Evenimentul, aprilie-iunie 1899 (Anul 7, nr. 1785-1853)

1899-06-10 / nr. 1838

«mr­ a­:­­­ANUL al Vll-lea No. 1838 ABONAMENTE: Inainte pe un an . „ „ 6 luni . „ „ 3 luni : In strainitate un an Loi 21 V 12 REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUSNEANU NO. M­A UN NUMĂR 10 BANI '*?■, î­ S £ 3*SW8'^ ■''•• • „ si „ 36 Un număr 10 bani EVENIMENTUL Iași ZIAR COTIDIAN JOI 10 IUNIE 1899 ■■agKWB»»»PIW!MI6y«WW»W>B«»»MtwWWW^<W»^ L ..... A nunel­uri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4 N­ •• m­­ .. » AV î? >i In număr vechi 30 bani Manuscrisurile vechi nu ce map o iese ADMINISTAȚIA /r­ m­. LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN­D LA CATUL I-iu 9 50 25 > ■ ■. t» tr-ixswvwm ■ «EttBBgmeaBEawysaawsawgwgaraB«^^ ( jLll Willi FM. tllUBlit Colegiul I de Comună, Ghulărău A. Alexandru Kogălniceanu Grigorie Vuliami Alex. Dr. Ștefănescu Neculai Vasiliu Ioan Preot Petrescu Constantin Jippa Alex. Maior Costăchescu Gh. căpitan Cristofor S. Gh. Avocat Filipescu Teodosie dr. COLEGIUL II Mavrodin Ioan căpitan Brandia B. Alex. Mihail Gh. Avocat Cristescu & Dim­itrie Grigoriu V. Gheorghe Prassa Constantin Maximovici Teodor Zarifopol loan Daraban Gh­eorghe_______ AGVOL^III IM­­LI NL­IT IX,* La Slatina. Cirul scriu aceste rînduri, sunt încă sub impresiunea telegra­melor publicate de „ Evenimen­tul 1* și în așteptarea unor amă­nunte mai precise. Sunt gro­zave cele petre­cte, a fost ori­bil măcelul și jalea ne cuprinde găndindu-ne numai la scenele din Slatina. Până una alta se grave că vina­i tot a vechei școle detestabile a fi­nei politiceni fără scrupule care consistă în a scoate din fire pe blîndul sătean și a-l trimite la moarte fără nici o mustrare de consclință, pe cirul ei, politici­­anii, stau pitulați la umbră, de­parte de ori­ce respundere. Ja tot vre­unul din mizera­bilii cari au provocat pronun­­ciam­entul militar, care a ex­ploatat chestia națională și care de astă dată au înarmat pe să­tean și V au trimis să-și facă singur o dreptate închipuită, cu toate că știea dinainte că a­­ceastă încercare țeranul o va plăti cu vi­ața. Cel puțin să se fi găsit unul care să se fi jms în frunte, dar nu — în frunte pune pieptul deschis al țeranu­­lui, și el ascuns în vizuine benchetnește cu atît mai sgom­o­­tos, cu cât slug­ele curge mai în șiroaie. Cine-i vinovatul ? De la guven cerem o anchetă dreaptă și imparțială. Poate ne înșelăm în premisa noastră de azi, poate sunt alte cauze și alți vinovați. O anchetă imparțială se im­pune pentru ca țara să cunoas­că adevărul și culpabilii, ori­unde ,sar găsi, se-și primească p­edeapsa ce se cuvine faptei lor infame. Singele vărsat cere resba­­nare. Totuși noi, ne-am putut procura a­­cest articol, pe care il dăm publicităței. Cetitorii vor vedea că nu cuprinde de­cit o dreaptă plângere și nu merită de loc severitatea politicianilor din Cer­năuți. Iată cum glăsuește acest articol Nu a trecut bine un an și jumătate de cînd baronul Bourguignon a pășit pentru prima dată pe pămîntul Buco­vinei și s’a instalat in postul de gu­­vernor al acestei țări. Poporul nostru l-a primit cu simpatie, căci de venirea lui se legau pentru noi cele mai le­gitime așteptări, că a sosit o eră nouă, că volniciile comise față de drepturile noastre vor a­sistate, că persecutarea neîncetată a neamului nostru se va cur­ma. Am așteptat, că odată cu dr. Bour­guignon va intra in palatul guvernului bună­voință față de noi, respect de biserica noastră și respect de institu­țiunile autonome ale țerii, am aștep­tat, ca domnia legii să fie susținută fără ocoluri și fără știrbire, pentru că abuzurile de lege produc nesiguranță, desordine și nemulțum­­ire. Crezusem, că dr. Bourguignon vine să schimbe acele raporturi nesuferite. Am