Evenimentul, octombrie-decembrie 1901 - ianuarie 1902 (Anul 9, nr. 204-303)
1901-12-08 / nr. 260
jftEDACȚIA și Administrația IAȘI STRADA LAPUȘNEANU. 44. Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani. 10 bani—Seriali. Anii IX, No. 260. SÎMBATA 8 DECEMBRIE 1901 EVENIMENTUL ZLo x conservator Abonamentul Pe un an 24 lei; pe 6 iuni 12 lei pe 3 luni 6 lei. In străinătate pe un an 36 lei — ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rândul. Asirpilatul d. Pai Domnul Panu e omul surprizelor,—aceasta e incontestabil. Dar surpriza cea mai, surprinzătoare a fost constituită de ultimul său discurs în care a ridicat în -naltul cerului pe „finanțul" d. Palladi. Multe palmodii am fos nevoiți să vedem; mărturisim însă, că nici una nu e asemenea acelora, ce ne-a oferit domnul Panu numai în ultimii doi ani. Mimetismul d-lui Panu extraordinar. Judecați singuri. In 1899, liberalii cad sub acuzarea de tradare. Păreau zdrobiți, iar steaua noastră se ridica tot mai strălucitoare Atunci domnul Panu, într’un discurs vehement, fulgeră pe liberali. D-sa avu, însă, prevederea să nu-și trimiată vorbirea la Monitorul Oficial, așa că pe locul, ce ar fi trebui să-l ocupe, se află scris cu litere grase : aici trebue intercalat discursul domnului G. Panu, —după cum la Veneția se citește faimoasa inscripție pe locul menit potretului’dogelui Falliero. — Dar acei, cari l’au auzit, acest discurs escamotat, îl țin încă minte. In vorbirile posterioare ale d-lui Panu chiar el își găsește ecou. D. Panu, intrebuințînd, pe rînd pe rînd, arma ridicolului, măestrită de Anton Bacalbașa, sau pe acea a logicei, răutăcioase, fu zdrobitor pentru cei învinși. Peste cîteva luni,—în Noembre acelaș an, în discuția la Mesaj,—d-sa execută pe d. Carp. Domnul Carp conservator ? Dar de patru ani, de cînd domnul Panu se află în partidul conservator, nu l’a văzut odată. D. Carp, om providențial sau indispensabil ? Ce ironie ! D. Carp," urmașul lui Lascar Catargiu ? Ce neobrăzare ! Capacitatea d-lui Carp ? Legendă ! Dispariția agiului, idee cunoscută de liberali chiar, iar procedarea luată pe de-a intregul din Italia. Inamovibilitatea ? O banalitate, prevăzută și în Constituție. Legea minelor ? Idee veche din timpul Romanilor, prevăzută și în regulamentul organic și în Constituție, ba și într’un proect de lege al ministrului liberal Dabija. Program ? Dar programe s’au făcut in timpul domniei lui Ioan Brătianu, cînd impedecarea de a produce ori ce activitate intelectuală a guvernanților făcea pe cugetătorii din afară să-și concretizeze gîndirea. De cînd a căzut Brătianu, unde este noul program al junimiștilor? Combaterea programului guvernului Cantacuzino, cu irigațiile, cadastrul și enunțarea noilor impozite combătute de domnul Carp ? — Domnul Panu nu stă un moment la îndoială: o califică de prostie iar întru cît privește pretenția domnului P. P. Carp de a fi adevăratul conservator, d. Panu îi amintește că a intrat in partidul conservator la 1874 cu Manolache Costache și tot nu s’a asimilat, pe cînd d-sa a intrat in partidul conservator numai de 4 ani și este și va rămînea perfect asimilat. Inutil, socot, a mai arăta ropotele de aplauze, cari au încadrat vorbele oratorului. Nu trecu mult, însă și d-sa începe să-și schimbe cîntecul. In Octombre 1900 atacă pe unul din idolii atîta tămîiați in discursul precedent, pe domnul Take Ionescu. In Noembrie, acelaș an, atacă cu aceeași