Evenimentul, octombrie-decembrie 1901 - ianuarie 1902 (Anul 9, nr. 204-303)
1902-01-28 / nr. 299
T"' A Redacția și Administrația IAȘI STRADĂ IAUȘNEANU, 44. -----AV.—— Apare in toate zilele de lucru Un număr vechi, 30 bani. * Număr*Excepțional 10 bani — Seria II. Anii IX, No. 293. LUNI 28 IANUARIE 1902 ZÍO.JS OOJCL&OXUS.JOJC Abonamentul Pe un an 24 lei; pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei; In străinătate pe un an 36 lei ------------Ă NUNNCIURI INSERȚII ȘI REGLARE 50 bani fândul. MITROPOLIA Cu moartea I. P. S. S. Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei, se deschide a 77-a vacanță la tronul arhiepiscopal, înființată această Mitropolie a Sucevei și Moldovei sub Mușătești, ni se dă că acel întăiu Mitropolit al țării să fi fost losal I Mușat. Cît timp a stat domnia la Suceava, reședința Scaunului Arhipiscopal era în capitala țării la Suceava , între 1370—1564, adică in curgere de aproape 200 ani s’au perindat 34 Mitropoliți pe scaunul arhiepiscopal, dintre cari numai 2 au arhipăstorie mai lungă : Iosif I între 1402 1435, adică cit a ținut lunga domnie a lui Alexandru cel Bun, și bătrînul mitropolit Teoctist II intre 1454—1477, care a uins pe marele Ștefan în domnie, în cîmpia Direptații la Suceava. Prin urmare din cei 200 de ani dacă scădem lungile arhipăstorii de 56 ani a celor doi pomeniți mai sus, ne remîn 144 ani pentru 32 mitropoliți, abea cîte 4 ani de fiecare căci schimbările dese ale domniilor pe de o parte, apoi păstrarea neștirbită a vechilor rîndueli, ca să se ridice la scaunul arhipăstoral cel mai bătrân dintre Episcopi, după ce trecu intăiu la Rădăuți, apoi la Roman și la urmă de tot la Suceava, toate acestea unite au făcut ca schimbările in scaunul mitropolitan să fie dese de tot, mai mai ca și al domniilor trecătoare. Din activitatea acestor vechi și înalți prelați avem prea puține știri. Răvnnitori in fapte bune și creștinești, viața lui s’a scurs ca model de viață creștinească și foarte puțini și-au însemnat numele in mișcarea literară, mai ales că pe atunci țara era în plină influență slavonă. In biserică pretutindenea se cetea și se cruta savonește. Știm de un Grigore Țamblic, marele predicator al catedralei din Suceava și Damian, părtașul Sinodului din Florența. Pe acea vreme mmăstirea Putna și Neamțul Își disputau întâietatea In recrutarea Mitropoliților din rîndurile cele cu metania dintre ai lor Cn anul 1564 mutindu-se Capitala la Iași și Scaunul Arhipăstoresc s’a mutat aici, intăiu la Sf. Nicolae Gospod și apoi de supt C. Duca 1695 la biserisa Doamnei Anastasia, zidită pe locul vechei biserici Albe. De 337 ani există Mitropolia la Iași, in acest răstimp s’au succedat 43 de Arhiepiscopi, intre care însemnăm lungile arhipăstorii ale lui Varlam 11 (1632 — 1655,) a lui Gavril Calimach de la 1758 —1786 și a lui Veniamin Costachi de la 1803—1808, și de la 1812 — 1844 și a răpoosatului actual Iosif Naniescu de la 1875 Iulie 6 până astăzi Dacă socotim că singuri acești 4 mitropoliți au arhipăstorit Mitropolia Moldovei și Sucevei 119 ani, ne rămîne pentru restul de 39 mitropoliți ceilalți 218 ani, ceia ce ar face cam cite 5 ani. Aceiași restabilitate în domnii, mai ales în secolul al XVIII-a, aceiași stricteță în păstrarea erarhiei, căci noul episcop se hirotonisea la Huși, trecea la Rădăuți, apoi după luarea Bucovinei, de-a dreptul la Roman și de acolo, nu mai ridica treptele scaunului Mitropolitan din Iași. Așa era in trecut în Moldova, așa era în Valahia. Biserica s’a arătat totdeauna păstrătoare a tradițiilor și a ordinilor stabilite și ar fi de dorit să se stabilească și astăzi. Prin lungimea arhipăstoriei sale răposatul nostru Mitropolit vine al 