Evenimentul, octombrie-decembrie 1908 (Anul 16, nr. 196-265)
1908-11-25 / nr. 238
ABONAMENTE PE UN AN . *© LEI PB • LUNI , fl« LEI PB S LUNI . * LEI /fi strainatat» pe un an «o lei Telefon ORGAN CONSERVATOR COTIDIAN Director: Ateneundru Sir o la redacția și administrația te STRADA LA PUTȘNEANU te U ȘI >1. AN dNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME IN PAG. »-a riadul . il.„u IN PAG. S-a rândul to Buni IN PAG. A-a rindu IO BmA XJn xmna&r veclilu, 30 "b* Criza dii) partidúl liberal Cind se zice că un partid politic are o organizație puternica, aceasta însamnă în limba obișnuită a unor politiciani o organizație clădita pe baza unor idei distincte, și sprijinita prin o propaganda morală ireproșabila. O propaganda de idei a făcut totdeauna, și face și acum cu o sacră căldura, prin liga de propaganda conservatoare, numai partidul conservator curat. Și zic partid conservator curat, pentru că mai este un partid, care se pretinde conservator, dar este necurat. La acesta nici pomeneala de idei, dar nici de forța morală necesara unui partid. Partidul liberal a părăsit din timpuri foarte vechi propaganda de idei, și a apucat o oaie mult mai practică și mai comodă, dar și mai primejdioasă, care, care se transformă în un șleah mare în timpul reposatului Ioan Brătianu. Un corp electoral bine alcătuit, cu corifei viteji prin provincii, cu legături strînse cu Șeful de la centru, formează această cale. Acești corifei poartă de grijă votatorilor perpetui, dar poarta, mai ales încă, și de grija lor. Ei încep prin lingușiri, devin foarte devotați, în urmă se fac indispensabili Șefului, apoi tirani. Atunci șeful nu le mai poate satisface pretențiile lor, ei sunt veșnic nemulțumiți, și deci criza în partid este gata. Se întîmplă uneori cîte un caz și mai grav: unii corifei își pun în gînd să schimbe Șeful, crezînd că prin un alt Șef vor parveni mai cu ușurința să-și servească țara, cum zic ei. Acesta este cazul d-lui Sturdza; Șeful trebue decapitat. Firește, în fața sumei se zice că în partid a intrat un curent nou, cu idei regeneratorii, curent creat de o generație nouă, cerut de timpuri moderne mai generoase decît cele îmbatrînite, vremuri de aspirații umanitare înalte; în realitate însă aspirațiile toate sunt ale corifeilor electorali și nu a altora. Prin modul cum au fost aleși vice-președintii la Senat, guvernul liberal a primit, necontestat o lovitură puternică, care ar fi decis în mod neevitabil o schimbare de regim, dacă aceasta s’ar fi repetat și la alegerea vice-președinților de la Cameră. Aici însă, la Cameră, guvernul a obținut o amînare, făcînd un călduros apel la unire. Atît d-l Ferechide, cît și d-l Emil Costinescu, cît mai ales și d-l Ionel Brătianu au cerut, cu toată stăruința, unire și împăcare, și numai astfel candidații propuși de guvern au putut fi aleși. Dar oare de vice-președinți este discuție în partid? De sigur că afacerea cu vice-președinții este un lucru cu totul secundar, ura și neînțelegerea din sînul partidului liberal au o origine mult mai rezistentă și mai adîncă. Este puternica criză materială, ce nu se poate evita, și nu o criză morală, care în acest partid s’ar rezolvi mult mai ușor. FUGITIVE Domnul Pașcanu Președinte Banchierul de la botoșani Domnul Pașcanu, președinte al cluburilor democratice sunt și vor fi înjghebate funcției sale consecințe Și conșcient de rolul seu Făcu cum spuse Bădărău Deci președintele Pașcanu, Cu popularitatea’» mare, Pofti „partidul“ la mîncare . Flămînzi veniră cu toptarii Credeai că n’*a mîncat cu anii Cînd invadară Botoșanii. Și don Pașcanu prezidentul Cum e, un luptător de frunte Schimbă bumaștele'n mărunte (Doar li cunoașteți sentimentul) Și ridică—vă spun, nu'i basmu— La maximum entusiasmu. Tot președintele Pașcanu Pentru c'a vrut s'o facă fată Cu cea strînsură democrată A dovedit ce poate banul Căci două muzici le chntară : Niște țigani și o fanfară. Dar dan Pașcanu președinte La împrejurările solemne, Orăește nu numai prin semne. Știe să zică și cuvinte „Și-un fost ținu : (cine să crează ?) „O, șefi Moldova te urmează !