Evenimentul, ianuarie-martie 1898 (Anul 6, nr. 1425-1494)

1898-01-28 / nr. 1444

ANUL AL y-lea No. 1444 ABONAMENTE ininate pe un an „ ., 6 luni . „ ., 3 luni . In străinătate un,an­­ MVI ZIAR COTIDIAN . Lei 24- 12­ . „ 6- • „ 36-Un număr 10 bani REDACȚIA LA TIPOGRAFIA * EVENIMENTUL» STRADA STEFAN CEL MARE No. 38 I»?1 VA 01 o EDIȚIA III-a Director Politic 610 o MERCURI 28 IANUARIE gyggy” 1898 Aminciuri, inserții și Reclame and Lei i­Pe pagina 1 linia garm •» »> P »> > 1 ii 2— „ HI .. „ „ 50 .. „ IV „ „ .. 25 Manuscrisurile nu se inapoiesc. Un număr vechi 30 bani -14*­ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STR. STEFAN CEL MARE LA CATUL I-iu G­R. SCORTESCU mrm "£"5^ Noijmposite Scandalu Tacu-Ghica împrumutul comunal Cu iuțeala vaporului, d. N. Gane, a isbutit să ademenească șapte con­silieri pentru a vota un nou împru­mut comunal de două milioane, pen­tru a acoperi deficitul ce le­ ază un fapt științific dovedit, după cum a zis d. Lepadatu. Acest împrumut va aduce după si­ne adevărata ruină Iașului. Fără azi Iașul are ca împrumu­turi : Asfaltul, împrumutul de două milioane din 1895, 1,400,000 pentru școli. Imprumutul pentru teatru. Ultimul imprumut de doue milioane. Pentru toate acestea împrumuturi va trebui să seff inscrie in budget o sumă de aproape 800,000 lei ca a­­nuitate, la care adăugăndu-se vr’o trei ani căte 200,000 lei deficit la vin, plus 800 de mii lei plata func­ționarilor ; — in total 1,800,000 lei, adică totalul veniturilor comunale. Cu alte cuvinte comuna Iași de­vine înglodată pentru cel puțin 1S ani și va trebui să se mulțumescă numai cu plata anuităților, fără a avea un ban măcar cu ce să stro­pească stradele, ca să dăm un exem­plu. Și nu trebuie uitat că prin toa­te aceste împrumuturi, nu se face nici un pas pentru realizarea ali­­mentărei orașului cu apă, care nu se va mai putea realisa. Vor permite oare ieșenii a se rui­na ast­fel lașul ? EV. Sumar iu SCANDALUL TACU-GHICA E o rușine pentru un partid un­ ase­­nenea inposit și o țara care îl sufere e­o­­ara pe care da-a dispare, sau o tară incă in pruncie. Numai in state sălbatece și in imperii unde puterea absolută condu­­ce totul, num­ai in asemenea țări un im­pozit ca acesta ar putea fi primit in tă­iere de frica cnutului sau al spînzură­­torii; dar intr’o țară liberă, democrată și înzestrată cu Cameră și Senat in o ase­menea țară e o infamie ca publicul să facă. Trebuie ca alegătorii se cheme pe­­ limeșii lor in corpurile legiuitoare și să-i intrebe cu ce drept au tăcut cînd a­­cest proiect aratat social și economic a fost depus pe buiroul Camerei și să-i ierte și mai tare de indrăsneala ce au a­­vut de a-i vota. E de mirare nepăsarea cu care majori­tatea Camerei a primit acest proiect de imposit, cu toată opunerea sincerilor a­­părători ai țărei. Zadarnic au fost toate opunerile, zadarnică truda celor ce s’au opus cu argumente și dovezi, legea tre­cut și populația noastră, nenorocită, va suferi toate neajunsurile unei rele chib­­zuinți. EUrcarea taxei ce s’a făcut prin nou l im­ozit, a scumpit de­odată zaharul cu 20 ani de kilogram ; banii aceștia pe care un guvern nedrept il­i a intr’un mod ne­legiuit de la populația noastră, va veni să umple punga susținătorilor acestui gu­vern. Banii strînși dîn sudoarea muncito­rilor va fi împărțită unor noi tovarăși a unei noi fabrici