dat atunci uitărei conflictele vechi intre poporul nostru și guvernul țerei, căci vie ne-a fost dorința de a crea alte raporturi, armonice și pline de amicie. Din cale afară sanguinice ne-a fost așteptările și ne-am înșelat deplin. Grabnic se iviră notele discordante. Astăzi intre poporul român și dr Bour­guignon e atît de profund abisul, ni­cit puncte de apropiere nu mai există. Sub nici un guvernor poporul nos­tru nu a primit atîtea lovituri, in in­tervale atît de scurte și in un mod poli­ticeste atît de brusc, ca sub domnia lipsită de inteligență a lor­ lui Bour­guignon în zădar sunt toate declamațiunile de amicie venite de la el. In vieața politică numai faptele vorbesc, și pă­nă astăzi nici o faptă nu există, care ar dovedi bunăvoință față de noi, in schimb numai fapte, cam­ greu ne a­­menință și sunt pline de ostilit­te. As­tăzi un glas de indignare resuntă prin toate părțile Bucovinei locuite de Ro­­mîni. Astăzi dr. Bourguignon este pri­vit de omul nefast, care a venit, ca să ne desființeze ca națiune romană. Preludiile activității sale au fost pu­țin iicîntătoare. Spr el inspectorul țerii Turnlitz a mai putut încerca ne­stingherit, prin tot felul de uneltiri, ca să zădărnicească înființarea claselor paralele române la gimnasiul din Cer­năuți, de­și ele erau decretate de gu­vernul central, încercările lui Tumlitz au rămas zădarnice Ele insă au pro­dus sânge rău la noi, căci observăm, că legitimele noastre aspirațiuni pe te­renul școlar află aici in țeară in cer­curile normative numai urechi surde și inimi dușmane, nici un scut, nici o promovare. Dar sosiră alegerile. Un intreg sis­tem de terorisare s’a deslănțuit asupra poporului nostru. Baronul Bourguig­non personal a luat asupra sa un rol ingrat, plin de duplicitate și nesince­­ritate, pentru ca să compromită și să seducă partidul român, pentru ca să-i slăbească forțele și energia prin de­­sorganizarea artificială a rândurilor lui. Intrigile in parte au și succes. Astăzi întreaga națiune se vede la lumina zi­lei și le condamnă. Fapitul uneltiri­lor guvernului și duplicității baronului Bourguignon este, că nouă ni s’a ră­pit un mandat in dieta țării. Aceasta insamnă o slăbire reală a forțelor noastre politice. Pentru ea este res­ponsabil dr Bourguignon personal cu atît mai mult, cu cit guvernul central ne garantase status quo. Faptul acesta vorbește cu destule guri, pentru ca sa dovedească deplina neprietenie față de poporul român. In dietă baronul Bourguignon a a­­fiat toate partidele contra noastră cu scopul lămurit,­­de a ne reduce in co­mitetul țării la o minoritate etern ne­băgată in seamă. Planul nu a succes, noi am invins, dar­ proba de ostilita­te este clară. Actual asupra comitetului țării bar, Bourguignon osercită ne mai pomenită presiune, și darsre oameni slabi îi stau in față. Prin uneltirile­­ lui a suc­ces, ca Comitetul țării să trimită in consiliul școlar al țării representanți un Român și un German, in loc de doi Romîni ca pănă acum. in acest cas trasa de .,ausgleichende Gerechtigkeit“ de loc nu se potrivește, căci și așa consiliul școlar al țării geme de re­­presentanți germani, deși Germanii constitue abea a patra parte din po­­pulațiunea Bucovinei, deși aici dis­­proporțiunea reclamă imperios, ca nu­mărul Rominilor să fie sporit pănă la proporțiunea amăsurată cu numărul populațiunii lor. Autonomia țării, prin uneltirile ba­ronului Bourguignon, astă­zi este a­­proape o mrasă goală. Ba, ce este mai mult, se tinde intr’acolo, de a prefa­ce oficiul comitetului țării intr’o sim­plă espasitură a guvernului prin bug­­sarea teroristică de amploiați aser­viți lui. Aceasta eară sub un pretext meri­­t orice deplin fals. Suntem in ajunul numirei de un comisar al țârii și a