4-a în serie, și anume: MOLDOVEI 1) Veniamin Costachi 37 ani 2) Iosif I 33 „ 3) Gavril Calimach 32 „ 4) Iosif II Naniescu 26 „ De la Iosif I Mitropolit Sucevei supt Alexandru cel Bun Moldova n’a mai avut alt Mitropolit cu numele de Iosif docit pe răposatul Iosif II Naniescu. In răstimp de 500 de ani soarta a făcut ca în 1402 Iosif I să se sue pe scaunul Arhiepiscopal la Suceava, iar in 1902 Iosif II să părăsească scaunul, mutat în lăcașurile drepților și al sfinților, după o petrecere în lumea aceasta de 82 ani. De 67 ani de cînd și-a consacrat viața sa lui Isus și crucea, Iosif II a fost fiica adevăratului călugăr. El părăsește lumea înconjurat de dragostea unui popor întreg, de dragostea unui neam întreg, căci ca Basarabean, și dinsa simte jalanie de moartea unui fiu al ei, poate ultima vlăstare a acelei generațiuni cari a apucat Basarabia legată de Moldova. De la Nistru pănă la Tisa curgă șirone laerimele noastre pe mormîntul celuia, care a știut să ție sus cîrja arhipăstoriei sale, și cetatea Iași i r va lega pe vecini de numele lui Iosif II de frumoasa catedrală cu care a inzestrat-o Rădicată prin mvna celui mai mare arhipăstor al Moldovei, lui Veniamin Costachi între 1833—1839, ea a stat ca o amintire a măreției trecutului, așteptîndu-și restauratorul. Toți Mitropoliții, care s’au succedat după Veniamin n’au putut restabili mărețul monument a lui Veniamin, care costase pe mitropolie 5 milioane lei vechi. Așa Meletie Istrate în scurta lui arhipăstorie de 4 ani (1844—1848) n’a avut vremea de a-și scoate banii dați cu ridicarea sa la rangul de Mitropolit, pentru care i s’a scos legenda cu M. M. M. (Meletie Mitropolit 40.000 galbeni) Nici locotenența arhipiscopală de la 1848—1851 nu s’a gândit la restaurarea marelui monument. Iar Sofronie Miclescuruntașul mișcărilor de la 1856 — 1859, acel care ca păstor s’a dus unde e turma n’a putut îndeplini visul lui Veniamin. In păstoria sa de 9 ani de zile, cea mai tulbure supt rapotul public, dar și cea mai rodnică, căci ne-a dat Unirea Mitropolia a rămas în ruină, iar mitropolitul catarisit și isolat la Slatna. Locotenețele de la 1860-1863 ale lui Meletie Sardion și a lui Chesarie Sinadon, au fost prea scurte, iar arhipăstoria lui Calinic Miclescu (186g- 1875), nepotul și ucenicul lui Sofronie, prea agitată cu lovituri de Stat de la 2 Maiu 1864, cu statutul lui Cuza, cu înființarea primatului României, cu venirea lui Carol I cu guvernele efemere intre 1836-1871 pentru a putea reuși în visul lui Veniamin. A fost dat lui Iosif II Naniescu ca, vzînd pasul de progres ce a făcut România după războiu, liniștea și prosperitatea In lăuntru, ca sa stărue și să reușească a i se încuviința creditul de 1258233 lei cu care s’a restabilit Mitropolia așa cum este. Iubtul nostru Mitropolit dispărînd dintre noi, Iașii, Moldova așteaptă un păstor vrednic de tronul Varlaamilor, Dosofteilor, Vellamilor și Iosifilor. Biserica Moldovei văduvită, așteapttă pe urmașul vrednic, care să țină cu vrednicie cîrja arhipăstorească cătră care se îndreaptă privirile celor de la Nistru și Cirimuș. Gh. Ghibănescu, chiul său prieten, prefectul de județ, D. A. Grecianu. In adevăr, fostul prefect conservator, fiind îndemnat de a include această școală, pentru care județul și comunele făceau cheltuele nejustificate, căci nu producea decit declasați, a crezut necesar de a se mai face o nouă și ultimă încercare de reorganizare. Pentru acest scop, s’a înzestrat școala cu un nou regulament, al căruia țintă principală, a fost, înlesnirea începuturilor și asigurarea viitorului absolventului care se va ține de meseria lui, și pe de altă parte D-nul Grecianu a cerut ministrului de domenii imobilul în