Evenimentul, octombrie-decembrie 1901 - ianuarie 1902 (Anul 9, nr. 204-303)

1902-01-28 / nr. 299

T"' A Redacția și Administrația IAȘI STRADĂ IA­UȘNEANU, 44. -----AV.—— Apare in toate zilele de lucru Un număr vechi, 30 bani.­ ­ * Număr*Excepțional 10 bani — Seria II. Anii IX, No. 293. LUNI 28 IANUARIE 1902 ZÍO.JS OOJCL&OXU­S.JOJC Abonamentul Pe un an 24 lei; pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei; In străinătate pe un an 36 lei ------------­Ă NUNN­CIURI INSERȚII ȘI REGLARE 50 bani fândul. MITROPOLIA Cu moartea I. P. S. S. Iosif Na­niescu, Mitropolitul Moldovei, se des­chide a 77-a vacanță la tronul arhie­piscopal, înființată această Mitropolie a Su­cevei și Moldovei sub Mușătești, ni se dă că acel întăiu Mitropolit al ță­rii să fi fost losal I Mușat. Cît timp a stat domnia la Sucea­va, reședința Scaunului Arhipiscopal era în capitala țării la Suceava , în­tre 1370—1564, adică in curgere de aproape 200 ani s’au perindat 34 Mitropoliți pe scaunul arhiepiscopal, dintre cari numai 2 au arhipăstorie mai lungă : Iosif I între 1402 1435, adică cit a ținut lunga domnie a lui Alexandru cel Bun, și bătrînul mi­tropolit Teoctist II intre 1454—1477, care a uins pe marele Ștefan în dom­nie, în cîmpia Direptații la Suceava. Prin urmare din cei 200 de ani dacă scădem lungile arhipăstorii de 56 ani a celor doi pomeniți mai sus, ne remîn 144 ani pentru 32 mitro­poliți, abea cîte 4 ani de fie­care căci schimbările dese ale domniilor pe de o parte, apoi păstrarea neștir­bită a vechilor rîndueli, ca să se ri­dice la scaunul arhipăstoral cel mai bătrân dintre Episcopi, după ce trecu intăiu la Rădăuți, apoi la Roman și la urmă de tot la Suceava, toate a­­cestea unite au făcut ca schimbările in scaunul mitropolitan să fie dese de tot, mai mai ca și al domniilor trecătoare. Din activitatea acestor vechi și înalți prelați avem prea puține știri. Răvnnitori in fapte bune și crești­nești, viața lui s’a scurs ca model de viață creștinească și foarte puțini și-au însemnat numele in mișcarea literară, mai ales că pe atunci țara era în plină influență slavonă. In biserică pretutindenea se cetea și se cruta s­avonește. Știm de un Grigore Țamblic, marele predicator al catedralei din Suceava și Damian, părtașul Sinodului din Florența. Pe acea vreme mmăstirea Putna și Neamțul Își disputau întâietatea In recrutarea Mitropoliților din rîn­­durile cel­e cu metania dintre ai lor Cn anul 1564 mutindu-se Capital­a la Iași și Scaunul Arhi­păstoresc s’a mutat aici, intăiu la Sf. Nicolae Gos­pod și apoi de supt C. Duca 1695 la biserisa Doamnei Anastasia, zi­dită pe locul vechei biserici Albe. De 337 ani există Mitropolia la Iași, in acest răstimp s’au succedat 43 de Arhiepiscopi, intre care însem­năm lungile arhipăstorii ale lui Var­lam 11 (1632 — 1655,) a lui Gavril Calimach de la 1758 —1786 și a lui Veniamin Costachi de la 1803—1808, și de la 1812 — 1844 și a răpoosa­­tului actual Iosif Naniescu de la 1875 Iulie 6 până astă­zi Dacă socotim că singuri acești 4 mitropoliți au arhipăstorit Mitropolia Moldovei și Sucevei 119 ani, ne ră­­mîne pentru restul de 39 mitropoliți ceilalți 218 ani, ceia ce ar face cam cite 5 ani. Aceiași restabilitate în domnii, mai ales în secolul al XVIII-a, aceiași stricteță în păstrarea erarhiei, căci noul episcop se hirotonisea la Huși, trecea la Rădăuți, apoi după luarea Bucovinei, de-a dreptul la Roman și de acolo, nu mai ridica treptele sca­unului Mitropolitan din Iași. Așa era in trecut în Moldova, așa era în Valahia. Biserica s’a arătat totdeauna păstrătoare a tradițiilor și a ordinilor stabilite și ar fi de dorit să se stabilească și astă­zi. Prin lungimea arhipăstoriei sale răposatul nostru Mitropolit vine al 4-a în serie, și anume: MOLDOVEI 1) Veniamin Costachi 37 ani 2) Iosif I 33 „ 3) Gavril Calimach 32 „ 4) Iosif II Naniescu 26 „ De la Iosif I Mitropolit Sucevei supt Alexandru cel Bun Moldova n’a mai avut alt Mitropolit cu nu­mele de Iosif do­cit pe răposatul Iosif II Naniescu. In răstimp de 500 de ani soarta a făcut ca în 1402 Io­sif I să se sue pe scaunul Arhie­piscopal la Suceava, iar in 1902 Iosif II să părăsească scaunul, mu­tat în lăcașurile drepților și al sfin­ților, după o petrecere în lumea a­­ceasta de 82 ani. De 67 ani de cînd și-a consacrat viața sa lui Isus și crucea, Iosif II a fost fiica adevăratului călugăr. El părăsește lumea înconjurat de dra­gostea unui popor întreg, de dra­gostea unui neam întreg, căci ca Basarabean, și dinsa simte jalanie de moartea unui fiu al ei, poate ul­tima vlăstare a acelei generațiuni cari a apucat Basarabia legată de Moldova. De la Nistru pănă la Tisa curgă șirone laerimele noastre pe mormîn­­tul celuia, care a știut să ție sus cîrja arhipăstoriei sale, și cetatea Iași i r va lega pe vecini d­e numele lui Io­sif II de frumoasa catedrală cu care a inzestrat-o Rădicată prin m­vna celui mai mare arhipăstor al Moldovei, lui Veniamin Costachi între 1833—1839, ea a stat ca o amintire a măreției trecutului, așteptîndu-și restauratorul. Toți Mitropol­iții, care s’au succedat după Veniamin n’au putut restabili mărețul monument a lui Veniamin, care costase pe mitropolie 5 milioane lei vechi. Așa Meletie Istrate în scurta lui arhipăstorie de 4 ani (1844—1848) n’a avut vremea de a-și scoate ba­nii dați cu ridicarea sa la rangul de Mitropolit, pentru care i s’a scos le­genda cu M. M. M. (Meletie Mitro­polit 40.000 galbeni) Nici locotenența arhipiscopală de la 1848—1851 nu s’a gândit la res­taurarea marelui monument. Iar So­­fronie Miclescu­­runtașul mișcărilor de la 1856 — 1859, acel care ca păs­tor s’a dus unde e turma n’a putut îndeplini visul lui Veniamin. In păs­toria sa de 9 ani de zile, cea mai tulbure supt rapotul public, dar și cea mai rodnică, căci ne-a dat Uni­rea Mitropolia a rămas în ruină, iar mitropolitul catarisit și isolat la Slat­na. Locotenețele de la 1860-1863 ale lui Meletie Sardion și a lui Chesarie Sinadon, au fost prea scurte, iar ar­hipăstoria lui Calinic Miclescu (186g- 1875), nepotul și ucenicul lui Sofro­­nie, prea agitată cu lovituri de Stat de la 2 Maiu 1864, cu statutul lui Cuza, cu înființarea primatului Ro­mâniei, cu venirea lui Carol I cu gu­vernele efemere intre 1836-1871 pen­tru a putea reuși în visul lui Veni­amin. A fost dat lui Iosif II Naniescu ca, v­zînd pasul de p­rogres ce a făcut România după războiu, liniștea și pros­peritatea In lăuntru, ca sa stărue și să reușească a i se încuviința creditul de 1258233 lei cu care s’a restabilit Mitropolia așa cum este. Iubt­ul nostru Mitropolit dispărînd dintre noi, Iașii, Moldova așteaptă un păstor vrednic de tronul Varlaamilor, Dosofteilor, Vel­lamilor și Iosifilor. Biserica Moldovei văduvită, așteapttă pe urmașul vrednic, care să țină cu vrednicie cîrja arhipăstorească cătră care se îndreaptă privirile celor de la Nistru și Cirimuș. Gh. Ghibănescu, chiul său prieten, prefectul de ju­deț, D. A. Grecianu. In adevăr, fostul prefect conser­vator, fiind îndemnat de a include această școală, pentru care județul și comunele făceau cheltuele nejus­tificate, căci nu producea de­cit de­clasați, a crezut necesar de a se mai face o nouă și ultimă încercare de reorganizare. Pentru acest scop, s’a înzestrat școala cu un nou re­gulament, al­­ căruia țintă princi­pală, a fost, înlesnirea începuturi­lor și asigurarea viitorului absol­ventului care se va ține de mese­ria lui, și pe de altă parte D-nul Grecianu a cerut ministrului de domenii imobilul în chestiune, a căruia