Evenimentul, octombrie-decembrie 1897 (Anul 5, nr. 1353-1424)

1897-12-04 / nr. 1405

t .■ 1­1 * ANUL AL V-lea No. 1405 ABONAMENTE . Înainte pe un an . . . . Loi 24— „ 6 luni........................ 12— „ 3 luni......................... 6— In străinătate un an . • > ■ » 36— Un număr 10 bani ■ 40S­REDACȚIA LA TIPOGRAFIA EVENIMENTULUI STRADA ȘTEFAN CEL MARE No. 38 lași EDIȚIA"III-a ZIAR COTIDIAN Director Politic JOI 4 DECEMBRIE 1897 Anunciuri inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4— •­ „ II „ „ III „ „ „ IV „ Un număr 10 bani ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENI­MENTUL“ STft. ȘTEFAN CEL M­AAE 9_ >> — „ 50 *+ 25 G­R. SCORȚESCU LA CATUL l-ii frummriu Triumfa­ unei lupte Noi imposite Noi impozite l era de prevăzut că vom ajunge la acest rezultat, și că incapacitatea d-lor Cantacuzino și Ionel Brătianu o va plăti tot țara și norodul obijduit, cele 12,000,000 deficit, pe care însuși dl. ministru al finanțelor l'a avuat și care a zdruncinat equilibrul bugetar, vor fi acoperite prin noi impozite. Atât de mult succes au avut instre­­inatale atu dl. E. Carada cit și dl. Cantacuzino, cu împrumuturile, pe care au voit să le facă, nicit ne vedem ajunși la același rezultat: la noi impozite. S’a zis și s’a afirmat că guvernul liberal n’are nici o parte in responsa­bilitatea asupra acestui deficit, că pri­cina principală a deficitului sunt neno­­rocirele din acest an, calamitățile cari au căzut asupra țărei noastre, inunda­țiile etc. și că prin urmare ministrul de finanțe nu se intra nimic vinovat dacă se vede silit să impuie țârei acu­ma noi impozite. „Pronia cerească“, cum s’ar exprima mesagiul, a cauzat dezastrul financiar; aceiași pronie să ne salveze. Din nenorocire insă nimeni n’a uitat că dl. Cantacuzino, chiar de la venirea sa in minister, a voit să ne înzestreze cu două proiecte de legi, izvoare de dări indirecte, legea timbrului și a patentelor, și că numai mulțumită agi­tației publice d-sa a renunțat la acele proiecte. Prin urmare răspunderea noilor im­pozite cade întreagă asupra d-lui Can­tacuzino, și „pronia cerească“ poate fi lasată in pace. 7. Triaifal Mei lupte intr’un restimp aproape de trei ani, par­tidul liberal s’a descompus in așa chip in­cit astăzi nu se mai poate pune nici o bază pe așa numitu­l șef al liberalilor Di­mitrie A. Sturza. GazeL se cunosc cu toții. Cu moartea lui Dimitrie Brăteanu, șe­fia a fost luată de dl Sturzi, om care nu se pricepe in ale șefiei, căruia ii lipsește ori­ce tactică pentru a conduce un partid O parte dintre liberali, care au înțeles destul de bine unde poate merge partidul sub șefia lui Sturza, l-au părăsit pe acești formînd ei singuri un grup aparte, care pe zi ce merge isi mărește numărul ade­renților. Acest grup, este adevarata expresiun­e a partidului­ liberal. Și pentru a se de­osebi de aceia care tot recunosc șefia șefulu „Scuza“, ș’au luat denumirea de liberali­­democrați. Liberalii democrați, grupați in jurul lui Neculai Fiera, n’au încetat un sin­gur moment de a’și face datoria in con­știință, rădicând glasul lor atunci cînd in­teresele țărei și a partidului erau pără­site, lasate in voia intimplărilor. Un singur moment liberalii democrați n’au dat un­dărăt din lupta lor dreaptă­­ cinstită. lei n’au căutat alta de­cît să urmeze programul liberal cetit de insuși dl Sturza la o intrunire ținută in sala Pastia din Iași in 1893, și­ care program dacă ar fi fost ținut in samă de dl Sturza, de­sigur că ar fi adus îmbunătățiri mari țărei și lașului in special. Dar cu cina vrei să faci treabi? Cu un Sturza, cu un Stolojan ori cu copilul Io­nel Brăteanu ? Aceștia nu se gîndesc de cu­ zi și noapte cum ar face și cum ar drege ca să-și mai prelungească șederea la cîrma țerei. Un om politic de talia lui Sturza numai cinste nu poate face unei teri. Cine nu știe oare cite umilinți n’a su­ferit țara aceasta