Evenimentul, iulie-septembrie 1908 (Anul 16, nr. 118-193)
1908-07-01 / nr. 118
ANÜL-XYI No. 118 5 IBOKIMENTE PE LN AN . SO LEI PE O LUNI , IO LEI PE 9 LUNI . ( O LEI In străinătate PE un an so lei Telefon. ORGAN CONSERVATOR COTIDIAN SUlTO cL:L2.ecți-u-n.ea- ■u.ăâ.yu. cacalloti REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA U STRADA LAPUȘNEANUL IAȘI MARȚI 1 IULIE 1908— A NUNCIU - I INSERȚII ȘI RECLAME IN PAG. L a rândul 1 Len IN PAG. L-a rândul SO Bani IN PAG. S-a rândul so Bani X7n amnar vechiu. 30 'b anarhismul „es cathedra“ in România Haut atitea calificative cari încurcă hitul. Și atitea nedumeriri. Săcăun a se nota. 1. Morala oficială propovăduește satul și desinteresarea, dar cei cari cultă de ea sunt naivi. Mai este o ral ii deosebită de cea oficială : moa reală, care reprezintă activitatea fapt a oamenilor. A tuturor ? A lor mai mulți ? A minorității ? Dacă ființele moralei ideale sunt irealibile, atunci toți se abat de la ea, sau fără voie. Idealul moralei orale este, după dl. C. D. I. unaccent. Atunci înțelegem de ce sunt naivii cari caută să-l realizeze. Dar cei esghețați la minte* de ce or fi „drepidi“ pe cei naivi că se „strădărnică“ zadarnic i n direcția idealului laccesibil ? De ce nu i învață și pe i pseudo-morala lor egoistică cea renzabilă ? 2. Pe de altă parte, dacă morala morală este inaccesibila, trebue să fie uțini aceia cari se supun ei. Majoritea trebue să urmeze după cea fală, căci de aceea crez se o ciamă reală*; ea este nu numai posibilă realizabilă, dar singura care există a fapt. In cazul acesta, cei desgheții la minte ar fi cei mulți și cei sivi, cei puțini. La ce le-ar folosi acum celor mulți , dreseze pe cei puțini In strădania entru realizarea unui ideal inaccebil impus de morala oficială? Afară de aceasta, două nedumeriri isemnate y se ridică, una de fapt, alta o concepție teoretică. 3. .Naiviii sunt aceia cari respectă acțiunile lor preceptele moralei moiale, chiar dacă aceasta ar fi montra intereselor lor personale. Cei desghețați la minte“ sunt din contra ceia cari nesocotesc morala oficială, urmează o morală sau pseudo-moiă a lor egoistică, deci se conduce acțiunile lor numai de interesul li personal, chiar cînd aceasta arice rău celorlalți. Istoria ne vorbește de un filosof oorate, care a preferat să bea otravă, e cit să calce legile Statului, cari 1londamnaseră la moarte, cu toate că a fi avut posibilitatea să le calce și trăiască mai departe, așa cum i-ar dictat interesul lui personal. Intre fața statului, care se întemeiază pe ispunderea legilor, și viața lui indivduală, a preferat pe cea dintâi, armat morala sau pseudo-morala egoitică. A fost Socrate un naiv ? Toți marii făcători de răle, crimialii, bandiții, șarlatanii, excrecii, urmează o pseudo-morală egoistică, bacă mai consecvent decît toți cei alți oameni. Sunt ei exemplarele fiice ale omului la minte*? 4. Ai^ ,,,am știre. Cum s’o fi ajutoare ido«-« morală oficială, om pună la idealuri inaccesibile, use înaintea naivilor, cari sunt „dre Vî 'iactru a sa strădănui, mai totsauna zadarnică în direcția realizăriir imposibile ? Prohibit, cei „desghețați la minte“, induși de pseudo-morala lor egoiscă, s’au gîndit, in deșteptăciunea lor, am să exploateze pe cei naivi“, și a născocit o pretinsă morală, la care ebuia să se supună numai naivii,ind că asta le venea la socoteala goismului lor. A fost deci o condațiune, un complot? Astfel s’a n ăscocit religiile ? asta este originea rimelor codificări morale ? Mai merită să se respingă, azi în scolul al 20-lea, concepția aceasta, a mult anticată, a sec. 18-lea, a secului per excellentiam neistoric ? Nu poate să fie aceasta concepția ■lui J. D. Iași. Atunci morala ofială, dacă n’a ieșit din egoismul ttorva desghețați la minte, cum s’a ăscut ? N’am să răspund eu la acasta, ci autorul celor Două Modei, care și-a dat ideia numai desre originea moralei reale. 