unui adjunct. După informațiunile, ce le avem, se face cea mai mare pre­siune asupra mareșalului și a comite­tului țării, ca la postul prim și cel mai însemnat să fie numit un amplo­iat, tineret de la guvernul local. Rutean tînăr, care nu cunoaște limba română deși sunt și alți competenți, dintre care unul cunoaște deplin toate trei limbi ale țării, are opt ani de serviciu politic și cvalificații escelente. Acest competent insă nu este rutean tînăr și nu este amploiat, care ar fi primit creșterea la guvernul local. Nu numai atîta, ce este mai sfânt lipit de inima Romanului, biserica sa, este astă­zi prada celei mai rușinoase umiliri. Faptele comise fără ori­ce je­nă, cari au șters și ultima umbră a autonomiei bisericești, ne trăesc prea viu și prea dureros in memoria, decit să le mai onorăm. Ele desbracă bi­serica noastră de toată sfințenia ei. Diecesa este o turmă fără păstor, căci păstorul trăește in un exil ales de ne­­voe, prinzînd frică de turma proprie, pe care nu a avut bărbăția de a o apăra. Baronul Bourguignon și cu uneltele sale sunt acei, cari au deslănțuit ur­gia venită asupra bisericei noastre. Imomelile și terorisările lui au pro­dus acel resultat funest, care astă­zi umple ori­ ce inimă, ce se ține de bi­serica noastră­, de profundă jale și nețărmurită indignare, ze furate de la soare. Noaptea, fire de aur destrămate ,din pînza lunei, *«' la lumina leneșă și ademenitoare a lămpei, prin abat-jour, o aureolă de lumină vie cercuește un cap de zînă din poveste, pus pe niște umeri sculp­tați in „marmură caldă“. Ochii ei albaștri, mari și insondabili iți dau senzația ciudată care o simți cînd stai pe malul mărei și vrai par­că să oprești cu privirea la cursul va­lurilor rostogolitoare ; ei iți i­păin­­jenesc vedetele, iți amețesc crierul... și ești, aproape să ți perzi Norocul insă mi-a hărăzit un echilibrul­ antidot contra puterei lor hipnotice, de care mă servesc numai in taină de teama răilor și blăstamul ei , o fărâmătură de oțel svrăjit din vârful unei săgeți de copil. Făptura ei delicată, care iți reamin­­tește tablourile lui Mignard, are ce­va din gingășia și inocența unui fluture alb de primă­vară. E recunoscută ca singurul talent Vasluian cu o concepție superioară in arta dansului: o Sylphidă. Cînd o înăbușă atmosfera... morală de la târg, fuge, fuge la țară. Cetește mult și preferă pe natura­­liști. Alt semn particular : Rîde... ușor. ____ Floilam REPOUTAGIU ~~ isnim­ Iii­sli. Epi Un neamtz norocos Intimplările de senzație se precipită. După afacerea cu ucigașul cîrciumari­lor, iată o nouă afacere care atrage a­­tențiunea publicului : D. Avram S..., un neamtz de vre-o s'cpte­zeci de ani, avusese norocul un a"e"mult, să câștige la o loterie germa­nă o sumă de vre-o doua­ sute mii de lei. Frumușica­­ sumă, pe care neamțul animat de cele mai nobile sentimente, se pregăte­a s'o lese toată prin testa­ment devotate sale soții. In acest scop se și consultase cu niște avocați. De­o­cam­dată, ca să își fructifice capitalul, bătrînul neamtz făcea opera­țiuni de împrumut pe hipotecă. Cursa Dumitru Lăzărescu, din strada Be­­lizariu No. 28, supraveghetor la lucră­rile noi pe linia Alexandria Turnu-Mă­gurele, își puse in gând să jumulească pe neamțz. Se prezentă la el să i cea­ră cu împrumut o sumă de 5 mii de lei, pentru care constituia hipotecă a­­supra unor căscioare ale sale. Cu cei cinci mii de lei, Lăzărescu spunea că vrea să deschidă o tutungerie in noul local al poștelor. Neamțul se interesă de valoarea ca­­selor lui Lăzăreanu, și aflând că a­ a­ceste case nu valorează mai mult de 3 mii de lei refuză să împrumute para­le pe dînsa. Văzînd că nu poate să-l păcălească cu hipotecă, Lăzărescu întinse bătrînu­­lui o cursă infamă . Il