Evenimentul, octombrie-decembrie 1905 - ianuarie-februarie 1906 (Anul 13, nr. 182-285)

1905-12-04 / nr. 233

REDIC FIA ȘI ADMINISTRAȚIA ^ 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 Ai El Apare In toate zilele de lucru Un număr rechin 50 ban! Soar 28 Luni—Intr. în Biseria 29 Marți—Apost. Filimo: 30 Mere.—Pir: Ami. Ep IO hau?—Seria II. Anu XIII Lo 233 DUMINICA 4 DECEMBRIE 1905 istx conîxsex va.toa 6ți)țralCil I. Lal)ov/ary In toate împrejurările mari ale țarei, ori de cîte ori a fost vorba de demnitatea ei, d. general Lahovary, ca ministru de externe a dovedit cu prisosință atît destoinicia cit și capacitatea sa. Faptele sunt încă proaspete în memoria noastră și amintirea lor ne umple inima de satisfacțiune. Ca cetățeni ai acestei țări și ca buni români, ne simțim fericiți cînd vedem că acela, în care ne-am pus speranțele noastre, sta ca sentinelă neclintită, menținînd sus prestigiul țărei în relațiunile ei exterioare și dovedind o nemărginită dragoste și punînd un deosebit interes în toate împrejurările, în care e vorba de fiii săi, ori unde s’ar afla ei. Astazi cînd inima noastră singură îndurerată ori de cîte ori triste vești ne sosesc din Macedonia, unde frații noștri sunt măcelăriți de bandele grecești, cuvintele d-lui general Lahovary, rostite ca răspuns d-lui Disescu,în chestiunea relațiunilor noastre cu Grecia, au avut darul să ne mînge și să ne mai liniștească. Iubitul și distinsul nostru fruntaș a declarat următoarele : „Nu am lipsit zi cu zi a telegrafia miniștrilor noștri din străinătate toate crimele comise de Greci asupra conaționalilor noștri din Macedonia. Lista aceasta zilnic a fost remisă, ca bilanț al săptămînei, miniștrilor secretari de Stat a Marilor Puteri ale Europei și a provocat în toate cancelariile indignațiunea cea mai complecta. Demersuri colective ale marilor Puteri au fost făcute în favoarea Aromânilor de către Marile Puteri prin ambasadorii lor la Constantinopol și reprezentanții lor la Atena. Sunt fericit a arăta că in ceea ce privește înalta Poartă, stăruințele ambasadorilor unite cu insistențele reprezentantului român, au produs un efect binefacator. Trupele otomane au fost puse în mișcare și mai multe bande de asasini Greci au fost distruse Din partea Greciei nu este însă, nici un semn de îmbunătățire a situației. Rog pe onorabilul meu amic, d. C. Disescu a nu uita ca relațiunile dintre noi și Grecia, nu sunt oficial rupte, așa încît nici un reprezentant al altei puteri nu are sarcina ocrotirei supușilor străini în Romînia sau al supușilor romîni în Grecia. In aceste condiții, vizita de curtenie a ministrului nostru la Viena prin înscrierea sa în registrele M. S. Regelui Gheorghe, era obligatorie. La aceasta înscriere Majestatea Sa Elena a răspuns prin trimiterea aghiotantului Său la legațiunea romina, și apoi prin vizita ministrului sâu acreditat la Viena, care a adus d-lui Ghica, fost ministru romîn la Atena, salutările sale. Acest schimb de semne de curtenie, nu schimbă însă intru nimic fondul. Pe cltă vreme se vor găsi bande de asasini greci, care să jăfuiască pe Românii din Macedonia, pe cită vreme Patriarhul și Mitropoliții din Macedonia vor asurpri pe preoții romîni, nu va eseista pace între noi și regatul grecesc, și vom «*« de toate mijloacele face pe Greci să legale spre a simtă resimțimîntul nostru“. Bărbăția cuvintelor prin care energicul nostru ministru de externe a încheiat declarațiile sale este semnificativă. Să știe deci prigonitorii fraților noștri că „pacea între noi și ei