Letea. Poftă bună domnilor. Țara vă privește cu desgust și tace ! Vai de voi insă cind se va trezi­­ și va țipa, atuncea veți tre­mura, dar va fi prea tîrziu. _________________________H. G. S. dar numitele biserici, au intervenit cătră autoritățile polițienești de a urmări și prinde pe făptuitori, cu toate aceste insă polițica nu și-a dat absolut nici o oste­neală de a prinde pe bandiți. Eri poliția locală a primit știrea osti­­lă că alaltăeri noapte s’a prasat și bise­rica de la Colățuia una din bisericele dom­nești destul de bogată furăndu-se d­oare spate in valoare de peste 10 mii de lei și că tot in acea noapte aceiași hoți au mers cu curajul să încerce a prada și biseri­ca din Aroneanu insă fără să reușească După statistica făcută de epitropii bi­­sericelor jefuite, hoții au furat in total peste 25 ocă de argint, realizat din can­­dele, discuri, potire, sfeșni­c, icoane, etc. jum. chilogram aur, care la un loc se pot evalua la suma de 50 m­ii lei. Toată lumea e îngrozită de aceste pră­­dăciuni care nu s-au mai auzit de­cît pe timpul invaziilor barbare. Cu toate aceste autoritățile administrative s’au mulțumit numai de a face inventarul odoarelor fu­rate și a adresa și înaintea autorităților superiore cuvenitele rapoarte și in colo absolut nimic, nici o urmărire. Față de curajul acestei bande care mer­ge din triumf in triumf, autoritățile ad­ministrative asupra căror cad aceste res­­ponsabilități li se incumbă de drept datoria de a uza de toate mijloacele și de ași des­fășura toate forțările spre a pune odată măna pe acești bandiți ce jefuitc fără pic de pacat și frică locașele spate ale crești­nismului. D-tor Prefecți ai județului Iași și a poliției locale li se cer satisfacerea acestor îndrăznețe jefuiri. O sforțare și ghibăceala din partea agenților polițienești iscusiți, și band­iți nelegiuiți, care au pro­fanat și pradat bisericele citate, vor­­ prinși. Așteptăm urmările poliției. ______________________Belcescu Am arătat cu altă ocazie, că absolvenții școalelor comerciale, fac studii echivalente și chi­ar superioare, absolventelor liceului și cu toate aceste absolvenții liceului, au drep­tul de aș continua studiile in ori­ce ramură ar voi și a lua titluri pe baza cărora să-și ceară dreptul de la societate, iar absolvenții școalelor comerciale rămân in mijlocul căei pe care a apucat’o, punîndu-li se in drum o greutate de neînvins, oprindu-i pentru tot­deauna de aș continua studiile mai departe, la Universitate, ca și cum n’ar putea exista un bun comptabil, care să fie și un bun li­terat sau bun chimist. Dl. Haret, a observat acest lucru, pentru externatele secundare de fete și cărora după noua lege acordă absolventelor dreptul de a continua studiile la Universitate, pe simplu certificat de 6 clase, echivalînd astfel cursul acestor școli cu cursul liceului real. Pentru școlile speciale de comerț, dl. mi­nistru n’a luat nici o disposiție in această privință, deși necesitatea unei asemeni dis­­posiții e destul de vădită. Sperăm insă că, cu ocazia votărei pe ar­ticole, a acestei legi, se va introduce vre-o disposiție in sensul citat mai sus, acordind astfel și absolvenților școalelor de comerț dreptul de aș continua studiele intr’o școală superioară. F. NOI IMPOSITE E un principiu bine stabilit și inde­obște cunoscut de toți economiștii că im­pozitele indirecte sunt