“ Iar președintelui Pașcanu Urmă, țin\nd din scurt cazarea, Sebastian de la „îndrumarea“ Ghica-Deleni și Herovanu Nicolau, colectivist Ce s'a făcut de eri tăkist. Cînd don Pașcanu președinte Și toți paharul închinară Și pentru „șef“ îl deșertară, Se scoală Talie și fierbinte, Cu glas de șef sărbătorit Zice un discurs bine simțit: »Iubite prezident Pașcanu, Iți mulțumesc de ospătare Și vouă pentru a murajura . Veni-vom iar să bem la anu Căci lupt« e un agrement Cu un Pașcanu, president !“ Rom, sau Poporanl i-lei Stere ! Io Voința Națională din 19 Noembrie cetim un articol prin care se ia apărarea cîtorva „subalterni“ ai d-lui C. Sterp, de la Viața Romînească, împotriva Epocei, care vrea să le „micșoreze prestigiul*... Vom vedea în curînd însă la ce se reduce acest „prestigiu"*... j Acest articol se vede a fi scris de unul din „cenzorii“ Vieței Rominești, căci întînim expresiuni și cuvinte, cari au curs numai la VRom. Astfel d. p. întîlnim cuvîntul „a terfeli“ ceree în același timp și caracteristic pentru gradul de civilizație a scribilor da la V. Rom. Mai întîlnim apoi o inform mențiune cu privire la numărul de cetitori ai V. Rom., informațiune care nu putea să vie decit de la unul din , cenzorii“ V. Rom. și care totodată e caracteristică pentru preocuparea de predilecție a acestora... In tine se mai relatează că d-nii C. Ibrăileanu și M. Carp au avut ocazia să participe la un banchet, la care se afla și dl. T. Maiorescu, informațiune care nu putea să provie decit de la unul din acești doi participanți la banchet, care sunt în același timp și „cenzori"“ la Viața Romînească. Autorul articolului ne previne că „lămuririle“ sale nu le dă pentru Epoca, ci, cum ar zice dl. C Stere pentru „cetitorii neomeniți, ai Voinței Naționale. Dar să revenim la „prestigiul“ celor patru profesori, pe care ii apăra unul dintre aceștia.. Mai întâi, la învinuirea Epocei că aceștia ar avea tendințe și idei socialiste, Voința Națională tace. Iată clar prima „lămurire“. Al doilea. Dacă dl. C. Ibrăileanu, care rîvnește să fie „stăpin cu galoane universitare", a reușit bine la examenul de capacitate, eu urmează că e apt pentru a fi numit profesor universitar. Și dacă dl. T. Maiorescu va fi apreciat în bine pe dl. O. Ihr. pentru examenul ce la depus, nu urmează că dl Maiorescu la confirmat drept scriitor de valoare. Al treilea. Prin faptul că dl Setlacec, licențiat în matematici și suplinitorul d-lui L Botez la o catedră de limba engleză,a dat examenul de capacitate de limba germană nu urmează că este apt pentru predarea limbii engleze, întocmai după cum un profesor de Fizică prin faptul că are anumite diplome în științele fizice, nu urmează că este apt ca să ocupe direcțiunea unui Seminar pedagogic... Al patrulea punct Prin faptul că dl M. Carp a depus bine examenul de capacitate și prin faptul că un fost profesor de limba română, nu urmează că este „destoinic“ , pentru a fi director de studii la o școală militară. Cit privește „reputația pe care a știut să și-o facă“ i dl. M Carp mărturisim că Voinț’ s Na tional& este atit de genioasă ! Incit oferă adversarilor arme din cele mai primjdioase Vrea numai s decit Voința Națională să vorbim de „reputaia“ deochiată a dlui M . Carp ?.. . Al cincilea punct. Căcil C. Botez a reușit să obție o bursă de patru mii de lei anual concurind cu sine ( insuși, admite, dar că e un „tinăr , de o vastă cultură literară” aceasta „ nu o putem admite pentru că certificatle date de Voința Națională sunt foarte discutable... In tine am dori ca Voința Națională să răspundă și la aceste 1 „calomnii**. Dl. Octav Botez, alt scrib de la Viața Romînească, deși nu a dat examenul de capacitate, totuși a fost numit în comisiunea de examinare a elevilor în particular din seziunea de Iunie și Septembiie a. c. ca profesor examinator de filozofie. Și cum rămlne apoi cu „specialistul român“ adică cu dl. prof. Stravolca, care a fost numit de curînd director al Seminarului pedagogic din localitate ? Dl. Stravolca e profesor de Fizică și nu de Pedagogie, întrebăm acum: prin ce își legitimează dl. Stravolca competința d sale pedagogică ? întrebăm și noi, pentru că tot leșul se Întreba vizînd.. ca și dl. C Stere, care a început să se bucure de roadele minunate ale poporanismului său. Cît privește aprecierea Voinței Naționale asupra valorii Vieței Românești, voi reveni într’un număr viitor. Quidam Ecouri Notifice supra chiulgînului de la Bo^ ^toșani, ziarele acreditate ale afiliației, nu dau alte relații de ci acele privitoare la banchet. Despre întrunirea și cele spuse in ea, gazetele aventurei sunt rezervate și nu aduc nici o știre, probabil fiindcă oratorii au nevoie să-și refacă discursurile, adică să schimbe cu totul ințelesul vorbelor rostite. In ce privește încărcătura rulotei, tot ce se știe este că de provincie s’au arcănit mult personal spre a fi dus să alcătuiască imposanța Intrunirei. Au luat parte vreo douăzeci de medici, cel puțin, așa spun ziarele Probabil că partidul e cam bolnav. Pe mine sau poimire. Ordinea, căreia i s’a rupt un colac pe cap cu ocazia implinirei unui an de viață, va aduce In extenso celebrele discursuri ale d-'or C Pașcanu, O. Ghica și alți oratori. Ci despre al d-lui Dimitrie Ionescu, probabil că el nu se va publica, decit In urma unei prealabile consultații cu vre-o ciți-va diplomați europeni. Dar să nu anticipăm. Membrii societăței Agrare, sunt convocați, la sediul socetăței în București, pentru ziua de 30 Noembrie, orele 3 p. m. La ordinea zilei vor fi chestiuni importante privitoare la agricultură. Ședința va fi prezidată de d. Petru P. Carp.<S4 -«► St- Mărunțișuri Zarele takiste spun că în ziua de 23 curent, șeful aventurei a fost întimpinat la gara de Botoșani, de o mulțime de lume, in haine de serbătoare. Nici nu se putea altfel, fiind ca ziua de 2 era zi de Sîmbată La Botoșani, dl. Cantacuzino Pașcanu președintele cluburilor conservătoare democratice din Euopa, a dat o masă partidului Au luat parte flămânzi din toate unghiurile țarei, dez Tontoniu care a ținut și un toast discurs, singurul pecare Adevărul l dă in extenso împreună cu al „șefului". Ce-a făut, ci-a dres ilustrul Tontoniu că la urmă a încurcat o rău de tot fapt are a făcut pe dl. Vespasian Pella să se jeluiască d-lui Bădăresz ,entre la porett le fromage". In adevăr, Tontoniu Traversă constatind ceva nou de tot și anume că presa e a patra putere in stat, a încheiat cu cuvintele: „Să trăiască dar presa cinstită și demnă !