nu va exista, dacă nu vor înceta cu crimele și ororile, mijloace odioase care repugnă oricărei națiuni civilizate. Vom uita de toate mijloacele, l-gale spre a face pe Greci să simtă resimțimintul nostru“ a zis d. general Lahovari, iar noi, făcîndu-ne ecoul tuturor romînilor, în al căror suflet ororile grecilor au sădit o adînca durere, exprimăm prin aceste rînduri deplina încredere, pe care țara o are în ministrul ei, pentru care nu găsim destule cuvinte de lauda și admirațiune. Opoziția și Petrolul Curioasă concepție asupra chipului de a face opozite mai au și adversarii noștri. Și e atit de curios acest sistem, în ct cele mai dese ori pune în situații absolut ridicole pe cei din cartelul juni-MAAA un A Im Tmiaj ma misto-liberal. O chestiune, care interesează de aproape opinia publică din tara noastră și care a pasionat cercurile politice, prin chiar deosebita ei importantă este mult disbututa concesionare a terenurilor petrolifere ale Statului. Și slavă domnului, fosta îndeajuns de exploatată această chestiune de cinstita opoziție a guvernului conservator. Zicem opoza fie cinstită, pentru motivul foarte simplu că, acei cari în Mai s’au declarat mulțumiți cu soluția propusă de d. G. Gr. Cantacuzino, primul nostru ministru, in memorabila ședință a Senatului, cînd d. Sturdza și toți amicii sei, au bătut din palme, aprobînd spusele șefului partidului conservator.—Azi, aceiași oameni, găsesc rău venită soluța pe care o găseau bună acum câteva luni in urmă. Cu alte cuvinte ce era bun la Mu, nu mai este bun la Decembre și, fără să roșească se dismunt singuri domnii opozanți. Care'i motivul ce-l determină să ia o astfel de atitudine inexplicabile ? Nici unul, deoarece nu pot invoca mei pe acela că, proectul pentru concesionarea terenurilor petrolifere, d pus acum pe biutonule parlamentului, ar fi în contradicție cu declarațiile făcute în ședința din Mai a Senatului de către primul ministru. Dar bine, își vor zice acel mai răut*n în curent cu cinstea politică a adversarilor noștri, trebue atât un motiv în cele din urmă. Perfect exact,—există într'adevăr o cauză, dar o cauză tot așa de puțin explicabilă ca și chipul de a face opoziție al dușmanilor noștri firești și nefirești. Căci prin a face opoziție, potrivnicii noștri înțeleg a combate deopotrivă actele bune ca și cele rele ale unui guvern, numai pentru motivul copilăresc că sunt opera unor adversari. Nu pricep, sau mai bunt zis nu vor să priceapă, sistemul criticei obiective și, din pricina aceasta, nu rare ori fac burete din acele carii costă serioase sacrificii morale. Acesta e cazul și cu atitudinea care au avut-o în chestia petrolului. Oare cum va judeca opi nia publică pe cei din cartel cînd, desaproWnd acum ce au aprobat în Mai, își dau singuri un brevet de slăbiciune morală ? Desigur că numai favorabilă nu le va sentința, ori cît ar cerca să motiveze linia de conduită pe care s’au tras’o din nou în chestia concesionării terenurilor petrolifere ale statului. BULETIN GXTERIOH le Manifest politic 1 Ziua de 19 Decembrie, stil nou , era însemnată ca zi critică pentru situația politică a Ungariei. In finul coalițiunei prinsese rădăcină ideea, de a se opune rescriptului regal, în cazul, cînd s’ar preroga din nou Parlamentul. Cu alte cuvinte coaliția eraa pregătită a face Parlamentul să funcționeze, chiar împotriva rescriptului regal de închidere, deschizindu-se , prin aceasta, luptă fățișă contra Coroanei. O muicit de hotăriți au fost însă embrii coaliției să săvîrșească acest act de nesupunere