chestiune, a căruia situații este foarte principală desvoltărei acestei instituții, și care se poate transforma și mici cheltueli, astfel ca să conțină toate instalațiile necesarii școlii. Nu ne îndoim că prefectul actual, d-nul N. Gane, va aduce la cel mai bun sfîrșit, lucrarea începută de cătră predecesorul D-sale. ---------------apoi>--------------- Școala de meserie județană din Bucium Camera a votat ori proectul de lege prin care Statul dăruește județului Iașului, locul situat în comuna Bucium, pe care se afla mai de mult o fabrică de chibrituri, și care actualmente este închiriat județului, pentru așazarea atelierilor școalei de meserie județană. Acest proect de lege este iscălit de către ministrul conservator N. Filipescu, care-l întocmise pentru a înlesni reorganizarea acestei școli de meserie, întreprinsă de către ve Pennescu și umbra lui Obreja Umbra nenorocitului Obreja, nu lasă să doarmă pe consorțiul Pennescu Jellen Steinberg. Ei își dau bine samă de impresia, care a trebuit să facă cetățenilor ieșeni, cărora năcazurile și sărăcia lor, or cît de mari ar fi, nu le-au ucis simțul omenesc, spectacolul macabru că în ziua unei mari sărbâri naționale, să vadă atîrnînd de balconul Primăriei în loc de steagul tricolor, cadavrul unui bătrîn funcționar comunal. D-nii Pennescu și Cia sperau că vor șterge grozava impresie,, cel puțin la cei 40 de cetitori ai ,,Liberalului", aruncînd prin aceasta forță calomnii asupra nefericitei victime, declarînd nu numai că ei au făcut bine, de au dat afară pe Obreja, dar că au făcut un act de necinste membrii administrației d-lui Bădăreu că n’au luat ei aceeaș măsură contra lui Obreja. Mai întâi somăm pe călăi, să arăte precis ce anume fapt necorect ar fi făcut Obreja în timpul administrației d-lui Bădăreu. Dacă administrația conservatoare are pro vină, că n'a dat afară pe incorectul Obreja, atunci cum putem califica pe d. Pennescu, care în loc de a-l da afară, a înaintat pe acest pretins funcționar incorect făcîndu-l șef de serviciu, administratorul moșiilor Comunei ? Administrația conservatoare a moștenit pe Obreja de la administrația liberală a d-lui Gane și credincioasă principiilor de respectarea funcționarilor căror nu li se poate imputa nimic, a păstrat pe Obreja întrun post de subaltern, cum sa găsit. D. Bădăreu a numit șef la serviciul delicat al administrației moșiilor, unde se pot face abuzuri choar cu cel mai serios control, pe un onest și iicercat funcționar. D. Pennescu a înlocuit fără nici un motiv pe acest funcționar și în locul lui a înaintat pe fostul sub administrator Obreja. Somăm pe d. Pennescu, să publice procesul verbal, prin care s'a stabilit vr'un fapt necorect, contra administratorului moșiilor comunei din timpul administrațiunei d-lui Bădăreu. Bănuim că și pretinsele acte de incorectitudine ale lui Obreja, sunt invențiuni de panglicar pus intro situațiune odioasă. Pentru ce cinstiții Pennescu Jellea, au ținut în slujbă pe necorectul Odeja, pînâ ce n'au mai putut scăpa de amenințările lui Bejan, pe care îl amăgise la alegeri ? Dacă voesc să-i credem, că în înlocuirea lui Obreja, conduși de alte motive, au fost trebuința de a da slujba decât d-lui V. Bejan, să publice procesul verbal pe baza căruia a fost destituit Obreja. In loc să intrați nenorociților în gaură de șerpe, căci toată lumea v arăta cu degetul, rădicați capul. Vă vom dovedi că vostru nu vă servește la cinismul nimic. -------------*-ooo*-------------- Moartea Mitropolitului în Capitală La palatul Regal—La Cameră.— La Senat.—Delegația Senatului.