Evenimentul, octombrie-decembrie 1903 - ianuarie-februarie 1904 (Anul 11, nr. 191-293)
1903-11-25 / nr. 235
redacția și administrația |- 1 A 0I 44 STRADA LAPI.ȘNRANO 44 —«•*---Apare in toate zilele de lucru Uu număr rechin 30 bani 7îax c © 33u ® er-rrattor ABONAMENTUL <?© ® R a» 24 lai: patî luni 12 tei pe 3 laci 6 lei. , In străinătate pe un an 30 tei -----------**-----------.k Afiunduri, inserții și reclame 50 bani rîndul KOCALNIEANU Campania în contra lui Cuza-Vodă continuă. Nu în Voința, căci alte chestii importante o preocupă, dar în toate codițele, între care cea mai de samă e Cronica. Ziarul d-lui N. Basilescu a întreprins o adevărată campanie, ca să dovedească în fața tuturor că meritele lui Cuza sînt foarte mici față de meritele lui Kogălniceanu, adevăratul promotor al tuturor ideilor acestei domnii reformatoare. Cronica își sfîrșește articolul ultim, aducînd cele mai entusiaste laude lui Mihail Kogălniceanu, care ar fi adevăratul promotor. Pe acest teren s’au pus și celelalte organe național-liberale, căutînd să dea în capul lui Cuza cu umbra lui Kogălniceanu. încercare zădarnică. La mormîntul marelui Domn, în fața cadavrului său, marele Kogălniceanu a putut spune: înaltă Doamnă! Cuza-Vodă nu e mort. Cuza-Vodă va trăi atît cît regenerarea Romîniei va trăi! „In fata acestui testimoniu postum, pe care marele ministru al marelui Domn îl dădea defunctului său Suveran nu mai poate încăpea discuție. Amîndoi sînt mari. Amîndoi au săvîrșit opera uriașă, care face temelia statului roman modern. Unul fara altul nu poate sa se ducă în istorie, căci sînt legați de acea tainică legătură, care face gemeni pe uriașii regenerărei țărilor. Domnul pune gîndul și sprijinul său regesc, iar ministrul e brațul drept, care se coboară in arena luptelor de partide, în care Suveranul,— que sa grandeur attache au r\'vage—nu se poate coborî. Kogălniceanu e omul mare, ne spun liberalii. Kogâlniceanu e acel, care a făcut opera cea mai de samă a domniei lui Cuza, împroprietărirea clasei țărănești. Liberalii pretind că ar fi înțeles monumentul lui Cuza, dacă s’ar fi făcut astfel, ca să revie un loc de cinste marelui ministru. Noi am fost de acord, căci fără a nega lui Kogălniceanu locul de cinste, care i se cuvine în istoria noastră contemporană, punem in lumina ce se cuvine uriașa ființă a domnitorului său. Intre punctul nostru de vedere și punctul lor era o deosebire: aceea că noi am fost imparțiali, justi, demni,—dînd fiecăruia ceea ce e al său, fără a căuta ca să smulgă de la unul, de la cel genant, ceea ce i se cuvine, ceea ce e al lui. Dar liberalii au gîndit altminteri. Fie. Vom primi toate chipurile de a fi și de-a privi, căci găsim că o domnie e mare nu numai prin faptele personale ale Domnului, cît și prin acele ale miniștrilor săi. Nu numai ceea ce a făcut Domnitorul, care e îngrădit de constituție din toate părțile, ca să nu prea aibă inițiativă, trebue să facă gloria domniei lui, cît și ceea ce a inspirat să se facă. Kogălniceanu a făcut împroprietărirea țăranilor, ne spune Voința și după dînsa toate codițele ei ? Bine. Admitem teoria și dăm marelui ministru tot prinosul ce i se cuvine pentru marile merite, pe care până și dușmanii i le acordă. Și acesta e un chip de a arăta recunoștință lui Cuza-Vodă. S. Frasin. Haret Macedoneanul Se știe că la Romani era obiceiul ca Învingătorii să ia numele popoarelor, pe care le învinsese. Așa, se știe că a fost un Scipione Africanul, etc. Se știe că țara romînească a fost instaurată de către divul Traian, iată de ce, credem noi, ar fi bine să continuăm tradiția romană și să numim, spre pildă, pe d. Spiru Haret Haret Macedoneanul. Iată și un document, care pledează în favoarea acestei denumiri: „Se știe că d. Haret, ministrul instrucțiunei publice a depus la Cameră un proect de lege pentru acordarea unui credit de 600000 