față de tron, totuși cutezanța lor a început să se potolească pe măsură , ce se apropiau ziua fatală de 19 Decembrie.1 Comitetul executiv al partidelor ■ coalizate a luat in sfirșit Simbătă o hotărire, care era cu nerăbdare așteptată și care departe de a fi o declarație de războiu, sună mai mult povestind pacea. Iar ca lupta coaliției, de pînă acum , să nu para oarecum ridicola, și renunțarea la pasul îndrăzneț ca obosire, comitetul executiv al independiștilor au hotar rt să publice un manifest, prin care pe deo parte îndeamnă pe rezerviști a nu se supune ordinelor guvernului, pe de altă parte ridică proteste contra prorogării din nou a Parlamentului. Denunțarea coaliției la pasul îndrăzneț ce era să facă, de a se pune în conflict deschis cu Tronul, a avut efectul unei ușurări a atmosferei încărcata, ce apasă greu viața politică a Ungariei. Probabil se gîndesc politicieni independiști unguri că tot e mai bine a căuta împăcare cu Coroana. Sunt și designate persoanele, care vor avea să trateze cu împăratul, și anume nu Kossuth sau Apponyi, ci persoane mai puțin compromise, cari nu au părăsit baza legilor asupra dualizmist de la 1867, Colman Szell și Luká Bela. Totuși coalițiunea pare a se fi depărtat prea mult de drumul care să o ducă la guvern prin agitațiunile ce a provocat în țară , iar guvernul Fejervay și-a ciștigat prea mulți aderenți prin înscrierea votului universal in programul său de guvernare Astfel haosul politic e atît de mare în Ungaria că cu greu va reuși cineva să formeze un guvern parlamentar, durabil și capabil de a aditc reform ce eme folositoare populațiuneiigrează pe fiecare an în proporții îngrijitoare. E de ciontinsă ca ziua de 19 Decembrie, zi saida, cum era des mut*ta, sa se schimbe in zi norocoasă, prevestitoare de pace și bună înțelegere pentru toate neamurile, ce compun monarcia, spre a-i ridica prestigiul și a o face fară fericita. .....4t* am *n* m*a**M****a^***TM,*i**,~*" ȘANTAJ CARTALIST Toată lumea știe, cu c'tă furie turbată s’a aruncat presa colectivistă asupra fruntașului nostru la șand. A. A. Bădăreu, din ziua chiar, în care d sa a intrat în cabinet Se mai știe de asemine, cum gazeta junimistă din Capitală reproducând balivernele colectiviste, le întortochea și mai mult, servindu se de expesii lipsite de orice bună cuviință și de orice rușine pentru adevăr. Ziarul d-lui Filipescu însă, a lărgit cercul născocirilor și s’a amestecat pănă și’n chestiile de familie ale d-lui Al. Bădăreu, căci eata cum relevează faptul confratele nostru bucureștean, ziarul Conservatorul : „Epoca comite o nouă infamie contra d-lui ministru de justiție, acuzîndu-l că în calitate de tutore al copiilor săi, a abuzat de situațiunea-i de ministru pentru a frustra Statul cu suma de 700 de lei, taxa de înregistrare la moștenirea defunctei sale soții. „Cu această acuzare, Epoca, s’a făcut cel puțin complice a unui șantaj. „Un oarecare Emil Mihăilescu, fost controlor la Iași, dat afară pe baza acuzărilor grave și documentate ale administratorului financiar, a scris d-lui Bădăreu ln ziua de 15 Noembrie, că dacă nu-i dă slujbă până în ziua de 21 ale aceleiași luni, va face campanie prin ziare pe chestia taxei de înregistrare de la succesiunea defunctei Eugenia Bădăreu. „In ziua de 21 Noembrie, Mihailescu a îndrăznit să se prezinte la domiciliul d-lui Bădăreu, care refuzat să-l primească. „După viteva zile a început campania. „Posedăm scrisoarea d-lui Mihailescu: a „Adevărul este, că d. Bădăreu a dus la cunoștința administrației