Evenimentul, aprilie-iunie 1905 (Anul 13, nr. 40-108)

1905-04-01 / nr. 40

r ; A r X \ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 414 STRADA LA.P0ȘNEAN13 '4* I A » ■ ----***»-— Apare in toate zilele de lucru Un număr vechi» 50 bani Soarele | b. | a. | 28 Luni—Cuv. Ilarion I 5.41 6.511 29 Marți—Cuv. Marcu I 5.39 6.531 30 Mercuri—P.Iandela Sc.| 5.38­6 55| 10 bani—Seria II Anul XIII Jop 40 VI­NE M 1 APRILIE 1905 isLX cosa.sexTra.tox UN MILION La mai bine de atîta se ri­dică suma cu care se găsește impovorată în acest moment comuna Iași, grație foastei ad­­ministrațiuni liberale în frun­tea căreia a strălucit d. C. B. Pennescu ca primar. Comuna datorește astă­zi această sumă, care va trebui să fie plătită de actuala ad­ministrație, ast­fel că în bud­getul votat eri, s’a prevăzut și anuitatea împrumutului de care comuna are nevoe pen­tru a plăti vechile datorii. Deficitul lăsat de d. Penne­scu și constatat astă­zi, în mod oficial de către un in­spector, financiar, se datorește în parte unei neiertate negli­jente, de care a dat dovadă in tot timpul administrației sale, dar se mai datorește și unor neexplicabile procede­uri de care s’a făcut uz cam larg, procedeuri alăturea cu legea și regulamentele. Ast­fel s’au efectuat lucrări în sumă de mai bine de trei sute cinci­zeci de mii de lei dar mandate nu s’au emis fiind-că în budget nu erau prevăzute sume pentru ast­fel de lucrări. S’a mai constatat, în mod oficial, că multe lucrări s’au efectuat numai după ordinu verbal al Primarului sau simplă resoluție pusă pe pe­tiția antreprenorului, fără ca să existe vre­ un deviz, iar pentru cea mai mare parte din acele lucrări ast­fel efec­tuate consiliul comunal nici nu a mai fost consultat. Se vede că d. Pennescu gă­sea de prisos a mai supune și colegilor d-sale de la co­mună cele mai multe din chestiuni, fie pentru că pro­babil nu se încredea în jude­cata acelor domni, fie că convenea mai bine a sustra­ge de la judecata altora o buna parte din afacerile comunei Ori­cum ar fi lucrurile suntem foarte curioși să știm în ce mod va justifica d. Pe­nnescu procedeurile sale ca primar. Ce explicație va da d-sa faptului, că un contract s’a încheiat de către comună cu 20 de zile mai târziu de la recepție ? Adică cum vine asta ca întâi să se facă lu­crarea și apoi să se încheie contractul? Procedeul îmi pare cu de­­săvîrșire colectivist și meritul de a-l fi descoperit și între­buințat—, trebue sa recunoaș­tem—revine întreg d-lui Pe­nnescu. Un procedeu și mai colec­tivist, pentru invențiunea că­ruia brevetul revine de drep­tul fostului primar liberal, este și faptul că în ultima zi, adică în momentul cînd li­beralii au căzut de la putere s’a încheiat un contract pen­tru 40 de mii de lei, fără li­citație și cu clause foarte fa­vorabile pentru antreprenor. Acest ultim procedeu din ultima zi de existență a foastei administrațiuni comunale li­berale de tristă memorie, dă măsura întreagă a celor patru ani, în timpul cărora un strat gros de praf s’a depus peste legi și regulamente, iar buzu­narele unora s’au confundat cu lada de fier a comunei. Că acela ce s’a petrecut în timpul acelor patru ani de domnie liberală la comuna Iași, este foarte practic, nu o poate contesta nimeni, dar pu­țini se vor găsi să afirme că e și cinstit. . Să știe deci cetățenii ieșeni că cei ce le vorbesc astă­zi prin presa lor locală, insul­ți­nd și batjocorind actuala administrație conservatoare, sunt tocmai aceia,care au exce­lat în procedeuri rentabile nu­mai pentru dînșii, îndrăzneala și lipsa de scrupul i-au împins până a­­colo în­cît chiar în momentul cînd puseseră un picior dincolo de pragul primăriei, degetul Le-a fost întins în patina cu miere. Pour la cloture nu se putea mai bine, iar d. Pennescu se poate mîndri de a nu putea zice Cam­perdict, despre