“ Ori, tocmai aceste cuvinte au avut darul să’nfurie pi dl. Pella căci zicea dla : „Nu pricep pe reclamagiul ăsta să bea in sănătatea Intregei prese din țară și In sănătatea Opiniei nu ! Se zice că urmează un duel.O? so Jfaspurrs calomniatorclor Interview cu dl. Găvânescul .Lovitura“ de la Seminarul pedagogic fiind chestia cea mai mare la ordinea zilei în Iași, am căutat să am o convorbire cu fostul director, d. profesor I. Găvânescul despre cauzele, împrejurările și urmările acelei lovituri neașteptate, absurde, sălbatece. Chestia nu este de actualitate numai pentru Iași. Schimbarea direcției unui Seminar pedagogic interesează cultura țării întregi, căci în cele două Seminare pedagogice universitare din București și Iași se pregătesc generațiile de profesori secundari, care, la rîndul lor, sunt chemați să formeze mentalitatea straturilor conducătoare ale țării. Prin urmare este da interes public să se știe ce soartă va avea instituția universitară ieșană în urma aducerii unui nou director în fruntea ei. Pină acum se știa un lucru : dintre cele două Seminare pedagogice universitare ale regatului, numai cel din Iași conta cu tot seriosul iu chestia îndeplinirii scopului pentru care au fost create, numai normele lui erau îndeobște cunoscute prin rapoarte tipărite, prin anuare, prin discursurile și articolele de revistă ale directorului, prin publicațiile profesorilor Seminarului apărute în „Cultura Romînâ“ și in broșurile „Bibliotecei pedagogice“ care începuse să expună activitatea și principiile teoretice ale Seminarului pedagogic din Iași, dar mai alea prin operile pedagogice ale directorului, ale d-lui Găvanescul : „Cursul de pedagogie“ și „Istoria pedagogiei“, (3 volume), cari se aflau și se află în mîinile tuturor candidaților la profesoratul secundar și după cari se simțeau nevoiți să întrebe la examenul de capacitate al acelor candidați mai toți examinatorii de pedagogie. Căci în ce privește normele și principiile Seminarului pedagogic din București nu se știe încă nimic in public, secretul cel mai adinc domnește încă prin azi asupra lor Nici un raport, nici o publicație pedagogică din partea directorului. Chiar In ce privește practica pedagogică, absolvenții acelui Seminar erau nevoiți să recurgă la lămuriri luate, in preziua examenului, de la cei din Iași Cel puțin, dl. C. Dimitrescu Iași, dacă nu este chiar profesorul de pedagogie al Universității din București, dar tot a ocupat odată o Catedră de pedagogie in Iași, și s’ar mai fi păstrind ceva note de la cursurle sal de atunci «au de la conferințele sale din București, și tot o fi și înprejurul Seminarului pedagogic universitar din București un fel de atmosfia pedagogică, în care și din care trăesc studenții ce se pregătesc la profesor»t Afara de asta, are și dl.J Dimitrescu» I»și. • cite-va dsoursuri ținute in parlament, la festivități, cîte-va articole de revistă, unde tratează chestii de școală Dar nimeni nu știe pănă scum absolut, dar absolut nimic despre operele și ideile pedagogice ale d lui Stravolca, cunoscutul profesor de fizică la universitatea noastră, și probabil nici dl. Stravolca singur nu știe absolut nimic de ele. Nu se poți găsi nici măcar presărate în publicațiile speciale de fizică ale fizicianului Stravolca, pentru simplul cuvint că nici publicații speciale de fizică nu a dat di Stravolca literaturei noastre.. Nedumirirea noastră și a tuturor este ce fel de îndrumare pedagogică și in ce direcție va da noul director studenților universitari Înscriși la Seminarul din Iași ? Mai înainte de a căuta sa-l intervievez pe însuși dl. Găvanescul, sm cercat să dau lămuriri de la alte persoane competente In ale pedagogiei și In ale legiuirilor relative la organizarea și funcționarea școlilor speciale de pedagogie. Intre