Familia, 1884 (Anul 20, nr. 1-53)
1884-01-15 / nr. 3
ORADEA-MARE (NAGYVARAD) 15 Januarie st. v. 27 Januarie st. n. Ese in fiecare dumineca. ANUL XX. Preţul pe un an 10 fi. Corespundinţă intreunii V. Alecsandri şi A. Hurmuzachi* I. Cernăuți 18/30 mart. 1865. Iubite Vasilică ! Acum e la mine rendul a te întrebă, de ai primit ambele scrisori şi broşurile ce ţ-am trimis ? Sper şi doresc cu nerăbdare să-mi respundi. Fără se aştept vise pân’atunci, îţi mai scriu şi astăzji, numai ca să-ţi spun, că — chiar acum am nespusa bucurie de a primi scrisorea ta şi mulţămindu ţi mai întâiu, grăbesc a o ceti. Luni am avut o represintare forte frumosă. S’a jucat, cum ţ-am mai spus, „Doi morţi vii“, după dorinţa abonaţilor, şi s’a jucat bine, incât am putut fi mulţămiţi, care mulţămire a şi manifestat-o publicul cu toata căldura. Mome Fani a făcut pe Fercheşanca, şi ar fi de prisos se mai spun, că a făcut-o pre bine, de vreme că nici rolul nu e prea greu. Deși cam grăsă, mai mult cât ar trebui, totuș avea bună infățoşare și ca amazonă, foarte elegantă. Nu am văcjut pe dl Luchian, Millo in rolul lui Hagi Flutur și nu pot judecă, intru cât a rămas Domino indereptul Dior Sale; acest rol insă este unul din cele mai bune ale lui, îl jocă destul de firesce, şi, fiind că s’a măsurat şi ferit de esagerare, cu o comică neprefăcută şi de mult efect, chiar şi infăţoşarea-i eră forte potrivită. Evolschi eră droşcariu lipovan pre bun, i-a nimerit de tot cântarea strigătore sau văetătdre, adeca lungită şi pocită şi dialectul lipovano-român. Vlădicescu, om de netăgăduit talent şi instinct de tot fericit, a jucat pre bine rolul seu. Chirimescu, aminterea actor pré inferior, a dat bine ro„Mircesci ” Gherar 1884. „Domnule Vulcan. „Pintre omenii cei mai însemnaţi şi cei mai devotaţi causei naţionale, din Bucovina, trebue să numeram pe fraţii Ilurmuzachi. Unul din ei, Alesandru, era de o activitate neador- mită pentru tot ce putea se deştepte şi se intreţie simţul na- I ţionalităţii române, care din nenorocire e înăduşit sub nămolul germanismului, al iudaismului şi altor „ismuri“ cotropitoare. „Am fost de la 1848 in cace ades in corespondinţă cu Alesandru Hurmuzachi şi am păstrat câteva scrisori de ale lui, atingătore de teatrul naţional din Cernăuţi. „Deci credeţi, că aceste epistole sânt de natură a oferi oarecare interes publicului cetitor, faceţi bine de a le găsi un loc in foaia Dvoastre !... „Al Dvoastre etc. V. Alecsandri. Iul poetului cipeleg Acrostichescu — şi audindu-i vorba şi poesia, nu scîu cum se făcu, că tot bietul Dimitrachi Ralet îmi viniă ’n minte; aş dori să sciu, de m’am înşelat scu ba, prepuind că ai voit a-1 copiă pe el. Apoi era cum a fost represintată piesa ta, care prea mult a plăcut. Cred că n’ai avea pricină a fi nemulțămit. Cred lesne, că Luchian jocă mult mai bine, — d’apoi el tot numai unul este. De-amu avea numai mai multe piese de aceste, represintarea tot ar putea reuşi destul de bine. După asta piesă a declamat Molme Fani »Invocarea*, tipărită in foia literariă, poesie făcută de ocasiune şi de puţină valoare poetică ; ea eră cerută şi făcută anume pentru scopul a mai studui tinărimea, a o îndemnă la sîrguinţă, şi a eşit, dar nu atât din inspiraţiunea proprie a poetului, ci mai mult din indemn şi ocasiune esterioara. Declamată insă de Molme Fani, ea a câştigat îndoit şi indecit; vorbesc anume de acesta, că in adevăr declamarea a fost, o pot dice, perfectă. Ne-am mirat cu toţii şi am vădut, că dna Fani are vina, înţelegerea unei insămnate artiste. Vocea, accentuarea potrivită, redicarea (sau nu stiu cum să die) cuvintelor, a fiecărei idei, măsura şi eleganţa gesturilor, lipsa afectaţiunii etc. au fost dovedi, de toţi recunoscută, de inteligenţa-i rară şi de un simţ forte sănătos şi delicat. Mi-au venit multe actore de cele renumite, pe care le vedeam la Viena şi aiurea, şi pot spune, că cu asta deci amare nu ar fi avut a se sfii înaintea lor. Eră o persoana, care la un teatru bun, demn şi mare, cum ar trebui să fie la reşedinţa domnescă, ar fi devenit o artistă preînsămnată; îmi poţi crede aceasta pe deplin, după cum îmi şi poţi crede, că, pe cât o ierta vârsta şi talia—fiind cam grasă — ea ţ-ar putea jucă roluri seriose, adeca in piese seriose şi mai mari, spre totă mulţămirea ta. Şi Vlădicescu, cu repitiţie potrivită, adeca ceva povăţuire, ţ-ar juca după dorință rolurile potrivite talentului seu. Din nefericire, şi el e numai naturalist, fără ’nvățătură, dar are mult talent, crede-me, şi simţ fin şi bun. Din el s’ar putea face mult, un prea bun actor. Ar trebui să-i culegă, să-i alegâ şi să-i povățuescâ cineva, şi apoi tot nu ar fi atât de mare lipsa de actori bunişori, incât să nu mai aibă cineva gust şi indemn de a scrie pentru teatru, şi a scrie lucruri, care să-l ridice şi să ’ndrepte gustul. îmi inchipuesc de pildă pe aceşti doi, întruniţi cu Luchian, Millo şi alţii 2-3, care ar mai fi, şi din femeile mai bune pe atâtea, și era că s’ar face o trupă, care deocamdată ar ajunge, ar putea juca și lucruri mai bune și ar susține cu Creș-care onoare scena națio- Redacțiunea în Közép-utcza nr. 395. 1884. Pe 1 | de an 54.. pe *|, de an 2 fl. 70 cr. || Pentru România pe an 25 lei. * Dl V. Alecsandri a binevoit a ne pune la disposițiune acesta corespondință, cu urmatoarea scrisoare :