lei, cu care să se clădească școli și biserici în Macedonia. Ori acum doi ani tot d. Haret a suprimat cea mai mare parte din aceste școli sub cuvînt că n’ar fi fost destul de populate, și pănă astăzi n’a dispus redeschiderea acestor școli, iar pe de altă parte cum clădirea de biserici, cînd nu există un mitropolit român, este imposibilă, romînii macedoneni privesc cererea acestui credit, ca o încercare de reabilitare a d-lui Haret față de ceea ce a făcut în trecut în chestia macedoneană. Mai mulți liberali au intervenit pe lingă studenții macedoneni, cea mai mare parte bursieri, ca să organizeze o manifestație de simpatie pentru d. Haret“. Iată cea mai bună, cea mai deplină satisfacție dată partidului conservator, atît de mult și atît de constant ponegrit de către pătimașul de la curte. Iar d. Haret va putea acuma să vadă enormitățile, pe care le-a săvirșit în ajunul revoluției Macedonene. Iar ca o pedeapsă veșnică pentru opera nefastă, pe care a făptuit-o, trebue să i se aplica epitetul de Haret Macedoneanul. Priori tative lungi, ascunse, bizantine, trageri pe sfoară, orice poftiți. Dar împăcarea definitivă nu este și nu poate, cum nu a fost și nu a putut fi, căci nici cu drapeliștii nu a putut fi. După cum moartea primului cabinet Sturdza s’a tras din pricina dezbinărei drapeliste, tot astfel se va întîmpla și cu noua dizidență liberală. Sorcial. EFEMERE Lecția d-lui Pennescu — — Buna ziua, Coane Costică. — Buna, Periișor. Ce ai pe mină ? — Ia, niște costume. — De ce ? — Pentru că joc, — In costum ? — Da. — In ce piesă ? — Cum în ce piesă ? Mai poate fi vorba? — In Vagabonzii ? ,— Da se înțelege ? — Și ce costum ai ales ? — Pe cele mai bogate— Atunci, de ce nu ești hotărît. — Să vezi, e o istorie. — Frumoasă ? — Că.... ai să vezi. — Spune, — Vagabonzi, vagabonzi... dar eu vreau Să fiu un vagabond bogat— Ei și ? — Dragomir... — Cum, joacă și Dragomir în piesă ? — Desigur, n’ai cetit în Liberalul, că piesa se montează cu ajutorul principalelor talente ale teatrului ? — Da, da... am auzit. — Dragomir a luat costumele cele mai bogate... am venit să-ți cer sfatul , pe care din cele de față să le pun ? — Dar de ce nu pui pe unul din cele, pe ceri le-ai vîndut teatrului ? — ?!? Șfichiu. — Ce-a fost, va fi „Vă aduceți aminte cum ajunseseră de pomină tratativele dintre sturziști și drapeliști, spune Epoca. Ei bine, obiceiul persistă, timpul n'a schimbat nimic in tactica de luptă a exdrapeliștilor și a sturdziștilor. Aceleași demonstrații cu perdea ca să se poată reveni a doua zi ; aceleași lupte care să indice numai răul ce ar putea face, dar care in definitiv nu hotărăsc nimic , aceleași tratative nesfirșite, care se rup și se reiau in fiecare zi. La 15 Noembre s’a deschis Camera și am avut pănă azi 23 Noembre—adică in opt zile, trei consfătuiri ale majoritătei pentru strîngerea fondurilor și trei zile de vacanță in acelaș scop. Pe d'asupra am avut, nu știu cite consfătuiri la d-nii Missir și Stelian, sau la d-nii Brătianu, Procopiu, Brînzoveanu, etc. Și mai e ceva nostim, caracteristic luptelor din partidul liberal de cînd cu drapeliștii. In momentele in care se dau atacurile, toți asaltanii fac cele mai declamatoare declarațiuni de dragoste și admirație pentru șef, pentru politica și munca lui, pentru abilitatea, capacitatea, vivacitatea și amabilitatea. Iar în momentele în care încep tratativele toți cei cari tratează prind și cîinii de pe stradă ca să le spue că numai poate merge cu actuala stare de lucruri, că situația trebue să se limpezească, să se hotărască intr’un fel. D. Sturdza e atacat cu violență pentru nehotărîrea sa, etc., etc. De altfel atitudinea aceasta este firească, atunci cînd luptele, și frămînturile dintr’un partid se datoresc unor chestii cari nu pot să iasă la iveală și să formeze tema discuțiiunilor publice“’. Orice ar spune ziarele liberale , oricit s’ar munci d. Sturdza și acoliții săi, ca să impace lucrurile. Mul e zadarnic. Ce-a fost, va fi. Acum se repetă isoria cu tratativele cu drapeliștii. Tra întrunirea de em Eri a avut loc prima întrunire ținută in chestia ridicărei unui monument marelui Domnitor Cuza,—primul voevod al țărilor române unite și ultimul.