in scurtul timp al gu­­vernărei lui Sturza! Cine nu’și aduce a­­minte cu desgust, cum Sturza a blamat religia țărei in modul cel mai barbar și mai nepomenit? Cu toate aceste, nu s’a invățat minte, iei își urmează aceiași cale care nu poate de­cit să ducă țara la peire. Nu mai departe, acum de curînd, am văzut ce atitudine a avut guvernul față cu vandalismele din Capitală. Nu s’a sfiit ministrul Ferichide că in plină cameră sa declare, in numele in­­tregului cabinet, că tot hoții de păgu­bași sunt vinovații. Mai mult incă. D. Titus Maiorescu rec­torul Universităței din București, om care a făcut atîtea sacrificii pentru o școală și a dat demisia din inalta demnitate, sub mo­tiv că guvernul in loc să povățuiască pe aceia care se presupun a fi provocătorii vandalismelor din Duminica trecută, — o parte din studenți,­­din contra i-a incu­­rajat. Cum dar mai poate pune cine­va încredere in niște ast­fel de oameni, care in loc să caute a liniști spiritele agitate, din contra le ațita, le­ îndeamnă la acte care numai cinste nu poate face civiliza­ției moderne. Cazul cu demisia d-lui Maio­rescu din rectoratul Universităței, ie o palmă bine meritată dată guvernului o­­cultei Dar guvernul ocultei ie invățat cu astfeliu de palme. Ce-i pasă lui ? Dar cum am spus la inceput, nu parti­dul liberal intreg ie de condamnat, ci, acea parte numai care in loc să-și înde­plinească datoria față cu angajamentele luate înaintea țărei, din contra cauză a duce țara cît mai curînd la o deplină perie. Adevărații liberali, aceia care își ințeleg rolul lor, nu pot admite sub nici un cuvînt actele desfășurate de guvern in fruntea căruia se află Dimitrie Sturza. Liberalii democrați și au ințeles adevarata lor menire. Ei nu fac asta de cit a urma cu sfințenie tot ceia ce au făgăduit atunci cînd poporul i-au trimis in parlamentul țarei. O luptă pe viață și moarte se încinsă acum intre adevărații liberali și intre a­­cei care-și dau firma de liberali naționali, de sub șefia lui Sturza. Rezultatul luptei îl poate prevedea ori­cine : Moartea ocultei și triumful libera­lilor demo­rați­­ Dion. „ Voința Națională“ ne-a dat mai zilele trecute explicația unui fapt pe care multă lume și mult timp nu l'a putut pricepe. Vorbind de dimisiunea d-lui Maiorescu din demnitatea de rector al Universităței din Bucu­rești, spunea că dimisiunea aceasta, in momentele grele prin care trecem, ie o „destinare­ de la post“. Și fiind-că țara trece prin împrejurări grele (deficit financiar etc) nu ie evident că nici unul din miniștri noștri nu poate fi așa de nepatriot in alt să dezerteze de la post ? ? SMIL 1710TJE D-ra Luci­a Comme l’uurore prócéde le soleil, la connaissan­­ce dóit précóder l’amour: ce que l'on fait â la hâle oblige souvent au repentir tout le reste de sa vie. Le P. du Bosc O ocaziune fericită m’a făcut a o cunoaște, acum cite­va luni. De atunci se strecurase zile multe fără a-i mai putea spune o șoaptă, fără a o mai putea intîlni. In una din zilele trecute hazardul imi face a simți mu^ămirele dorin­ei mele, intîlnind'o la o serată. Pe cit e de greu a spune ce am simți cînd unul lingă altul transporturi ne perdeam in turbilionul sublimului vals prin mijlocul atîtor părechi; tot pe atît e greu a o zugrăvi, căci ori­ cît de maestru ar fi indrăsnețuți, icoana figurei sale ar apărea injustă, duioșimea inimei și blindem caracterului seu, sunt neaccesibile de o minte omenească. Fața ei, albă ca floarea de crin, e ornată de un păr castaniu mătăsos. In ochii ei blinzi și ferme­cători cerești inocența și virtutea, iar privirea lor e dulce ca și inima ei. Frisura o poartă in sus in mod filosofic, intr’un cuvint natura a intrupat in ea tot ce putea contribui la admirația și perfecțio­narea ființei omenești. E una din elevele cele mai destinse din cursul superior al Liceului Nou de Domnișoare, și e fără rivala intre colegele