Evenimentul, aprilie-iunie 1908 (Anul 16, nr. 51-116)

1908-06-11 / nr. 102

o fericire dacă in greutățile prin care trece țara, se găsește in fruntea par­tidului conservator un om așa, din­­tr’o bucată, un om asupra căruia nici odată nu a prins frica, un om­ care nu s’a îmlădiat nici odată la sugestiunile popularităței nesănătoase, un om care nu a făgăduit nici odată ceea ce nu poate ținea și un om ,care a ținut în­tot­deauna ceea ce a fă­găduit­­ (aplauze frenetice ,Mult pre­lungite). Mai este de căutat, domnii mei, și în rîndurile partidului elementele a­­cestei autorități morale. Ea nu poate exista fără multă cumpătare în ju­decată, fără mult spirit de sacrificiu, fără o adîncă disciplină, fără dasin­­teresarea care voește ca toți să se plece înaintea interesului public și nimeni să nu se încovoiască intere­sului personal. Aceste însușiri le are partidul conservator: voi toți cîți sunteți aici , aveți autoritatea mo­rală ! (aplause). Dacă acestea sunt însușirile grație cărora o adunare de oameni pot să-și facă acțiunea rodnică și să însemneze activitatea lor în istorie, uitați vă, domnii mei, dacă le descoperiți din­colo de granițele partidului nostru, la acei cari vor să ne fure numele, fără măcar să ne împrumute proce­­deurile; la acei cari cred că luptă dacă au reușit să înjosească lupta la acei cari au înlocuit discuțiunea prin difamațiune, la cari recrutarea se face după curagiul ce av­ea sa insulte și să ocărască­­ (aplause), un­de se caută ce mină să arunce mai mult noroiu ca să pară că e albă, văduvă de tot ce a aruncat. Dacă vedeți acolo că în persoana șefului sau în rîndurile partidului este o ideie sau o autoritate morală atunci domnii mei meargă țara acolo, iar dacă, domnii mei, credeți ca noi că nu e nici ideie nici autoritate morală, atunci profesați aceiași cre­dință ca noi că e un partid care trebue să se distrugă și care repede se va distruge. (Aplause călduroase) Sarcina noastră, domnii mei, e în­doită dar nu va fi mai grea pentru că avem în noi și destul curaj și destulă energie ca să o împlinim Va trebui să facem frunte contra partidului liberal și să apărăm pană la ultima sclnteie baza societatei menințată, iar cînd vom veni la pu­tere, să reclădim această societate. (Aplause). Resbel, resbel loial, deschis, pe față cu partidul liberal. Dar pe formațiunea nepolitică cea altă vom avea să o scuturăm ca să cadă corupțiunea. Noi nu admitem ca în țara aceasta să profesezi că trebue să o conrupi ca să o cucerești și după ce ai cu­cerit-o să o otrăvești ca să o stăpi­nești. (Frenetice aplause, mult pre­lungite). Să aveți încredere, domnii mei, că noi nu vom lipsi de la datoria noa­stră după cum avem noi încredere că veți face-o pe a d-voastră pe de­plin. Acesta este gindul meu. (Entuziaste aplause mult prelungite. Se fac ova­țiuni d-lui Marghiloman). G. Colibășeanu, mare proprietar a peste 250 pogoane, care până mai ori al altderi nu știa cum să mai califice pe ex-prefectul Munteanu. Al. Beletti, avocat, pină mai en liberal. loan Sfințescu, pensionar, fost li­beral, fost conservator și care ca cen­sor al băncii agrare a uitat se vede.... raportul gestiunei Munteanu . Panait Gabcaris — falit fraudulos depus. G. Brăilescu, avocat, fost conser­­vator, fost liberal, actualmente de­mocrat..... pe cînd.... socialist?! Nae Mateescu pe care îl întrebăm cum a rămas cu delicata chestie... atingerei sa ? 