financiare de Iași activul și pasivul succesiunei soției sale, la o epocă la care nici nu se știa despre formarea actualului guvern. ,Activul succesiunei, constatat după roluri, adică lnmulțindu-se venitul imobilului cu 20, n’ajunge la 40000 lei. „Pasivul este de cel puțin 54.000. „D Bădăreu ne autoriză, să declarăm, că va depune la casieria de Iași, pentru ajutorarea săracilor, de 20 de ori suma cu care viitorul ministru de finanțe, junimist sau liberal, va dovedi că a fost frustrat Statul. „Natural, că <1. Bădăreu se obligă a nu invoca nici lucrul judecat în cauză, nici prescripția, nici vreun alt sine de neprimire. --—.—..----- ------------- Giuvaericale Cetim în „Liberalul" de Simbătă, 3 Decembrie a. c., următoarea informațiune: In astă seară la orele 8 domnii membri ai alianței franceze din localitate, vor ține o întrunire în salonul otelului Traian, cu care o pasiune vor lua o masă comună. Iată dar pentru ce pe insuficientul personaj îl doare inima atît de tare pentru interesele meserașilor. Puneți-i deci la carantină d-lor meseriași cu mai e timp. Bine informatul ziar, singurul din toată Europa care se tipărește pe hîrtie subțire și transparentă de calitatea celei în care se invălesc luminările, a fost de două ori viețimi. Mai întâi pîcîleala a mîncat-o din partea reporterului care a adus știrea că întrunirea membrilor Alianței franceze va avea loc S îmbată, cînd ea avusese loc cu două zile mai înainte, adică Joui. Ci despre „insuficiența personajului pe care-l doare inima“ etc. trebue să recunoască „Liberalul“ că nu are nimic de comun cu Alianța franceza, din care îl asigurăm că nu face parte. Rămăne deci ca „Liberalul“ să-și pună „la carantina cu mai o timp* atît pe reporter cit și pe corectorul gazetei, care ar fi trebuit să se gindească cel puțin că sub țirenia birtiei face întradevfer ca proza liberală să fie indescifrabilă, dar nu impudecă totuși minciunile să iasă în evidență. - ----.«•«•aMUMMMI»»lji«KBH» .... ABONAMENTUL Pe «• a» 24 lei. jw 8 **»f 13/* pe 3 Inel 6 lei In străinătate pe an an 30 lei Annnavurl, inserții și reclame 50 bani vîndut la pag. III lii. ' Soarele 1 Joi—Climent papa 2 Vinerii-Marti Ecatenna 9 Limb.-^țv' ■î-: ■ Tiflas 7.41 4 85 7.42-1 4.35 dulescu, N. Bibescu și St. Popp. Deputații și-au dat părerile lor asupra chestiunilor de la ordinea zilei. Reunirea cu totul intimă a avut caracterul cel mai cordial. Comitetul executiv central al partidului liberal, care sa întrunit ori seară, a hotărît începerea fără întîrziere a unei campanii prin întruniri publice contra guvernului conservator. In cercurile politice însă se comentează foarte aprins absența d-lui D. Sturdza care, cu toate că nu mai este indispus, nu a luat parte la întrunire. De asemeni a lipsit și d. Eug. Stătescu. In lumea politică aceste două absențe semnificative se pun în sarcina divergenții de vederi, care există între șeful partidului liberal și d. Stătescu în privința campaniei contra actualului guvern. Se știe că d. Sturdza a fost contra unei campanii, pe cînd d. Stătescu s’a declarat ca aprig partizan al unei acțiuni antiguvernamentală. Apa trece, petrele rămîn. Scoumi p e dezmințire ca să'și facă cineva o idee dispre veracitatea tuturor invențiunilor, pe care „Liberalul“ le pune pe spezele unora și altora din amicii noștri, publicam mai jos, fără nici un comentar, următoarele rînduri, pe care ni le adresează onorabilul senator d. Doctor Socor din București, 2 Decembre : Domnule Redactor, Informațiunîle date de Liberalul“, pretinzind ca la