ei. E iubita de toate, și nici nu poate fi alt­fel. Iubește și ea. Dansul și..... Matemuticele . Cînd nu dansează, o vezi cu catarea-i blinda retrasa in pupitru, incunj­urată de cărți, cătind să rezolvească o problemă. E veselă mai tot­deauna. Cite odată cu privirea adâncită ,in aflarea vre­unui f (X) sau unei parabole, lasă fără voie cite­va lacrămi să se furișeze printre pleoapele sale obo­site, rostogolindu-se pe fața-i albă..... Apoi tresare ca dintr’un vis, se uită in juru-i... stringe totul și razemindu-și ch­ipu-i blind și dra­­galaș de pupitru cade prada visurilor plăcute. Particulare: E nedespărțită de prietenele ei Marie și Fefenica. Considerație de predilecție : De-ari veni. Sîmbăta mai degrabă... Caracteristic : E una din cele mai gingașe flori a străzei Florea. Idealul i.d­ată ce nu pot ști. ______ _ Tică ________REPORT AGILIS____ PROIECT DE LEGE Asupra invațâm­întului secundar și superior ESPUNERE DE MOTIVE Invățămîntul scundar și cel superior sunt regulate azi prin legile din 5 De­cembrie 1864, 17 Martie 1879, 6 Martie 1883, 28 Mai 1892 și 29 Mai 1892. Dar această regulare are multe și mari nea­junsuri, din cari, unele s'au văzut chiar de la apli­area legii din 1864, dovadă că incă din 1866 se presintă proiectul Ministrului Ion Strat, pentru modificarea radicală a acelei legi. De atunci țara a mers înainte, trebuințele ei au crescut, multe s’au schimbat. De aceea, neajunsu­rile și lipsurile din primul moment au mers tot agravăndu-se. Azi legislația șco­lară nu mai corespunde cu nevoiile țârii, nu­mai nici unul din punctele principale. Din încercările numeroase ce s’au făcut, pentru a se înlocui actuala legislație, prin alta mai bună și mai complectă, nu a re­ușit nici una. Dar, de altă parte, multe din disposițiile legii au devenit neaplica­bile, pentru că nu mai corespundeau tre­buințelor , altele au căzut in desuetudine­a in lipsa de sancțiune; pentru multe lu­cruri, disposițiile legale lipsesc cu totul. E destul să amintim că invățămîntul re­al pentru boleți, invățămîntul profesional al fetelor nici nu figurează in legile nos­­tre, pentru ca să-și facă cineva o slabă idee, de ce enormă distanță exista intre ceea­ ce avem, in invățămîntul secundar și superior, ceea­ ce trebue să avem, și ceea­ ce cuprind legile respective. Când în­să intră cîne­va in cercetarea mai de a­­proape a lucrurilor, vede că legislația ac­tuală păcâtu este, nu numai prin o com­pletă insuficiență, nu numai că nu mai ajută intru nimic la desvoltarea cultura­lă a țării, dar că in multe puncte este o serioasă piedică pentru dînsa. Așa normele pentru recrutarea corpu­lui didactic sunt așa de primitive, așa de defectuoase, în­căt au ajuns de cons­­titue un pericol iminent pentru însăși exzistență invățămîntului nostru secun­dar și superior. Negreșit, in față acestei situațiuni în­grijitoare, cînd legea in vigoare este așa de defectuoasă, in cît in mare parte nici nu mai este aplicabilă, și cind alta mai bună nu se putea obține, cei cari au a­­vut a conduce afacerile invățămintului, lăsați in voia propriei lor inspirațiuni și a nevoilor momentului, au fost nevoiți să caute la fie­care dată soluția dificultăți­lor prezente, fără nici o unitate, fără nici o putință de acțiune comună, bine coor­donată, tinzind către un scop bine hotă­­rît, cunoscut de toată lumea. De aci mă­suri contradictorii, precipitate, de aici pierdere de timp și de puteri, nu numai pentru dlnșii, dar pentru țara întreagă, care s’a găsit, timp de 30 de ani, aproape lipită de unul din cele mai puternice mijloace de acțiune ale popoarelor, in rea­liz­area aspirațiilor celor mai nobile. Motivele acestea, a căror gravitate nu poate scăpa din vederea nici unuia din oamenii care au intr’o măsură oare­care răspunderea de a conduce afacerile țării au îndemnat pe guvern a face incă o în­cercare, pentru a da, in fine, invațămân­­tului