Federatiunea, octombrie 1872 (Anul 5, nr. 100-105)

1872-10-13 / nr. 100

undamentale, carea reguleza multu mai precisu* affaceriie comune, decâtu chiaru sancțiunea pragmatica, si decâtu legile d’in 1790/1 si d’in 1848. Domnitoru! acestu pactu formeaza pusetiunea mea cea tare, prin care, se fiu magiari, slovénu, serbu, jidovu, romanu seu germanu, nu me mai temu, ca mi voiu perde drepturile personale si cetatienesci, neci natiunitatea, neci nedependinti’a si libertatea patriei (Aprobare in drept’a), si care asigurandu tierrei nostre una legelatiune neconturbata si despusetiune interna, spre administrarea causeloru nostre comune nu e mai multu chiamatu discasteriulu traganatoriu, ci ministeriulu responsabilu dorita cu ardore de tiera. In tota viéti’a mea n’am doritu alta-ce, decâtu se potu avé parte de vieti’a constitutionale si estu-modu se-mi petrecu dîilele. Constitutiune mai frumosa decâtu cea parlamentari cu ministeriu responsabilu nu esiste in tota lumea. (Ilaritate.) Pre ministeriulu de asta di lu laudu, salutu si partinescu nu numai cu institutiune natiunale, ci si pentru membrii sei escelinti, pre carii recomenda trecutulu. (Ilaritate in stanga.) Am trebuitu se vi spunu acestea dloru. (Se audîmu !) Voiu se spunu câteva cuvinte acelorua, cari ataca neintreruptu art. de lege XIV d’in 1867, si estu-modu scandaliséza opiniunea publica. [Se audîmu !] Se dîce, cu poterea care a aduce vre-o lege, pote se si nimicesca legea. N’avemu causa d’a trage la indoiela acesta affirmatiune. E invederatu, ca poterea carea a creata ceva, pote se si nimicesca creatiunea sa. Art. de lege XII. nu este una lege simpla, neci una simpla lege de statu, ci elu este unu pactu intre domnitoriu si tiera, inchaiatu spre mniscirea celorualalte parti si spre fericirea tierei. Eu, dloru, credu, ca acestu pactu nu se pote nemici, si neci modified până atunci, până candu Majestatea Sa si celelalte parti ale imperiului nu ni voru dă garanţie, ca in loculu acestui pactu ni voru asigura una pusetiune mai favorabile. [Ilaritate.) Atunci da, se pote schimbă, altu cum nu, chiaru si daca initîativ’a s’ar luâ de dincolo. Se dice mai departe, câ pusetiunea opusetiunii de dreptu publicu se justifica prin aceea, câ pretinde banca si armata deosebita. Câtu pentru cea d’antâiu, eu asie vedu d’in discursulu de tronu, ca acést’a o doresce si Majestatea Sa, o doresce guvernulu, majoritatea camerei, si o dorimu toti. Acést’a deci nu justifica pusetiunea opusetiunii. Dar’ neci armat’a deosebita nu justifica, d’in contra nimicesce acésta pusetiune, caci infiintiarea unei armate deosebite ar’ fi celu mai mare periclu pentru patri’a nostra [Ilaritate mare in stang’a.] Abstragundu de la impregiurarea, câ Ungari’a a renunciatu inca înainte de Mari’a Teresi’a la armata deosebita (Ilaritate) ; abstragundu, câ recrutii d’in Ungari’a, desi au formatu regemente unguresci, totudeuna inse au fostu impartîti in armat’a comuna [Ilaritate] , abstragandu in fine si de la impregiurarea, cu Majestatea Sa, câ comandante supremu, si practica degiu dreptulu de a dispune despre una armata comuna (Ilaritate,), credu, câ infiintiarea unei armate deosebite nu e de lipsa, ba e fara scopu si chiaru impossibile. (Ilaritate viuai) Armata separata pentru aceea nu este de lipsa, pentru ce neci cealalta parte a imperiului nu o pretinde, si daca e adeveratu, ca poterile unite, pre campulu luptei potu elupta mai fromosu resultatu, mai mare victoria, ca si candu ar’ fi despărțite, atunci e mai cu scopu, e multu mai bine, daca ambele armate la-olalta sunt sub una disciplina. Eu dara nu vedu neci o necesitate pentru despărțire, mai cu seama daca consideru, ca splendid’a victoria, secerata la-olalta (Strigari d’in stang’a: multiamimu pentru astfelu de victoria!) in parte se reflecteza si asupr’a Ungariei. (D’in stang’a : multiamimu!) Nu o tiu cu scopu, pentru ca, după esemplulu unguriloru, naţionalităţile Ungariei ar’ dice, câno nu intramu in armat’a Ungariei, ci in armat’a austriaca, si anume pentru ca noi nu avemu officieri