Evenimentul, octombrie-decembrie 1902 - ianuarie 1903 (Anul 10, nr. 198-289)

1903-01-15 / nr. 278

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA IAȘI STRADA LAPUȘNEANIT 41 Apare în toate zilele de lucru Un număr vechin 30 hani A­riumful nostru Nimeni nu mai contestă că partidul conservator a avut un succes desăvîrșit în alegerile partale, ce s’au să­vîrșit Du­minica trecută. Nici macar organele liberale nu o con­testă ; cearcă, însă, să o ex­plice prin „presiunile 14 făcute de către opoziție. Trebue să mărturisim că această scuză se apropie de ridicol. Lip­sește, după observația causti­că, a unui prietin, și o tele­gramă către Majestatea Sa Regele, prin care să se plîn­­gă de ingerințele opoziției și să-i ceară protecții. Aceste manifestații ridicole nu atenuează întru nimic si­tuația dezastroasă a liberali­lor. Ea nu servă decât să-i a­­copere de-un ridicol absolut. Faptul incontestabil—și iu neputință de a fi contestat,­— e triumful partidului con­servator. Alții din ciracii colectiviști, mai dibaci, răspîndesc zvo­nul că dacă au pătruns în corpurile legiuitoare d-nii Gh. Gr. Cantacuzino, șeful parti­dului conservator și d. Take Ionescu, fruntașul său stră­lucit, aceasta se datorește în­găduinței liberale. Intre alții, d. deputat Sterea dă această explicație,—de alt­fel, tot așa de... fantazistă ca și cealaltă 10 bani—Seria 11 AmilX No.AS MERCUR! 15 IANUARIE 1903 Ziar co.ra.s © x'v­a,ta­ r Bine-ai venit la noi, Alteță, va spune fie-care ieșan, lașul, bătrîn oraș al voevozilor moldoveni, in care Lăpușneanu și-a transportat curtea și care de atunci a fost o­­rașul creer al țărei, salută cu bu­curie pe viitorul Rege al Rominiei. Intr’visul el vede viitorul; de-asu­pra capului său mîndru el zărește vulturul românesc cu aripile des­chise, căruia negru vultur al ca­sei străluciților Hohenzollern ii a­­rata calea. In preajmă­ i se des­chide cartea destinelor, in care va însemna soarta Regatului —împă­răție mine, poate,—cu ascuțișul să­biei, ce-i incinge coapsa. Skiptrul regal il vede cr­esc, iar in dreptul frunței sale i se arată strălucirea altei coroane de oțel. Acesta e orașul lăpușnenesc. Vi­sator și impersonal, orașul sacrifi­ciului, orașul abstractei idei, el nu are de­cit o mîngîere: visarea cu ochii spre trecutul frumos sau sperarea cu ochii spre viitorul, ce se arată mai frumos. Viitorul i se arată subt chipeșa infățoșare a Prințului de azi, a Regelui de mine —și lașul tresaltă de bucurie și reîncepe o altă viață de nădejde și de visare. E frumos, Prințul care a trecut astă­zi pragul istoricului oraș, fru­mos ca o speranță. In albastrul larg al ochilor săi pare că se mișcă aripa azurie a unui vis. Și lașul crede că acest vis e realitatea zile­lor, ce vin,—realitatea unui timp de mărire și de înălțare, in care norocul îi va snrîde mai prielnic de­cit pănă acum, cind melancolia ii încununa fruntea, cum se află însemnată acea a predestinaților morței. Alteță, privește la m­îndrul oraș, care treialtă la intrarea­ și pe pă­­mîntul său. Aici, altă dată, au trecut gloriile trecutului Moldovei, care umplu paginele înroșite ale Croni­carilor noștri boeri și ale rapso­zilor noștri populari. Aici, altă dată, a fost mărire, frumuseță, strălucirea bogăției, strălucirea domniei. Azi, aici, se lasă tristea sfîrșitului. Dar un oraș ca lașul are încă o soartă in viitor Cînd carele trium­fale vor suna pentru Alteța Voas­tră , cînd de pe tronul vechilor voevozi vor porni cuvinte de mă­rire, spuse de o gură Augustă, atunci priveliștea orașului nostru răsară in amintirea regală. Iașul, care salută azi cu atîta devotament pe viitorul rege, aibă norocul să