nici una din zilele în care a lucrat.... în interesul comunei Iași. Ce-ați făcut cu milionul domnilor liberali? BULETIN EXTERN Continuarea răsboiului Curioasă e starea spiritelor în Ru­sia. Pe cind Țarul se decară fățiș, pentru continuarea măcelului din Ex­tremul Orient, sentimentul public se declara partizan incetarei ostilităților în mod absolut fățiș. Campania con­tra păcei întreprinsa de marele ziar oficios Novoie Vremia a provocat de­­clarațiuni categorice în acest sens din partea altor ziare. La Gazette de la Bourse, cu auto­ritatea pe care i-o dau financiarii ruși a căror vederi le reprezintă, și ziarul „Razviet“ al prințului Oukhtomoki, cu sentimentele sale anglofobe și cu procetul său al unei campanii în In­dia, publică articole remarcabile, de­­monstrînd urgența necesității de se încheia pacea, de­oare­ce în caz contrar Rusia e amenințată cu ruina economică complectă. Pe de altă parte, ziarul clerical „Moskovskia Vedomosti“, cere împă­ratului să vegheze laeghemonia rusă și citează cuvintele lui Karamșine spuse lui Alexandru I, prin cari au­toritatea e pusă față cu tradiția isto­rică, națională și cu datorii cari rezultă pentru ea din dreptul său divin. Ziarul „l’invalide russe”, la rîndul său, crede pe japonezii prea slăbiți pentru ca să întreprindă o acțiune imediată contra generalului Linie­­vitch. Cu toate acestea însă, dispoziția spiritelor in sferele guvernamentale este neîncetat pentru continuarea răz­boiului. Se pune multă bază pe de­parte pe intervențiunea escadrei amiralului Rojestvensky, iar pe de alta pe noua întăriri a armatei din Mandchuria. Pe de altă pare însă, corespon­dentul ziarului „Times“ la Peters­burg, spune că se răspîndește pare­rea m cercurile militare rusești că noile preparative ale Rusiei au ca scop ca să-i asigure mai curînd pace onorabilă, de­cît să se conti­nue razboiul. In ori­ce caz Rusia face mari pregătiri și in ultimul timp a acut comande însemnate de materia de război. După cum se vede părerile sunt împărțite și nimic nu e încă sigur. Versiunile circula cu iuțeala fulgeru­lui, insă nimeni nu știe nimic pozi­tiv, nimeni nu poate face afirmațiuni categorice, nesiguranța cea mai de­­săvîrșită planînd încă asupra ches­tiunei atît de agitată dacă va fi răz­boi sau pace. Ceia ce e sigur însă, este că o­­pinia publică din Rusia e în marea sa majoritate partizană a incetarei ostilităților. Conversiunea împrumutu­rilor de 422 milioane A fost o clipă solemnă în ședin­ța de ert a Camerei cînd marele om de Stat, d. Take Ionescu, de la înăl­țimea tribunei ministeriale, a dat ce­tire proectului de lege prin care gu­vernul este autorizat a converti toa­te împrumuturile de la 1881—88 și cele din 1892-93, cu rentă amorți­­­slă de 4 la sută, in loc de 5 la su­­tă, conversiune, ce se face pe 40 de ani . Aleșii națiunei, adine mișcați de marea operă a ministrului de finanțe, operă prin care Statul realizează un beneficiu anual de cîte­va milioane, au ascultat cu o sfințenie adevărat religioasă cetirea proectului de lege, iar cele din urmă cuvinte fură aco­perite cu o manifestație grandioasă de simpatie și admirație a majorită­ței parlamentare pentru acel ce în­seamnă geniul bun al țărei aceștia Și opera aceasta e măreață, e atît de mare, în­cît chiar adversarii cei mai înverșunați datori vor fi cunoască marele beneficii ce să re­reali­zează țara noastră, prin această con­versiune și, odată cu aceasta, împli­cit vor trebui să dea Cezarului ce e al Cezarului, d-lui Take Ionescu ale­sele­i și superioarele sale calități de barbat de Stat. Meritul cel mare revine și mai mult actualului ministru de finanțe, cu cît a făcut numai în trei luni de guvernămînt, aceia ce partidul libe­ral nu a putut face în cei patru ani cît a deținut frinele puterei. D. Take Ionescu a făcut