1... V. Procopiu, profesor la Societ. de agricultură, dar de ce nu mai e acum director ? Z. Diculescu, girantul d-lui G. Ioa­­nid Ștefanovici, comptabilul d-lui Diculescu. A. Ghimpețeanu, falit, și mare pro­prietar după 2 ani de tutelă a moș­­tenirei Tabacu. Sandulian coresp. ziarului »Dimi­neața a certat de atîtea ori cu justiția, samsar bine cunoscut tribunalului Ro­­manați. In fine alte nume puțin cunoscute și obscure și pe care Oltul ca și Sla­tina cunoaște ce le poate pielea. Iată dlar marea garnisoană Taki Bădărănistă da la Olt.... De o­cam­dată atît...... spre știință și așteptăm deslegarea citor­va afa­ceri ale acestor ostași Takiști și vom mai vorbi. Telefon * * * Din Tiraful Frumos Procesiune religioasă.—In ziua de 7 Iunie a. c. s-a făcut o prea fru­moasă și măreață procesiune relig­oasă pentru ploao în Tg.-Frumos Cea mai mare strădăncință și grijă avut-o preotul Dărînga, de la biserica „Cuvioasa Paraschiva*. In urma multiplelor sale stăruinți a putut hotărî pe poporul păstorit de Sf. Sa, ca în atari vremuri grele prin care trecem față de atita neploae să aducă Sf. Icoană a Maicii Domnului din Trifești, făcătoarea de minuni. In ziua de 6 a. c. a fost adusă în Tg. Frumos cu foarte mare pompă Seara, s-a făcut la biserica „Cuvi­oasa Paraschiva unde era depusă Sf Icoană privigherea obicinuită la a­­semenea înprejurări. A doua zi s’a oficiat slujba religioasă în aceeași bi­serică de către un numeros cler. Măcar că această zi nu era zi de sărbătoare, totuși în Tg. Frumos a fos cea mai mare și impozantă serbare Strașnică impresie m’a făcut ma­rea mulțime de capete ce erau adu­­nate în sf. lăcașul lui D-zeu, cum și deosebita atențiune ce s-a dat acestei slujba înaintea Icoanei, făcătoare de minuni . In fața acestei slujbe, să fi fost cît de rătăcit în teoriile celor mai strașnici atei, nu puteai să nu rămîi înmărmurit și extaziat chiar cînd ve­reai pe bătrînul preot N. Petrovanu de la Trifești, aducătorul sf. Icoane, înconjurat de un cler select și nume­­ros, cu altă evlavie și piozitate ofici­au cele religioase și potrivite impre­jurării, zic, nu se putea să fii alt­fel de cît prea religios și fu, un mic pig­meu fanatic chiar, să te umilești pă­­nă la pămînt și să zici că noi toți o nimică suntem înaintea Prea Puter­nicului ! De aceea mărturisesc încă odată, măreață a fost serbarea de la Iunie din Tg. Frumos. N-ar fi stricat Încă mai multă a­­tenție din partea autorităților din nu­mitul oraș. N-am văzut la procesiune nici pe Primar, nici pe judecător sau institutori etc etc. luminile acestui ia, cari ar fi servit de pildă popo­rului incult. Corespondent. în închisoare și la amendă. A doua zi, Duminică, însoțit de studenți a vi­­­zitat cu deamănuntul Universitate­ rămînînd incîntat In special de Bi­­­bliotecă și de Aula. In sala de consiliu a rămas aproa­pe jumătate de ceas, contemplind ta­­­bloul pictorului Popovici „Moartei­­ lui Horia“ rămînind surprins de asă­­­mănarea isbitoare e­ tipurilor. După aceia însoțit de dl. Eduard Lăzăres ■ cu președ. Solidarităței a vizitat și distinsul profesor și luptător naționa­list A. C. Cuza, unde a fost primi­t cît se poate de amical și cu care s- a întreținut timp de un ceas și jumă­tate.