putere pe celalt idol, pe domnul N. Filipescu,—în acelaș timp, lăuda pe domnu Carp. In sfîrșit, sosi ziua de 12 Februar, zi hotărîtă de d-nii P. P. Carp și Sturdza pentru a violenta parlamentul sau a aduce la putere pe liberali. Ca să desăvîrșească seria palmodhilor d. Panu ține un vehement discurs,—toate discursurile sale sunt vehemente,—în care combate toate grupările conservatoare, se declară dezasimilat, inventează o nouă terminologie politicogeografică și proclamă că grație metampsihozei, sufletul lui Robinson Crusoe e în d-sa. Nu credem că acest nou avatar trebue pus prea mult în lumină, deoarece e prea recent—el continuă încă. Ne obișnuise domnul Panu cu panteizmul; în bisericuțele, pe care succesiv domniasa le ridica spre a le dărîma, ne arătase o serie de latini Pănă azi avusese o continuitate, atît la dăinuire cît și la darmare. Ispita portofoliului ministerial a fost pricina acestui mimetism de-o virtuozitate incomparabilă. Imboldul era ministerul. Dar noul ispostas? Care e explicația turiferărei domnului Palladi, deodată, în gura domnului Panu, apărînd în proporțiile omului indispensabil și, chiar, a omului providențial? Care e mobilul ascuns, căci aparent nu e nici unul? Mister. Și, ca să încheem, se poate să se fi făcut d-lui Panu promisiuni, cari nu s’au îndeplinit. Dar istoria ipostasilor și apostaziilor sale au arătat că acei, cari nu s’au ținut de cuvînt, au avut dreptate. Nu pune nimeni în capul armatei un general, ce-și schimbă ideile pentru motive așa de puțin aparente și trece, cu așa ușurință, la dușman. D. Panu rămîne un simplu condottiere,—singura asimilare, pe care a putut-o cîștiga, că am cunoaște macar pe samsarul său din cafeneaua otelului Bristol, de-am știut pentru că ele au fost decise in ramani club de la Traian. Iată încă sub ce moravuri trăește partidul, care are cinismul să vorbească de asanarea moravurilor! Clubul hotărîse însă ca d. C. Grigoriu să fie înaintat prezident. S’a produs o ciocnire între tinerimea generoasă și majoritatea comntetului partidului. Deși aceasta a hotărît una, tinerimea generoasă, care este acum marea admiratoare și sprijinitoare a d-lui Stoicescu, a impus pe d. Corjescu, care cîndva printre pacatele de tinerețe, — pe cînd încă nu moștenise pe Iconu Costache,—ar fi comis și pe acela de a fi socialist. Tinerimea generoasă, se zice că, a mai făcut presiuni și cu înscrierea d-lui Nicu Corjescu fratele cel mai mic, în grupul junimist și a agitat spectrul trecerei întregei familii la acelaș grup, familie a căreia tradiții sunt dacă nu liberale, cel puțin fracționiste, adică absolut anti-juninnste. D-nii colectiviști nu lasă nici magistratura în afară de luptele cluburilor lor. --------------------------------------------*ooiooiasa* Numirile in magistratura ieșană Magistratura ieșană s’a înnoit cu o mădulare nouă și în felul cum „Evenimentul“ a anunțat acum 2 luni. D. Em. Cernătescu a fost numit consilier la curte, d. I. Corjescu, prezident secției de notariat, d. Gheorghe Chernbach, membru de ședință la secția comercială, iar d.J. Grigoriu, cel mai vechi membru de ședință, o podoabă a magistraturei noastre, cunoscut prin naivitatea lui de a fi numai magistrat și de a aplica legile contra tuturora și chiar contra lui însuși, pentru că redactează în fiecare an singur 5.600 de hotârîri, a rămas să fie înaintat la... primul loc vacant, dacă etc. etc. Necunoaștem în principiu că