Familia, 1886 (Anul 22, nr. 1-52)

1886-12-28 / nr. 52

626 Teatru şi musi­că. Serii teatrale şi musicale. Dnii I. Negruzzi şi D. R.­ Rosetti au scris şi pentru erna acesta o revistă politică şi umoristică: titlul acesteia este »Zeflemele.« — Dl Mauriţiu Morrisson, unul din cei mai reputaţi interpreţi ai lui Shakespeare in Germania, a inceput să dea cu trupa sa un şir de represintaţiuni in sala Bessel din Bucureşci: artistul e născut la Galaţi şi scie românesce. Un debut peste câtva timp, in limba română, scrie numitul di­ar, nu ne-ar miră, cum nu ne-a mirat in limba germană al dsorei Bârsescu, pe scena Burgului din Viena. Teatrul Naţional din Bucureşci. In săptămâna trecută s’a jucat o piesă originală nouă, o comedie a dlui Ascanio (Olănescu) intitulată »Fanny.« Sujetul e simplu, dar lucrat cu spirit. O jună femeie care e forte gelosâ, in absinţa bărbatului, primeşte o depeşă adresată acestuia dela Paris Curiositatea şi mai cu semă gelosia o indemnă să rupă sigilul. Şi ce vede? La depeşă e subsemnat numele »Fanny.« Gelosia ei o scote din minţi, se plânge doctor’ului, care tocmai se află acolo In urmă soseşte şi bărbatul, atunci se descopere, că : »Fanny« nu este femeie, ci bărbat, care se numeşce »Stefan.« Spre a probă acăsta, acel Stefan şi apare. Astfel tulburarea se complanăzâ. Rolul nevestei a fost jucat cu multă vervă de dna Aristiţa Manolescu, dl Nottara a jucat mai slab pe bărbat, Petrescu a făcut forte bine pe doctorul, Costescu a represintat pe prietenul Ştefan,­­filele din urmă s’a jucat »Hamlet,* mai apoi »Denise« renumita dramă a lui Alesandru Dumas, pe care a schiţat-o un cores­­pundinte din Paris al foii noastre indată­ ce s’a jucat acolo inteia-oră. Se dice, că in curând se va pune in repetiţie ărăş o piesă nouă originală. Musica lui Richard Wagner. Cunoscutul nostru autor musical şi dramatic, dl Gr. Ventura a ţinut de curând in Ateneul Român din Bucureşci o pre inte­resantă conferinţă literară, despre musica lui Wagner Richard. Nici un nume in lumea musicală, a dis con­ferenţiarul, n’a fost espus la critice aspre, la laude exagerate ca Wagner şi musica lui. Negreşit acesta este apanagiul spiritelor mari şi generose. Wagner n’a fost un compositor ordinar, el a fost şi a pretins să fie un reformator musical La 19 ani compune mici simfonii şi mici opere. La 21 de ani devine di­rector al orchestrei din Magdeburg, apoi se duce la Riga. Aci, pe malul Balticei, talentul seu devine matur; tot aci puse primele jalone ale operei sale Rientzi. Acesta se juca la Dresda şi avu­ mare succes. Tot acolo se represinta şi a doua operă, Tanhăuser, dar nu reuşi. I după Tanhăuser urmă Lohengrin, apoi Tristan şi Isolde. Graţie agitaţiunii făcute in Francia de Berlioz şi in Germania de Liszt, reuşi in fine Wagner a devint o personalitate cunoscută. Cu tote aceste, Tanhăuser la Paris cădii intr’un mod scan­dalos; autorul se duse in Bavaria, unde protegiat de regele Ludovic II, Wagner scrise cele mai admirabile composiţii ale: Inelul Nibelungilor şi Parsifal, cari l’au făcut mare, nemuritor, fundatorul unei şcele noue. Wagner a luptat toată viaţa sa pentru o idee, să creeze drama musicală. El părăseşte cu totul cala­podul trecutului, se emancipază de formele lui con­venţionale şi opera devine pentru densul o lucrare artistică, clasică şi armoniosă. La Wagner musica se supune subiectului­, se modifică după personaje, se armonisază cu situaţiile şi cu caracterele. Wagner dete o desvoltare şi mai pronunţată aşa disului sistem al motivelor conducătore (Leitmotive,) pe care il găsim de astfel la Mozart si la alţi compositori; asă că nu Wagner l’a inventat, ci numai l’a desvoltat si l’a impins mai departe decât ori­ce altul. Intr’un