ațintească macac pentru cîte­va clipe atenția domnească. La o glorie nouă, la o domnie ce va fi însemnată in istoria neamu­lui,­toate se unesc pentru a pre­vesti urmașului Regelui Carol o domnie glorioasă,i se cuvine un gest glorios. Se îmbină așa d** frumos, așa de armonios, strălucirea stinsă a măreției apuse cu frămân­tarea unei inălțări războinice, unei mărețe reînvieri a inălțarei temei­nice ! Nicăeri nu răsună mai glo­rios un te-deum de­cit sub bolțile inegrite de vreme,—de unde atîrnă flamurile ce-au fost martare la luptele de altă dată, zdrențuite voinicește de loviturile vrăjmașilor și zobojite de paloșile apărătorilor! La acea epocă, cînd armașul re­gelui Carol va intra învingător, ridicîndu-se in scările mărețului streap, adu-ți aminte, Alteță, de o­rașul, care te primește cu inima deschisă și care te aclamă cu dra­gă inimă. Adu-ți aminte că pe pă­­mîntul său melancolia m­ai apus roade lespedele de marmure, ce cuprind istoricele nume, strălucind in istoria noastră ca torțele in ipus. Adu-ți aminte că sacrificiul e frumos, dar e mai măreț încă cînd moare un oraș, o colectivitate de oameni pentru imaculata frumu­­seță a ideei—și gindește-te, viito­­rule Rege al Rominiei, că e un pacat să lași să moară un oraș, care s’a numit Iașii—cel mai stră­lucit pentru Romîni. Iașul te aclamă, Alteță, fiind­că ești descendentul unui șirag de e­­roi, fiind­că ești urmașul unui Rege înțelept și viteaz,—și,mai ales,fiind­că ești mândru, fiind­că ești întru­parea unui strălucit viitor. Iașul aclamă și o speranță. Dacă, totuși, scris este in cartea extremă ca el să dispară, va striga, ca altă dată la Romani: — Trăiască viitorul Rege al Rominiei, care va desfă­șură flamura unei Romînii mari, în umbra căreia să se adăpostească toți Romînii ! Trăiască îndeplinitorul visu­lui secular, visat altă dată de Ștefan și Mihai! -------------OQ Cii avaos*--------------­ Nu e nevoe de amintit duș­mănia personală, oribilă, ca a unui maniac, urmărit de i­deea fixă a persecuției, pe care o hrănește d. Sturdza pentru d. Take Ionescu. Ne vom mulțumi a relata faptele In județul Muscel partidul conservator eV puternic; e des­tul a aminti că singurul­ re­prezentant al conservatorilor de pănă acuma în parlament a fost d. M. Vlădescu, ales la Cîmpu­ Lung. Liberalii au cer­cat să lupte în contra d-lui Can­­tacuzino, cunoscută fiind hotă­­rîrea sa, de a nu candida decit atunci cînd va crede că a sosit momentul pentru răsturnarea partidului liberal. D. (­anta­cuzino punînd această între­­bare țărei, alegerea sa era un răspuns afirmativ. Dar li­beralii nu puteau admite un asemenea răspuns,— o oare necesar a o m­ai spune?—Iată de ce s’a găsit candidatura d-lui­­ Jugureanu, văzînd, însă, că curentul e fățiș pentru șe­ful nostru, candidatura im­provizată a fost retrasă. Afirmarea că d. Take Io­­nescu a intrat în Cameră cu concursul d-lui Sturdza e mai grotească încă. De altminteri, la această afirmare se însăr­cinează chiar Voința Naționa­lă a da răspunsul cuvenit: ea ne anunță că va publica în numărul de azi o pendență din Caracal, cores­spre a dovedi ingerințele făcute de tru opoziție. Dupe cum pen­a te bate trebue să fie doi, tot așa pentru a face îngerinți trebue să fie cine­va care să se opue. Dacă ad­ministrația d-lui Lascar ar fi înlesnit alegerea d-lui Take Ionescu: ce rost mai are af­ir­marea Voinței ? Nu. Partidul conservator a triumfat în alegeri, triumf absolut și cîștigat numai gra­ție luptei intransigente, pe care a dat-o. Triumful partidului con­servator e deplin. D. Canta­cuzino a pus întrebarea: țara a răspuns: D. Hans Kraus, care era fai­mosul organizator al campaniei presei străine pentru „marchizul de la Dunăre a civilizației euro­pene“, a murit. De-acum, adio campanie în presa străină! S'a dus faimosul argument ca stră­inătate are perfectă încredere în d. Carp, singurul om politic,—­cu d. Sturdza, spuneau ziarele car­­teliste, nuanța liberală. De-acum, adio marchizatul și civilizație. Curat guignon! Js­arcial. --------------scriQCCCCCC*-----------------­ IA$UL CĂTRE ALTEȚA SA. Finar.