— Am spus că aceasta e prima întrunire, căci aflăm că e prima dintr un inel de întruniri, care se vor resfira in toată țara. Semnul caracteristic al acestei întruniri va fi fost, pe de-o parte, entusiasmul tinerei generații, iar pe de alta toate mizeriile făcute de poliție, pentru a o împedeca să aibă loc. Spre pildă, in ultimul moment un sub-comisar vrea să împrăștie lumea, spunând că are ordin să facă aceasta, fiind-că pe scenă era o lampă cu gaz.. Din decursul întrunirei se va vedea că politica a fost cu desăvârșire exclusă și că obiectul întrunirei nu a avut altă țintă decit ea să glorifice memoria marelui Domnitor, care nu ar fi trebuit să găsească, acum, in momentul cuvenitei apoteoze, decit amici și admiratori : Iașul și Moldova întreagă se vor pronunța din ce in ce mai puternic pentru oropsitul ei fiu, pentru marele ei Domn. Iată înțelesul deplin al întrunirei de eri. ------------------------------------------Sv. Mitima oră — Oara 4 p. m. — ~fi-nul revisor școlar al județului nostru a examinat ori pe israeliții A. Strul Leizer și Herș L. Leibovici, de cunoștințele limbei române, pentru a le elibera cuvenitele certificate pentru a avea dreptul de rabini, zile.rimarul comunei Bucium a obținut un concediu de 10 jandarmul V. Tomovici din compania locală ș’a înaintat de misiunea. Epidemia de desinterie, care le intuia în corn. Tg.Frumos s’a stîns cu desăvirșire. Q Line, Marți, celebra fabrică de piane Roesendörfer din Viena, va expedia, la adresa agenției ,,Thalia“, pianul pe care Emil Sauer va executa bucățile din bogatul program al concertului de la 1 Decembrie. Instrumentul muzical expediat la Iași, va fi una din ultimele creațiuni ale celebrei fabrici. Ap căpitan Alexandru Th. Tăutu a cîștigat la loteria ungară Ed-Urban, frumoasa sumă de 25,000 coroane. Toate felicitările noastre norocosului cîștigător. "•Sămîntul bisericesc din Coarnele Caprei, a fost arendat d-lui Al. Săvescu. Obștia sătenilor din Holboca s’a plîns d-lui prefect al județului ca la mai mulți le-au fost înscriși la școală copiii, care încă n’au împlinit virsta cerută de lege. I »a Secția II-a a tribunalului se va judeca mine, Marți, marele proces dintre principele D. Sturdza, M. Fischer și B. Juster, proces privitor la arendarea moșiei Flămînzi, proprietatea prințului. Cu primarul Comunei Galata s’a plîns prefecturei noastre, că Direcțiunea C. F. R., a început lucrările pentru a închide vechiul drum, care lega comuna Galata de catena Cetățuia. Prefectura a luat cuvenitele măsuri. Următorii învățători care s’au distins la cultura grădinilor școlare au fost recomandați de revizoratul școlar, pentru a fi premiați: C. Popa, Gh Gașpar, Gr. Bontăș, T. Sandu și C. Pogor. Ministerul de interne a în’’ ’ a științat poliția noastră, că a fost avizată de autoritățile din Haga, că de cîteva săptămîni a părăsit Olanda, îndreptindu-se în România, periculosul anarhist Piera Demarie. Sătenii din com. Tomești aflind că în curînd va fi desalvat consiliul comunei lor, au găsit de cuviință să trimeată d-lui prefect, o listă de candidații pa care sînt hotăriți să-i susție la viitoarea alegere. 1/ Dobrovici, intendent al spit** * talului Pașcanu a fost transferat în aceiași calitate la spitalul de la Neamț. In locul d-lui Dobrovici a fost numit d. Antoniade. P nouă pungășie la teatru. Antrepriza garderobei teatrului, care, de fapt, grație imbecilităței presidentului, conduce teatrul la Iași, s’a dedat la o pungășie nouă. Iată despre ce e vorba : Decedatul agent teatral Grossmann, convenise cu casa Hermann din Paris ca aceasta să introducă cutioare cu binocle. Încetul cu încetul, binoclele au fost scoase din cutioarele lor și, in loc ca ale să se fi pus la loc, antrepriza garderobei și le-a apropriat, pur și simplu, le-a așezat pe masa garderobei și a lipit pancarte cu inscripția : „binocle de inchiriet 50 bani piesa.