secundar și superior o lege care se corespundă trebuințelor lui. Această reformă se impunea deja de demult: problema este pe deplin studiată elementele de discuțiune adunate in mare număr deja de ani întregi; oamenii de școală și împreună cu ei țara întreagă, reclamă cu nerăbdare votarea ei. O nouă întârziere, pe care nimic nu ar justfica-o ar fi o pagubă enormă pentru cultura țării, venită pe lângă cele deja causate de până acum. De aceia guvernul vine înaintea oa­­menilor cu încrederea că dorința țărei, înscrisă in mod es­pres și in programul politi­c al marei m­ajorități a representa­­ților săi, vi fi in fine îndeplinit. Acum, in urmă in chestia nenoro­itu­­lui duel Lahovari -Filipescu, răspunsu­rile date in camera de către dl Feres­­hide și de către dl. Djuvara se bat cap in cap Mai ales dl ministru de interne are un talent special de a fi veșnic in contrazi­cere cu cei­lalți colegi ai săi. Și cu toate acestea nimeni din minis­ter nu se simte jignit, nimeni nu vede caraghiozlicul acestor contrazic­erei, și mai ales nimeni nu se gândește că asemenea lucruri pot să fie motive de dimisionat din minister. Căt de dulce ie putere al _____________________________Dai. Armonie­ le fatal in guvernul nostru actual, de cite ori vre-un ministru, din înălțimea băncei ministeriale spune o vorbă, face vre-o­ apreciare asupra unui fapt ori răs­punde vre-unui membru al Parlamentu­lui, trebuie numai de­cît să se rădice alt ministru care să’l contrazică și să’i con­­trazică și să’if combată părerile. Atita lipsă de unitate in vedem­, atîta de puțină solidaritate intre membrii unui cabinet nici că s’a mai pomenit vre-o dată in vre-un guvern al țărei noastre 1.. Mai zilele trecute, in chestia devastări­lor de Ferechide răspunzând unui inter­­pelator, a spus că o măsură ca acei a neprimirei străinilor in armată ie privită de ori­ce bun patriot ca un prilej pentru evreii străini de a năvăli in țara noastră că ni se știe cu siguranță că o atare mă­sură o avea înscrisă in proectul său de reformă a legei recrutărei dl ministru de resbel Berendeiu Stapînitori si popor x O! popor, in veci te teme De schimbări, de-o lume nouă, Căci aceleași vechi sisteme Din aceleași pofte plouă ! Tu, din fire, de­ departe Vicleniile miroși... Cată vnsă și prin carte Haina ruptă să­­ ți-o coși... Luminează-te prin tine, Ca să știi cum să trăești, De­cît astăzi mult mai bine Pentru traiu să războiește.. Cunoscîndu 'ți datoria Și a­mancei dreaptă cale, Va mai pune Tirania Grele-obezi voinței tale ? Nu. O cumpănă 'nțeleaptă Vei a așterne: tu să fii Și la drepturi parte dreaptă, Și la sfinte datorii. Capii astfel or s 'apuce Cuvenitul drum de-a fi . Vor veghia și vor conduce Insă nu vor stăpâni! (Fine) ________________Rădulescu-Niger Evaluarea proprietăței La inceput era cuvintul a fost «cuvintul» și cuvintul venea de la Dumnezeu, iar Dumnezeu era cuvintul. Iată, aproape, dacă nu exact primele cuvinte ale Bibliei. Și pretutindeni in ori­ce cărți cari vor­besc de originea lumei este ideia aceasta de unitate la inceputul inceputurilor. Un h­aos in care toate erau incă contopite, amestecate sau TO­EV al Grecilor etc. încetul cu incetul din infinitul Unu s’au individualisat viețuirile. Pămînturile au­ apărut, animalele s’au născut, plantele au crescut, iar primul om și prima femee Adam și Eva. Deucalion și Pyhrsa au devenit trunchiul de unde s’au răspindit ramurile neamurilor ome­nești. Și cum zic filosofiii, moraliști, instinc­tul libertăței și a proprietăței inderent naturii umane a venit odată cu primii oa­meni la lumina zilei. Și unitatea cea mare de la inceput, s’a fragmentat. Descendenții lui Noe, acei ai lui Phi­­lem­on și Bauces au luat posesiune de ma­rele intinsuri pustii ce se intindeau ina­­intea lor. De atunci această stare de lucruri n’a mai retrogradat. Cu cît se imulțeau ur­mașii, cu atît imbunătățirea