­ ­M00000003*­Proptelele d­-lui Carp Lupta dată în alegeri, a eșit toată în defavoarea celor doi ali­ați, Carp și Sturdza. Iată o so­coteală foarte simpla : în aceste alegeri parțiale partidul conserva­tor a întrunit 727 voturi, 315 cel junimist și 189 voturi au fost adunate de candidaturile indepen­dente. In fața acestui mănunchiu de voci nemulțumite se adună 845 voturi liberale, trei pătrimi din voturile opozante. Cartelul e pe ducă,­­ nu din cauza carteliștilor, ci din cauză că țara nu mai admite acest e­­chivoc, această veșnică îndoială, din care caută să tragă profit cei doi cumnați cartelați, ca să impus țarei gusturile și pretențiile lor și a zdrobi partidul conser­vator. Dar guignonul nu e numai pentru d. Sturdza , el e mai ales pentru d. Carp. Cu încetul prop­telele, pe care-și sprijină șubre­dul său edificiu politic, se surpă. După ruperea proptelelor din lă­­untru, se duc și proptelele din afară. Prim­a oră DIN LOCALITATE — Ora 4 p. m. — Vizitele A. S. Regale l­lecarea de la Comandament.—• La Universitate.—■ La Liceul Internat. — La școala primară Carol I.— La școala centrală.— La Trei­ Ie­­rachi și Sf. Nicolae. Din cauză ca dejunul de la Cercul Militar a durat pănă la 1 și jumă­tate, A. S. Regală n’a putut părăsi palatul Comandamentului de cit la ora 3 fără un sfert și din care cauză s’a și renunțat la visita de la sc. de Arte. La Universitate In­sula Universitate­ se aflau în­truniți toți profesorii universitari, in ținută de gală, iar in amfiteatru se aflau toți studenții și studentele. Intimpinat de d. C. Climescu, rec­torul Universitatea A S. Regală a fost condus in aula, unde-i fură re­comandați p­rofesorii Universităței. După aceianii, Dragomir Ilurmuzescu a făcut o experiență demonstrativă asupra legei oscilațiunei și a­ pendu­­lului, după care A. S. condus de tot corpul profesoral a visitat Universi­tatea și diversele ei laboratorii ți bibliot­ece. La Liceul Internat. De la Universitate A. S. Regală plecă spre Liceul Internat. La scara principala de la această școala mo­del, a fost intimpinat de către d. Lascar, directorul școlii și întreg corpul profesoral. După recomandările obicinuite A S. înaintă spre amfiteatru, unde fu pr­imit cu un imn regal executat de corul și orchestra liceului, condus de maestrul Aurescu. Excelent executat, imnul a plăcut foarte mult A. Sale Regale, care fe­licită pe conducătorul corului. In amfiteatru d. Severin, profesor de fisică, făcu niște proecțiuni electri­ce prin care se representa sosirea în gară a A. S. Regale, cortejul în pia­ța Unirei și momentul cînd cortejul sosi înaintea Mitropoliei, luate azi di­mineață în momentul sosirei A. 8. Re­gale. Principele Ferdinand a vizitat apoi biblioteca, dusele dormitoarele și a­poi mulțumind d-lui Lascar, trecu. La școala Carol I Aici, fu întimpinat de d­ revitul școlar Sachilarescu și directorul școa­lei, d. Matassam și d­e corpul profe­soral al școalei. Corul de elevi a e­­xecutat admirabil imnul regal și du­pă ce visită cu de-amănuntul școala, A. S. Regală plecă, regretînd cu lip­sa de timp, îl împiedecă de a asista la lecțiunile de clasă. La școala Centrală De la șc. primară Carol I, A. S. Regală trecu la Ș școala Centrală de sub direcțiunea d-nei