conversiunea împru­muturilor Statului român în condiți­­uni așa, cum nici n’ar fi visat mă­car adversarii săi poliției că s’ar pu­tea realiza vre­odată. Conversiunea împrumuturilor de 422 de milioane va însemna cea mai strălucită operă financiară ce s’a rea­lizat vre-o dată in țara aceasta, ope­ră care revine în întregime guvernu­lui partidului conservator și ministru­lui său de finanțe, operă monumen­tală, care va trebui însemnată cu li­tere de aur în analele financiare ale Regatului Român. Iată de ce, Camera deputaților a făcut eri d lui Take Ionescu una din acele grandioase manifestațiuni, cum n’a mai făcut vre­odată unui ministru al țărei acesteia. Iar țara întreagă, de un capăt la celalt, a primit cu entusiasm știrea îmbucurătoare a con­­versiunei realizată în condițiuni atît de strălucite, luînd parte și cu cuge­tul și cu sufletul la manifestația de ori a majorităței adunărei deputați­lor. Calea sănătoasă pe care s’au îndrumat finanțele Regatului Român, înseamnă prevestirea unor vremuri bune pentru țara aceasta, e numai începutul altora și mai bune ce vor veni în urmă. Armata pierde în colonelul Aro­­novici un membru cult și de va­loare, de la care putea avea încă multe și folositoare servicii. Corpul ofițeresc pierde de ase­menea un camarad foarte iubit, dintre aceia care au știut să dea camaraderiei puterea și valoarea ei de altă dată, de­ multe ori chiar cu prețul sacrificiului de sine. Familiei, cea mai greu încerc­a­tă prin pierderea celui ce a iubit o atit de mult, devotîndu­i-se cu to­tul, îi transmitem min­gier­i și în­cre­dințarea că lacrimile ferbinți ce în acest moment îmi inundă ochii sunt expresiunea unei sincere și nemărginite păreri de râu pentru cel ce s’a stîns. Al. Stro­ a -------numOf SSSBS^—------------­PU6,1­1X7 .fe. Liberalului Chestiunea ne v­a deslega viitorul. Liberalul Ori și care chestiune Pentru el e’ntunecată, Deci, zadarnic azi ne spune C’o va deslega odată­­. Colonelul loon Aronovic Cu inima plină de întristare și adine îndurerat de pierderea a­ces­tui om, scriu aceste rînduri. Mi a fost șef și cît timp am ser­vit sub ordinile sale, el a sădit în inima mea nu numai respectul ce v am purtat în­tot­deauna, dar și o nemărginită dragoste. De o bunătate neîntrecută și stă­pânit vecinic de simțim­ntul de dreptate, gata în ori­ce moment de a face binele oricui și în ori­ce împrejurări grele s’ar fi aflat inferiorii săi, colonelul Aronovici a fost iubit de toți cei ce au ve­nit în contact cu dânsul, înzestrat cu calități de acelea care duc sigur la distincțiuni, co­lonelul Aronovici, in cariera sa militară, urcase cu repeziciune treptele ierarhiei, ast­fel că la vrrsta de 46 ani, la care s’a stins avea o vechime de patru ani in gradul de colonel, îmi stă înainte în acest moment și-mi va sta în­tot­dea­una, chipul său blind din cadrul căreia se râs­fringe­a tot­dea­una un zimbet prie­tenesc de cîte ori venea­i să-i spui păsul. Nici­odată nu plecai de la el cu desn&dejdea în suflet, căci avea un dar deosebit să te liniștească și să ți umple inima de speranță, care mai în­tot­dea­una se realiza gra­de stăruințelor și intervenției sale. De o űre împăciuitoare și cu o judecată limpede, avea în­tot­dea­­una în ori­ce împrejurare un cu­­vînt bun și hotărîrea lui se su­­puneau toți cu dragă inimă. De aceia durere ea e generală ■ și nu există nimeni dintre cei ce l’au cunoscut, care să nu simtă în a­­cest moment o sinceră și adîncă părere de rău pentru dispariția sa. 0 Scouri £*­sta un oraș din Europa care va poseda un spital model. El e Viena. Spitalul în chestiune va cuprinde o suprafața de 2,400,009 picioare (21 hectare și jumătate); va fi un adevă­rat orașe­, cuprimînd patru­zeci zi­diri separate, al căror trei­zeci și două vor fi clinicile și mici spitaluri și al căror opt vor forma casele de locuit ai personalului medical. Vor fi în interior aproape două mii trei sute paturi pentru bolnavi, fie­cărui bolnav i se va da un spațiu de 1,030 picioare. Clinicile vor fi prevăzute cu gră­dini hărăzite în particular fu­sicilor. Pare că toate acestea îți dau gust să fii bolnav. 