cualificati spre a da insructiune, oficierii austriaci trateza multu mai blandu cu recrutii. (Illaritate vina!) Dara acést’a este asie si astfelu apoi au mai mare aplecare pentru armat’a austriaca, de câtu pentru cea unguresca. Impartîrea este impossibile, fiindu ca daca Ungari’a capeta armata separata, atunci cele-lalte provincie ale Maj. Sale inca o pretindu, si atunci Austri’a ar remané pre langa acele pretensiuni, cari totu-de-un’a le-a formulatu si pre cari adeseori le-amu audîtu ; prin acea pretensiune separata, d’in tote părțile s’ar’ nasce galceve ; ar’ cadé art. de lege XII. d’in 1867, ar’ cadé majoritatea si positiunea de statu a monarciei, ce, credu, ca nici oppositiunea nu voiesce. Eu deci respingu ideea de armata separata. Amintindu acestea me intorcu la projectulu de adressa. [Se audîmu !] Eu, d’intre cele multe projecte de adresse, alegupre acelucare, după cuprinsulu seu, este mai demnu si mai corespundietoriu demnităţii camerei. Prin urmare dara fia care o pote sei, câ eu partinescu projectulu de adressa compusu de comissiune , [Illaritate viua.] caci acelu-a nu cuprinde neci una vatemare. Daca dara constata acéstea, atuncia mitiem de detorentia a spune, de ce nu acceptu celelalte projecte de adresa. Celu resintatu de Col. Tisza si onorab.sei colegi pentru aceea nu lu primescu, pentru ca acelua conditioneza falsificarea vointiei națiunii, presupune, ca majoritatea națiunii este in contrarietate cu majoritatea parlamentului , presupune ca creditulu comunu nu este imbracatu cu scopurile comune (Ilaritate.) Proiectulu de adresa, presintatu de Ernestu Simonyi si socii sei, nu lu primescu fiindu ca cuprinde espresiuni vatematorie contra majorităţii camerei. Amendamentulu colegului meu deputata Madarász, care a urmatu după aceea, ar’ duce camera si deputaţii la o astfelu de cale, pre care noi d’impreuna cu dnii deputaţi Madarász si Irányi amu arablatu degiu, respective arau fugitu, in 1848 de la Pest’a la Dobritînu [Ilaritate îndelungata] de acolo la Aradu si de acolo respectivii s’au mentuitu presto Orsiov’a si ne-au lasatu pre noi . (Illaritate generala) , nu doriţi in projectulu de adressa, câ eu si colegii mei deputați se faceimu inca odata acesta cale. (Illaritate.) Ce se tiene de projectulu dlui deputatu Iuliu Schwarz si a soeiloru sei, mi pare forte reu, câ m’am instelatu ; am cugetatu câ elu va face Ungari’a ferice, dara după ce am vediutu, câ elu attaca bas’a, pre care stau acum in acésta camera, si ie dreptulu alegatoriloru mei si lu da in man’a unei „inteligenta“ (Illaritate îndelungata) atunci eu n’am neci una încredere câtra reform’a sa (Illaritate) si neci nu l’asiu presintâ, de altumentrea inse, candu lu-va presinta la camera, voiu respunde si eu. Eu propunu o buna reforma (Se audîmu!) prin care fia care deputatu este detoriu a esopera binele poporului seu, acést’a este stergerea monopoliului de tutunu (Illaritate si approbare in stanga] si straformarea lui in contributiune directa, de care poporulu are lipsa. Profectulu lui Mileticiu si a sociloru sei chiaru nu lu primescu. Dlu deputatu Csemeghi i-a respunsu pre largu, dlui Mileticiu, apoi cu cestiunea nationalitatiloru neci nu voiu se se ocupa, dara trebue se amintescu, ca, pre candu unu deputatu ungurénu trebue se se ocupe cu trebele de acasa, aflu de curiosu ca se ocupa cu sortea celoru 18 milione de ginți slave de dincolo de otarele Ungariei (Ilaritate si approbare.] Se plânge mai departe, că romanii ardeleni n’au venitu aicia ; eu despre acéstea n'am neci o cunoscientia. Aici vedu deputati romani. — De altu mentrea daca nu vinu aicia, noi suntemu destui aici (Ilaritate generala indelungata). Dlu deput. Mileticiu iuse a adusu unu astfelu de lucru, care eu, cu deputatu romanu, nu lu potu lasa fara reflessiune. (Se audîmu.) Dîce, si destulu de neghiobu, [Illaritate], cu dualismulu este spre stricatiunea nationalitatilor. Ertati-me, dara eu acést’a nu o pricepu, acést’a este efluenti’a numai a unei rele vointie. Si eu sum romanu, omu dei nationalitate, care d’in anima