— Mitropolitul Primat. La palatul regal La orele 10 și 45 minute M . Regele, I. P. S. La Mitropolitul primar, primul-ministru și d-nii miniștri au fost înștințați despre moartea Mitropolitului Moldovei. La Cameră D. Sp. Haret, ministrul cultelor și instrucțiunei publice, aduce cu părere de rău la cunoștința Adunărei, încetarea din viață a I. P. S. Sale Mitropolitului Moldovei și Sucevei. Acest batrin ierarh adaogă d. ministru Haret, istovit de bătrînețe și munca consacrată bisericei, s’a stîns din viață azi dimineață, la orele 9,30. Rămîne ca Adunarea să decidă cum să-și manifeste sentimentele de condoleanță. D. Nicolae Ionescu face elogiul repausatului Mitropolit și ve?i Camera să ridice ședința nn .fam de doliu. înaltul Prelat a fost înainte de toate un învățător al poporului, un credincios servitor al bisericei și un mare patriot. (Aplause). Țara datorește mult acestui înalt ierarh și e o datorie să se suspende ședința. (Aplause, aprobări) In același timp să se trimită o delegație la înmormintarea solemnă a acestui dascal și servitor al Bisericei. (Aplauze). Camera aprobă propunerea d-lui Nicolae Ionescu ca ședința să se suspende în semn de doliu și dă delegație baroului să ia parte la înmormintarea repauzatului Mitropolit. La orele 3 ședința se ridică, La Senat Știrea Incetărei din viață a I. P. .S. Mitropolitului Moldovei a fost adusă la cunoștința Senatului de d. Eug. Stătescu D. Eug. Stătescu, președinte. D lor senatori, am adincă părere de rău a comunica Senatului încetarea din viață a I. P. S. S. Mitropolitului Moldovei și Sucevei, îmi fac o datorie dureroasă a aduce memoriei înaltului Prelat acest omagiu bine meritat, că In lunga sa păstorire sufletească a știut totdeauna să concilieze datoria către Bisrică cu datoria către Țară, să dea Cesarului ce e al Coșarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. In semn de doliu propun Senatului ridicarea ședinței pentru astăzi D. Dinu Sturdza președintele consiliului. D-lor senatori, e foarte natural ca pe lingă Senat, și guvernul să ia o parte la durerea adâncă, care ne pătrunde pe toți, aflind moartea venerabilului Prelat, Mitropolitului Moldovei. Mitropolitul Moldovei a păstorit 30 de ani ca arhiereu și 25 ani ca Mitropolit al Moldovei, fiind un păstor demn al Bisericei și un adevărat creștin milos pentru cei săraci. Toată viața lui a fost un cleric devotat Bisericei, a fost un bun patriot, și memoria lui, cred, va rămîne vecinie intre noi, ca unul dintre Mitropoliții cei buni ai Moldovei. Ne unim și noi cu propunerea dlui președinte al Senatului. I. P. S. S. Mitropolitul Primat spune că înmorminterea Mitropolitului Moldovei se va face Luni, și de aceea roagă Senatul să decidă ca să nu fie ședință nici Luni. Se admite și se anunță viitoarea ședință pentru Marți. Senatul a delegat să asiste la înmormântarea I. P. S. S. Mitropolitului Moldovei pe P. S. S. Episcopul Dunărei-de-Jos, P. S. S. Episcopul de Roman, d-nii P. Poni și Gr. Macri, vice-președinți; dr. Botez și Constantinescu-Rimniceanu, secretari , d-nii senatori dr. Munteanu, dr. Iuliana, Leonida Constantin și Stroe Belloescu, precum și pe toți senatorii din Iași și județele limitrofe. — o— Mitropolitul-Primat Bătrînul mitropolit primat, la aflarea știrei despre moartea mitropolitului Moldovei, a izbucnit în lacrimi și a spus: " A murit un sfînt. Apoi foarte crud afectat, a însărcinat pe d. Cornoiu, directorul mitropoliei să trimeată mitropoliei din Iași o telegramă de condoleanțe. ---------------* -x pac x---------------- Locotenența mitropolitană Ziarele vorbesc că se va numi o locotenență mitropolitană, pănă la alegerea noului mitropolit al Moldovei Știrile ziarelor variază, deși din toate reiese că guvernul s’ar gindi să numească locotenență, compusă din mai multe persoane, asupra cărora el ar cădea