numirile făcute în persoana d-lor Cernătescu și Corjescu sunt bune și legale. Ambii sunt magistrați bine apreciați și de colegii lor și de barou. Ne vom ocupa însă de partea politică a acestor numiri. Dacă „Evenimentul“ a publicat aceste numiri acum 2 luni, este nu pentru că am fi profeți, sau am avea Intrarea în biuroul de advocatura al d-lui Stoicescu, sau pentru Camțtfcl Onitosch. Citim în SpiCACt : „Poți fi nebiruit, dacă nu cobori în nici o luptă, în care nu ’fi stă în putere a birui“. De la această stoică înțelepciune, pina la cinism, trecerea e foarte mică,—dacă nu cumva lipsește cu totul. Ne explicăm . Un ideal măreț ne stă înainte : pentru a isbuti la dînsul, toate puterile noastre trebuesc puse în joc. Truda aceasta va fi cu atît mai vrednică de respect, cu cît idealul va fi mai îndepărtat, mai nerealizabil, căci numai astfel s’ar pune ’n evidență abregarea noastră de-a ne bucura de un succes, spre realizarea căruia—deși o știam pentru moment cu neputință—am cheltuit toată energia firei noastre. Maxima citată ne 'ndeamnă oare la ceasta ? Socotim că, din potrivă, ea putea traduce : „Socotește fi bine reușita și numai cid vei fi sigur de ea, întră în luptă“. Poate fi oare o mai clară formulă, oare să aplaude succesul ? Iar pe de altă parte, nevoia de fiind inderentă naturilor,jelești și succes cinismul luîndu’și sarcina de-a ne prezenta natura aceasta goală de ori-ce himere, rezultă că sfatul de mai sus poate trece mai curînd drept un sarcasm cinic, decit drept un stoic îndemn spre renaștere. Iată deci că forma sub care stoicul Epictet ne prezintă unele din maximele sale, desvelește unui ochi mai ager cinismul stoicianismului său. Quod erat demonstrandum. Și ca să sfîrșim, subscrisul se 'ntreabă dacă nu cumva întreaga n'ar fi decit un paravan în filosofie stoică dosul căruia zîmbește cu ironie cinismul cel mai cras. Vom reveni. ----------*0-**0l*-0K--------------Salem a s'ar Doui oameni Ne e cu neputință să ne coborîm pînă la nivelul trivial al discursului rostit de d. Carp în ședința de la 29 Noembrie. Omul căruia i lipsește cumpătarea și urbanitatea elementară cum au lipsit d-lui Carp, pierde dreptul la onoarea de a i se discuta părerile. Lăsăm pe șeful junimiștilor admirației, ce inspiră cîtorva oameni,, pe cari îi disprețuia eri și disprețului tuturor celor, cari i au admirat odată. Doui oameni au fost mai ales, atacați în ședința în care junimismul și-a înmormînat trecutul: șeful nostru venerat, d. G. Gr. Cantacuzino și d. general Aianu, fruntașul, care reprezintă în Senat mîndru și demn, partidul conservator. Ori, aceste două personalități sunt, poate, tocmai singurele, cari au deja pagine scrise în sbuciumata noastră istorie contimporană. Calomnia și necuviința pot să încapă—dacă se poate— și mai departe decît pînă unde le-a împins șeful junimiștilor, invidia și necazul pot lovi și mai dîrj, furia se poate deslănțui mai tare , ura poate orbi și mai mult;— capitalul moral agonisit de aceste două caractere de bronz, însă rămîne covîrșitor. Nu cei cari nau putut fi vrednici colaboratori, vor putea cu vrednicie conduce pe cei pe cari n au știut să-i urmeze. D. G. Gr. Cantacuzino are două momente în viața sa, dintre cari unul singur ar fi suficient ca să-l prezinte ca pe omul cu mult deasupra nivelului comun, ca pe omul pe cărei impun virtutele sufletești iar nu îndrăzneala calculată. D. Cantacuzino, la 1864, a doua zi după