Agripina Bu­țureanu-La scară S. a fost primit de directoară și com­pus profesoral, iar de o parte și de alta a sălei de tre­cere, erau așezate elevele școalei și sala era splendid decorată, cu obiecte, dintre care cele mai multe cusute de către elevele școalei. In sala mare A. S. R. a fost pri­mită de corul școalei, care a intonat excelent „imnul, regal“. După aceia principele Ferdiinand a visitat cla­sele de eurs, splendidele laboratorii dormitoarele și-și exprimă marea mul­țumire de cum a găsit școala. La ora 4 A. S. părăsește școala centrală și cortegiul princiar se în­dreaptă spre ABONAMENTUL Pe un an 24 hi . pe Olani 12 fel pe­­­ Iutii ti lei. In străinătate pe tui un ÎI O hi •—foț­jiG-----­Aruniciuri, insu­li și 50 bani fin­du! Biserica Trei-lerarhi Splendidul juvaer, cum însuși A S. a denumit monumentala biserică din strada Ștefan-cel-Mare, este visi­tată de un număr restrîns de per­soane, căci intrarea nu e permisă tu­turora. In biserică se află A. S. N­egala, cu a­­ghiotanții săi d-nii maiori P. Greceanu și Demetrescu, apoi d. Nicu Gane, Gh. Șendree, C. B. Pennescu, încă vre­o două persoane a căror nume ne sca­pă și representanții ziarelor „Libera­lul“ și „Evenimentul“. in biserică e prea frig, astfel că A. S. Regală se vede nevoit a ple­ce mai curînd decit ar fi vrut și se îndreaptă spre biserica Sf. Neculai. I­. V. Vladoianu, vice-preșe­­dintele clubului conservator din localitate se afla de eri in orașul nostru. ^ Joi seara A. S. R. Principele ^/Ferdinand Va asista la repre­zentația teatrală de la ridicarea cor­tinei și pănă la sfrșitul reprezen­tației. Se vor juca următoarele piese: Rețeta soacrelor, Cinel-cinel și splen­didul poem al d-lui C. Brăescu ,în­drăgostiții“, care a fost reprezentat Duminica trecută pentru prima oară, pe scena teatrului național din Bu­curești. „H­­arch­etul general a fost inști­­­­ințat că în noaptea de Du­minică spre luni, o haită de lupi, în­­tru­ pinimi pe femeea Maranda Crean­gă din comuna Tlm­atică jud. Vaslui, a sfîșieat-o. Nu s’a găsit de­cit fustele, papu­cii și capul victimei. 1T1 ercuri va avea loc in can­­^ * ^celaria „Liceului național“, intrunirea săptăminală a membrilor societăței „Arhiva*, in mia de Joi 1­­1 c. d-nul I.­­ Tanoviceanu, profesor universi­tar din București, va ținea în localul Camerei de Comerciu din localitate, la ora 3 p. m. conferința sa care va trata despre : Închisoarea pentru da­torii și falimentul civililor. Intrarea la această conferență va fi liberă și sperăm că toți comercianții și persoanele care se înteres­ază de a­­ceastă chestiune vor lua parte. S­e vorbește că d. Nezone Lu­­pescu, prefectul județului Vaslui, va fi^mazilit. J *a revizorat a 30sit ,astă­zi, de­­^^crezul, prin care d. Dim. Se­­chelarescu e numat revizor al jude­țului nostru. ar. rj Q M­inisterul instracțiunei a pus ^ * «n vedere revizoratului, ca din fondul cantinei școlare să pre­vadă o sumă și pentru cantina școl­­ei de meserii din câtuna Ulmi, com. Belcești. IT­-na Ana Matasariu insti­tul care a obținut un congredi­? de la 1 Ianuarie până la 17 Apriil. D-sa va fi suplinită de d-ra An Măcărescu. V­ii vitrina Evenimmluhd­rtp afli expus un afiș ilustrat, o «capo d’operă in acest fel, lucrat de­­ J. G Sterian. El reprezintă o semn­ i du Miriam din Magdala, pentalogia evan­ghelicâ a d-lui S. Prasin. Acest superb afiș va fi fo­tog­rafia și trimis spre reproduceați re­vista The Studio, iar salonului dinr Cha­­mp: Elysées, de la Paris, d. Stei? ian i - o trimite transformat in la bioM. " Tv seară a avut loc la Lui ve ** ^ sim­te o întrunire stm­let­­ească. S’a ales o delegațiua­nea ] pe­tru a obține o audiență la A . S. R gală Principele Ferdinand îi î vi id rea ameliorărei situațiunei stî idenț­ă, care s’au eliberat numai sța.gr&yd de caporali. Rasa albă.