­­ După masă a vizitat ,Casa de citi­­­re romînească­ din Tatarași unde a cercetat printre altele și colecția jur­ i­­­nalelor din Transilvania. Pe la orele 5 jun. Însoțit de d-ni studenți Lăzărescu și Stoinescu a vi­zitat acasă pe di­rector al Univer­sității Dr. George Bogdan, care fiind puțin suferind n'a putut să-l primeas­că la Universitate. Dr. dr. Bogdan l’a primit cu ama­­bilitatea-i cunoscută interesîndu-se dr aproape de acțiunea D-rului Lașcu și la despărțire i-a urat cu multă căldură reușită în lupta nobilă pe care o duce. Pe la orele 7 după ce mai bine de un ceas a stat în localul »Solidarita­tea al cărui membru de onoare este, a plecat însoțit de toți studenții la „Bol­ta Rece“ unde a luat parte la ban­chetul dat de această societate în o­­noarea sa și cu a cărei organizație a fost însăcinat studentul Victor Stoe­­nescu. La acest banchet a fost invi­tat și dl. State Dragomir, care se bu­cură de multă simpatie printre stu­denți. Tot timpul a domnit o mare ani­mație și cu această ocazie s’a hotărît definitiv ținerea In luna August aici in Iași, a unui congres cultural stu­dențesc la care vor lua parte și stu­denții romîni de peste hotare. S’au ținut din partea d-lor Drago­mir și Măcărescu entusiast8 cuvîntări pentru dr. Lașcu și de către Lăză­­rescu pentru Țaranii din Ugra, tova­rășii de luptă și de suferință ai aces­tui luptător. A răspuns la urmă dr. Lașcu, vorbind foarte emoționat lău­­dînd activitatea studenților ieșeni, mulțumind soc. „Solidaritatea“ pen­tru festivalul organizat la 17 Februa­rie, care a avut un adine răsunet în inimele Romînilor Transilvăneni, mul­țumind pentru primirea care i s’a fă­cut și declarînd că atit timp cit­ va exista nu va înceta lupta pe care o duce pentru realizarea idealului na­țional. Condus apoi de toți cai prezenți a plecat la gară unde sl așteptau încă mulți studenți care voiau să-și ia ră­mas bun de la dinsul. In gară s’a întreținut cîte­va mo­mente și cu dl. profesor universitar Negulescu care dorise să’l cunoască. Despărțirea a fost cut se poate de emoționantă și trenul a plecat în u­­ralele puternice al tuturor celor pre­zenți, o Îmbărbătare pentru luptăto­rul neobosit, care intră în temnița de la Seghedin peste cîte­va zile și o protestare în contra acelora care prin mijloace neomenoase caută să înă­bușe mișcarea firească a fraților noș­­tri din Ardeal.­­«■MBnan M* *58­­ Ü* Effin In......... Orice schimbare nu este progres, dar nemișcarea este moarte. I * * * In cea mai adîncă decădere inima omului păstrează o scintem luminoasă, puțintică voință, o poate iarăși tran­sforma în flacără vie; numai deznă­dăjduita o stinge cu desăvîrșire. * * * Am intrat în al XX-lea veac de creștinătate , dar cine-și poate zice că este un adevărat creștin ? * * * Lupta urnită de democrației contra bisericei catolice a iezuiților, este în­grijitoare. ProEMAfii D. Sublocotenent Lupu Bulaiș, vic­tima accidentului de la Tecuci, se a­­flă complect restabilit, D. Sub locotenent Balaiș actual­mente e în orașul nostru. In vederea banchetului pe care de­mocrații din localitate, vor să dea d-lui A. Bârăreu, dl. C. Chirilă e în mare activitate, împreună cu d-nii Eva. Buznea și Spiridon Irimescu, de pe acum s’a început cu preparativele cuvenite. In special dl. Chirilă se’nvîrtește cumplit pentru a reuși și a mulțumi pe stăpînul său, sau, cum­ vorbește lumea, pentru ca dl. Bădăreu să fie mulțumit de ceia ce i face mina sa dreaptă-Consiliul de igienă al orașului a respins cererea evreului Iacob Mos­­covici, de a deschide o fabrică de apă gazoasă în strada Tătărași de­oare­ce nu prezintă condițiile cerute de legea sanitară. In seara zilei de 15 Iunie va avea loc la liceul național o producție mu­zicală dată de elevii acestei școli. Consiliul de igenă a fixat pentru ziua de 10 Iunie începerea examene­lor de la școala de moașe de pe lin­gă institutul Gregorian din localitate Revizorul școlar a intocm­it un ta­blou de toți învățătorii meritoși din acest județ care s’au distins la culti­varea grădinilor. Serviciul sanitar a numit o com­i­siune medicală compusă din d-nii d-rn