de acord. Noi nu știm intenția guvernului și nici graba unora de a figura în locotenență. Ceea ce insă ne pare bizar este faptul că se umblă după o locotenență, uitinduse că de la 1872 există o lege, care determină pe locotenenții eparhiilor. Scopul legiuitorului de atunci a fost, că in caz de necesitate, cum in cazul de față prin decesul I P. S. Mitropolit,— să se găsească o persoană, care să conducă afacerile eparhiei, fără a se aduce vr’o perturbare in mersul administrativ bisericesc. Și ar fi să se turbure lucrurile, cînd în locotenență ar intra bunăoară episcopi, pentru că atunci ar remînea eparhiile lor văduve momentane. Și n’am înțălege că, in cazul vacanței de la Iași, să se numească locotenență in eparhiile episcopilor numiți în locotenență, pe cînd în mod regulat arhiereul-locotenent al Mitropoliei trebue să conducă afacerile mitropoliei pe tot timpul vacanței. Socotim dar că versiunile ziarelor au o umbră de adevăr, pentru că ele reprezintă dorința unora de a se vedea cel puțin locotenenți de mitropolit, guvernul insă nu va putea da curs acestei dorințe, căci atunci s’ar nesocoti legea organică a bisericii intocmită la 1873. Legal— și legalitatea trebue să domnească—arhiereul Calist Botoșeneanu, este locotenentul, care să conducă afacerile eparhiei pănă la alegerea viitorului mitropolit. ------------------*030*-----------------tonisit, de cătră însuși episcopul Kesarie. Studiile și le-a făcut In seminarul de la Buzău pănă la 1836 și în urmă în colegiul Sf. loan din București anul 1847. In acelaș an episcopul Chesarie la 30 Noembrie, încetă din viață. De atunci irodiaconul Iosef a trecut prin toate treptele erarhice bisericești, ocupând diferite posturi, precum : egumen la M-rea Șerbănești din Vîlcea 1848—1857, egumen la M-rea Sărindar din București, 1863 — 1866, profesor de religie la liceile Lazăr, Matei, școala normală Carol I din București și directorul seminarului central. La 1872 April 23, a fost hirotonisit arhiereu in București, de către Mitropolitul Nifon, apoi la 1873 Ianuar 18, ales episcop de Argeș și’n cele din urmă, la 10 Iulie 1875, ales Mitropolit al Moldovei și Sucevei. Inmormintărea s’a făcut in acest loc, afară lingă zidul bisericei, dinspre miază-zi, după însuși a sa dorință, ca restaurator și terminator al acestei biserici, care a stat neterminată peste 40 de ani, începută in anul 1833 și terminată în anul 1886“. Din ediția de aseară Mormîntul Mitropolitului După a Sa dorință, repauzatul Prea Sfint va fi inmormintat chiar in curtea Sftei Mitropolii, în partea dinspre miază-zi cum intri în Sf-ta Catedrală, in spetele bisericei, în drept cu strana dreaptă. Chiar in locul unde va fi sapat și boltit cavoul se află de mult o banca lungă. Prea Sfintul obișnuia să se hodinească în cursul amurgurilor senine de vară. In ultimii ani, de cite ori se preumbla in grădina Catedralei Mitropoliei nu uita niciodată să amintească iubitului său credincios prieten duhovnicul Iroftei Maximescu, repauzat intru Domnul acum de mai bine un an, ca atunci cînd va închide ochii să-l înmorminteze acolo lîngi zidul bisericei, în preajma răzorului de flori umbrit de o tufă de vite Prea Sfîntul cu o senină filosofic incă de acum doi ani și a comandat o frumoasă piatră sepulcrală sapată în marmură. Această piatră e de marmură albă la Carara și e de 3 metri înălțime și 1 jumătate lățime. Piatra va fi așezată in păretele de pe dinafara bisericei cu fața spre morminte. Deasupra piatra are sapată frumos o mitră poleită cu argint. In josul ei vine o inscripțiune sapată de d. caligraf V. Roșculet pentru suma de 1400 lei. Iată inscripțiunea în extenso: „Aici sub această piatră lingă zidul bisericei