lovitura de Stat de la 2 Main, a demisionat din funcțiunea de judecător la Curtea de Apel, și demisiunea sa, în care spunea autoritarului Prinț că nu mai poate sluji sub un Domnitor care și-a călcat jurămîntul, este un document istoric al cărui mare înțăles nu'l poate micșora vulgaritatea d-lui Carp; d. Cantacuzino,apoi, ca să-și servească partidul după ce își servise țara prin pilda celei mai eroice independențe de caracter, a trecut, în iulie 1901 preșidenția consiliului, săvîrșește prin aceasta, după chiar expresiunea detractorilor săi, ,,cel mai mare act de la Unire incoace Acestea sunt virtuți cărora încercarea neputincioasă a junimiștilor le dă tot mai multă strălucire. Generalul Manu e singurul ofițer din armata romînă, care pătruns adinc de datoriile militarului, a răspuns vitejește, nu, cu ocazia plebiscitului, deși avea relațiuni cu noul Domnitor. Generalul Manu este, iarăși, ofițerul care atunci cînd comandantul suprem al armatelor rusești, a crezut, in timpul războiului, că poate trece peste drepturile Prințului Carol, a avut energia patriotică să-i răspundă: „nu, un ofițer român nu primește ordine decît de la comandantul său român" Acestea sunt momente, pe cari le inscrie istoria cu litere neperitoare. Cine are in trecutul său astfel de pagine, nu se teme de bârfelele unui adversar, care nare nimic in trecut și face scuzs in prezent ca să-și pregătească viitorul. “Conservatorul. -----------*0003000>----------- - a procurator al d-lui colonel dr. Pălăuz d. avocat Al. A. Bădărău a declarat astăzi recurs în contra sentinței curtei, prin care declară curtea cu jurați competentă a judeca, pe un militar în activitate. Se telegrafiază prefecturei că săteanul I. Cojocariu, pe când venea din Răducăneni spre Iași a fost întimpinat de o banda de țigani care după ce l’a torturat, l’a jefuit de o însămnată sumă de bani. [Un mare număr de săteni din ^'com. Holboca, cătuna Orzeni s’au prins prefecturei înpotriva samavolniciilor perceptorului respectiv, care le face tot soiul de șicane. Dl. prefect a orînduit o anchetă. 11. S. Otsuka deocamdată plecat in Viena, in curînd d-sa se va reîntoarce în Romînia, unde va sta o lună pentru a face diverse studii. 1/ Gane din nou lichidator de succesiuni D. Costică Cerchez secretarul administrațiunei județene, se află serios bolnav. D. prefect N Gane i-a aranjat deja succesiunea, de mai bine de o lună, după cum urmează: D. Eugène Chefneux actualul revizor al plășilor Turia Copou, va fi numit secretar al județului; d. Odisei Bodescu comisarul disp. IV va fi numit revizor comunal în locul d-lui Chefneux. D. V. Popovici fost suprefect va fi numit comisar în locul d-lui Bodescu. 1/ N. Ionescu institutor din Iași , și actualmente revizor școlar la județul Fălciu, a fost transferat ca institutor și numit director al școalei primare Mihail Kogălniceanu, în locul d-lui Tincu. Pe cât timp va fi revizor d. Ionescu, va fi suplinit de d-na Guțu detașată de la școala din Tirgul Frumos. La școala din Torna Cozma, a fost transferată d-ra Chirita, în locul d-lui N. Ionescu. gitația pensionarilor din oraș*l șui nostru amenință să ia proporțiuni neașteptate. După cît suntem informați comitetul provizor al cercului, a lansat peste 500 de invitațiuni, pentru Întrunirea, care va avea loc Duminică în unul din saloanele oțelului Binder, întrunirea promite a avea un mare succes. Cu această ocasiune se vor pune bazele cercului pensionarilor ieșani. Untima oră DIN LOCALITATE — Ora 4 d. a.