partinescu caus’a natiunei mele, d’in care m’am nascutu, si caus’a aceleia totu de un’a amu diresuo si o voiu dirige, (Se traiesca vine) dara eu nu vedu ca dualismulu se fia o stare, care ar’ asecurâ domnirea unei naţiuni asupr’a celeilalte, câci naţionalitatea romana, de la comuniate, in coitatu până aci la acesta camera totu-de-un’a si la tote partecipa, consultandu-se in pace cu ungurulu [approbari viue] ; astufeliu dara nima cu minte sanetosa nu pote duce (ilaritate) ca dualismulu eate spre subcatiunea natiunaiitatiloru. Eu multiamescu provedintiei, care ne-a ajutatu, cu Gestiunile de naţionalitate in mare parte sunt demolite si deslegate in cele mai mari parti. Forte pucinu este mderetru, numai cuptusiarea, carea o voiu presinta cu camere, dara acéstea nu sierbesce de causa, ca se restornamu tierr’a. (Approbâri si invatej caci libertatea si drepturile toti de o potriva le folosim. (Approbâri vine in drept’a.) Nu sum bigotu aderinte alu nationalitâtii ; eu am si natiune si, afara de aceea o gloriosa natiune, adeca tote poporele si toti civii ai acestei tierre la olalta, pre cari mi intipuescu sub una lege si sub una constitutiune — acésta este natiunea mea, Ddieu se o tiena. (Complacere vina si approbari in drept’a.) 399 Aradu, 3. oct. 1872. Rectificare si provocare. (La incriminatiunile aparute in Nr. 95. „Federatiunea“ si subscrise de „mai multi docenti.“) Nu incape nici o indoiela, cum ca ratechrile, gresielele, ma chiaru blastematîele si faradelegile omeniloru numai prin denuncare se potu da la lumina si prin acéstea descoperire se potu correge, mustră si pedepsi ; si de aceea in multe casuri, publicitatea este foruiu ceilu mai radicalu si efficace, la care cei asupriţi sunt adeseori siliți a-si luâ refugiulu. Dar’ asemenea denunciâri, numai atunci potu fi tractate in publicitate, si asupr’a loru opiniunea publica numai atunci si pote pronuncia judecat’a , daca eile (denunciâriie) sunt essacte, positive si adeverate , era daca acelle sunt numai scornite si din aeru bucinate,— condusse de patima si malitia — atunci denunciantii devinu informatori falsi si ca atari nu numai ca comitu pecatulu de seductori ai opiuiunh publice, ci si de calumniatori perfidi facia cu acelua pre care nu pregeta a-lu macuia accusandu-lu in publicu fara de a fi meritata ! Astfelu catedrara mai multi confrati si collegi ai mei, a se intielege necunoscuti (anonimi) in Nr. mai sus indicata alu acestui pretiuitu diuariu, a se face denuncianti falsi si dandu-mi obscurulu epitetu de „Sensulu in Consistoriulu din Aradu“ nu se sfiira de omenime nici se temură de Ddieu a me calumniu cu tendentîosele scorniture si accusatiuni. Ca omu seracu si părinte de familia nu am alta tesauru si alta mangaiare sufletesca decâtu singuru onorea si morala, prin care pururea am insuitu a me face si eu un membru câtu de neînsemnata in societatea acelorua, car straduiescu a face servitie causei nostrei cellei multu atacate publice naţionali, bisericesci si scolari. Deci d’in respecta câtra onorab, publicu pre care nu lu potu lassusedussu de anonimii si maliţioşii informatori, si apoi ca acestia se nu cugete cu ignorandu cu barfelele loru tăcu si consentiescu cu acelle , mi-ieau voia a rogâ pre onorab. Redact, pentru bunavointi’a,*) ca se dee locu si acestei modestei melle rectificări in pretiuitulu seu diuariu la cele publicate despre mine de acei „mai multi docenti.“ Respingu si dechiaru de infama calumnia : cum câ eu câ fostu docinte in Timisior’a suburbiu Maiere m’asiu fi degradata candu-va si asiu fi indresnitu la o fapta scandalosa si condemnabila ce mi se imputâ, câ am comissu pressiuni si storceri de bani de la tierranii dimpregiuru sub pretestu de a le esopera împrumuturi de bani de la officiulu massei orfanale si ca spre acesta scopu insu-mi fabricandu obligațiuni false subscrise numai de mine pre respectivii tierani i-am instelatu dandu-li numai jumetate d’in sum’a împrumutata — era ei, bieții tierrani, fiindu apoi siliți mai tardiu a plați in intreaga sum’a, devenira instellati prin