cele mai rușinoase și cele mai nedrepte. Când, insă econo­miștii ne vorbesc de rușinea impozitelor indirecte, ei vorbesc de toate impozitele obișnuite; necum de cele pe care un gu­vern inglodat le pune ca scapare a finan­țelor sale, un asemine impozit ar fi taxat de absurd. Guvernul actual insă, certat cu ori­și ce­ principii de economie politică, pentru a putea restabili ordinea zdruncinată a bu­getului anului viitor, fără multă chibzu­­eala a turnat un impozit pe obiectul de prima necesitate, pe zah­ar. Cum rămîne oare cu făgăduințele din opoziție ? Cum rămîne cu inlăturarea le­gei maximului, făcută de conservatori și in contra căruia s’a rădicat toată țara.­ Cum rămîne cu sentimentul de iubire C9 in tot­deauna a trebuit se anime, după cum o spun, pe­ liberali pentru biata o­­pincă. . . ................................................ Oare nu știu ticluitorii acestui nou im­pozit ca cei mai loviți, cei­ mai aspru a­­suprit prin această nouă lege, ar fi cei mai saradi și cei mai nenorociți? Nu știu oare că e un mijloc absolut si­gur de a introduce in rândurile populației noastre o miserie mai mare și de a o de­bilita? Nu știu oare că zaharul e o sub­stanță necesară economiei animale și că, acesta lipsind, cei ce nu-1 au sunt siliți a se deda alcoolului pentru a restabili or­dinea in organism ? 81M* VET JE' l­­na P Fălticeni In ochii moi acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tare frumuseți . Căci pentru care alta minune de cît tine Mi-ași risipi o viață de cugetări senine. Eminescu. Această ființăji dispune de o frumuseță inenită­­toare, de un suflet blînd și nobil, demn de un corp ca al ei, mignon, grăsuliu și voluptos. Părul lung negru și mătăsos Încadrează o față diafană de o albeaja trandafirie, luminata de doui gochi negri mari si frumoși cu o privire ispititoare, care au atîta foc și ar­e vra să spuie atîtea... Gura mică lărmurită de buzele subțiri și rumene care ascund o salbă de mărgăritare. In inima ei, in aceasta încercată și sensibilă liră a ființei omenești pare a incepe a vibra o strună. Cu toate că era­­ aproape lipsită de ilusii. E incă foarte tinăra, veselă și incepe a fi tot­dea­­una dispusă și glumeață, cea ce ii da incă și mai­­mult farmec. Reîntoarsa acuma dintr’un lung vo­iaj prin țări străine e și mai atrăgătoare, de ’ți vine să­ o tot privești. Semn« : Știe Șirează că ’mi e foar­te simpatică, dar se face că nu înțelege. Până cînd ? Sir Roger Teroroarea Cinci biserici e va date. — Valoarea odoarelor. -Cine’s bandiții ? Ur­mările poliției. —Panica nu cler. -Amănunte.— Timp de o lună de zile, 4 biserici din jurul lașului, biserici vechi și bogate au fost jefuite fiind pe rând de o bandă de hoți de toate o­oarele sfinte și prețioase. Prima biserică prad­ei a fost acea din Rediu lui Tatar, după un interval de 5 zile s-au plasat consecutiv bisericele din M­rna So­ oh și Stinca Roznovanu. Autoritățile clericale superioare inspăi­­mintate de curajul nelegiuit a bandiților care sub cea mai perfectă liniște au­pra­ GLUMA ZILEI Wag mistrul e in retragere povestesce auditoru­lui său. După cum vă spun trebuia să plătesc soldaților Bran, Stan și Vlad sumele următoare ce le pri­mise de acasă, lui Bran 12 lui Stan 7 iar Vlad 5 lei. Luănd de la poștă suma de 24 lei mă pregă­team să plătesc fie­cărui, cănd consultând registrul văd in josul