cuvânt, putem dice, că Wagner s-a propus să stabi­­lescă un raport cât se poate de intim intre ce se nu­mesce consecvenţele musicale şi desvoltarea carac­terelor , o legătură strînsă intre inflecţiunile şi nuan­ţările musicei şi acţiunea dramatică. Teatru pentru copii. Mercuri la 17/29 decembre, ziua aniversară a reginei României, s’a dat in­­tea­trul Naţional din Bucureşci o represintaţiune, la care au asistat toţi copiii din şcolile publice ale Bucureşcilor. Regina vinind la teatru, in salonul legei regale cinci copile îmbrăcate in costum naţional,­­ presintarâ un frumos buchet de flori. Orchestral cântă Imnul Na­ţional, ascultat de tot publicul stând in picioare. După ridicarea cortinei dna Aristiţa Manolescu, un costum naţional recită o odă închinată reginei, care a făcut mare efect şi artista a fost, acoperită de aplause. Apoi se jucară piesele: »Ştrengarul din Paris« şi »Moş odiniară,« intre cari dl Gr. A. Manolescu recită nişte versuri scrise de dsa. Dr dl Nottara declamă balada »Mihnea şi Baba« de Bolintinian. Societatea socialilor români din Braşov a aran­­giat joi in 25 decembre st. v. in sala hotelului Nr. 1 o producţiune şi petrecere colegială cu cântări şi declamaţiuni, după următorea programă: 1. »Cuvânt de deschidere:« 2. »Potpouri române,« musica militară; 3. »Sub o culme de cetate,« corul socialilor; 4. »Dia­log:« Tatăl şi Fiul, de I. Mureşan, declamat de dnii V. Meşota şi M. Alecsandrescu: 5 »Balcescu murind,« musica militară; 6. »Noptea pe lună« solo, esecutat de dl I­. Oprescu; 7. »Ştefan cel mare,« de V. Alec­sandri, declamată de dl N. Ionescu; 8. »Cuverture,« FAMILIA lui să-şi facă o idee despre ele. Alecsandri este cu totul şi cu totul Român; in poesiile lui se găsesce o graţie, un gust, un farmec, pe cari autorul le numeşce naţionale şi pe al căror secret poetul l’a răpit dela in­­cântătorele doine poporale. In capitlul următor, au­torul se ocupă si de alţi poeţi contimporani şi anume de N. Nicolean, Al. Deparaţian, V. Cărlova, Al. Sihlean, D. Petrino, N. G­eorgescu, M. Zamfirescu, M. Eminescu, Fundescu, Grandea, N. Oraşan, T. Şerbanescu, C. Scrob, D. Olănescu, Al. Macedonschi, Duiliu Zamfi­rescu, I. Negruzzi, Naum, P. Carp, M. Cornea, Bod­­nărescu, Volenti, Matilda Cugler, Haşdeu, Urechia şi termină cu Circu Econom. G. Baronzi, Scheleti, I. I. Neniţescu, G. Teut, D. Bălăcescu, C­oricescu, V. Păun, Scurtescu, Milea, Rucărean, Zamfirol, Stoenescu, Lăpedat, Iosif Vulcan, Sachelat. Celelalte publicaţiuni ale revistei sunt doue poesii de dl Th. M. Stoenescu, Convorbiri teatrale de C. Dragulinescu, Suicidiul şi duelul de Ch. I. Suliotis, Organisarea învăţământului public de B. C. Livian, Presentul şi viitorul, poesie, de D. I Zamfirescu, Chants d’ Aurore, dare de semă, de Dumitru Stăncescu: La ce viseză fetele, piesă, după Musset, in versuri, de Th. M. Stoenescu, Dospirea pă­mântului, de N. N. Andronescu; Anecdote poporale, de Ioan Encescu, Teatru Naţional, de d’ Artanian; Elena, romanţ, de Dim. Bolintinian; Bibliografie. — Convorbirile Pedagogice, revistă lunară din Panciova, sub redacţiunea dlui I. Pop Reteganul, dă ca suple­­ment portretul intipuit al lui G. Lazar. Sumarul mi­nierului e acesta: D. R. Cordescu, (cu portret foto­­litografic şi facsimil de subscriere.) Ortografiile ro­mâna in şcolă. Un inspector de şcoli. Tractat practic. Şcolele din Blaş. Amintiri din copilărie. Matematicul. Anecdote. Cronica contimporană. Re­vista diarelor pedagogice. Curier bibliografic. Mosaic. Loc de informaţiuni. Ghicitură. Telefonul Redacţiei. Diaristic. Cetini in »Românul:« Aflăm din izvor potrivit, că in cursul lunei lui ianuarie, va reapăra diarul «Unitatea Naţională,« sub conducerea dlui G. Secășan. Anul XXIL

Next