5 Am zis că și-a dat ideia. Nu, bile. O ideie a fost cea relatată. Morala reală, este pseudo-morala egoistică a celor deștepți: deci favorul ei este egoismul. E o morală bună ? S’ar părea că nu, de vreme ce i se zice pseudo-morală și i se dă un astfel de izvor. Dar mai este și o altă idee despre morala reală. Morala reală constă „din formule scoase din nevoile imediate ale vieții“, și ,se transformă continuu în raport strâns cu evoluția acestor nevoi. Ea se alcătuește din ,normele reale ale conduitei omenești“, nume care „variază în decursul timpului, după condițiile traiului“. In cazul acesta morala reală nu este morala puținora, ci morala celor mulți, morala socială de fapt. Este bună ? Este rea ? Dacă ea cuprinde „cerințele traiului“ din acel timp al societății, dacă adaptează pe om la condițiile de viață, parcă n’ar merita să fie socotită ca rea. In tot cazul, Intrucît ea este adevarata morală luată In seamă, vie, reala, de ce i s’ar zice tocmai ei pseudo-morală ? 6 Dl. C. D.Iași identifică această morală reală, ieșită din condițiile traiului, cu moravurile. Moravurile se schimbă după societăți și epoce, și după clase sociale. „La acelaș popor, altele sunt moravurile maselor populare, zice d-sa, și altele, moravurile elitei sociale*. Deci n’ar fi vorba numai de două morale, ci de mai multe, din care una „oficială“ și atitea reale, deosebite între ele. „Dar ceea ce e interesant de observat, zice dl. C. D.Iași, este raportul diferit în care stau moravurile celor două clase față cu morala oficială. Unii se strădănuesc a-și acomoda moravurile lor idealului eticei oficiale, cu sau fără succes , pe cînd ceilalți (elita socială) caută continuu să se emancipeze de sub jugul eteronom *) al moralei oficiale*. Este în adevăr interesantă această constatare. Din ea rezultă că moravurile celor mulți se modifică în sensul apropierii lor de idealul eticei oficiale, cînd mai mult cînd mai puțin , pe cînd moravurile clasei dominante, nu. Și, din cauza aceasta, ce rezultă ? Rezultă pentru cei naivi, desarmați în lupta pentru traiul, o mizerie mai mult, „mizeria morală, produsă prin conflictul permanent între idealul inaccesibil către care năzuesc și între mizeriile existenței*. De această mizerie sunt scutiți „cei desghețați la minte", cari sunt și cei puternici, căci aceștia, înarmați cu o mentalitate superioară, știu să pună armonie între pseudo-morala lor privată și întruneala oficială, salvînd cel puțin opere ^ele“. Adică pseudomorala sau moravurile claselor de jos se apropie treptat mai mult sau mai puțin de morala ideală, și din cauza aceasta cei mulți și slabi sufer; iar pseudo-morala sau moravurile elitei sociale „caută continuu să se emancipeze de sub jugul eteronom al moralei oficiale“ și prin asta cei „înarmați cu o mentalitate superioară știu să pună armonie între pseudomorala lor privată și morala oficială*. Două puncte obscure. a) De ce crește mizeria celor mulți, cînd moravurile lor se apropie de morala oficială? b) Cum se pun de acord moravurile elitei sociale cu morala oficială, tocmai prin faptul emancipării lor continue de sub jugul ei ? La aceste două puncte obscure se mai adaugă unul: c) De ce „jugul moralei oficiale” capătă la dl. C. D.Iași epitetul de eteronom, în opunere cu acela al moravurilor? Eteronomie este starea de supunere a omului față cu o lege ce i se impune din afară, autonomie este supunerea la legea ce și-o dă singur sau care vine de la el însuși. Supunerea la moravuri nu este tot așa de eteronomă, ca și jugul moralei oficiale* ? Adună moravurile de voința individului ? El le găsește ; și 11) Sublinit da autor, supunerea la ele i se impune. Iar dacă o regulă de viață, pusă de moravuri, trece în categoria moralei autonome, prin faptul că individul și-o însușește, din convingere, ca bună, și se supune ei pentru bunătatea ei, nu de frică și pentru că i se poruncește, de ce n'ar fi acelaș lucru și pentru „morala oficială“ ? De ce prescripție a moralei ideale n’ar trece în cadrul moralei autonome din aceleași motive ? La aceste trei puncte obscure se mai adaugă încă unul. I. Găvănescul (Va urma) întronarea d-lui Stere Întrunirea de Sîmbăta.