Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)
1878-11-26 / nr. 90
566 FAMILIA, Anulu XIV. Facându-se dîua atacă cu multa putere pe Polonii lui Demetriu, cari deja erau împrasciati si osteniti prin fatigia de nópte, ucidu cea mai mare parte dintre dânșii si princi pe Demetriu, carele vediându pîerirea armatei sale, de si fece totu ce pote cugetă unu beliduce bravu, desperatu fagi într’o pădure din apropîare, si fiindu că eră vulnerații la unu picîoru, se ascunse acolo. In dîn’a urmatdre fu aflatu de unu tieranu, caruia dânsulu i descoperi cine este, si i promite remuneratiune buna deca îlu va conduce afara din Moldova. Astutulu tieranu promite ajutorulu seu, si-lu suatuesce sa astepte pana ce se va rentorce cu o caruta acoperita; sosindu tieranulu cu carutî’a promisa, ilu închide pe Demetriu în aceea, ca să nu-lu védia nimenea, apoi îlu conduce dea dreptulu la Stefanu, pe când elu cugetă că merge spre Podolin a. Stefanu îndata ce l’a vedîutu, îlu privi cu bucuria si lu puse sub padia, încuragîându-lu sa sufere cu paciintîa nefericirea sortii, careia toti sântemu supusi, după acea peste putine dîle îlu tramise împreuna cu Piasseczky si cu prinsonerii mai de frunte la Sultanulu în Constantinopole, ca astfel prin una atare daru sa-si câstige graţi’a si amici’a tiranului. Soliman pe ceialalti prinsoneri tramisi de Stefanu i fece sclavi, iar pe Demetriu si Piasseczky i condamnă la teribil’a moarte barbarica, careia Turcii o chiama gandio cu nume Maritata si totuşi fara barbatu. — Itoinanu americanii, de Mrs, May Agnes Fleming. — (Urmare.) Si ierasi i apucă, eru mânutrele ei reci si i împărtăși toate. Ea remase linistita si nemișcata. — Cine a fost mum'a mea? — întrebă ea după acea, si ochii ei cei mari se atîntira spre Lordulu Montalien. — Nu sciu, tataluitale nu a numitu nici odata numele ei. — Scle Ulrich ? — De siguru, înse, fiic’a mea, sunt adese cause, cari nu permitu, ca sa se impartasiesca asta ceva. — Ce fel de cause ? — Cause, cari nu ti le potu descoperi, — reflectă elu, si se întorse în perplesitate dela ochii ei inocenți. Intreba dta pe Mr. Mason, elu îti va spune, deca va fi cu dreptate. — Dreptate ? Fiic’a are totu dreptulu sa scia numele mumei. Dta, Mylord, îmi împartasîesce si despre tatalu meu, că la cinci luni după cununi’a lui a parasitu Anilin, si doi ani nu s’a rentorsu. Cum ajunsei eu la Ulrich ?— Mam’a dtale te-a predatu, spaniolu, fiindu ei pre câtî va ani mai înainte sîerbi în ostea turcesca, apoi esîtidu din armat’a Turcilor ocupase o fortaretia de lângă Marea négra, care înse Turcii o recuprinsera cu ustoritate dela dânsulu. Acelu aparatu de tortura numita ,,gancho“ constă din doue grindi întepenite în pamântu la o distantia anumita; aceste douele împreună cu alta grinda pusa orisontalu între cele doue d’ântâiu, pe acesta grinda se aflau la depărtări egale mai multe cârlige de fieru, cari aveau form’a ciocului de vulture cu vârfuri foarte ascutîte. Celui condamnatu i se legau mânile în spate, i se legau si piciorele, si ambele laolalta, după acea îlu aruncare din înălţime şi cadiându remânea fipsu, că după timpu îndelungaţii să-şi deie sufletulu în cele mai mari torturi. Ci tiranii neavându atâtea paciintea că să aştepte până va muri Demetriu, aruncă asupra lui încă fiindu viu, o multîme de săgeţi. Astfel a muritu acestu barbatu, carele fiindu de o familia strălucită, de unu talentu si virtute militaria, nu ar fi meritatu o sarte asta trista. Intru aceea Lascu audîndu despre resco- Ta Românilor, rechiamându pe Terufinu, carele plecase în Itali’a, compune oeste cam de patru mii parte mare germani, si are câţiva Italiani, cu care se grabesce în Moldova că sa se împreune cu Demetriu. Apropiându-se de provincia, întielese câ Demetriu este prinsu. Sur— Dta îmi spusesi, ca mam’a mea era o dama avuta si notabila; cum de m’a datu ea unui pictoru decoratorii si sermanu si nu avusese mai multu grigia de mine? Traiesce încă mam’a mea, Mylord ? Positîunea lui deveni totu mai critica ; peerulu se simtea nendemânatica. — Eu credu. — Pentru ce nu a parasitu ea tóte, si nu a urmatu tatalui meu la America. — Pentru câ erâ deja sosi’a altui barbatu. — Fetitî’a galfedî. — Ea a crediutu, câ e mortu ? — Da. — Si nu a venitu elu după ea, câ se scie câ elu nu e mortu ? — Nu. Nu mustra înse pe mum’a dtale, fiic’a mea; ea credea câ soțiulu ei e mortu, si fu silita a pasi la a dou’a cununia. Deca încă traiesce, ea crede si acum câ tatalu dtale e mortu. Cum de te-a predatu lui Ulrich, spuna-ti elu ensusi. Fii înse convinsa, câ cause momentuase au îndemnat’o la asta ceva, si în alte mâni mai bune nici câ putea sa te deie. Altcum fi îndestulita cu schimbarea favorabila a gîurstârilor dtale si nu pune atâte întrebări. Dta esti acum o ereda avuta. — O ereda avuta, — repetî ea nmaru, — si to-