situații este foarte princi­­pală desvoltărei acestei instituții, și care se poate transforma și mici cheltueli, ast­fel ca să conțină toate instalațiile necesarii școlii. Nu ne îndoim că prefectul actual, d-nul N. Gane, va aduce la cel mai bun sfîrșit, lucrarea începută de cătră predecesorul D-sale. ---------------apoi>---------------­ Școala de meserie județană din Bucium Camera a votat ori proectul de lege prin care Statul dăruește ju­dețului Iașului, locul situat în co­muna Bucium, pe care se afla mai de mult o fabrică de chibrituri, și care actualmente este închiriat ju­dețului, pentru așazarea atelierilor școalei de meserie județană. Acest proect de lege este iscălit de către ministrul conservator N. Filipescu, care-l întocmise pentru a înlesni reorganizarea acestei școli de meserie, întreprinsă de către ve­ Pennescu și umbra lui Obreja Umbra nenorocitului Obreja, nu lasă să doarmă pe consorțiul Pennescu Jellen Steinberg. Ei își dau bine samă de impresia, care a trebuit să facă cetățenilor ieșeni, cărora năcazurile și sărăcia lor, or cît de mari ar fi, nu le-au ucis simțul omenesc, spectacolul macabru că în ziua unei mari sărbâri naționale, să vadă atîr­­nînd de balconul Primăriei în loc de steagul tricolor, cadavrul unui bătrîn funcționar comunal. D-nii Pennescu și C­ia sperau că vor șterge grozava impresie,, cel puțin la cei 40 de cetitori ai ,,Liberalului"­, aruncînd prin a­­ceasta forță calomnii asupra ne­fericitei victime, declarînd nu numai că ei au făcut bine, de au dat afară pe Obreja, dar că au făcut un act de necinste mem­brii administrației d-lui Bădăreu că n’au luat ei aceeaș măsură con­tra lui Obreja. Mai întâi somăm pe călăi, să arăte precis ce anume fapt ne­corect ar fi făcut Obreja în tim­pul administrației d-lui Bădăreu. Dacă administrația conserva­toare are pro vină, că n'a dat afară pe incorectul Obreja, atunci cum putem califica pe d. Pen­nescu, care în loc de a-l da afa­ră, a înaintat pe acest pretins funcționar incorect făcîndu-l șef de serviciu, administratorul mo­șiilor Comunei ? Administrația conservatoare a moștenit pe Obreja de la admi­nistrația liberală a d-lui Gane și credincioasă principiilor de res­pectarea funcționarilor căror nu li se poate imputa nimic, a păs­trat pe Obreja întrun post de subaltern, cum sa găsit. D. Bă­dăreu a numit șef la serviciul delicat al administrației moșiilor, unde se pot face abuzuri choar cu cel mai serios control, pe un onest și iicercat funcționar. D. Pennescu a înlocuit fără nici un motiv pe acest funcționar și în locul lui a înaintat pe fostul sub administrator Obreja. Somăm pe d. Pennescu, să publice procesul verbal, prin care s'a stabilit vr'un fapt necorect, contra administratorului moșii­lor comunei din timpul adminis­­trațiunei d-lui Bădăreu. Bănuim că și pretinsele acte de incorectitudine ale lui Obreja, sunt invențiuni de panglicar pus in­tro situațiune odioasă. Pentru ce cinstiții Pennescu Jellea, au ținut în slujbă pe neco­rectul Od­eja, pînâ ce n'au mai putut scăpa de amenințările lui Bejan, pe care îl amăgise la ale­geri ? Dacă voesc să-i credem, că în înlocuirea lui Obreja, conduși de alte motive, au fost trebuința de a da slujba de­cât d-lui V. Bejan, să publice procesul verbal pe baza căruia a fost des­tituit Obreja. In loc să intrați nenorociților în gaură de șerpe, căci toată lu­mea v arăta cu degetul, rădicați capul. Vă vom dovedi că vostru nu vă servește la cinismul nimic. -------------*-ooo*--------------­ Moartea Mitropolitului în Capitală La palatul Regal—La Cameră.— La Senat.—Delegația Senatului.