—D. Poni la club.—Programul Stere.—Noile înscrieri. Ședința de Sîmbătă După aproape o lună de zile, alegerea d-lui Stere ca președinta al clubului liberal din localitate fiind in fine recunoscută și de centru, membrii clubului au fost convocați Sîmbătă seara, pentru ca noul președinte să-și expună programul și să ia clubul în primire“. Din cei 160 membri cți numără gruparea liberală din localitate, nu mai vre- o 55 au luat parte la ședință, ceilalți s'au ilustrat prin absența lor și între aceștia în primul rând d-nn Buicliu, Gane și Climescu. Și ar fi fost poate și mai lugubră instalarea d-lui Stere in fotoliul presidențial dacă d-sa n’ar fi avut prevederea să plece cu o zi mai înainte în Capitală pentru a insista pe Ungă d. Poni ca să vină la Iași și să ia parte la această ședință. D. Poni a cedat insistențelor d-lui Stere in urma explicațiunei că dacă va refuza serviciul d lui Stere, noul președinte riscă să fie pus in scaun numai de cei 10 ~ 15 socialiști ciți sunt in clubul liberal. D. Pont la fílub Prezența d-lui Pont la ședința de Sîmbătă a clubului liberal a avut darul de a surprinde pe mulți. D. Poni este membru în consiliul superior agricol, este funcționar public, și nu-i este permis sub nici un cuvînt participarea la desbaterile unui club politic. Și chiar dacă n’ar fi nici o sancțune pentru faptul acesta, sau dacă situația d-sale n’ar d. Poni prin putea suferi nici un dezagrament de pe urma gestului acesta, e însă o chestiune de bun simț, e vorba de exemplul pe care titularul unei demnități de talia aceleia pe care o ocupă d. Poni, 11 dă celorlalți funcționari care din cauza funcțiunilor ce ocupă sunt siliți să rupă orice legături cu cluburile politice din care fac parte. D. Poni a simțit delicateța situației și luînd cuvîntul a căutat să-și justifice prezența prin faptul că d-sa ca fost președinte al clubului, era de a sa datorie ca să vină pentru a’i „preda* d lui Stere Această justificare a d-lui Poni n’a putut produce de cut ilaritate, cunoscută fiind adevărata cauză a prezenței sale. Ce era la „predere“ d. Poni d-lui Stere? Partizanii d sstre, bătrînii liberali din cari parte au demisionat In parte sunt pe pagul de a demisiona ? Mobila clubului ? Totuși nu ne putem opri de a menționa faptul că la deschiderea ședinței pe cît de rece a fost primit d. Stere pe atît de entuziast a fost salutată urcarea d-lui Poni la tribună. buit în mare parte și d-sa, se aștepta în fine ca d. Sterea să-și facă profesiunea de credință cu sinceritatea și convingerea omului de principii. Care însă nu fu tuturora cînd d. Stere surprinderea a declarat că va urma în totul programul d-lui Sturdza, pentru care nu găsea îndeajunse cuvinte de laudă Impresia produsă de declarația d-lui Stere a fost detestabilă, cunoscută fiind atitudine pe care d-sa împreună cu elementul generos a avut-o față de bătrînul șef al partidului liberal. Dar dacă această declarație a provocat uimirea vechilor cadre între socialiștii prezenți a stîrnit murmure de nemulțumire și cîteva gesturi de protestare. Atunci d. Stere s-a grăbit să adauge că programul d-lui Sturdza îl va urma bineînțeles ca președinte al clubului, remînînd ca în afară de club să-și urmeze și să propage „ideologia“ d-sale. Acestei lămuriri care a avut darul să provoace de astă dată nemulțumirea bătrînilor liberali s’a grăbit să respundă d. Prin care între altele a declarat că nu vs înceta o clipă de a lue pante alăturea cu d. Sterea la conducerea clubului. In urma acestui schimb de declarații socialiștii au plecat cu ideia că d. Stere a făcut pe șiretul, iar bătrînii liberali că d. Stere va fi un președinte de carton și că de fapt