— cum aflecta" mai multe zile ** ^ca Ministerul de finanțe să bine-voiască a ne răspunde la cîteva întrebări, privitoare la comunicatul minciunos, dat in chestia moștenitorilor Avram Wexler din Botoșani. Atît presa din Capitală cît și Curierul de Botoșani s’au linii la rugămintea noastră, întrebări pentru ultima oară și cerem un răspuns categoric : 1) . Ce s’a făcut cu încheerile d-lui inspector Grigorescu, făcute acum șase luni. II) . Cine a constatat defraudurile constatate prin procesele verbale de la 24 Noembre anul curent? III) . Aceste două constatări sunt identice ? Dacă guvernul va continua să tacă, vom reveni cu amănunte. S. Otsuka, geolog și inginer -șef al uzinilor de oțel din Imperiul Japonez a trecut prin orașul nostru venind din Rusia prin punctul Ungheni. D. S. Otsuka a fost recomandat geologului nostru d.Grigore Ștefănescu, printr’o scrisoare de către d- T. Kehibe, directorul serviciului geologic japonez din Tokio. Suntem informați că simpaticul d. efor Gh. Sandulescu, va face în curînd mai multe schimbări printre primele spitalului sf. Spiridon, pentru a căpătui pe citeva „gingașe" protejate. După cit se vede d. efor Sandulescu și a eșit din rezervă, are de gînd să lucreze...pentru eforie, toți petroliștii din țară au fost convocați la o întrunire, care se va ținea Duminică 9 22 Decembrie in București, la Otel Continental, spre a discuta chestiuni privitoare la fondarea cercului producătorilor de petrol. Revizorul școlar Musteață se vasimte foarte jignit de lucrăile preparatoare, ce se fac în vederea revizuirei procesului Tincu. Se cunoaște asprimea pedepsei aplicată acestui director de școală. Nu fără oarecare importanță au fost inzistențele și modul cum d. Musteață a susținut acuzarea. D-sa a pus în joc toată patima, toată ura ce o nutrea contra d-lui Tincu și rezultatul a fost suspendarea pe timp de un an a acestui director și institutor. In condițiunele aceste revizuirea procesului Tincu ar însemna un eșec al revizoratului colectivist, ar însemna dezavuarea modului cum a procedat jntimașul d. Musteață. Și lucru al indispus atît de mult pe acest domn încît se vorbește despre o demisie. Vom vedea cum vor urma lucrurile. T-na Smaranda Puiu a fostnnci mită moașă în corn. Mironeasa. Deaseminea d-na Maria Anghel a fost recomandată moașă în comuna I*opești. Ț * a marea vînătoare din județul Vaslui, la care ia parte și A S. R Principele Ferdinand, au fost nvitați din orașul nostru pintre alții d-nii: Nicu Gane, Dim. Rosetti și Al. Sturzescu. „Vin Viață“ In chestii literare, am spus’o, noi suntem o tribună liberă. Aceasta a făcut să înregistrăm critica d-lui Alexandru Vojcu ; ea ne face să dăm ospitalitate răspunsului, pe care ni-l adresează domnul Gh. Gh. Nădejde. In sala de Joi 29 Noembrie s’a jucat o dramă scrisă de mine „Din Viață“ și Duminică 2 Decembrie s’a publicat in „Evenimentul“ o pretinsă critică, datorită d-lui Alexandru P. Vojen.—înainte de a răspunde la cele scrise de dl. Vojen trebue să dau cîteva lămuriri pentru ca să se poată pricepe psihologiea neînduplecatului și mult destoinicului critic. Anul trecut, pe cind se repeta drama țărănească „Pentru Cinste 1 d. Vojen a venit să vadă, ce însemnătate are lucrarea—cred.—La sfirșitul repetiției a venit la mine, mi-a făcut o mulțime de laude initiale, intre altele și aceea că o socoate cea mai bună dramă țărănească Scrisă până acuma nn romînește! Apoi mi-a spus că are să facă o dare de samă în acest chip de a vedea și altele.