0 de clu­­făcut în­îte­va slabe încercări buri femenime s’au Franța, dar n’au isbutit. Mai îndrăzneți sunt americanii cari la New­ York pun bazele unui stabi­liment special rezervat femeilor și care va fi amenajat cu un lux fără precedent. De pildă, printre cele mai de samă, va fi un bason împodobit cu arbori sosiți din Italia. emisia budgetară, de acord cu d. G. Gr. Cantacuzino, președintele consiliului și ministru de interne, a făcut în budgetul acestui departament mai multe modificări, din care rezultă un spor de 2204 lei asupra budgetului prezentat Camerei S’au scăzut 2 inspectori generali administrativi; s’a scăzut, după cere­rea d-lui Mihail Rahtivan, secretarul general al acestui departament, ono­rariul secretarului general cu 200 lei lunar. De la leafa a trei directori de serviciu s’a redus cîte 56 lei lunar De la leafa a 4 șefi de serviciu s’a scăzut cîte 25 lei lunar. S’au mai făcut de asemeni cîte-va mici reduceri in lefurile aparte din funcționarii acestui departament, că­rora prin procesul de budget, li se mărise leafa. Totalul reducerilor efectuat la Administrația centrală, este de lei 33.720 La telegraf și poștă s’a scăzut leafa unui inspector retribuit cu 560 lei lunar și 240 diurnă. S’a suprimat diurna a trei șefi de decizie a 95 lei fie­care. Totalul re­ducerilor de la acest capitol, este de lei 13.020. La direcțiunea generală a Serviciu­lui Sanitar, s’au redus toate adăogi­rile făcute la lefuri, în sumă de lei 3108. La cheltueli mărunte s’au redus mii lei. La prefectura poliției s’a scăzut cu 100 lei lunar diurna directorului. Totalul reducerilor este, precum se vede, de lei 53.048 La buce­tul fondului de epizootii, s’a redus leafa inspectorului șef al serviciului veterinar cu 100 lei lunar. La serviciul veterinar de cale ferate s’au redus lefurile inspectorilor vete­rinari, rămînînd retribuiți cu 400 lei casa și 100 lei diurnă. Urmatoarea mișcare s’a făcut, in corpul nostru diplomatic, pe ziua de 1 Aprilie : D. Dim. I. Ghica, ministru pleni­potențiar la Atena, e pus în dispo­nibilitate. D. I. N. Papiniu, actual ministru plenipotențiar la Haga, e transferat în aceeași calitate la Atena. D. Edgard Mavrocordat, actual mi­nistru plenipotențiar la Belgrad, este transferat în aceeași calitate la Haga. D. Const. G. Nanu, ministru ple­nipotențiar, fost secretar general al ministerului de externe, e numit tri­mis extraordinar și ministru pleni­potențiar la Belgrad. D. Nicolae I. Ghica, consilier fie legațiune, actual secretar general al ministerului afacerilor străine, e îna­intat la gradul de ministru plenipo­tențiar clasa II-a. ^£=»­xistă împotriva anemiei și­ a slăbiciunei generale (care domină epoca noastră contimporană),­ un mare număr de remedii. Dar mai­ștrii medicinei au acordat, astă­zi, fa­voarea lor, tonicelor folositoare nu­­trițiunei, singelui și sistemului nervos, tripled vital al sănătaței perfecte. Iată pentru că Vinul Bravais, cu baza de kola, coca, cacao și guarana se bucură, în știință, de un renume vechi, netăgăduit și vecinic crescînd, in ciuda zadarniciior sforțări ala imi­tației. tacticii feticești care s’au mai păstrat printre negrii din Antile, în acest moment dau foc unui proces sensaționat la Cuba. Un negru african, preot, numit Boucourt, este acuzat de omor ritual asupra unui copil alb in virstă de 20 luni, care fost găsit mutilat la Guira de Me­lons. Judecătorul Landa a arestat pe Boucourt și mai mulți negri complici la crimă, care aveau ca scop să-și procure inima unui copil