cheamă acasă la el, și făcu, așa ca bătrînul, când o veni să nu-l gă­sească acasă pe dînsul, ci pe nevasta sa Lina, care fusese invațată cum să procedeze... Bătrînul fusese chemat chiar de fe­meie, prin doua cărți de zisită. Veni la trei după prânz la domiciliul lui Lăzărescu, dar o cumnată a acestuia îi spuse ca să revie pe seară, căci nu e nimeni acasă: încrezător, neamțul se­ întoarse pe la opt și fu primit de Lina Lăzărescu, care-l pofti să șadă pînă s-o întoarce bărbatul ei. Femeea începu apoi să-și desfășoare toate farmecele pe cari nu le avea­­ cu scopul de a inflama pe septuaage­­nand neamțz. Să lăsăm voalul discrețiunei asupra acestei scene, șî să-l ridicăm după o scurtă trecere de timp... Punga sau viața? Lăzărescu, care dintr’o odae de ală­turea urmărea cu mult interes mersul lucrurilor, făcu de­odată irup­iunea in cameră, turburînd.. idila ce se comi­tea in detrimentul onoarei sale. Femeea dădu un țipăt ascuțit :­­ Dumnezeule, ne-a p­rins! Și jucă comedia leșenului, pe cînd bărbatul ei își lua un rol mult mai sinistru : înarmat cu un revolver și cu un fioros cuțit de bucătărie. Lăzărescu, cu aerul unui om cuprins de o furie ne­bună, se repezi asupra bătînuului în­mărmurit și 'i strigă : — Mizerabile, ’mi-ai necinstit casa ! Te omor ca pe un pui de vrabie ! Bătrînul incepu să tremure ca tar­ga. Căzu in genunchi îngă fereastra din str., și ceru grație zicînd că e ne­vinovat, pe cînd Lăzărescu îndrepta spre pleșuvul său cap un revolver, gata să tragă. Să spunem de pe acum că revolve­rul nu era încărcat... — Nu, nu aci, tîlharul ei ! Treci de la fereastră, să te omor, fără să știe nimeni ! Și-l tîrî in partea opusă a odăei. De­odată se rezgîndi. — Dacă vrei să nu te omor, trimite acasă la tine să -ți aducă portofoliul ăla mare unde ți ții averea. Mai bine omoară-mă... In cele din urmă, bătrînul consimți să iscălească trei poliți, una in valoare de zece mii lei, alta de trei mii și o a treia de șeapte mii, toate cu emisiunea lui și cu data scadenței mîine Polițile fură cumpărate chiar cu ba­nii pe cari Lăzărescu ii luă din por­tofelul bătrînului. După ce-­i mai luă ceasul de aur și niște inele, Lăzărescu dă drumul bă­­trinului, amenințîndu-­l că-­l omoară dacă va crocni. La poliție.— Alții crimi. Dar bătrînul, cum scăpă, dădu fu­ga drept la poliție, unde aproape mort de emoțiune povesti totul. Soții Lăzărescu fură aduși imediat la poliție, și luați de scurt mărturisiră faptele. Lăzărescu inapoie polițele. O scenă nostimă s’a petrecut in ca­binetul directorului cînd femeea a afir­mat cu săvîrșise adulterul, pe cînd bă­trînul protesta cu vehemență de ino­cența lui, declarînd că lucrul­u i ar fi fost imposibil chiar dacă ar fi avut cea mai m­are buna-voință din lume să co­mită o infidelitate, și invocînd mărtu­ria propriei sale soții... La poliție s’a constatat că Lăzărescu a mai încercat o dată un șantagiu de felul acesta in martie, cu un tîmplar anume Nicolae Brebenel, din strada Serbăriei No. 7 Brebenel a fost estorcat de suma de 200 lei, dar a renunțat să mai urmă­rească pe culpabili. Lăzărescu are aspectul unui perfect bandit. Soția lui este o pocitanie. Ambii sînt ca de vre-o 25 de ani. <­oresp. tînără fată, și voia să se inspare, cînd superiorii săi aflară că el fusese însurat, nu se dispăru­se si soția lui trăia. Și atunci incepu a-i face observa­ții și a-l amenința. Dar el nu luăm acestea in samă și porni la biserică pentru a se cu­nuna. In mijlocul ceremoniei insă, el fu arestat din ordinul autorități­­­lor militare. După arestarea sa, Margaretn ceru voia de a se duce acasă pentru a-si schimba hainele. I se permise și atunci el intrînd in odaia sa își spură creerii cu un glonte de revolver. O drama de Amor Un lucrător numit Gustave