“ O dovadă mai mult că sub stăpânirea lui Pennescu, teatrul a ajuns o adevarată gardă de hoți. Spirootia de morvă care bintuia în comn. Bădeni, printre caii d-lui arendaș Berman Juster, s’a stins aproape cu desăvirșire. Se telefonează din Cucuteni, că astă noapte a fost arestat săteanul Ion Gh. Arsenie, tocmai in momentul cînd voia să prăde casa d-nei Zoe Ștefănescu, proprietara moșiei Goești. ’ domnii M. și B. Brci, explota<5**Morii pădurei Bucium au cerut să le încuviințeze aducerea din Bucovina, prin punctul Mihaileni a 60 de muncitori. 1Ylinie, 25 Noembrie, sfinta W . '»Ecaterina, fiind al doilea hram al bisericei Lozonschi, serviciul divin va fi oficiat de Sfinția Sa stavroforul Pavel Savin, rectorul seminarului Veniamin Kostache. Un dintre veteranii din județul nostru domnește o vie agitație. Veteranii au decis să intervie pe lîngă corpurile legiuitoare și "Mar pe" lingă M. S. Regele, pentru votarea unei legi prin care să li se acorde pămînturi din moșiile Statului din preajma orașului nostru. Zilele aceste va avea loc o mare consfătuire în acest scop. maL °?ii arendate. w U ▼ La licitația care a avut loc la prefectura de județ s-au adjudecat următoarele moșii, următoarelor persoane: Munții cu cătunul Galul și Pipirigul d lui Arondianer cu suma de 18.000 lei anual; Ciorapcenii asupra d-lui Dim. Ionescu, cu suma de 2.200 lei anual; Borcea Tecuci asupra d-lui Th. Hribu cu 435 lei și Incunjurătoarea M-rei Robota asud-lui V. Sava cu 856 lei anual. Pentru celel’alte moșii, la strigările făcute, nepresentîndu-se nici un candidat, licitația s’a amînat. In locul defunctului Gh. Mihailescu, a fost numit intendent al ospiciului de la Galata, ci Popov. Astăzi dimineață a fost gă’’ (sit moartă in bordoul său săteanca Agripina Morarașu, din com. Epureni. Se crede că nenorocita a murit asfixiată. Se telefonează din Prisacani, că flăcările au prefăcut in cenușă casa săteanului Gh. Pricopi P. S. S. Mitropolitul Partenie dăruit școalei de menaj „Principesa Maria“, o frumoasă icoana pictată de Sf. Sa diaconul Ghiarban. .fl flstm că dna Jeanne Unter W ’a donat școlei profesionale israelite pentru fete un număr de bănci. Fapta vorbește de la sine. fistă-noapte sergentul din str V ’ Verdeș a arestat un individ înbrăcat in uniformă de soldat austriac. In urma interogatorului luat s’a constatat că acest individ e deserter din garnisoana Cernâutzi. În astă sară la ora 8 p. m. vs ,avea loc o întrunire a membrilor societăței „Solidaritatea“. Această întrunire promitea f foarte interesantă. Consistorul Sfintei Mitropolii va judeca mini procesul privitor pe Sfinția Sa preotul Haralamb Vasiliu, din com. Tureatca jud. Suceava. O mare vîntoare va avea loc Duminica viitoare în pădurile ding’împrejurimele comunei Tg. Frumos. Pelegramele expediate din Iași w de câtre corespondenții ziarelor bucureștene au fost oprite și la ministerul de interne. De aceea ziarele sosite azi din București nu conțin nimic asupra întrunirei. De prisos a mai reaminti stupiditatea acestei măsuri. Caraghiojii din fruntea guvernului au ajuns a se îngriji pănă și de o întrunire inofensivă a unor studenți inimoși. Mai mulți comercianți din ** * ’localitate vor ținea in curînd o consfătuire in localul Camerei de comerț, pentru a discuta mai multe chestiuni privitoare la tariful vamal. Pentru Adevăr, Patrie și Frumos Viața noastră, așa după cum se prezintă, are nevoe, în mersul ei, de credință și de o caldă dragoste față de pămîntul strămoșesc. Această iubire nobilă, e