­Triumful ei De­mind a apărut pe foia»,—și de atunci veacurile se numără cu ■ sutele,­ rasa albă a fost hotărîtă de­­ Dumnezeu să biruiască pe potriviri­■ cele sale și, mulțumită Însușirilor cu 1 cari fusese hărăzită de Marele Stă* ■­pînitor al Firei, să meargă din vic­torie in victorie, din cucerire in cu­cerire. Al ei va fi pămintul, căci fi­­ria Voinței și lumina Științei, ei — mai mult­ele cît celor­lalte rase te-a dat Dumnezeu. Pentru timpurile preistorice ale Europei, după cele ce se văd și după cele ce se ghicesc pe dinții de ele­fant și pe oasele altor animale, gă­site prin caverne și printr’alte locu­ințe ale omului preistoric, s-ajumt la credința, azi de mulți învățați împărtășită, că o străveche populați*­une de oameni negri locuia păduri­­le, cavernele și clmpiile Europei. Oamenii de rasă albă, veniți nu se știe de unde,—poate din imensul re­­servoriu al neamurilor omenești, din Asia,—goniră, omoniră, șterseră de pe fața pămînturilor europene pe Negrii cei străvechi și Europa fu po­­pulată cu oameni de rasă albi. De atunci se desfășură veacuri­­ peste veacuri din lrimba nesfîrșită a timpului și rasa albă, sfârimind pie­dici peste piedici, se pomi pentru totdeauna în Europa. Se aleseră lar ■­țiuni, se fondară state, apărură și ■ dispărură constelațiuni de popoare • de rasă albă, veniră peste ele tari­• bi’e invasiuni ale rasei galbene.—ra­­­­sa albă stete nemișcată. Europa ara a ei și tot a ei rămase. După descoperirea Americii, rasa albă intilni între ambele părți ale nou­­lui continent rasa roșie. Se ciocnirii. Lupta fa ușoară. Se văzu de la în­ceput că rasa roșie e mai slabă. Nea­­­­murile ei se precară, ingenunchiară,­­ se ofiliră și nu trecur­ă mai mult de 300 de ani și, de Peruviani, de Mexi­cani, de Pieile­ Roșii ale Statelor-U­­nite nu se mai vorbi de­cît ca de­­ niște populațiuni pierdute în nuguri­­­­­­le fumurii ale trecutului. Lumea­ Nouă râmase ca proprietar*­­­te a Latinilor și a Anglo Saxonilor 1 de rasă albă. Rasa alba birui rasa roșie sau a g­­­răinie,—și fu primul ei mare tri- 1 l­­umf. In veacul XVII, lupta începe in sudul Africei între rasa albă și rasa neagră. In secolul XVIII, aceiași luptă continuă intre Negrii Austra­­­­liei și Albii Europei. Astăzi în Ocea­­­­nia, afară de neamurile Maori in Noua­ Zelandă și de neamurile Kana* qilor în Micronesia nu mai sunt Ne­gri în fața Albilor biruitori. In Africa, lupta s’ar fi sfirșit de­­ mult, dacă într’ajutorul rasei negre­­ și ’n contra rasei albe n’ar fi fost clima arzătoare, nisipurile nesfirșite și boalele omorîtoare ale centrului african. Totuși astă­zi Impărțiala A­­­fricei între neamurile de rasă albă a s’a făcut; civilizațiunea, voința și­­ știința rasei albe au pătruns pretur­­­tindeni in nepătrunsa terra ignora * i. Libiei antice, slrmele telegrafice și telefonice și drumurile de fier vor brăzda in curînd ținuturile­ unde de­­ veacuri trăiau milioanele 4« Negri » nesupărați de nimeni, aî Rasa albă a înfruntat și infruntă­­ totul și, dacă nu va șterge de pe,fața f­um­atului african pe Negri, de­sigux îi va tolera ca odinioară Spartanii 3 Hoți. Latinii și Angio-Saxm$ fip isă albă sunt azi stupinii Africei și i neamului de rasă neagră. Rasa albă a biruit și rasa neagră L este al doilea al ei mare triumf . Acum, la sfântul veacul­ al XIII i la începutul veacului­­ XIX, aceaa-­i biruitoare și civilizată rasă albă, insăturată in podele­ de cucerire A­­lobului pământesc, și­ aduce aminte ă a fost,o vreme, in aurora Evulm-

Next