Țaranu, Anghel și Imervol pentru a­­ inspecta toate fabricele și atelierile­­ din localitate din punct de vedere i­ ‘­gienic și a lua măsurile necesare. ! — f EVENEMENTUL IN PROVINCIE SLATINA D. Bădârău și taclinul de la Olt Ziarul „Dimineața“ al cărui cores­pondent II vedem trecut ca membru al partidului conservator-democrat din Olt, publică o dare de seamă a ban­chetului dat d-lui Bădărău proclamat șef al partidului local. — Ni se înșiră 50 de nume, din cari 10 nici nu au ce căuta, ne­a­­vînd nici o legătură cu județul sau cu orașul. Vedem în capul listei pe d. G. Pav­lovici — mare proprietar... fost vechil de moșie.... fost zapciu.... și milionar în 2­3 ani — apoi, d. G. Munteanu, fost prefect de carton...... fost sub­prefect.... mare stîlp de cafenea.... și proprietar cu chirie la Banca Oltului (NB. Banca colectivistă — Take Pro­topopescu—et Stăncescu) și fost di­rector al Băncei agrare și care s’a grăbit a lăsa un deficit „la cereale" de cite­va 10 mii de lei. C. Ioanid ex director de prefectură in concediu pentru a-și lua bacalau­reatul și ex deputat din mila d-lui Dr. Lașcu in Iași Doctorul Dimitrie Lașcu luptătorul nationalist din cercul Bihorului și publicist de seamă a sosit in orașul nostru și a fost întimpinat la gară de un mare număr de studenți din solid­ariști și a descins la hotelul Traian.­mediat a venit apoi la sediul socie­­tății, unde a stat pănă la 12 noaptea, povestind pe larg toate peripețiile lup­tei pe care o duce cu Ungurii fapt pentru care a fost condamnat la un EVENIMENTUL F © 1 cLe fel Din cugetările regretatei A­dina O­lănescu: Ideile mari n’au nevoe de vorbe mari, ideia înalță cuvîntul. * * * Nu toate pietrele sclipitoare sunt scumpe ; nu toate vorbele mari sunt rodnice. * jj­­îsc Frumosul nu se discuta : se simte; tot astfel și adevărul. * * * Cine caută pacea o va perde, căci trebue să-ți sacrifici pacea pentru a te opune răului cu destulă energie ca răul sa eu te doboare. * * * Dacă s’ar suprima moartea fără a se suprima suferința, pămîntul ar de­veni un iad. _________* ** _____ '«■Kill« naiiniNieKAMggQgi jggaaaaajfe ------ -Aflăm cu plăcere ca noua Societate de Asigurare „Victoria“ care a Ince­­a­put deja operațiunile sale in ramuri .Incendiu“, de cîte­va zile e primiți cu multă încredere de către public acru de altfel explicabil, de­oare­c< ,Victoria“ e constituită pe baze foarte solide, având legături cu mari și vechi societăți de reasigurări din Franța Anglia, Germania, Spania etc. Pe lângă aceasta, noua Societad Victoria" prezintă publicului avan­­agii pe cari nici una din vechile So­cietăți de Asigurare, nu le oferă. Ia­re altele, asigurările contra incendiu­­li Lente la „Victoria“, beneficiază a 10 ani de asigurare plătind numai i ani ceia ce fără îndoială e un c­­antagiu enorm. Bursa Adamachi pentru lucrări pract­­ice de astronomie. — Conform regul­­amentului de administrațiune al fon­­tului Adamachi, Academia Romînă inblică condițiunile pentru ocuparea nei burse pentru mergerea în străi­nătate a unui licențiat în științele matematice de la Universitatea din­ași, care să facă lucrări practice de­stronomie de observație (astronomie , poziție și astronomie fizică). 1) Bursa se acordă pe timp de un n, incepînd de la 1 Octombrie 1908. n întâiul semestru, bursierul va face ucrări practice In observatorul din Göttingen și in semestrul al doilea în­bservatorul din Nice. 2) . Bursa va fi de 300 lei pe lună, lua cheltuelile pentru taxele școlare l­acele de drum la ducere și la în­toarcere după terminarea studiilor 3) Numai tinerii lipsiți de mijloace vor avea dreptul a se prezenta la concurs pentru ocuparea acestei burse. 