conducerea tot d. Poni o va avea. d-lui „Programul” d-lui Stere Nici o ocaziune ca aceasta n’a scos mai bine și mai sugestiv în evidență duplicitatea social-democratului de odinioară, titlui de astăzi și mai poporanisștim noi poate, reacționarului de mîine. Toată lumea se aștepta ca d. Stere să expună în trăsături generale ideologia nou inaugurată în partidul liberal de gruparea tinerimei generoase, ideologie la care ca doctrinar al grupărei a contri buise înscrieri Ca o parare contra demisiunilor înaintate și a alora care sunt la perspectivă în urma alegerei d-sale ca președinte, d. Stere a dat în ședința de Sâmbătă citire unei liste de noi înscriși. Afară de cei cîțiva profesori universitari ca d-nii Filipide, Obreja, Manicatide și Pompeii, toți ceilalți noi înscriși sunt socialiști militanți cărora înscrierea in club nu se poate impune nici o rezervă. E destul să cităm pe d-nii Chilimoglu, Iscota și Chinezii iar cît privește de d-nii Pastia și di Guțu, aceștia sunt îndeajuns de cunoscuți, primul că agitator al muncitorimei din Galați sub patronajul faimosului prefect Jenică Atanasiu, iar cel de al doilea prin propaganda anarhică făcută în țară și legăturile cu capii anarhizmului din Rusia, fapte care i-au atras destituirea din partea însăși a fostului ministru liberal, regretatul Vasile Lascar. Iată în rezumat cele petrecute cu ocazia Intronărei d-lui Stere: In ceia ce privește perspectiva care o oferă în viitor clubul liberal, ne rezervăm pentru numărul viitor. O înlocuire nejustificată Printre ultimile știri confirmate în mod oficial este și aceia relativă la înlocuirea d-lui căpitan G. Cotjescu, care de aproape trei ani comanda compania de gendarmi rurali din Iași. Știrea a surprins absolut pe toată lumea cu excepțiunea numai a cîtorva al căror amestec pare să fi contribuit la un asemenea, act pe care toți oamenii cu greutate din toate taberele politice îl dezaprobă. D. Căpitan Corjescu, un om ireproșabil din toate punctele de vedere, se bucură de simpatii generale în lașul nostru, tocmai pentru faptul că nici o dată nu s’a amestecat în politică, exercitîndu’și numai drepturile de alegător și alt nimic. Un singur cusur avea d. căpitan Corjescu. D sa, un exemplu de cinste, nu s’a ferit a recunoaște pe față meritele oamenilor cinstiți. Dar cine nu ar dori să aibă acest cusur ? Cu greu deci ne putem explica cum un om de talia d-lui căpitan Corjescu a putut fi înlocuit într’un serviciu în care s’a distins atît ca energie cît și ca competență, știe că grație activităței d-lui căpitan Corjescu numărul faptelor delictuoase și criminale scăzut simțitor în județul nostru. Vigilența gendarmilor, dirijați cu atîta pricepere de d. căpitan Corjescu, a micșorat cu mult îndrăzneala răufăcătorilor iar în ceia ce privește administrația corpului său de trupă, desfidem a ni se arăta o altă companie care să se prezinte în mai bune condițiuni. De almintrelea confirmarea spuselor noastre a făcut-o însuși de inspector general al gendarmeriei care, cu ocazia inspecției făcute campaniei de Iași, s’a exprimat în termeni foarte elogioși, afirmînd că a rămas cu o excelentă impresie. Se pare însă că nu aceasta aruncă ponderea în balanță cînd e vorba de înlocuiri... ’inevitabile și că d. căpitan Corjescu o fi avînd un memoriu care nu se poate publica, tocmai pentru motivul cât fără reproș căci, după cît se vede, avantajul publicității în vremurile de astă »zi, îl au numai memoriile execrabile. Grozav am dori să știm misterul grație căruia s’a comis această mică infamie. Vom reveni. dere sigură candidaturei d-lui Economu. La Iași dl. Lascar a obținut la primul scrutin cele mai multe voturi dintre cei trei candidați—era deci Breșe lucru ca d-sa să-și mențină candidatura și la scrutinul de balotaj. Totuși fostul primar al d-lui Bodăr nu și-a retras candidatura fiind-că la balotaj, căci liberalii cari împrumutară voturi in interes de