate presiunile guvernului,1**ai obținut numai șase voturi mai mult, adică câteva sute de voturi liberale nu s’au putut manifesta la vntăia alegere, căci erau oameni supuși influenței stăpânirei. La a doua alegere acei alegători erau tot sub amenințarea poliției, dar știeau că nu puteau fi controlați, grație secretului votului. Dar când li se spune să nu vie la alegeri, atunci controlul este de o simplicitate desesperantă. Acum, cu ocazia balotajului de duminică, conservatorii au uzat de acelaș mijloc. Au făcut un pointage și au găsit că dacă nu vor veni un număr de .... dintre funcționari, bănuiți de liberalism, vor reuși. Aplicând sistemul, am văzut că succesul a încoronat nelegiuirea lor. Acum, cănd după trei încercări de scrutin, favorabile opoziției, pentru că au fost lasați să voteze acei oameni vedem că după o săptămână, la a patra votare, se schimbă resultatul, tocmai cănd au fost opriți de la vot, ce argument mai convingător se poate da ? Dacă am fi avut in sistemul nostru electoral obligațiunea de a vota, acei 80 sau 100 de funcționari opriți de guvern, ar fi votat, și rezultatul alegere era cu totul altul. Așa că, astăzi, avem un consiliu comunal care este expresia falsă a alegătorilor, pe cănd dacă ei votau, consiliul ar fi fost imaginea adeverată a colegiului I de Iași. Se impune deci partidului național liberal, cănd va reveni la putere, să introducă votul obligatoriu, chiar mai înainte de votul universal. Sirius. Din treacăt Furculescu. Cine poate să-mi dea un exemplu de perfidie a mitei ? Bucătărescu. Se lasă uneori să treacă drept epure. sf. * * — Ce vă dă sara de mâncare la regiment? — Sara ne punem cu stomacul lângă sobă și nu* câlzim ceea ce am mâncat dimineață. Titirez, SILUETE Cucoana Marghioala. Această delie cucoană de mahala, nu doar c’ar fi consoartă de mahal sau hala ar fi budoarul in care astmaticul ei consort in halat ar face inhalațiuni, această delie cucoană, zic, există in orașul nostru și incă in halul cel mai prosper, cu toate că vara călătorește pe la băi la Hali, unde regulat dejunează la hier hall și seara ia trenul spre Spania, la Alhambra. Cucoana Marghioala e totdeauna și pretutindeni. Nu e sindrofie, nu e casă in care să nu se afle sau să nu dai peste vr’o inevitabilă cucoană Marghioală; la sindrofie joacă gajurile sau gasurile, cum zice ea, e incă nostimă și stimată cu osebire de tineretul celibatar. Ea face, desface, reface și preface mariajuri, dulcețuri, sulimanuri, și altele; junețai, gospodarii, holteii tomnatici și bătrânele cucoane mari, cu veleități de seducțiune la adresa Alfonsilor, ii port recunoștință. Se duce pe la duduce și ia notă de orice dotă, mică sau mare ; se duce pe la fete ursite ca să desfete omenirea veselă și le propune încurcături variate, sfătuindu-le ca să varieze cât de mult. Are o pocită sigură și o gură foarte rea Soțul ei, om domol și dat sub papuc, ii spune hojina <si comite o rea acțiune hodorogind invective pe socoteala tuturor; ea respunde că el s’a dat cu reacțiunea, fiind candidat polițienesc. E taxată de Regina Mahalagoaielor și insuși favoritul coteiu flocos al Curței Sale, celebrul poet claponic Rax, i-a dedicat, intr'un sublim moment de inspirații, aceste doua delicate versuri: / De gurița ta Fuge-o mahala! Aceste frumoase versuri servesc la plăcinte cu sorți sau in stupitul cucului la halvițari, in memoria cucoanei Marghioala. Țiganii cari colind măhălălile in carnaval cu hărtobul de păpuși, chiar cănd ii dau pe ulița mare cu repertoriul, totuși nu pot rivaliza inguriță cu sireaca ea, cucoana Marghioala! Odată junele Leonaș, făcând la bouche en coeur, a intrebat'o politicos dacă tușează din piano, la care Marghioala respunde furioasă: „Doar nu’s oftigoasă ca să<rvesc,doin’lei. De atunci bietul Leonaș fuge de ea ca de ciumă... Tot din cauza manierilor sale elegante, soțul evită să invite lume acasă, și trăește ca un urs, urmând cursul vieței și alte cursuri, afară de concursuri și recursuri procesuale. Semne particulare: iși inchipue că omoară vremea, hodorogind ca o marem stricată... Leopoldina, NOTH, PRIMARII! Cearta in tabăra conservatorilor. — Influența junimistă.—Un primariu de razie.—Maistrul copiator.—Candidații pentru colegiul al 8- lea.