coloanei și pe unul numit total înscris pentru suma de 24 lei; intercînd pagina mai văd și pe un­ anume Raport tot pentru suma de 24 lei. Furios mă dusei la poștă să reclam banii pentru total și Raport. Amploiații insă imi rîseră in obraz; si nu ave­i să mă credeți cînd vă voi spune că locotenentul căruia ii lămurit lucrurile mă făcu că sunt un dobi­toc și in acela­ș timp mă destitui din funcțiunele mele de maginistru. Iată pentru ce nu m’am reangajat. O măsură bună Acum, cînd in discuția camerelor legiui­toare s’a început desbaterile asupra legei invățămîntului secundar, cred că este foarte nimerit momentul, de a reinoi propunerea, pe care am avut deja onoarea să o expui tot in acest ziar. Este vorba de școalele comerciale și de drepturile absolvenților acestor școli. In ac­tuala lege a invățămîntului nu este nici o legătură nici o trăsură de unire intre școlile speciale și licee. Și ceia ce e mai mult, e limitarea studiilor absolventului din școala comercială, pentru că a avut nenorocirea să intre și să invețe in o școală specială. Azi, cînd nu lupta pentru existență acel­ese în­vingător care este urmat cu mai multe cu­noștință pe cînd omul care e lipsit de aceste cunoștințî, riscă a fi sdrobit din causa marei concurenți intelectuale. Cu considerarea iimSisi rom­îni si triunal Cetim in Patria din Cernăuți. Aflăm, că d. Tit Beuca învățător in Cernăuți (ș­coala din strada Gării) a pre­sente d­t la tribunalul din loc in o afacere penală actul de acuzare in limba romînă. Contrar disposițiunilor legii i s’a inmi­­nat citațiunea in limba germană, iar la pertractarea finală, care a avut loc Luni, secretarul Badian, care a condus pertrac­tarea, a cerut de la d. învățător Beuca să vorbească germănește la pertractare, neadmițind folosirea limbei române, sub cuvint, că acuzatorul, ca învățător titrat trebuie să știe germănește. Atragem atențiunea forurilor compe­tente, ni­ și a deputaților noștri asupra acestui caz de fi­gurantă inculcare a drep­tului nostru la limbă. SPIC. PROCESUL ZOLA ÎNAINTE de PROCES Care ar fi mijlocul cel mai bun, cel mai nimerit prin care să se dea afară din pro­ces personalități principale, persoane cari au autoritate in chestia lui Dreyfus ? A­­cesta a fost primul punct de intrebare,a celor cari nu vroiesc să mai revie asupra lucrurilor judecate,­­cari țin să tragă braz­dă neagră peste ce-a fost. Situația asta insă, fotografiată cu razele Roentgen,— s’a văzut că e un șiretlic opac, de alt­fel, iar nu se poate trece. Gratie opacității lui, pe fotografie, s’a văzut forma, dimensiu­nile și felul cu cari se prezintă intregei lumi.* Căci care e interesul cel mare atît al ministrului Billot, cît și a celor alți generali, dacă nu inmormîntarea de veci a celor petrecute ? Prestigiul Patriei ? Nu, de­oare­ce pentru el s’ar căuta o revizuire, o judecare nouă. Sfeîiturile de azi con­damnă acest prestigiu față cu cele­lalte puteri. Interese particulare? Se poate, dar acestea s’ar fi aliat de mult. Ge, dară? A! asta-i asta!... Ge vrem noi să știm azi? E iar o chestiune,­­pentru că Drey­fus e o simplă ambiție, e un pretext, sin­gurul cel mai nimerit, de­oare­ce sub masca afacerei acestui nenorocit s’au pe­trecut lucruri nostime, pe cît de nostime, pe, atît de compromițătoare. Și pentru că intr’o chestiune, nimeni nu poate merge legat la ochi, ca intr’o baba