mari, catedrala Mitropoliei, in partea de din afară spre miază-zi, odihnește în sfint etern repaos, păminteștele rămășițe ale Mitropolitului Moldovei și Sucevei, Iosef Naniescu, încetat din viață în anul 1902, 26 Ianuarie Simbătă, la ora 9 și 20 dimineață. Răpozatul născut în Basarabia, în micul sat Răzlăi, în anul 1820, fiul preotului Anania din acest sat. A fost adus în Iași, ca copil de 11 ani, în anul 1831. De aci s’a dus la Buzău în anul 1835 Septembrie, cind episcopul Basarîe al Buzăului, s’a călugărit în acelaș an, luna Nembrie, într’o Sîmbăta și a unsprezecea zi l’a hiro Averea Mitropolitului I. P. S. Sa Mitropolitul moare sarac, întreaga sa avuție consistă din o frumoasă bibliotecă, cuprinzînd cărți de mare valoare și numeroase documente vechi. Prea Sfintul Încă de acum cîțiva ani a dăruit această bibliotecă, a Academiei Române,“ al cărui membru corespondent era. Biblioteca sa e evaluată la peste 154.000. Prea Sfintul mai posedă o bogată veșmîntărie precum și numeroase odoare, pe care le-a dăruit catedralei împreună cu toate darurile ce i-au fost oferite cu prilejul sărbătorirei „Jubileului de 25 ani. Iată lista acestor obiecte și veșminte depuse la cancelaria Mitropolitană: Opt sacoase de matase albastre și vișinii cusute cu argint și aur, cu ompoarele lor mari și mici, cu Stambe diferite, a cite 1200 lei unul, patru cădelnițe de argint cu lanțuri tot de argint, cinci cruci de argint dintre care una pentru serviciul vohodului; patru sfeșnice mari; două mitre de fir de argint cu iconițe etaiate legate în argint bătute cu nestimate ; trei cliji arhipăstorești, șase icoane ferecate cu argint; patru stihare diaconești, șase stihare preoțești, patru nebiderniți, poale pentru analog șiconostase, egolpioane, icoane, evanghelii legate în argint precum și alte odoare scumpe. Executori testamentari au fost lăsați d-nii: Dim. Sturdza, Dragomir Dimitrescu și Ilie Popescu. Legatar universal e d. D. Sturdza. O pungă cu turmeruri Prea sfintul mai are într’o ladă o lungă mărișoară cu numeroase petre nestimate, care se zice că sunt de mare valoare. Prea-Sfintul, acum cîteva săptămini cu prilejul unei vizite a d-lui Petru Poni, înaltul Prelat zimbind a scos de sub perna i o mică comoară spuindu-i : „Iacă toată averea mea.“ In urmă Prea-Sfîntul a scos din buzunar un portofel de piele de căprioară și aplecîndu-se la urechea d-lui P. Poni, i-a rostit: „Mă doare că nu mă mai pot sluji cu acest portofel, slut slab nu mai pot sta la geam să pot împărți ea de obiceiu, clte-ceva la sărăcii mei.“ Prea-Sfintul era excesiv de darnic. Nu făcea deosebire de religiuna. E lângă lista acelora pe care iubitul înalt Prelat in ajuta în fiecare lună. Numeroși au fost ajutorați pentru a-și complecta studiile școlare. Intre alții cităm pe Arh. Nicodem Munteanu, care a fost ținut la facultatea de teologie din Kiev pe socoteala sa, Ilie Popescu, Atanasiu și alții ale căror nume ne scapă. Pănă acum câteva luni din revarsat de ziuă la porțile Mitropoliei staționau sute de sărăci, printre mulți bătrini și bătrine, oamenii căpătați. Așteptau sărmanii nerăbdători până la ora 8, când Prea-Sfintul apărea la o fereastră în gamlicul din față. Portarul descuie poarta și îngăduia intrarea in curtea acestui norod german. Iubitul Prea-Sfint, la fereastră în rasa-i simplă de șalac, pe deasupra cu tradiționala lui scurteică blănită cu blana de singeap. In cap cu modestul lui fes alb de aba, zimbind cu duioșie norodului cerșitor, Imparția cîte o monedă de argint, după cum era și starea săracului. Caritabilul Prea-Sfînt, după cum am spus nu făcea deosebire de religie între cei saraci, Prea-Sfântul a servit timp de zece și chiar douăzeci de ani pensiuni