— Mitropolitul Primat. La palatul regal La orele 10 și 45 minute M . Regele, I. P. S. La Mitropolitul pri­mar, primul-ministru și d-nii miniș­tri au fost înștințați despre moartea Mitropolitului Moldovei. La Cameră D. Sp. Haret, ministrul cultelor și instrucțiunei publice, aduce cu părere de rău la cunoștința Adunărei, înce­tarea din viață a I. P. S. Sale Mi­tropolitului Moldovei și Sucevei. Acest batrin ierarh adaogă d. mi­nistru Haret, istovit de bătrînețe și munca consacrată bisericei, s’a stîns din viață azi dimineață, la orele 9,30. Rămîne ca Adunarea să decidă cum să-și manifeste sentimentele de condoleanță. D. Nicolae Ionescu face elogiul re­­pausatului Mitropolit și ve?­i Ca­mera să ridice ședința nn .fam de doliu. înaltul Prelat a fost înainte de toate un învățător al poporului, un cre­dincios servit­or al bisericei și un mare patriot. (Aplause). Țara datorește mult acestui înalt ierarh și e o datorie să se suspende ședința. (Aplause, aprobări) In ace­lași timp să se trimită o delegație la înmormintarea solemnă a acestui dascal și servitor al Bisericei. (A­­plauze). Camera aprobă propunerea d-lui Nicolae Ionescu ca ședința să se suspende în semn de doliu și dă delegație b­aroului să ia parte la înmormintarea repauzatului Mitro­polit. La orele 3 ședința se ridică, La Senat Știrea Incetărei din viață a I. P.­­ .S. Mitropolitului Moldovei a fost adusă la cunoștința Senatului de d. Eug. Stătescu D. Eug. Stătescu, președinte. D lor senatori, am adincă părere de rău a comunica Senatului încetarea din viață a I. P. S. S. Mitropolitului Moldovei și Sucevei, îmi fac o datorie dureroasă a a­­duce memoriei înaltului Prelat acest omagiu bine meritat, că In lunga sa păstorire sufletească a știut tot­dea­­u­na să concilieze datoria către Bis­­­rică cu datoria către Țară, să dea Cesarului ce e al Coșarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. In semn de doliu propun Senatu­lui ridicarea ședinței pentru astă­zi D. Dinu Sturdza președintele con­siliului. D-lor senatori, e foarte na­tural ca pe lingă Senat, și guvernul să ia o parte la durerea adâncă, care ne pătrunde pe toți, aflind moartea venerabilului Prelat, Mitropolitului Moldovei. Mitropolitul Moldovei a păstorit 30 de ani ca arhiereu și 25 ani ca Mitropolit al Moldovei, fiind un păs­tor demn al Bisericei și un adevărat creștin milos pentru cei săraci. Toată viața lui a fost un cleric devotat Bisericei, a fost un bun pa­triot, și memoria lui, cred, va rămî­­ne vecinie intre noi, ca unul dintre Mitropoliții cei buni ai Moldovei. Ne unim și noi cu propunerea d­­lui președinte al Senatului. I. P. S. S. Mitropolitul Primat spune că înmorminterea Mitropolitu­lui Moldovei se va face Luni, și de aceea roagă Senatul să decidă ca să nu fie ședință nici Luni. Se admite și se anunță viitoarea ședință pentru Marți. Senatul a delegat să asiste la în­mormântarea I. P. S. S. Mitropoli­tului Moldovei pe P. S. S. Episcopul Dunărei-de-Jos, P. S. S. Episcopul de Roman, d-nii P. Poni și Gr. Ma­cri, vice-președinți; dr. Botez și Constantinescu-Rimniceanu, secre­tari , d-nii senatori dr. Munteanu, dr. Iuliana, Leonida Constantin și Stroe Belloescu, precum și pe toți senatorii din Iași și județele limitrofe. — o— Mitr­op­olitul-Primat Bătrînul mitropolit primat, la afla­rea știrei despre moartea mitropoli­tului Moldovei, a izbucnit în lacrimi și a spus: " A murit un sfînt. Apoi foarte crud afectat, a însăr­cinat pe d. Cornoiu, directorul mitro­poliei să trimeată mitropoliei din Iași o telegramă de condoleanțe. ---------------* -x pac­ x----------------­ Locotenența mitropolitană Ziarele vorbesc că se va numi o locotenență mitropolitană, pănă la a­­legerea noului mitropolit al Moldovei Știrile ziarelor variază, de­și din toa­te reiese că guvernul s’ar gindi să nu­­measc­ă locotenență, compusă din mai multe persoane, asupra cărora el ar cădea de acord. Noi nu știm intenția