au capatat de la mine, sunt pure născociri din partea redacției numitului ziar. Dr. Socor. Gr. G. Cantacuzino, * deputat, a oferit dri seara un ceaiu parlamentar mai multor amici ai sei din parlament. Dintre persoanele care au luat parte cităm, d-nii: Dimitrie A. Greceanu, P.Brătășanu, N. Cincu, N. Xenopol, Barbu Paltineanu, Șerban G. Cantacuzino, Jean Th. Florescu, P. Toncescu, T. V. Cancicov, Berceanu, V. Filoti, C. Popovici, B. Catargi, Dr. RĂ- OAMENI «! LUCRURI Aristiaza Romanescu la Toți Voi continua cu noi amănunte asupra direcției artistice ce se va da de acum înainte Teatrului Național din Iași Venirea dlui Karalamb Lecca în fruntea acestei instituții, a găsit aprobarea unanimă a oamenii, cari iubesc frumenilor priceind, în același timp stil în artă, cred, și o atmosferă de simpatie în jurul teatrului nostru. eparte de mine ca să afirm că, simpatia și mulțum publicau primirea cu care opinia și vestea venirei d-lui Lecca lași, a început a-și da roadele de pe acum . Ar fi copilăresc aceasta, deoarece noul conducător nu a avut pînă acum nici timpul și nici prilejul de a face dovada activitaței sale și ca stare să fi determinat deja, prin produsul acestei activități, linia de demarcare intre vechea și noua direcție artistică a scenei noastre U n fapt însă e cert, pe care pot să-l oferim de pe acum , fără teamă de a fi desmințit mai tirziu, și anume: Teatrul Național din Iași va lua o altă față și, aceasta se va intîmpla de la 20 Decembrie înainte cind, se va representa prima piesă montata și studiată sub auspiciile d-lui Haralamb Lecca. Mai adaug cu aceeași perfectă convingere, că, tot de la această dată, vor ncepe a se manifesa în chip treptat bunele sentmente de care este animat publicul ieșan față de acel ce va reforma teatrul nostru, dindu-i acea direțe artistică sănătoasă care asigură odată cu succese indiscutabile ii un pas înainte pe calea progresului vădit Dar ach’ziția minunată pe care teatrul din Iași a făcut’o în persoana dlui Haralamb Lecca a găsit o deplină aprobare nu numai in lumea ieșană, ci, a avut răsunet și în centrul artistic și cultural al țarei. După scrisoarea maestrului G Nottara, pe care am publicat’o in numărul nostru de ori, a urmat o telegramă din partea d-nei aristizza Romanescu marea noastră artistă care, s’a grăbit a trimite d-lui Lecca următoarea telegramă de aderare la noua direcție artistică ce voește a o imprima Teatrului Național din cea de a două capitală . Nottara comunicat cuprinsul scrisoarei lui. Împărtășesc sentimentele și ofer concursul meu gratuit, pentru prima representație. Romaneasca Această primă representație la care, ilustra noastră artistă oferă gratuit concursul său, va avea loc în seara de 20 Decembrie a. c. cu piesa Cîina valoroasa lucrare dramatică a d-lui Haralam Db Lecca. -na Romanescu va interpreta roul Vanda, o cochetă prin excelență care determină pe Ion Verera să se sinucidă. E o creație neîntrecută a artstei, care a contribuit, in măsura cuvenită, la desăvirșitul succes al serierei Cîinii. Așadar, după cum se anunță, primul spectacol care se va da la Teatrul Național din Iași sub direcția dlui Lecca promite a Însemna un adevărat regal artistic. Mircea Aldea CAROLUKEI O Vînzătorul de fericire A fost odată, nu știu in care anum cetate din Atica, un biet ghebos, care vindea „fericire”. Dugheana sa era cea mai mult frecventată dintre ale tîrgului, deoarece această marfă este dintre toate cea mai rîvnită de muritori. Trebuie să vă mai spun că dugheana ghebosului era aprovizionată