4) Se vor admite să concureze și tineri din ori­care parte a țărilor lo­cuite de Romîni în afară de hotare­le Regatului, avînd licența de la Uni­versitatea din Iași. In ori­ce caz, bursierul va trebui să fie român, fiu de părinți romîni. 5) Bursierul va trebui să trimită regulat dovezile legale ce i se vor cere da Academie, cum că se confor­mează pe deplin obligațiunilor ce contractat, pe tot timpul cît durează bursa. In caz contrariu, bursa sa va putea retrage de Academie chiar îna­inte de expirarea termenului pentru care a fost acordată. 6) Bursierul nu va putea în nici un caz să aibă și o altă bursă, sub pedeapsă de pierderea bursei Ada­­m­achi. 7) Pentru acordarea bursei se va ținea concurs la Universitatea din Iași, în ziua de 9 Septembrie 1908 și în zilele următoare. Înaintea unui juriu care se va constitui la timp. 8) Candidații vor adresa, pănă In seara zilei de 7 Septembrie 1908, d-lui decan al facultății de științe din Iași, cererile lor însoțite de următoa­rele acte: certificatul de absolvirea liceului, diploma de licență în științe matematica liberată de Universitatea din Iași, un certificat constatînd că candidatul e român, fiu de părinți ro­m­i, un certificat de paupertate vi­zat de administrația financiară respec­tivă, cu arătarea tuturor dărilor pe cari le plătește concurentul sau pă­rinții lui, și un certificat de bună pur­tare liberat de decanul facultății de științe din Iași. 9) Concursul se va face asupra materiilor cuprinse în programul de licență în științele matematice și su­pra limbelor franceză și germană E va consta din două probe scrise și din o probă orala. 10) Candidații, membri ai familiei Adamachi, vor fi preferați la note egale. Ei vor fi dispensați de certifi­catul de paupertate. In ziua de Duminică 15 Iunie, o­­rele 3 p. m., va avea loc la Teatru Național, producția da sfirșit da an a elevilor Conservatorului de muzică. Pe lingă progresele elevilor aces­­tei școli, publicul va da concursul, asistînd un număr cît mai mare, pentru un scop frumos și anume a­­jutorarea elevilor săraci, dar taleri­tați ai acestei școli. D. Ath. Theodorini, directorul Con­servatorului își depune toate silințele pentru reușita producției­ și credem că publicul ieșan se va grăbi a lua parte în număr cît mai mare încura­­jind munca pe care o depun atit pro­fesorii cît și elevii acestei școli. Vom da curînd frumosul program al producției. Aflăm cu durere că dl. Leonida Panopol fost prefect se află de cite­­va zile foarte grav bolnav. Dorim iubitului nostru concetățean grabnică Însănătoșire. Aseară a fost internată la institu­tul Antirabia femeia Paraschiva Che­ariu din județul Botoșani avînd o mină sfâșiată de un cine turbat. Congresul general al învățătorilor se va ținea în localitate în cursul lu­­nei August. Un incendiu puternic alimentat de vînt a distrus astă-noapte casele lo­­uitorului Gheorghe Marian din co­muna Șerbești. Focul se­­ crede că a dat naștere de la niște gunoi ce ar­dea în curtea caselor. Pagubele se urcă la suma de 800 ei. Birjarul Mihai Trofin ,pe cînd se afla aseară la gară, voind să așeze niște pachete a unui pasager, din nebăgare de seamă a căzut jos de pe capra trăsurei fracturîndu-și picio­rul drept. Intr’o stare gravă a fost transpor­tat la spitalul Sf. Spiridon. Azi dimineață a început examele evilor de curs primar pregătiți în particular și vor ține pănă în ziua de­­ 7 Iunie. Ministerul instrucțiunei publice al fiind că în unele școli primare sa obligă pe elevi de a cumpăra