alții am auzit părerea d-lui C. Meissner, fostul director al „Școalei normale Vasile Lupul“ . D-sa spunea Intr’un cerc de dascăli, o?, după toate normele școlilor speciale de pedagogie, cel chemat a conduce pregătirea pedagogică a viitorilor dascăli este și e natural să fie profesorul de pedagogie. Se poate, firește, ca director să fie și o altă persoană, afară de profesorul de pedagogie,dar atunci tot rolul directorului s’ar reduce, in mod fatal, numai la administrația și gospodăria economică a școlii. Pregătirea pedagogică a candidaților tot profesorul de pedagogie ar face-o. Așa trebue să fie, presupun, și la Seminarul pedagogic universitar. Dl. Stravolca poate fi însărcinat numai cu administrarea părții materiale a instituției, iar conducerea pedagogică o fi avănd-o tot dl. Găvănescul, care ocupă catedra de pedagogie la universitate. Nu știu , trebue cercetat. Ca să cercetez, iată-mă plecat, in rolul meu de interviewist, să dau lămuriri da la d-l Găvănescul. L’am găsit în momentul, cind voia să iasă, tocmai când pusesem degetul pe butonul soneriei, ca să-mi anunț vizita. Cum mă văzu în prag: — Ai ceva de vorbit cu mine? mă întrebă repede, întinzindu-mi mina cu afabilitate și voind să mă poftească înăuntru. — Văz că voiți să ieșiți, nu indrăsnesc să vă rețin. Pot veni altă dată. Sau, dacă ’mi permiteți, v’aș însoți câți-va pași. E vorba de o mică lămurire pe care am dori să o avem de la D-voastră. — Cu plăcere. Ies numai pentru o scurtă plimbare obișnuită de digestie după dejud. Dar bănuesc ce vrei să știi, zise d. Găvfinescu rîzănd și seînd cu mine în curtea Seminarului. Vrei să vezi și d-ta grajdurile In cari sunt instalate sălile de clasă, după cum a spus profesorul Al. Ionescu, care a trăit totuși vre o cițiva ani la această instituție, la că le îmi arătă. In partea stngă a curții, corpul de clădire compus din două săli de clasă, construit înadins de minister pentru scopul acesta. Le-am văzut, am intrat în ele. In adevăr trebue să fie cineva bolnav, de o boală care ar rămânea să fie determinată de oamenii competenți aa să vază intr’un local, construit ad hoc pentru săli de clasă, niște grajduri transformate In săli de clasă. — Mai uită te și In fundul curții, ai mai fost p’aici ? Știi ce era acum cîțiva ani acolo in fund? Mă întrebă de Gâvănescul. Niște ruine erau, ruine’, domnule. Cuvintul nu e numai o imagine literară, spus pentru efect de retorică. Ruine iu cari mintea simplă a oamenilor de serviciu vedea un locaș pentru stafii. Din ele s’a făcut, cum vezi, o hală de gimnastică, o bibliotecă, etc Ți le arăt astea, ca să-ți dau o informație picantă. Azi construirea din nou a corpului săilor de clasă, pe cari le văzuși, cit și restaurarea ruinelor din fund și transformarea lor în hală de gimnastică, bibiotecst, etc., le-a făcut ministerul prin arhitecții sai, și la inaugurarea lor oficiala a asictat ministrul instrucției, ba, din Intimplare, au fost doi miniștri față, și cel de justiție pe lângă cel de culte. Ei bine, poți să pricepi d-tn lucrul următor ? Pentru aceste construcții, restaurații și reparații făcute de minister și inaugurate de însuși ministrul instrucției, eu, directorul Seminarului pedagogic, am primit de la minister un avertisment, că s’au făcut de mine fără știrea și aprobarea ministerului. Calomniatorul Ionescu scria în „Opinia*— fiind sigur că n-o să-i răspun* — că am primit avertismente de la minister și că să binevoesc a mă explica* dacă ’mi dă mîna. N’am nici o poftă să ascult de somația unui inconștient, al cărui caracter josnic s’a dat la iveală, acum în urmă,