cu tot ce doreai; găseai în ea tot soiul de fericiri, unele durabile și solide, cum cumpără înțelepții; altele seducătoare și fragile, pentru clientelau serioasă ; fericiri de nn mai puțin oment care se cumpărau cu aur; totul în sfirșit, pînă și fericirea deplină, atît da scumpă visătorilor și poeților. „Iată, îmi veți spune, un comerț care trebue să fie dintre toate cel mai rentabil. Ei bine, nu ! Micul ghebos trăia mediocru, fiindcă-și avea ideile lui. Lipsit de lăcomia obișnuită a negustorilor, abia de primea te miri ce in schimbul fericirei pe care o da el. Esențialul pentru dînsul era r ca să fie vrednici de ea cumpărătorii, și adese ori el refuza ofertele bogătașilor cumpărători, dacă i se păreau lui că nu merită să fie fericiți.Dar se întîmplă într’o zi ca un tînăr pescar din Argolida, să se înfățișeze in dughenița ghebosului: N să megustore, îi zise el, ași vrea i dai și mie partea mea de fericire, dar ț’o spun do m ai înainte că-i om sărac și n’am cu ce să-ți plătesc, ci face. „Iată, gîndi ghebosul, o cerere lipsită de artificii“. Și, privind cercetător pe vizitatorul seu, fu lovit de aerul de francheță tipărit pe figura lui. Și ce fel de fericire dorești tu, tinere ? întrebă el. — P la legea mea, ți-o mărturisesc că, fiindcă n’am avut de loc pînă acuma așa ceva sunt foarte încurcat neștiind să-ți spun de care mi-ar plăcea. Fă dar cum crezi mai bine și dă-mi din fericirea ceea care ți se cere mai mult de tinerii, care vin aice. Negustorul fu atins de această mărturisire și hotărî să-l răsplătească dind pescarului iubirea unei tinere și curate fecioare. Vreme de un an, acesta fu cel mai fericit dintre oameni Mortis, nevasta sa, era cea mai frumoasa femee din tirg, și în aceaș timp și cea mai virtuoasă. Cum era preocupată ca sa-i placă lui necontenit ea punea neîntreruptă munca și gelosie în îngrijirea casei sale, se imbraca in rochii din cele mai potrivite ca să poată să scoată în evidență eleganța formelor sale, și împlea văzduhul cu ariile cântecelor ei, care erau cele mai melodioase din lume. Toți pescarii din vecinătate innvidiază soarta prietenului lor. E însă se deprinsese așa de mult cu aceasta, nici nu-și mai prețuia fericirea: „Ghebosul, gindea el, m ’a înșelat, dorul lui a tout trecător*. Și, dornic de plăceri moi, se duse iar și vorbească cu negustorul. — Ce i dreptul ii zise el, mi-ai făcut un dor cu înfățișarea foarte seducătoare, dar e de o calitate mediocră, căci vremea l-a distrus iute, iute. Astăzi n’a mai rămas nimic dintr’ nsul. Ghebosul surise întristat ți zise : — Curind nu mai simțește, paifunul trandafirilor, acela care-l respiră în toate zilele. Și făgădui nesim dee o nouă fericire,țitorului tânăr"Să-i Cind S 8intoarse" în oraș, el își găsi căscioara deșartă. Plecasa ’ voistelity cu Myrtis, sburase cintecele sale! Uimiseră pirații și cu toate rugămințile ei ferbinți, o luară pe tinăra femeei pe nava lor. . .Pescarul prinse mult, dar pe cînd el se tinguia, trecu pe acolo o frumoasă și tinăra fată, care-l întrebă de ce plînge ? După ce el îi spuse durerea lui, aceasta izbucni intr’un vesel hohot de vis.Ce zise ea, numai de asta? Plîngi fiindcă ai perdut sărutul unei soții ? Dă-mi atunci voe să ți ștergă prinsul. Și, scțind o floare de la corsaj, ea îl sîli să-i miroase parfumul. Deodată, pescarul simți o beție delicioasă, cuprinzîndu-i întreaga ființă. Amintirea cum el pricepea că numurul se risipi ai amorul C ii va putea reda fericirea. •alliei — Răm îi aice, o rugă el.Și tinăra fată ramase. I, lt Nti. e Â