cărți­­ de gramatică de­și conform regula­mentului această­­ știință nu se mai învață după carte, a trimis revigora­tului școlar o adresă prin care spu­ne să se aducă la cunoștința tuturor direcțiunilor, că Ministerul n’a apro­bat nici un manual pentru această materie și le interzice de a mai sfii pe școlari să cumpere alte cărți de cit acele prevăzute în program. Data examenelor de absolvire atit pentru elevii din cursul inferior cit și pentru cei din cursul superior s’a fixat pe ziua de 22 Iunie. Ele vor fi ținute ca și pănă acum, separat pentru fie­care școală. Ministerul instrucției publice a fă­cut cunoscut revizoratului școlar, că luat disposițiunea să se dea fie­cărei școli rurale cite 3 hectare ju­mătate, de pămînt din terenurile școalelor și din proprietățile ministe­rului, casei școalelor și casei Biseri­­cei. Dacă bucata de pămînt din care se va da aceasta porțiune va răml­­nea mai mică de o jumătate de hec­tar atunci se va da numai 3 hecta­re. Locurile vor fi cu­ de aproape de școală.­­ Cu începere de la 7 Iunie Minis­terul de finanțe, a interzis exportul nutrețului de ori-ce fel precum fîn, pac, lucernă, trifoi, și mei, aceasta din cauza secetei și a micei produc­­țiuni din anul acesta. In sara zilei de 21 Iunie, va avea loc prima reprezentație a trupei de comedii, de sub direcția cunoscutului director, Dl. Al. P. Marinescu, în grădina Bragadiru. Se v­a juca „Vi­sul unui vals”. Trupa numără 26 Orchestră proprie. Actualmente trupa joacă la Boto­șani, din acest oraș va pleca la Do­­rohoi, iar de la Dorohoi va sosi în orașul nostru. persoane, cu p Din Străinătate Un Ministru Român în Bulgaria , întregul succes pentru isbînda a­­­­vută în alegeri revine Ministrului de Interne M. Tokef, un om de o ener­gie de fer și șeful real al partidului democrat șeful nominal fiind Primul- Ministru Marinof. Acest Tokef în contra căruia sunt Îndreptate toate săgețile opoziției, este de fel Roman Gramostean din orașul Peștera, bine-înțeles, că cu­noaște dialectul aromînesc și-l vor­bește încă în familie. Ajuns să fie omul situației numai prin propriile sale merite, prin o in­teligență vrednică de toată admira­ția. Așa fiind, lesne se înțelege de ce e cel mai atăcat Ministru, căruia din cauza originei sale aromînești, i-se mai zice în bătae de joc și Țință­­renco. De alt­fel, nu e în Bulgaria partid politic serios care să n’aiba în sinul lui Romîni și încă Romîni, cari să joace roluri de frunte. Așa, de pildă, Stambuloviștii au pe Aromînul din Etolia Ghenadiei, care e șeful lor, Țancoviștiii au pe Radef etc. ***. -Un popă grec a visat că Turei și Jidanii vor deveni creștini în curînd, dacă se va sili și el să Îndemne pe păgini să îmbrățișeze creștinizmul. Ca un nou martir, cea­laltă zi popa in chestiune s’a prezintat rabinului și valiului Hilmi Pașa, spunînd visul lui și în acelaș timp a îndemnat pe Ex. Sa ca să ordoane ca imediat toată populația vilaetului (Mahome­dani, și Ebrei) să devie creștină, de­oare­ce altmintrerea se vor duce cu toții în iad. Papa pentru aceast fapt a fost tri­mis la închisoarea (Budrum) și cu toate intervenirile Mitropolitului con­tinuă să fie închis. noi«i' ....... - Eduard Meller (Urmare și fine) Relieful cam unghiulos al chipului său uscățiv Iți amintea figura osoasă a lui Kant, cioplită par­că de dalta glndirii schematice, așa cum e înfă­țișat autorul Criticilor Rațiunii cu gestul lui de dialectician, enumerînd argumente în convorbirea cu Lessing eternizată în grupul ce împodobește bas-relieful statuei pedestre a ma­relui Friederic II de pe Unter den Linden, din