creștea. . . V’am plictisit iubite cetitor. Și parcă vă aud că’mi strigați cu autorul piesei »Ies Plaideurs : avocat, revenons au delu­ge». Am luat lucrurile de departe, nu-i Forța ziarului „EVENIMENTUL“ MINCIUNA 217) SINGELUI Mare roman Parisian inedit de Roger-Milés si Louis Gastine XLII. Evadarea. ; Femeile nebune se ingrămădiseră cu toatele in jurul celulei nesuferite alienate. Se bucurau la auzul cîntecului și la ve­derea priveliștei, dar satisfacția aceasta i era amestecată cu furie. Ar fi vrut să a­j­ungă lîngă aceia ce cînta, pentru a-i face rău pentru a slăbia poate și cînd se atin­gea de gratii, vârau cu toate le­mănele lor, muncindu-se s’o ajungă. Căntecul încetă de­odată , una din ne­bune izbutind să apuce o fășie din pache­tul de peteci pe care-l legăna nenorocita, nu mai voia să-i dea drumul. Mama incepu să țipe, trăgând spre rea crâmpeiul de petec,­­ care fu apucat de o mulțime de măni. Petecul i era solid și rezista și cum nebuna nu voia să dea drumul la cea ce credea a fi copilul iei, sforțările nebunelor furioase o făceau să­ se apropie din ce in ce mai mult, de gratiile de fer. — Ie îngrozitor, murmură necunoscuta ce stătea lângă Morel. — Da, zise Galatee, o vor sfâșia in bucăți — Ei, Moral! Acolo iești ? Mă auzi ? zise un glas, care venea de sus. Toto la Garguille și cele două femei rădicară de­odată cap­etele in spre parte de unde se părea că vine glasul. La marginea­ acoperământului celulei se zărea o figură, care se tot ascundea subt­uluc. — Dumneata iești Jean ? respinse zi­darul recunoscând glasul ex-vereteului de la contesa Helena. — Da, respundemi iute ! Să ne grăbim in timp ce turbatele sunt ocupate cu doica (ast­fel o porecliseră pe biata mamă). — Ce vrei să faci ? Pergy ie tot acolo ? — Nu. Au intrat cu toții îngroziți la administrație lăsăndu-mă pe mine, pentru a supra­veghia aci pe acoperiminte. Te caut de mai bine de un sfert de ceas. Iei­i și inchipuie că nebunele te au slăbcit ca pe Magloire. — Cu atît mai bine! — Da. Dar trebuie să ieși de acolo, și trebuie să facem să poată ieși prietenii noștri. — Cum ? — Poți să deschizi ușa celulei ‘? — Da. — Ei bins. Caută de profită de vremea cănd nebunele nu se uită incva, pentru a merge pănă la a treia celululă unde s’a inchis Magloire. — Dacă mă vede, totul se perdut. — Nu va vedea nimic, dacă nu-i chear, incă nu face multe parale ; trebuie să fi leșinat, de mult nu s’a mai mișcat de locul unde a căzut. Du-te și b­a dela iei cheile, pe care mi-le vei trece mie, încolo lasă pe mine. — Dacă crezi să poți iași cu cheile lui Magloire, te inșeli, vei putea să dai dru­mul prietenilor*dumitale numai inlăuntrul stabilimentului. — Bun. Ajunge și atîta. Noi trei vom ști să găsim o ieșire, chiar dacă ar fi să strângem de gât atăt pe Pergy căt și pe ajutorii dumisale. — Dacă am fi numai noi, bine ar fi, dar am aici două femei, pe care trebuie să le scap numai de­căt. Vino incva cu cei doi prizonieri, am găsit aci in celula o ieșire mai sigură. Pentru pianul d-tale nu va fi nici­odată prea târziu. — Fie, dar du-te repede la șeful. Toto la Gargouille nu se lăsă a fi ru­gat mult, va dea iei singur ce insemnătate avea acest demers. Din fericire, pentru băiatul curajos, ne­bunele ierau prea absorbite de munca lor diabolică, pentru a se mai uita aiurea de­căt la biata nenorocită pe care o torturau. Se aruncaseră cu toatele asupra neno­rocitei, rupăndu-i in acelaș timp și carnea și hainele.Urletele lor inăbușeau in totul țipetele victimei, care căpătase poate două­zeci de răni la brațe, la umere, la față. Necunoscuta sera par’că hipnotizată de spectacolul infiorător, pe care intunerecul ’l facea mai sinistru, tremura din tot cor­pul și sera aproape să leșine. Din fericire, tocmai in această clipă se întorcea Toto la Gargouille. Dădu repede cheile lui Jean, apoi trase pe necunoscuta de la fereasta. (va urma)

Next