Evenimentul, octombrie-decembrie 1912 - ianuarie-februarie 1913 (Anul 20, nr. 172-271)
1912-10-14 / nr. 183
A A ANIUNI XX No. 1835 BANI ABONAMENTE Poim an . . ..si 20 IV .juniotatv an . 10 IV trei Iani . . „ Insti tmitatv un an _ 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN DUMINICA H OCTOMBRIE 1912 5 BAN! ANAHIURI înscrii! și Rats fam a In patria a v:i randu] I Ini In țarina a. :l a rândul AD !). In pagina a i-a zambi I :>ub — o TELEFON No. S3 ft L PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 Manifestația conservatoare de mîine Pentru mine partidul conservator pregătește o grandioasă manifestație ilustrului nostru șef d. Petre Carp. Zicem șeful nostru, căci după cum foarte bine a spus d. D. A. O reclaim: „gestul măreț al d-lui Carp trebue să rămână gest, iar nn fapt îndeplinit". De altminteri comitetul executiv al partidului conservator nici n’a voit să ia în discuție demisia d-lui Carp, iar la apelul parlamentarilor Capitalei pentru ca pe cale de Întrunire publică șeful nostru să fie rugat a reveni asupra hotărirei sale s’au grăbit să răspunză nu numai reprezentanții națiunei din întreaga țară, dar toate organizațiile conservatoare. Și mîine, după ce glasurile celor mai autorizați reprezentanți ai partidului conservator vor răsuna in sala Dacia, aducînd prinosul lor de admirație și recunoștință celei mai alese figuri a neamului acesta, întreaga asistență va pornii încorpore la d. Petre Carp pentru ai manifesta toată dragostea și încrederea de care se bucură, rugându-1 ca să revie. Intr’adevăr, nici odată ca în împrejurările actuale nu sa simțit mai mult nevoia ca destinele acestei țări să fie încredințate în mînile unei personalități care pe lângă o nediscutată competință să aibă și ascendentul autorităței sale morale. Din punctul acesta de vedere nimeni nu poate râvni măcar a se măsura cu d. Carp, d-sa e singura figură care în deplinătatea tuturor forțelor sale, supraviețuiește viguroasei generații de personalități ilustre care au contribuit la regenerarea României. Prezența d-lui Petre Carp în fruntea intereselor publice o reclamă astăzi nu numai partidul conservator, dar întreaga opinie publică, luminată, cinstită și cu grija zilei de mâne. Revenind asupra hotărîrei sale, d. Petre Carp va aduce cel mai real serviciu pe care l-ar fi putut aduce vre odată țarei aceștia și noi avem toată speranța că datorită patriotismului său larg și luminat, apelul pe care îl face astăzi partidul conservator la d-sa, va găsi în sufletul său ecoul dorit. Manifestația conservatoare de mîine are darul de a dovedi în același timp cît de puternice sunt legăturile sufletești cari au la bază ideile de bine și interesul general al neamului, desbrăcate de orice interese și ambiții strîmte. Cuă deosebire din punctul acesta de vedere între demiterea d-lui Dimitrie Sturdza și actuala încercare de demitere a d-lui Petre Carp! După o viață întreagă de muncă d. Dimitrie Sturdza a fost demis de alții și înlocuit într’o singură noapte de către conspirația ambițioșilor vulgari în cari avusese naivitatea să-și pună toată încrederea și cari îi săpau de ani de zile mormîntul politic, pe cînd d. Petre Carp numai printr’un singur gest al său, a ridicat întreaga suflare conservatoare, care i se pune pavăză, nelăsîndu-l să-și părăsească locul pe care la cinstit și înălțat. Ziua de mîine va fi pentru șeful nostru o zi de supremă satisfacție căci va culege roadele educației politice bazată pe oțelirea caracterelor, pe cinste și demnitate, a cărei neclintit propovăduitor a fost în rîndurile noastre. COTIDANE Abis și pivniță „Mișcarea“ deplânge soarta d-lui Carp, care a atras în ,,abisul de imoralitate politică o serie de oameni cari, recunoaștem, ar fi meritat o soartă mai bună“. Auziți, noroadelor! Mișcarea pune numele d-lui Carp alături de „imoralitate politică". Negreșit decât acest ,,abis“ de imoralitate. „Mișcarea“ preferă pivnițele Băncei Naționale, sau curentul tramvaiului vintilist. Curaj, d-le Bădărău! „Opinia" persistă in