mine. Cu tote câ D-nii „mai multi docenți“ acesta calumnia o piramiséra numai de essordiu, si cu tote câ se esprimu cu celle d’in Timisior’a „tréca duca-se* ; totusi eu i dechiaru până atunci de „omeni maliţioşi ţara picu de consciintia sponore“ până candu nu vom dovedi cu date autentice acésta impertinenta calumnia a loru. Cum ca eu pentru aceea am venitu la Aradu ca in Timisior’a numai eram siguru in essistinti’a mea, d in caus’a inbuldîni plansonioru in contr’a mea, si ne mai avendu nici crediementu ; acésta afirmatiune asisderea o dechiaru de o minciuna câtu de grosolana; si spre intarirea afirmatiunii mele, me provocu la toti înteligintu si cetatienii d’in Timisior’a in a caroru a midiiocu ca invetiatoriu am vietiuitu atâtia ani ; dar’ me provocu si la superiorii mei scolastici, can me cunoscu multu mai bine decâtu anonima docenţi! Ei dar’ ace-i doi. „mai mulţi docenţi“ maculandu-mi astu-feliu trecutulu se ocupa cu invective si de presmtere meu dîcundu, ca eu numai prin linguşire am devenita aici in Aradu. Lassati Dloru „mai mulţi docenţi“ caci scie sinodulu, comitetulu parodnalu si ven. consistam d’in Aradu cum, si prince am devenitu aplicatu aici, — si eu dîcu, cu aceste mantiose bârfele „trécaunease.“ E dar’ Dloru „mai mulţi docenţi“ alt’a este inpertinenti’a DVostra prin care mi-ati atacatu adincu onorea si ma-ti calumniatu in publicu, cu acea malmosa si perfida scornitura , ca eu ca ,sensulu“ cum me numiti, cu ocasiunea esameneloru de cuanficatiune ce se trenura in augustu a. c. fiindu in comisiunea essaminatona, am despoiata de bani pre mai inuiti d’intre cei esaminati, esîuuu la gar’a cailei ferate si intempinandu-i acolo sub amenintiân ca daca nu voru au bani pre sein a comisiunei essaminatorie nu voru pote reesî cu essamenuiu ! ! Acesta assertiune a DV. „mai multi docenti“ sub masc’a anonimitatii, o buccinarati, cum se vede, cu pasivitate, cuci promiteti a face cunoscuţi si „cu numele“, pre cei despoiati de mine ; me miru cum de DV. n’avurati curagiulu acesta drastica lovitura a o isbi francaminte subscriendu-ve si cinstitutulu nume si numindu-i indata pre cei ce duceti ca eu i-am despoiatu de bani ! Fiindu câ DV. n’ati cumpenitu si nu sciti ceva se dîca : a maculă onorea cuiva, — vinu d’in respecta câtra ou, publicu a dechiarâ , câ aceasta assertiune mascata, e numai o scornitura si calumnia reutatiosa ; câci eu marturisescu pre consciinti’a mea, cum câ de candu sum in Aradu, dar’ mai vertosu membru in cdmissiunea essaminatoria, nu numai câ nici candu, si pre nime n’am provocata, cu atâta mai putie nu am luatu vre unu cruceriu sub acestu pretestu rusînatoriu, ci d’in contra marturisesca respectivii pre consciinti’a loru, cum eu câ pre confrați si colegi ai mei lipsiți materialminte cum sunt toti bieții invetiatori, i-am spnginitu si d’in iubire fratiésca invitandu-i la mine, li-am datu adapostu d’in tota seraci’a mea ; ma ce e dreptu, cu unii, cum bine sciu ei, n’am pregetatu a tiené d’in bunavointi’a mea si prelegeri, mai cu seama d’in acelle obiecte de invetiamentu pentru cari ei singuri duceau a nu fi deplinu pregătiți ! Judece acum onor. publicu daca fapt’a acést’a a mea este condemnabila ? si daca eu dora de la acei ingrați colegi am meritatu astfelu de efruntaria ? ! Inse stându acum treba asie, Dloru „mai multi docenți “ ve rogu si provocu categorica : că iu terminu predusu de 14. dilie se dovediți assertiunea IV. se aretati cum ati promisu, cu numele pre toti aceia, pre cari duceti că i-am despoiatu de bani si apoi se essiti pre facia cu insusi numele DV. cu asie apoi in câtu ati graitu adeverulu se mi tragu eu seama, era in câtu nu, se ine potu purifică de calumuiele infernali înaintea superiorității melle, si totu odata semerefiabilitediuiu onorea mea pâna acum nepatata, ce DV. „mai multi docenți“ ati voitu a o macuia ! Acestea o pretindu si ve rogu se o faceți nesmintita *) E detoriniia, de la care neci una data nu ne-au abatutu de a da locu de aperare cellui ce a fostu seu crede a fi fostu vatematu pre nedreptulu, Red.