alb, pentru a veni în ajutorul unei bătrîne ne­grese bolnave. Multe greutăți însă sunt pentru a se face ca martorii să vorbească, căci aceștia sînt ațitați împotriva sectato­­rilor, care terorizează populațiunile negre. Cultul sectatorilor se săvirșește în timpul nopței și consistă in rugi, dansuri, și cîte­odată în sacrificarea unui copil în onoarea unui șarpe ex­hibat în timpul acestor ceremonii demne de niște canibali DINTR’ON CARNET O operă socială In literatura dramatică se pare că scriitorii moderni au epuizat nenumă­ratele subiecte, care formează intriga și țesătura pieselor. Eternele chestiuni de inimă, și de patimi sufletești, toate au fost descrise de scriitorii vechi și noi, și ceia­ ce se mai ivea nou în literatura dramatică, nu diferea de­cît în expu­neri sau fineți poetice. Pînă și farsa franceză, care părea că curge dintr’un isvor nesecat, s’a sfîrșit și astă­zi rar dacă mai apare și un scriitor francez care să ne aducă o nouă și amuzantă țesătură. Dar scriitorii mari, cari puneau lite­ratura dramatică mai presus de­cît un simplu amuzament, și considerau teatrul cu arta cea mai comunicativă, au găsit alte izvoare, noui, și bine-făcătoare—și ast­fel au apărut operele sociale, însu­flețite de o inspirație senină, sinceră și înrîuritoare asupra sufletelor noastre. Școala realistă, începută în Franța de Balzac, și condusă apoi de Zola și ceilalți, a avut un puternic răsunet în civilizația noastră contemporană. Naturalismul francez fiind o adevă­rată reacțiune în literatură, a început și în cele­lalte țări civilizate, și ope­rele de acest gen sunt astăzi multe, va­riate și extrem de interesante. Cu ajutorul acestora s-ar putea face o istorie a popoarelor de astă­zi, după cum s’ar putea face și o istorie a na­țiunilor a­parte. In Rusia și Germania s’au ivit astăzi dramaturgi cari scriu numai opere so­ciale, tendențioase însuflețite în acelaș timp de ceia­ ce cere o adevărată operă de artă. Ast­fel a putut face sensație Azilul de noapte, și alte multe piese de tea­tru, cari din acest punct de vedere în­tr’adevăr aduceau ceva nou Tot aicea putem cita valoroasa lucrare a d­lui Ronetti-Biman, care pentru prima data ne-a adus o chestiune socială atît de interesantă, cum e asimilarea, într’o o­­pera pur dramatică. O operă socială nouă despre care vrem să vorbim acuma, e Evreii, de Eugen Ch­ ikow, un tînăr scriitor rus care e astă­zi la ordinea zilei. Produs al unui mediu cum e inteligența rusască, „generația nouă“ cum a numit’o Tur­­gheniew, Eugen Cirikow a descris în Evreii toate frămîntările politice și so­ciale fără ca opera să prezinte un in­teres pur tendențios, ci avînd caracte­rul unei adevărate și vehemente drame sufletești. A­scultînd toate expunerile din drama tînărului scriitor, simți pe omul care se rădică împotriva tuturor nedreptăților sociale, dar în același timp asculți re­volta sufletească a unui artist de mare talent, a unui dramaturg cu ochiul ager. Evreui, este o operă socială de mare valoare artistică, care va mulțumi pe ori­ce om cult, și inteligent. ABONAMENTUL Pe an «a 24 Lei , pe 6 Inni 12 L pe 8 Inni 6 Lei in străinătate pe un an 30 lei Annneluri, inserții și reclame 1 lea rîndul in pag. III soarele­­ A. Sul. Joi—Cuv. Ignatie Ci6~6.511 1 Vineri—C. Maria E. 5.34 6.55­­­­ 2 SSmb.