oarba, era de necesitate absolută o luptă pe teren al acestei condamnări, poate nedreaptă, poate dreaptă. Lupta are ținta iei, și fiind-că acolo un­de se determinată ieal se găsesc și alți factori cari au lucrat indirect, acei cari întrețin lupta se folosesc, au tot dreptul toată­ libertatea, ca să se folosească și de acei factori; din nenorocire aceștia sunt prea sus puși pentru ca să se lase u­rîți înaintea judecății. Și ca atare, sigiilile au inceput cu mult inainte de procesul Zola și au continuat până azi. Motivul cel mai puternic a fost sc­ nzul unei legi din 1812 care spune că miniștrii nu pot fi chemați la răspundere înaintea curței cu juri. Ministrul fiind reprezen­tatul armatei, iel nu va lăsa nici pe cei alți generali să se infățișeze înaintea unei curți civile de judecată. Bine­ințeles, nici nu­­ se putea altfel. S’a discutat legea și s'a găsit exact, că miniștrii nu pot fi che­mați ca martori, toată presa făcea caz de bucurie, de cerneală și de hîrtie. Lucru­rile nu revin așa, pentru că tot acel ar­ticol, din aceiași lege mai adaugă că a­­cești demnitari, p­ot fi chhemați sub o ce­rere a ministerului public, ori de justiție. Întemeiați pe aceasta Zola și girantul ziarului Aurora au și prezentat ministru­lui de justiție cererea necesară. Ce zic gazetele? Au făcut tabula rasă peste a­­ceasta. Deci inainte ca să asistăm la pro­ces, asistăm la o discuție de articole, la interpretări de sens al legilor. In cazul acesta sunt unii cari mai stau la vorbă, cei­ alți cimpii. Printre cei din­tăi găsim mulți profesori de universitate. Nu-i de mirare insă ca să nu aștept­ăm mîine la alte sigili.... și doară mai avem trei zile pănă la proces. Poate că in mo­mentul, d­ad d-voastră, cititorii regulați ai Evenimentului, terminați acest articol seu mă găsesc prezent la proces. Paris Th. Cornel. De la „Arhhiva“ Soarta constituției de la 1822. — Bo­eri mari și novatori.­­­ Adresa la Sultan. — Mihalach­e Sturza su­pus rus! — Revolta noilor boeri. Amestecul Por­­ței. — Egalitatea la dări. - Oștirea pămân­teană. — Plângerea la Poartă. — Schimbarea la față înlăturarea constituției — Tri­umful reacțiunei. Reforma Ca­lendarului. — Cele 2 dificultăți. Propunerea episcopului Melchisedec. Proiectul părintelui Tandini.­­ Atitudinea „Arhivei“. Ședința de la 23 Decembrie a Societă­­ții Științifice literare s’a deschis sub pre­­ședenția d-lui A. D. Xenopol, prezenți fiind următorii domni: Gr. Buțureanu, A. C. Cuza, Gh Ghibănescu, Mehedinți, Chris­­tea, Misir, Hulubeiu, dr. Conga,­ inginer I. Barberis și Alex. Valeria Constituția de la 1822 Dl. A. D. Xenopol continuă cetirea im­portantului studiu asupra primului pro­iect de constituție al Moldovei, vorbind de Soarta constituției de la 1822. Dl. Xenopol arată bazat pe acte, că Sandu Sturza ridicat fiind la domnie de novatori, amînase aprobarea constituției pentru a nu supără pe emigrați. La adresa trimisă de domn e emigraților FORȚA „ EVENIMENTULUI.4­1.) GOANA SUPA MILIOANE­I. O veste neașteptată. Masa iera pa sfârșite. D. Daimon rupse tăcerea și intrebă : — Ce ai scumpa mea Jeanne ? Pari atît de tristă și îngrijită. Nu cum­va ai o supărare pe care nu vrei să mi-o spui ? Și spunănd aceste cuvinte, d. Dal­mond se uita la fica sa, care ședea in fața lui la masă. In ochi­i i se citea o neliniște adîncă. Domnul Dalmont avusese mai de mult o