atitudinea ei scandaloasă. Pe când întreaga presă conservator-democrată din țară și-a impus o înțeleaptă rezervă, acum cind factorii politici cele două partide conservatoare conlucrează la înfăptuirea unei guvernări comune, pe când însuși d. Take Ionescu, a declaret, într’un interviev acordat „ Universului", „Eu în timp de grave evenimente și de război nu fac agitații", numai murdarul pamflet băudărănist s’a găsit mai căpos, continuându’și atacurile neroade împotriva amicilor noștri. Am invitat pe d. Bădărău să lămurească legăturile sale cu „Opinia“ și dacă aprobă atitudinea scribilor ei de rit ■mozaic, D. Bădărău a tăcut. A vorbit însă „ Opinia“, declarând că nu e organul personal al d-lui Bădărău, ci e un „tribut umil" al acestuia, menit să apere interesele politice ale șefului takiștilor ieșeni. Cum apără aceste interese, o altă socoteală, Jibănașii „Opiniei" nu urmăresc decât interesul lor individual, ce constă in misiuni și șantagii la adăpostul numelui d-lui Bădărău. De aci harabura din coloanele pamfletului lui Jacob Be írin. De aci insultele triviale și ironiile eftine la adresa fruntașilor conservatori. TonulOpiniei" a întrecut și pe acela al gazetelor colectiviste. Și în acest timp d. Bădărău tratează ! Nimeni n’a spus până acum, nici chiar ,.Mironil“, că „d. Carp a fost înmormântat de viu", de către cei mai buni prieteni ai șefului nostru, cum spune cu nerușinare ..Opinia", întrebăm: nare curajul d. Bădărău să leu, cu două surcele, pe ridactării ,.cu cusur“ de la „Opiniei" și să-i svâre în... locul natal, din care n’ar fi trebuit să iasă Ia urmă să se aducă în redacția. ..Opiniei“ etuva primăriei ! ______1___—_. Viktottii Multe și respingătoarei sunt pacostele ce au aruncat asupra țarei unii politiciani despre cari nu se știe dacă înainte de a ieși din întunerecul ce i-a avortat aveau pe acest pământ vre-un căpătâi și vre-o moșie, măcar vre-un petec de vie, sau dacă plăteau undeva și cândva vre-un bir, prin care să-și dovedească măcar cât de mică legătură cu interesele țărei, în care au încolțit ca ciupercile veninoase. Acești intruși, noimii fiind decât procopseala, au năpădit în politica reputată că dă și chivernisește, și-au creiat tarabe sub protecția așa ziselor libertăți, au pus spezele pentru ca pe ele să se ridice toți exploatatorii unor revendicări premature sau nelegitimate, s-au făcut indispensabili acestora, întrucât propagandele lor nu se puteau rezima decât pe inconștiență și forța brută a unor mercenari, în sfârșit din instrumente oarbe și servile, s’au cocoțat la demnități și avuții, mirânduse și ei cum și pentru ce li s’au dat, iar astăzi... Astăzi, o întreagă țară stă și se miră cum s’a putut și ce au făcut toți aceștia pentru țară, pentru ca ea să fie obligată nu numai a’i ține în seamă, dar chiar ai adăposti ? Dacă, examinezi de aproape și destoinicia și starea sufletească ale acestor oameni, constați că, în adevăr, în afară de spoiala ce li s’a dat la suprafață, fondul le-a rămas același, adică n’au nici afinitate nici afectivitate cu țara din care numai au supt și ros. Mulți dintre ei, ajunși figuri importante într’un partid care pe timpuri a făcut apel, sub steagul roșu, la așa zisele mase ale poporului, și-au uitat și proveniența și căile pe care s’au furișat spre a se cocoța și își dau aere de oameni capabili, de bărbați cu greutate de mari patrioți. In realitate, îi vezi de la distanță, că tot ce vegetează în ei, tot ce miștie pe lângă ei este putregai, este ură și invidie către tot ce în adevăr trăește și activează pentru propășirea adevăratei vitalități a neamului românesc. Acestor șarlatani, se datoresc multe calamități, dar mai ales una le întrece pe toate: lipsa de respect pentru cinstea, probitatea și acțiunile lăudabile ale adevăraților oameni de bine și însuflețiți devin sincer patriotism. De la ei a început cinismul cu care se privesc și se judecă toate operele mari ale trecutului, ei au infiltrat, în nouăle generații desconsiderarea abnegărei de sine, lipsa de respect