guvernului și nici graba unora de a figura în locotenență. Ceea ce insă ne pare bizar este faptul că se umblă după o locotenență,­ uitindu­se că de la 1872 există o lege, care determină pe locotenenții eparhiilor. Scopul le­giuitorului de atunci a fost, că in caz de necesitate, cum in cazul de față prin decesul I P. S. Mitropolit,— să se găsească o persoană, care să conducă afacerile eparhiei, fără a se aduce vr’o perturbare in mersul ad­ministrativ bisericesc. Și ar fi să se turbure lucrurile, cînd în locotenență ar intra bună­oară episcopi, pentru că atunci ar remînea eparhiile lor văduve momentane. Și n’am înțăle­­ge că, in cazul vacanței de la Iași, să se numească locotenență in epar­hiile episcopilor numiți în locotenen­ță, pe cînd în mod regulat arh­iere­­ul-locotenent al Mitropoliei trebue să conducă afacerile mitropoliei pe tot timpul vacanței. Socotim dar că versiunile ziarelor au o umbră de adevăr, pentru că e­­le reprezintă dorința unora de a se vedea cel puțin locotenenți de mi­tropolit, guvernul insă nu va putea da curs acestei dorințe, căci atunci s’ar nesocoti legea organică a biseri­cii intocmită la 1873. Legal— și legalitatea trebue să domnească—arhiereul Calist Botoșe­­neanu, este locotenentul, care să con­ducă afacerile eparhiei pănă la ale­gerea viitorului mitropolit. ------------------*030*-----------------­tonisit, de cătră însuși episcopul Kesarie. Studiile și le-a făcut In seminarul de la Buzău pănă la 1836 și în ur­mă în colegiul Sf. loan din Bucu­rești anul 1847. In acelaș an episco­pul Chesarie la 30 Noembrie, încetă din viață. De atunci irodiaconul Io­­sef a trecut prin toate treptele erar­­hice bisericești, ocupând diferite pos­turi, precum : egumen la M-rea Șer­­bănești din Vîlcea 1848—1857, egu­men la M-rea Sărindar din București, 1863 — 1866, profesor de religie la liceile Lazăr, Matei, școala normală Carol I din București și directorul seminarului central. La 1872 April 23, a fost hiroto­nisit arhiereu in București, de către Mitropolitul Nifon, apoi la 1873 Ia­­nuar 18, ales episcop de Argeș și’n cele din urmă, la 10 Iulie 1875, ales Mitropolit al Moldovei și Sucevei. Inmormintărea s’a făcut in acest loc, afară lingă zidul bisericei, din­spre miază-zi, după însuși a sa do­rință, ca restaurator și terminator al acestei biserici, care a stat ne­terminată peste 40 de ani, începută in anul 1833 și terminată în anul 1886“. Din ediția de aseară Mormîntul Mitropolitului După a Sa dorință, repauzatul Prea Sfint va fi inmormintat chiar in curtea Sf­tei Mitropolii, în partea dinspre miază-zi cum intri în Sf-ta Catedrală, in spetele bisericei, în drept cu strana dreaptă. Chiar in locul unde va fi sapat și boltit cavoul se află de mult o ban­ca lungă. Prea Sfintul obișnuia să se hodinească în cursul amurgurilor senine de vară. In ultimii ani, de cite­ ori se preumbla in grădina Ca­tedralei Mitropoliei nu uita nici­o­­dată să amintească iubitului său cre­dincios prieten duhovnicul Iroftei Maximescu, repauzat intru Domnul acum de mai bine un an, ca atunci cînd va închide ochii să-l înmormin­­teze acolo lîngi zidul bisericei, în preajma răzorului de flori umbrit de o tufă de vite Prea­ Sfîntul cu o senină filosofic incă de acum doi ani și a comandat o frumoasă piatră sepulcrală sapată în marmură. Această piatră e de marmură albă la Carara și e de 3 metri înălțime și 1 jumătate lățime. Piatra va fi așezată in păretele de pe dinafara bisericei cu fața spre m­orminte. Deasupra piatra are sapată frumos o mitră poleită cu argint. In josul ei vine o inscripțiune sapată de d. ca­ligraf V. Roșculet pentru suma de 1400 lei. Iată inscripțiunea în extenso: „Aici sub această piatră lingă zi­dul bisericei mari, catedrala Mitro­poliei, in