drogherie insemnată in strada Lombar­des și de tănăr incă se retrăsese de la afaceri cu o avere bunicică, avere pe care o căștigase in chipul cel mai cinstit. De cănd cu moartea nevestei lui, își revărsă toată dragostea asupra Jeannei, b unica sa fica, pe care o alinta peste măsură de mult. De dragul iei rămăsese iei la Paris după ce’și predase comerciul, locuind in centrul capitalei, strada Seize intr’un aparta­ment mic dar plăcut ale cărui ferestre dădeau pe bulevard, își inchipuie in3a fie­care cătă voință și cătă energie trebuie unui negustor din strada Lombardes, pen­tru a se muta intr’un cartier cum se str. Seize. Asta insamnă o schimbare desăvâr­șită in obiceiuri, o viață cu totul deose­bită. Dacă ai strămuta pe un Arab la polul Nord sau pe un Auvergnat la regina Angliei, încurcătura n’ar fi mai mare. La epoca cănd incepe povestirea noastră, Jeanne avea vrăsta de două­zeci de ani. Desăvârșită in toate privințele, frumoasă și ca fizic și ca moral, merita fără doar si poate iubirea ce avea pentru iea tatăl­iei și nu abuza nici odată cu toate că dragostea aceasta sera poate prea exclusivă. Iubea pe tatăl său, căt o iubea și iei pe dînsa. N’avea nici o taină pentru dîn­­sul și trăia fericită avînd incredere in viitor și simțindu-se foarte bine la adă­postul acestei ocrotiri părintești. "De acea răspunse cu glas foarte bland la întrebarea tatălui iei. — Știi bine iată că n’ascund nimic de tine. Dacă ași fi avut vre-o supărare ți-ași im­părtășit-o indată. Apoi adaogă amintindu-se : — Grad că nu te îndoiești­­ de aceasta, fiind­că dacă ai face-o m-ași supăra tare. — Cu toate aceste,ochii mei nu mă in­șeală. De căte­va zile nu mai iești așa de veselă ca de obiceiu. Nu spune*ba. *Vad ieu bine, că doar n’am perdea peste ochi. Schimbarea această mă neliniștește cu atît mai mult, cu căt vremea frumoasă, soarele și căldura nu prea inspiră de obiceiu tristeța. Trebuie sa ai tu ce­va ?.. Haide, haide domnișoară, spune iute adevărul, că de unde nu ! Jean avu un moment de sfială, pe urmă văzînd zimbetul tatălui ei, se hotări. — Ei bine tată! respunse iea zimbind de asemenea, fiind­că tu le vezi pe toate și faci pe judecătorul de instrucție îți mărturisesc că intr’adevăr de căte­va zile simt un fel de urât, un fel de mâhnire nehotărâtă și pricina­ie tocmai sosirea primă­verei. — Cum așa ? Primă­vara te face să fii tristă ? intrebă d. Daimon pe care’l neli­niștea gîndul că fiica sa nu se simte bine. — Da, vederea naturei in floare, a ver­­deței a florilor care incep a răsări, a pă­sărilor pe care le aud căutănd cănd mă duc să mă plimbiu la Tuilheries sau li Bois de Boulogne, toate aceste îmi inspi­ră nu dar de-a mă duce in călătorie, si țară departe de zgomotul mulțimei. Trebuie să fie așa de bine să trăieșt liberă pe câmp, să umbli in soare să te uiți in zarea depărtată. — Dacă ie numai atâta, respinse D Dalmon, a cărui față se lumină, de c< n’ai spus’o mai inainte fetiț’o! Vrei să ti duci la țară ?... Nimic mai ușor. Parei ce mă reține la Paris, dacă vrei putea pleca d­ear­mine, ori in altă zi, dacă vrei Știi bine că ieu vreu să-ți fac bucuria și fericirea ta, ia și a mea. — Oh, dragă față, respinse Joanne miș­cată și imbrățișân­du’l, ce bun­iești! și ca de mult te iubesc. D. Dahuon se lăsă a fi îmbrățișat cu o plăcere vădită. Apoi sărutănd și i *iei fata reluă : (va urma)

Next