Seig­­nat, de 20 ani, iubea nebun o tînără fată din quartierul seu, d-ra Fer­nando Marotte. Avînd un caracter gelos, el îi făcea scene de gelozie foarte adesea ori. Mai zilele trecute, pe cînd îi reproșa pentru că ascultă declarațiile de amor ale camarazilor săi de atelier, ea îi respinse la rîn­­dul seu și se născu o violentă dis­cuție. Ca argument convingător in acea­stă infocată imputare, Seignot isbi amicei sale iubite, mai multe lovi­turi de cuțit, apoi crezind că a u­­cis-o, el își trase un glonte in piept, și se lovi foarte rău. Ambii fură transportați la spital, se crede că Seignot nu­ va trai de­cît cîte­va zile. Acces de friguri Inti un acces da friguri doamna P.... in etate de 33 ani, s’a aruncat pe fereastra odăei sale situată la al 4-lea etaj. Strada Frevise No. 14. El si-a rupt piciorul sting șî se crede ca și-a făcut mai multe sesiuni in­terne. Ea a fost internată la spitalul Lanboisiere. _____________­ SEAR. Era Bourguignon ! Pentru romînii din Bucovina a în­ceput o trista eră. Persecuțiile conti­nuă, și după cum am arătat eri, „Pa­tria“ este mereu confiscată. Ultimul număr din Patria, cuprin­­zind un articol, intitulat Era Bour­guignon, a fost confiscat încă de sub Pascurile tipografiei. S­IL­U II T­L D soarei A. T. Vaslui Părul blond, cam roșcovan.. dar nu-i de-ajuns l­a un păr sui generis, căruia nu-i poți defini culoarea. Va­riază par­că după mersul soarelui pe cer, după crugul lunei și stelelor din văzduh ; iți apare de sute de ori in mii de nuanțe insezizabile, impercep­tibile. Se poate observa insă, tot­de­­una, particularitatea unei fosforescen­țe magice, care predomină in ori­ce condițiuni . Ziua, un mînunchi strălucitor de la­ Dramele zilei. Mire sinucis Juni Rele anunți sinuciderea sub­ofițerului de artilerie Margaret pe­trecuta in următoarele imprejurări. Acest sub­ofițer era logodit cu o Un vînt de primăvară blind Alintă frunzele ușor. Retras de lume ginditor Mâ ’ncerc durerile s’ascund. Și­ un dor rezleț, un dor nebun Mă mină ’n fugă spre trecut Și ’mi pare rău că n’am știut Durerilor frîu să le pun. * La ce mi-i bun ca să mă pling? Sdrobit mii sufletul destul De suferinți azi sunt sătul Acum nn cât de cit să sting Din pieptu-mi focul ce-a rămas. Și ’n voia soarte­i să mă las. N. Nicolescu. Ecouri și Noutăți Calendarul : 8 I­unie Răsăritul soarelui • 4.17 Apus : 7.4ă Timpul : probabil variabil Luați seamă Citim in Semaphore de Brăila, cu data de 23 Maiu : „In vederea acestor imprejurări tri­ste, s’a format aci un grup de mai mulți speculanți locali, cu scop de a cumpără grănele disponibile cu pre­țuri actuale, spre a le specula pănă la recolta nouă, și a revinde mai tîr­­ziu morarilor locali sau din interior cu prețuri mult mai ridicate. Pănă in moment, s’a făcut deja cumpărări mai însemnate in contul acestui grup. Tra­tativele continuă cu mare activitate dar și dificultăți de­oare­ce și pose-TSSErA­ 1-XT. n K»OtelF­WSE­R.­2 .FOIȚA EVENIMENTULUI 4 CRIMELE 30 ASCUNSE xv. Afacerea din Strada Cardinet Insă, a doua zi 12, gazeta tribuna­lelor era mult mai­ explicată. Sub a­­cest titlu (un titlu deja), Afacerea din strada Cardinet, la Calignolles,­­ în­doit omor, ziarul judiciar adauga la aceste indicări amănunte desvoltate și precise. — Numele principalei victime mai Intăia, intreg, in locul unei simple ini­țiale, apoi viața singuratică și tristă a doamnei Dalister, de trei ani încoace de cînd fiul ei se instalase departe de rea.