fața Universității. Masca expresivă a fisionomiei, titr­­ată pe tiparul însușirilor lui domi­nante, te lăsa să citești deschis bu­nătatea și afabilitatea inimei lui sen­sibile în vecinicul zîmbet cristalizat împrejurul gure, cu o fină nuanță de ironie superioară, îmbinată în lu­mina curată a umanității lui adinei,— o sensibilitate candidă, care se auzea cita odată ingînîndu-se în glasul înecat de emoție și se zărea strălu­cind in ochii înrourați de lacrămi. Și în acelaș timp, din crețurile frun­ții, strînse între sprincene aproape cu aerul unei încruntaturi severe, te întîmpina gravitatea gînditorului, în­cordat in căutarea adevărului. Parei îl văz intrînd în scuarul curții din fața universității, cu redin­gota lui neagră, lungă, călcînd mă­surat, cu pasul mare, un mers liniștit, puțin săltat, și lăsîndu-și mîna dreaptă într’o mișcare liberă de legănare ritmică. Un aer de energie senină în roția, ca o atmosferă ideală, în­treaga lui înfățișare. Privindu-1 în trecerea lui, cam distras, prin mul­țime, îți venea în gind : „Da wandelt t­ll Unstirblicher”. Printre atîția „ne­muritori*, cari împodobeau cu lumea cugetărilor cea mai înfloritoare uni­versitate germană, ZELLER strălucea cu nimbul omului consacrat de pos­teritate în regiunea istoriei și care îți apărca ca venind de dincolo de turbureala timpului ce curge și trece. Simplu și demn, apropiat și distins, intim și nobil, caracterul lui atrăgea și impunea. Ceva din „categoricul imperativ" al Kant simțiai că se de­gajează din preajma ființei lui mo­rale ; dar respectul, ca-ți stăpînea totdeauna sufletul, nu te împiedeca de a descoperi și acea însușire, pe care SCHILLER n’o grîsea în ideea imperativului Kantian, grația. Așa a fost ca om, așa ca gînditor , profund și clar, serios și ademenitor, grav și drăguț, senin și puternic, li­ber în manifestările lui pînă la grație, în cadrul rigid al datoriilor înalte. La curs, vorba lui, răspicată și lă­murită, apropia de mintea auzito­rilor, fără să le „coboare”, cele mai complicate sisteme ale cugetătorilor mari. Preocupările lui pedagogice, de profesor, mergeau pină acolo, că dicta cuprinsul prelegerilor, alternînd dic­tarea cu explicare, ca să asigure au­­zitorilor un text garantat de note exacte, cînd nu avea însuși un text tipărit în acea materie. Iar cînd o­­perile lui erau prea voluminoase, ca să poată servi ca bază a unui curs sumar simestrial, grija lui de munca folositoare a studenților 11 făcea să ti­părească rezumate din acele opere, reduse chiar de el la simple manuale. Așa a făcut, bună­oară, cu vasta lui „Filosofia „Grecilor". Pentru călău­zirea studenților la curs, a redus cele 5 volume mari la un simplu „Grun­driss”. Ce de amintiri se mine, cînd mă transport deșteaptă în cu închi­puirea în sala mare din grădina uni­versității berlineze,­­„Garten-Audi” (orimu), unde T am ascultat întliu pe ilustrul profesor și filosof, și cînd răsfoiesc condensatul lui „Grundriss*, însemnat pe margini cu unele din notele culese de la explicațiile lui magistrala. Dar nu de amintirile mele, ci de ZELLER am vrut să vorbesc. Și am vrut, la început, să scriu numai o scurtă notiță, anunțind moar­tea­­ lui. Dar condeiul mi-a luat înaintea re­bel hotăririi conștiente, și a urmat îndemnul tainic al inimei, care Îmi cerea un cuvînt mai mult, de oma­giu, pentru fostul meu profesor. Și acum, deși vor că am scris mult mai mult de­cît aveam de gînd, simt că am spus totuși așa de puțin față cu însemnătatea omului și cu a­­dîncimea sentimentelor ce se trezesc în mine la amintirea lui. 1. Găvănescu

Next