partea de din afară spre miază-zi, odihnește în sfint etern re­pa­os, păminteștele rămășițe ale Mi­tropolitului Moldovei și Sucevei, Io­­sef Naniescu, încetat din viață în anul 1902, 26 Ianuarie Simbătă, la ora 9 și 20 dimineață. Răp­ozatul născut în Basarabia, în micul sat Răzlăi, în anul 1820, fiul preotului Anania din acest sat. A fost adus în Iași, ca copil de 11 ani, în anul 1831. De aci s’a dus la Buzău în anul 1835 Septembrie, cind episcopul Ba­­sarîe al Buzăului, s’a călugărit în a­­celaș an, luna N­­embrie, într’o Sîm­­băta și a un­spre­zecea zi l’a hiro­ Averea Mitropolitului I. P. S. Sa Mitropolitul moare sa­­rac, întreaga sa avuție consistă din o frumoasă bibliotecă, cuprinzînd căr­ți de mare valoare și numeroase do­cumente vechi. Prea­ Sfintul Încă de acum cîți­va ani a dăruit această bi­bliotecă, a Academiei Române,“ al că­rui membru corespondent era. Biblio­teca sa e evaluată la peste 154.000. Prea Sfintul mai posedă o bogată veșmîntărie precum și numeroase o­­doare, pe care le-a dăruit catedralei împreună cu toate darurile ce i-au fost oferite cu prilejul sărbătorirei „Jubileului de 25 ani. Iată lista acestor obiecte și veșmin­te depuse la cancelaria Mitropolitană: Opt sacoa­se de matase albastre și vișinii cusute cu argint și aur, cu om­poarele lor mari și mici, cu Stambe diferite, a cite 1200 lei unul, patru cădelnițe de argint cu lanțuri tot de argint, cinci cruci de argint dintre care una pentru serviciul vo­­hodului; patru sfeșnice mari; două mitre de fir de argint cu iconițe e­­taiate legate în argint bătute cu nes­timate ; trei cliji arhi­păstorești, ș­ase icoane ferecate cu argint; patru sti­hare diaconești, ș­ase stihare preo­țești, patru nebiderniți, poale pentru analog și­conostase, egolpioane, i­­coane, evanghelii legate în argint precum și alte odoare scumpe. Executori testamentari au fost lă­sați d-nii: Dim. Sturdza, Dragomir Dimitrescu și Ilie Popescu. Legatar universal e d. D. Sturdza. O pungă cu turmeruri Prea sfintul mai are într’o ladă o lungă mărișoară cu numeroase petre nestimate, care se zice că sunt de mare valoare. Prea-Sfintul, acum cîte­va săptă­­mini cu prilejul unei vizite a d-lui Petru Poni, înaltul Prelat zimbind a scos de sub perna­ i o mică comoară spuindu-i : „Iacă toată averea mea.“ In urmă Prea-Sfîntul a scos din bu­zunar un portofel de piele de că­prioară și aplecîndu-se la urechea d-lui P. Poni, i-a rostit: „Mă doare că nu mă mai pot slu­ji cu acest portofel, slut slab nu mai pot sta la geam să pot împărți ea de obiceiu, clte-ceva la sărăcii mei.“ Prea-Sfintul era excesiv de darnic. Nu făcea deosebire de religiuna. E lângă lista acelora pe care iubi­tul înalt Prelat in ajuta în fie­care lună. Numeroși au fost ajutorați pen­tru a-și complecta studiile școlare. Intre alții cităm pe Arh. Nicodem Munteanu, care a fost ținut la facul­tatea de teologie din Kiev pe soco­teala sa, Ilie Popescu, Atanasiu și alții ale căror nume ne scapă. Pănă acum câte­va luni din revar­­­sat de ziuă la porțile Mitropoliei staționau sute de sărăci, printre mulți bătrini și bătrine, oameni­i căpătați. Așteptau sărmanii nerăbdători până la ora 8, când Prea-Sfintul apărea la o fereastră în gamlicul din față. Portarul descuie poarta și îngăduia intrarea in curte­a acestui norod german. Iubitul Prea-Sfint, la fereas­tră în rasa-i simplă de șalac, pe deasupra cu tradiționala lui scurtei­­că blănită cu blana de singeap. In cap cu modestul lui fes alb de aba, zimbind cu duioșie norodului cerșitor, Imparția cîte o monedă de argint, după cum era și starea săracului. Caritabilul Prea-Sfînt, după cum am spus nu făcea deosebire de religie între cei saraci, Prea-Sfântul a servit timp de zece și chiar două­zeci de ani pensiuni

Next