—Păr. Titu 5.32 6.56 " ' #IȘI DE ARTĂ smISTAT­ II. Palermo... U Șt acum, dacă vrei, să trecem la analiza meșteșugită a omului de meserie, ca să ghicim ceva din se­cretul artei, pătrunzînd detaliul cu spiritul mărunt al celui ce disecă. Dar calea aceasta e lungă și aridă poteLtrn tine. Te-ași obosi prea mult. Să-ți dau numai cîte­va indicațiuni cari ți-or sluji poate cind va fi să vii pe aici după cum era vorba. Cind ne vom întîlni voi căuta să-ți înfușez ceva din entuziasmul meu pentru lu­crurile acestea și sunt sigur că re­pede îți vei lua toiagul și desagii la drum spre Palermo. Să nu uiți, de pildă, la Monreale să vezi cu de amănuntul frizele de mozaic ce ilustrează scenele din tes­tamentul vechiu și nou. Vei vedea cu altă candoare și cu cu­ puternic simț și pricepere în ale decorațiunei in­terpretau oamenii aceia zisele și în­vățăturile cărților sfinte. Vei vedea toate acea poezie patriarhală, can­didă ca sufletul unui copil și clară ca apa unui isvor. Iar în mijlocul acestor înfățișări lumești a faptelor îndumnezeite de eroii lor și in locul unde inima creștinului pare a cata­razim îndoilelor lui, putere și nădej­de credinței în nepriceputul sens pu­ternic al vieței de aci și de dincolo, vei găsi măreața și neuitata figură a lui Christos în fața căreia Renan că­zu în genunchi și zise: „Păgîn de-ași­­ fi fost, creștin m-aș­ face!“... Tot la Monreale vei mai privi e­­leganța arcadelor ce deosebesc nava bisericei de colaterale și mormintele regilor ce zac în umbra absidei din dreapta; te vei feri însă de paracli­serul bisericei ce va voi cu ori­ce chip să-ți arate niște capele laterale și niște orbite sacristii decorate în stilul baroc sicilian, pe care nici fe­nomenala bogăție a materialului și lucrăturei nu o salvează. Vei lăsa pe altă dată vederea curței monăs­­tirești de alături, care e altă minune a Siciliei și adunind cu gelozie și sglicenie în fundul minței harul no­­rocitor al acestor frumusețe fulgeră­toare în lumina­ caldă și parfumată de pe Conca d’oro și vino a Capela Pa­latină ca să mai admiri odată meș­teșugul cu care e destinat și lucrat plafonul bisericei în chip de stele, împodobite cu aurării și zugrăveli ce se ghicesc mai mult de­cit se văd. Aproape aceleași arcada împrejmuesc nava ca și la Monreale, dar aci pro­­porțiunile sunt mai restrânse, detaliul e mai prețios și caracterul intim pe care-l dă micimea capelei mărește farmecul strălucirei. Vezi cu altă ar­tă sunt decorați cu marmoră încrus­tată pereții în partea lor de jos, pre­cum și lespezile podelei. Uita­te de aproape la candelabrul acela înalt de vre-o cinci metri, lucrat într’o sin­gură bucata de marmoră în tot felul de sculpturi ce­ încing triunchiul. Urcă-te în amvon și așează pe lîngă organist. Trebue să înceapă înălță­torul Ave Maria sau vre­o litanie re­ligioasă. Privește în momentul acela cupola de aur, sugrumă pe scepticul ce zace în tine și înalță, stimulează și purifică tot ce ai bun în tine.. Vi­­brațiunile apropiate ale orgei ți se vor petrece ușor în inimă și te vei simți parcă în tot trupul. Fiorul crescînd al emoțiunei nu te cuprinde ca la auzul unui glas înde­părtat ce’ți farmecă spiritul, ci ca a unei voci calde și apropiate, vocea cui­va ce’ți șoptește cuprinzîndu-te cu brațul și’țî imprimă în suflet del­irul armoniei odată cu atingerea buzelor... Cuprins de atunci de otrava dulce și adormitoare ce-ți furnică în singe, vei simți poate ce am simțit și eu în a­­tîtea rinduri cînd în acelaș loc mă căzneam să pun pe hîrtia ceva din frumusețea ca-mi aromia sufletul, în­cearcă... vei vedea: eu am fost fe­reit !... De-atunci și din alte dați văzui că numai frumusețea poate face fericite sufletele noastre înrăite și mințile noastre întunecate. Căci, ce dar mai prețios fu dat slăbiciunei noastre de­cit puterea de a pricepe frumosul. Spune drept dacă ți-ai simțit vra­ odata mai mult tăria vieței, nobleță m­imei și bunătatea cugetului de­cit la auzul divin al muzicei ori în fața unei o­­pere de artă, fie din cele risipite de alungal țarinelor, munților și mărilor de Dumnezeu, fie din cele însemnate pe un petic de pînză sau într’un bloc de marmoră de om. Avut ai vre­odată emoțiuni mai sincere ca acestea și iluziunile de viață fostu-ți-au vre­odată mai „credincioase și mai scumpe ca acelea ce inima ți-a tors în fața lu-

Next