­­ Lipsa momentană a lui Laurent această știre fatală surprinzîndu-l in mijlocul unei petreceri, înmărmurirea lui, desperarea pe care a manifestat-o ajungînd pe teatrul crimei, în sfîrșit mo­bilul crimei : acești zece mii de franci furați, chipul probabil al execuției, ast­fel cum Moule îl concepea și-l expli­case comisarului, indiciile descoperite și grație cărora vinovatul nu putea să nu­­ fie descoperit. Urma acest post-scriptum era trei. Aflăm că ucigașul a fost arestat. Do­vezile sunt sdrobitoare , victima care a supravețuit și ar fi revenit in fire și -ar fi recunoscut. Pentru astă­zi ne mulțumim să înregistrăm noutatea : în­semnătatea excepțională a acestei a­­faceri ne interzice ori­ce reflecție. Această rezervă, sub care era cu neputință de a bănui grava învinovă­țire a cărei obiect era Laurent, lăsă curs liber simpatiei pe care penoro­­cirea lui trebuia s’o provoace in mod firesc. De aceia in ziua de 12, mai multe dovezi de această simpatie fură arătate și printre altele aceia a d-lui Suchapt. Ne amintim de acest bogat specula­tor in terenuri, a căror invitații Lau­rent la interogatorul seu le arătase ca pricină determinată sau cel puțin cu prilejul întăielor sale rătăciri. Dl Suchart locuia in strada Fau­­bourg-Poissoniere, jumatatea unei case case mari, pe care o cumpărase in 1848 cu a treia parte din valoarea ei, și care in definitiv nu-l costase nimic, mulțumită meșteșugurilor iscusite prin care isbutise să ruineze pe vechiul proprietar. Această casă cuprindea două apartamente paralele, din care, intăiul in stradă era menit pentru lo­­cuinți burgheze, al doilea între curtea și grădina, era ocupat in întregime de dl Suchapt care și lăsase ca depen­denți, două construcții mai mici de fie­care parte a ogrăzei. In una din aceste zidiri la stînga își instalase biu­­rourile și cabinetul. Biurourile consistau într’o odaie mare unde doi contabili și un expeditor stăteau înaintea meselor, în tovărășia unui băiat însărcinat a face drumurile. Acela dintre funcționari, care părea că poruncește celorlalți era un om de șase­ zeci de ani, cu aerul serios și preocupat, care primea ordinile d-lui Suchapt inclinîndu-se și le săvirșea cu o scrupuloasă exactitate amestecată cu mîndrie. Raquin nu vorbea de stăpînul lui de­cit un fel de admirație : pentru dînsul Suchapt întrupa geniul specu­­lațiunei și a afacerilor. Iera fericit de izbîntele sale, ca și cum el s’ar fi fo­losit de ele, și foarte mîndru de a fi instrumentul acestora, zicea operațiile noastre și această glorie ii ajungea. Entusiasm naiv amestecat cu amor propriu, care s’ar fi împrăștiat repede dacă norocul ar fi încetat să surădă lui Suchapt, dar pănă acum îi era de o credință strașnică. Dacă cine­va cerca să vorbească d­­lui Suchapt, Roquin nu se mulțumea numai să arate ușa cabinetului, se ri­dica, se ducea in­spre ușă, bătea de două ori foarte discret, asculta un mo­ment, apoi se Întorcea către vizitator, zicînd cu un aer misterios : Cred că poți întră. Vizitatorul se folosea de permisiune, și in acest cabinet mobilat cu mai mult lux de­cît gust, era surprins de a găsi geniul speculației și al aface­rilor in trăsăturile unui om gras de vre-o cinci-zeci de ani, scurt, pînticos, cu figura comună, buzele senzuale, o­­chii mici limpezi și vioi, foarte ușori la mișcări cu toate că era gros. Dl Suchapt ședea pe fotoliu cu picioarele incrucișate și cu un zimbet banal te invita să iai loc și să te explici. Dacă noul venit era un prietin . Ia privește ! tu ești dragul meu ? spunea Suchapt rîdicîndu-se și întinzîndu-i mîna : ce vînt te aduce ! Da întră­­ o să fumăm o țigară. Și-l ducea in fun­dul cabinetului, îl punea pe un divan mare unde se așeza și el, își aprindea o țigară și între două fumuri întreba: Ce mai nou, azi dimineață ! Vorbeau de toate : de actrița la modă, și de ultimul speculator executat de ban­­chetul de ori și de cursele de mîine, și adesea ori între un mahalagism fără gust și o glumă indoioasă, se punea la cale, într-o clipă o afacere de un milion. Va urma).

Next