paradă la primul scrutin, și le-a retras spre a le da candidatului lor legitim. Apoi, toate întrunirile publice și praznicile de prin provincii au fost un șir de spectacole caraghioaze in care blagomania democrată cea mai sfiruntată, a jucat rolul principal. In cele din urmă sleind întregul stock de invenții și de baliverne, gazetele evreo-democrate scot altceva la lumină. Ele afirmă că odată cu retragerea d-loi Dimitrie Ionescu și A. Bădărău, s’au retras mergînd după acești năstrușnici bărbați, toți oamenii de samă din partidul conservator, constituind astfel un celebru stat-major în jurul falnicului resare-soare. Auziți pa lavră, Partidul conservator, lipsit de d-nii Bădărău, Cămarășescu, C. Ghica zis și biciclistul, C. Pașcanu-Daghiță, Lascar Antoniu, Gh. Ghibănescu etc.—a remas In urma escapadei d lui Ionescu, fără oameni de samă.„ Aceasta este culmea tupeului democrat,—și dacă o semnalăm, nu este că ea ne miră,—ci pentru ca să se vadă mai bine svîrcolirile în care au ajuns gruparea inventată de d-nii Bădărău și Ionescu. Tupeu democratic isvorît din năzuinți inevitabile și avînd ca temelie, credința de a putea exploata naivitatea publicului,gruparea democrată trebuia intalminte se ajungă la punctul de a nu-și mai putea duce viața de azi pe mini decit prin baliverne și născociri de acele care întrec cu mult toate isprăvile baronului de Müinhausen. De la începutul acțiunii lor, nouii democrați și au atribuit izbânzi politice care în realitate nu decurgeau din vrednicia lor. La Vaslui dl. Dimitrie Donici a fost ales cu 53 voturi din care 27 erau ale disidenților liberali, vre-o 16 au fost voturi personale,și numai restul de 10 voturi, fură ale închinătorilor în Hristosul d-lui Hurmuzescu. La Craiova, dl. Economu au obținut vreo 180 de voturi iarăși de ale disidenților liberali, și numai cu vreo 50 de glasuri a putut să-l ajute noul democrați. Acolo a mai concurs și avantagiul că dl. A. Bădărău a fost oprit de veni la alegere, căci prezența sa în capitala Olteniei, ar fi adus o că lugă cumisr Nuvelă de Leon Tolstoi Căci Tatăl vostru știe de ce aveți nivele înainte de a-i cere. (Matei, VI-8) — Nu, nu, nu este cu neputință! Doctore, nu mai e nimic de făcut ? Dar, pentru ce tăceți cu toții? Astfel vorbia o tineră mamă ieșind repede din cameră în care singurul său fiu, un copil de trei ani, muria de hidrocefalie. Bărbatul ei și doctorul, cari vorbiau împreună încetișor, tăcură. Barbretul se apropie de ea sfiicios. Și netezi duios pirul ce era sburlit și suspină adînc. Doctorul stetea cu capul plecat, dind să se înțeleagă, prin tăcerea și nemișcarea lui, că situațiunea este desperată. — Ce-’i de făcut ? zise bărbatul. Ce-’i de făcut, scumpa mea? — Ah ! nu spune aceasta, nu «pune aceasta ? zise ea tare cu un accent de furie; și, întorcîndu-se de-odată, se îndreptă spre camera copilului. Bărbatul ei voi s-o oprească. — Catrina, nu te mai duce acolo ! Fără să respundă, ea își pironi asupră-i ochii săi cei mari obosiți și se întoarsă in camera copilului. Copilul era culcat în brațele dădacei, cu capul pe o perină albă. Ochii îi erau deschiși, dar nu vedea. Din buzele-i strlnse curgea spume. Dada- C8, cu o înfățoșare aspră, solemnă, privia în altă parte, peste fața bolnavului, și cînd întră mama nu se mișcă. Cind aceasta se apropie și și vîzi domol brațul sub perină ca să iee copilul, dadaca zise încet: „Se stinge !“ și se Îndepărtă de mamă. Dar mama n’o auzi, și, cu o mișcare lină, luă pe copil. Pletele lui lungi și încrețite erau încălecate ; ea i se puse în ordine și se uită în fața lui. — Nu, eu nu pot I șopti ea. Și cu o mișcare repede, dar chibzuită, încredința copilul dadacei și ieși din cameră. Copilul era bolnav de trei săptămîni. In tot timpul boalei sale, mama, de mai multe ori pe zi, trecea de la desperare la speranță și abia dormia câte o oară și jumătate în douzeci și patru de oare. Necontenit intra în ea-