—Am primit, cum iși poate închipui, cine mă cunoaște, aceste semne de simpatie, punind mărirea însemnatăței lucrărei mele pe sama imprejurărei, că d. Vojen mi-a fost elev și poate i-am rămas la inimă!.. După ce s’a jucat „Pentru Cinste" d. Vojen n’a mai zis nimic , nici bine, nici rău, până hăt tirziu cînd am dat în beneficiul d-lui D. Constantinescu o altă dramă țărănească „De dragul Mărioarei“.—Cu acest prilej se arată d. Vojen, ca din senin, cu totul deosebit de cum se arătase la început, hărțăgos, nedrept, bănuindu-mă de uneltiri necinstite pe mine și pe alții. N’am răspuns la această înșirare de clevetiri, nefiind deprins a mă scoborî așa de jos. Am întimpinat numai prin ziar în ceea ce privea atingerea cinstei mele și am dovedit prin declarațiile d-lui Săteană și ale d-lui D. Constantinescu, că învinuirile d-lui Vojen nu erau întemeiate pe nimic și că prin urmare rămîn curate clevetiri.—Dacă scoatem clevetirile din zisa critică, nu rămâne nimic, prin urmare nu făcea osteneala unui răspuns.—Voi aminti numai o curiozitate : Pe cind în „Pentru Cinste“ d-nul Vojen mă lauda că am pătruns psychologie a țăranului nostru și că am redat minunat de bine (vorbele d-sale) stările sufletești, tot d-sa ln „De dragul Mărioarei“ îmi nega orice pricepere in privința psychologisi zicea că nu cunosc țăranii romîni aceeași pe care-i cunoaștem așa de desăvîrșit în „Pentru Cinste I... Care să fie pricina acestei schimbări ? Cetitorii se vor lumina singuri. Sunt insă dator să amintesc o împrejurare : în timpul cît a trecut de la jucărea dramei „Pentru Cinste“ și pînă a „ De Dragul Mărioarei“ n’a jucat o dramă a d-lui Vojen și Vonsturm . .,Căminul părintesc“, care a cămt... unde brae ! După ce îngăduitorii cetitori m’au urmărit în această intrare în materie, ii rog să aibă puțină răbdare să urmărim cele scrise de d. Vojen in pretinsa critică a dramei „Din vieața Sunt învinuit din punct de vedere psychologic și logic. Aite o mică abatere : Dl. Vojen nu poate face un pas fără să nu intrebuințeze’un termin dintr’o vastă nomenclatură filosofică , logic, psychologic, stare psychologică, logica faptelor... apoi din altă nomenclatură : monolog, dialog, trialog, pentalog, ori trienal, quatercur și așa mai departe. Din ce pricină să vie oare aceasta ? Să vă dau niște pilde și lucrul se va înțelege foarte îșor: eind un om neînvățat vrea săămurească cum îi făcută o ilustrare, iei crede că a spus de ajuns, zicînd: „apoi asta-i făcută cu tipariul* și la dînsul tipariul ajunge un feliu de făcători de minuni, un feliu de fetiș!... altul la un lucru greu de înțeles cum îi făcut, iți răspunde :* „apoi asta-i făcută cu mașinal* adică iși acopere neștiința dînd un rost neobișnuit unui obiect sau unui chip de lucrare neînțeles de dînsul; iea lucrărilor săvîrșite de acel fetiș le dă putere de legi nestrămutate, de adevăruri neclintite... de pildă de la fetișizarea tiparului ajunge la credința că tot ce s’a tipărit îi sfînt... cumac mai ales țăranii cînd încep a ceti cîte ceva, de pildă țăranul francez îți aduce ca dovadă netăgăduită de adevărul unei împrejurări: „mais puisque c'était imprimă Așa-i și cu psychologica, logica, etica estetica ș. a. cu cît se a înțeles cineva mai puțin, cu atît se întrebuințază mai des și mai fără rost, crezînd să p«tm