pentru vârstă, nerecunoștința către devotamentul oricărei cauze și idei folositoare, înfumurarea imbecilităței, în scurt mentalitatea bolnavă care ridică interesul deasupra meritului. Am ajuns că nu se mai cunosc nici oamenii cari au lucrat câte ceva pentru această țară, nici faptele bune cari au contribuit la desvoltarea ei. întâlnești figuri cari ignorând tre cutul, nevoind să știe de prezent ) și puțin păsându-le de viitor, sunt, mai apatici și mai chinezi decât n’ar fi chiar aceștia, dacă s’ar pripăși pe la noi, nevoind nici să se intereseze, nici să se afle care e adevărul, asupra oamenilor și a activităței patriotice, prin care România s’a întemeiat. Ei nu știu decât ceia ce li s’a spus sau poruncit de purtătorii steagului roșu : încolo, cine a fost sau este cutare bărbat ilustru prin trecutul, prin, faptele, prin meritele, și cinstea Î și probitatea caracterului său, în ce constă valoarea unora sau căror împrejurări se datorește parvenirea altora, habar n’au și nici că vor să știe pentru că lor nu le arde decât să-și mărească tarabele, pentru că perei nu i interesează decât oamenii ale căror creaturi sunt, și în afară,de ei, chiar și țârei i-ar da cu piciorul, dacă lăcomia le-ar cere-o. Dintre aceștia găsim mulți, foarte mulți, pripășiți, căpătuiți și înrădăcinați în partidul pe care nu l’am numit, pentru că foarte ușor oricine îl va înțelege. El miștie ca vibrionii permeioși într’un organism, de care s’a atins o molimă oarecare, și pentru înlăturarea căreia se cer măsuri energice și neîntârziate, DISCURSURILE d-haff.Filifteltt S’a depus la librăriile din țară volumul ce cuprinde discursurile distinsului om politic, d. X. Filipescu.Acest volum urma să apară mai de mult: împrejurări tehnice au întârziat însă apariția. Reproducem aci prefața ce însoțește acest volum, prefață datorită unui bătrân conservator. Zilnica cetire a gazetelor aruncă repede în umbră chiar și trecutul cel mai apropiat bătrânii răsfoiau de zeci de ori aceiași carte și stăruiau vreme îndelungată împrejurul aceluiaș gând. Dimpotrivă, privirea contimporanilor lunecă ușor peste sute și mii de fapte eterogene și, de aceea, unele împrejurări caracteristice trec neluate în seamă, firul logic al judecăților despre oamenii și evenimente se rupe, iar legende lipsite de om și ce temeiu ajung să stăpânească opinia publică. Ceea ce a săvârșit bunăoară întreaga pătură mai cultă a țărilor îohmânești în răstimpul de mare avânt, național din vremea lui Bălcescu își până la Eminescu, se socotește azi de anume scriitori ca isprava unei singure grupări politice. Cei ce au primejduit mari interese ale țării pentru calcule de popularitate personală sau de partid trec drept bărbați de stat, față de cari critica chiar cea mai cumpătată e privită ca o injurie. Cei ce au pus utopiile internaționale mai presus de viața neamului românesc sunt acum arătați în bronz ca pilde vrednice de urmat, pe când cel mai deplin Român al veacului al XIX-lea, Eminescu, e înfățișat, ca un scriitor fără autoritate pentru îndrumarea conștiinței publice. Desigur, pentru astfel de greșeli e de vină în mare parte lipsa de memorie istorică și foșnetul neadormit al gazetelor. A venit însă vremea să luăm și unele măsuri de îndreptare. Din respect pentru adevăr treime să punem sub ochii cititorilor, pe cât, este cu putință, șirul întreg al evenimentelor, arătându-le sub culoarea lor reală. Iar mijlocul cel mai potrivit e publicarea corespondenței, discursurilor și altor documente din viața oamenilor politici mai de seamă. In această privire, scrierile politice ale lui Kogălniceanu trebuesc neapărat scoase la iveală în toată întregimea lor. Unde a sămănat el cu mâna plină, alții, mai mărunți, au secerat din belșug, fără să-și aducă aminte de străduințele sămănătorului. De asemenea, articolele și studiile lui Eminescu ar trebui din nou citite și răscitite de toți acei ce vor să urmărească mai de aproape reacțiunea elementului autohton contra înrâuririlor străine. Și tot astfel trebuesc