una din condițiunile care trebuesc să îndeplinească o bună poesie. Un poet, trebue în versurile sale, să redea personalitatea neamului său și, în minunate strofe, să palpite sufletul poporului din care face parte. Această culoare distinctivă, disparte geniul lui Rabelais de geniul sumbru al lui Klopstak. Rabelais e meridional. In sufletul său străluce soarele sudului; totul este insolit și vesel. Omul de la sud este de o veselie comunicativă; e un farsor după cum Alphonse Daudet ni-l zugrăvește în Tartaria de Tarascon și după cum îi găsim în paginele din „Gargantua și Pentagruel“. Klopstak este trist, sumbru. Cântărețul al unui idei religios, el reda, în paginele epopeiei sale, taciturnul caracter al poporului său. Acești două scriitori au fost naționaliști, înțelegem, prin naționalism în literatură, reliefarea calităților unui neam intr-o operă literară. Acest naționalism este hotarul dintre geniile mari. Dînsul deosibește opera lui Chateaubriand de-a lui Goethe și eposul lui Hugo de al lui Aligheri. Veacuri vor trece, unul peste altul; anii se vor prăvăli în prăpastia vremei și sufletul unui neam va viețui numai în producerile lui literare. Dacă Homer n’ar fi dat, epopeilor sale, culoarea timpului și n’ar fi cîntat sufletul poporului din care făcea parte, azi istoricul, nici din epigrafie, nici din alte documente păstrate, n’ar fi putut să judece și să priceapă mentalitatea grecului primitiv. Ce-ar fi fost dacă Homer, în loc să cînte sufletul elenic, ar fi descris, în superbele sale rapsodii, sufletele altor neamuri? Istoria ar fi fost azi în neputință de a reconstrui pitorescul traiu al grecilor primitivi. Iată pe scari tru ce, una din principalele cereri, trebuesc făcute adevăratelor talente, este și de-a fi naționali in operile lor. Domnul Alex. Xenopol, feritul conducător, al nouei școale literare, a fi conturat în programul său de luptă, și această însemnată cerință. Cei grupați în jurul său l’au priceput și tovărășii de conducere, a nouai grupări literare, a realizat în nobila poesie această calitate inerentă marilor talente. Iată o pildă in „Elvira“ a neîntrecutei noaste Rima. In această lucrare dramatică se schițează o scenă nobilă din viața romînească. Elvira este un suflet nobil, um se găsesc încă printre femeiile noastre. Lucia este și dînsa tipul femeei care abundă în societatea rătăcită a orașelor romînești. Rima a fost „națională“, a creat tipuri de ale neamului ei, și pentru viitorime, a dat pagini de aleasă psihologie. Este iarăși natural, că poetul sau prozatorul, trebue în exaltate rînduri, să cînte pămîntul strămoșesc, unind iubirea de aproapele său cu studiarea sufletească a norodului. Un alt punct însemnat din programul școalei d-lui Xenopol este și slăvirea credinței generoase. Poetul, scoate iubitul și respectatul nostru conducător, este omul superior care trebue să resfire asupra cugetărei bine facerile credinței, puțin importă, fie dînsa creștină sau nu. Sâ ’mi fie permis ca să iau o pildă tot din această minunată cîntăreață care-i Riria : „Iubirea-i mare ce tulbură adîncul, credința însă-i vadul cu netedul nisip. Zdrobește adesea marea pe acei ce vor s’o treacă , iar vadul ocrotește pe toți fără de nisip“ Cugetarea Ririei este foarte adevarată . Credința este zăgazul care ne ocrotește in marile lupte ale vieței, din ea ne dă puteri de nouă resboiri. Poetul trebue să fie visătorul care din lacrimi să făurescă mărgăritare , să slăvească pămîntul și graiul limbei sale după cum se exprimă unul din talentații noștri poeți și colaboratori. Talentele adevarate vor pricepe spusele noastre și vor fi recunoscătorii lui Alexandru Xenopol, care, cel d’intâi, a știut să aștearnă, in programul său literar, aceste mindre adevăruri. In mintea sa, preocupată de frumos, veșnic în căutarea adevărului , azi intre rafturile arhivelor, mine cri-