—D-nii Grigore Cogălniceanu și Vasile Sculy.-Balamucul.-D-nu Ventura și junimiștii. - Viitorul primaria. Astăzi alegerea colegiului comunal e sevărșită. După atâtea svârcoliri, conservatorii sunt stăpâni pe comună. Alegerile nu sunt incă confirmate și deja cearta exista in ceata de flămânzi, pe cari, numai ciolanul i-a adunat la linia. Conservatorii iși mușcă degetele de cele întâmplate, și văd că junimiștii cu concursul polițiștilor radicali sunt azi stăpâni pe comună’.. Afacerea nu le poate conveni și azi s’au pus pe lucru pentru a paraliza influența junimistă. Conservatorii știu că nenorocitul Diamandi nu e decât un primar de ocazie, absolut provizoriu, destinat de a fi suprimat la cel dintăiu moment și de a fi înlocuit cu maistrul copiator, d-na Hugea Ionescu. Conservatorii azi iși dau seamă de ce ii așteptă și cumei un preț nu vor să aibă pe tânărul junimist in fruntea comunei. Pentru aceia, in loc de a pune, conform convenției, in colegiul al 2-lea junimiști și radicali, ei vor să pomească pe cei 4 demisionați de la colegiul al 2-lea cu puri conservatori. Astfel iu putem asigura cu siguranță că doi din candidați vor fi d-nii Grigore Cogălniceanu si Vasilică Sculiț. 1 Astfel in că balamucul va fi complect la primărie. Conservatorii aleși in colegiul 1 comunal nu sunt decât trei: junimiști și polițiștii radicali sunt șapte; prin complectarea colegiului al 2 lea, conservatorii pot lupta cu junimiștii cu atât mai mult, că vor căpătă prin alegerea dlui Cogâlniceanu și Sculp, persoane cari, la un moment dat, pot înlocui pe Diamanidi și să fie puse in fruntea comunei. Natural că junimiștii, nu sunt mulțumiți de aceste noi combinații, de unde sfadă și discordie. Dar celancu, care a trecut capul, nu mai vra să știe de nemic și ține la ale sale, Asfeliu e situațiunea de azi și, oricine pricepe ce folos va trage nenorocita noastră, comună din toate aceste sfezi și scandaluri. Se vede că lașul e vecinic condemnat a avea, consilii comunale păcătoase și netrebnice, cari, să nu râvnească decăt căpătueala personală, ciolanul de jos, fără, cea mai mica grijă pentru obștea orașului. In curând vom da noi amănunte, despre ceia ce se petrece in culisele consiliului comunal. <£. A. Scorțescu Sain im can osrmanau Urmărirea d-lui Liebknecht. Împăratul ultragiat. Cererea d lin Hohenlohe. Discursul deputatului Singer, Representantul radicalilor Cuvîntarea d-lui Bebel. Jandarmii la Cameră. Victoria socialiștilor. Se știe incidentul provocat de socialiști la deschiderea Camerei germane. La intrarea împăratului, toți deputații, s'au sculat in picioare, numai singuri socialiștii au ramas pe locurile lor, ca semn de manifestațiune ostila. Guvernul a crezut de cuviința de a cere camerei permisiunea de a urmări pe cale judiciară pe deputatul socialist Liebknecht. Discuțiunea aceasta a avut loc in ședința de la 15 decembre s. n. Tribunele erau ticsite de lume, fiecare așteptând cu nerăbdare sfârșitul acestor desbateri. * * * Deputatul Boeren (centru) și membru al curței de casație ia cel intăi cuvântul. D-sa se miră cum de guvernul vine cu o asemine propunere. A aduce ovațiuni împăratului, constitue un act de loialitate, și ca atare trebue să fie de bună voc. Principele de Hohenlohe, cancelarul îl succedează pe d-na Roem. D-sa declară că M. I S. a fost insultat, iar el văzând că camera nu face nimic, s’a văzut silit să ceară ajutorul justiției. Cuvântarea d-lui Singer In tăcerea generală, deputatul socialist Singer ia cuvântul. Nu e intăia oară, zice oratorul, cănd asemenea manifestațiuni se produc, iar dorința guvernului nu e o lovitura ce se aduce socialiștilor, ci o lovitură directă dată dreptului fundamental al Parlamentului. Doriți ca pe calea judiciară să pedepsiți pe deputați, dar atunci mai bine aduceți un jandarm in cameră și un comisar de poliție, care să aibă și dreptul de disolvare. Aplause frenetice acopăr cuvântarea deputatului socialist. La această răspunde ministrul Koller, care cere camerei de a permite urmărirea deputatului Liebkrecht, deoarece imunitatea suveranului e superioară imunităței deputaților și afară de aceasta, cazuri de o atare urmărire s'au întâmplat in alte țări, precum ,și in Franța, \