desmormântate din analele parlamentare cuvântările mai însemnete ale celor ce au avut mari răspunderi în stat și puse la îndemâna tuturor celor ce voesc să se informeze exact asupra luptelor noastre politice.....Oricare ar fi partea de lumină sau de umbră a fiecăruia, adevărul istoric ,trebue cunoscut întreg. Aceasta e cu atât mai necesar cu cât politica tinde și ea să ajungă o specialitate. Campanii și alte manevre de partid vor putea pune la cale încă mulți îndrumări reale nu vor mai putea da pe viitor decât aceia cari, fie lângă caracter și o cultură superioară, vor mai avea și cunoștințe precise despre desfășurarea vieței publice. . Iată de ce am socotit nimerit, să punem publicului la îndemână discursurile câtorva bărbați cu un rost mai vădit în trei zile statului. In paginile ce urmează, cititorul va putea urmări pas cu pas cugetarea politică a d-lui Niciolae Filipescu. Fostul ministru de război a are, în mijlocul generației sale, uui loc deosebit. Mai întăi, între toți cei ce se ocupă de politică, e aproape singurul om de studii în sensul propriu al cuvântului. Vrei să cunoști cele din urmă preocupări de agricultură științifică în Rusia, Statele Unite sau alte țări asemănătoare cu a noastră, întreabă). Dorești să afli cari sunt cele din urmă proecte de legislație asupra meseriașilor în Anglia, Franța sau Germania? Aceiaș adresă. Ai nevoie să știi ce au spus sau ce n’au spus oamenii noștri politici în cutare sau cutare chestie ? Tot acolo vei afla îndată răspunsul. Dacă nu mă înșel, e singurul cititor metodic al Monitorului Oficial. Spre deosebire de atâți somnoroși, cari încep ziua la mai azi, X. Pil Spesen face parte din categoria acelor puțini orășeni, cari pornesc la lucru cu noaptea în cap. Cu toată sila sa instinctivă față de cei ce trăesc cu ferămituri din cărțile altora, pomenind la fiecare pas formule de împrumut ca .,luptă pentru, existentă" și alte generalități tocite, el urmărește cu sârguințat toată mișcarea de idei în cultura contimporană. Ceva din tradiția de cărturar a strămoșului "său, cronicarul Constantin Filipescu - Căpitanul, pare a fi stăruit 'șt' înt 'apucăturile urmașului. De ' aceea, sfera citirilor sale trece' cu mult peste 'marginile literaturei politice.—Când' a ținut Rostand discursul de intrare' în Academia franceză, poetul lui Cyrano de bună seamă n’a avut,încete cinci continente un admirator mai entuziast decât, X. Filipescu. Alături cu omul de studii, dar cu un relief fără asemănare mai pronunțat, stă bărbatul politic. Convingerile sale s’au format pe încetul. In copilărie a avut înaintea ochilor serioasa democrație elvețiană, saturată de spiritul conservator al unor puternice tradiții naționale. După republicanii mândri de Wilhelm Tell, tânărul cuoscu apoi la Paris alt soiu de republicani, cari suferiau de ție urmele demagogiei din 1870, caracterizată tocmai prin negarea tradițiilor naționale. Cu aceste impresii sosi în țară spre sfârșitul regimului Brătianu, când viața noastră publică era stăpânită de o democrație „sui genesic“, ridiculizată cu un talent superior de crudul umorist Caragiale. Și fiindcă abuzurile acelei democrații, mărturisite chiar și în parlament, erau înfățișate cu o inconștientă naivitate ca o răsplată pentru războiu și declararea independenței regatului, orientarea politică a tânărului abia întors de la studii, nu putea fi decât în contra partidului liberal. Citind articolele lui Eminescu, cari atrăgeau luarea aminte asupra legendei ce se croia, X. Filipescu simți nevoia de a lămuri mai de aproape procesul dintre partide, pornind de la cercetarea trecului, cum făcuse Taine în opera sa ..Les origines de la France contemporaine". In acest scop, deși n’avea decât 24 de ani, fundă ziarul „Epoca“ și dezgropa,din analele parlamentare tot ce era caracteristic pentru a explica evoluția partidelor noastre. Trei ani doa rândul tânărul, doritor de a-și verifica părerile, urmări pas cu pas din tribuna ziariștilor dezbaterile Camerei (lucrul a fost îndată relevat în paria-