Federatiunea, decembrie 1873 (Anul 6, nr. 73-80)
1873-12-07 / nr. 74
sarii celloru trei Principate dunărene (Serbi’a, Valachi’a si Moldovi’a), care să se occupe de totu aceea ce va ave legătură cu liber’a navigatiune a Dunării, adeca: elaborarea de regulamente, ordonanciare de lucrări materiale spre a facilita navigatiunea, etc. In 1871, poterile semnatorie a tractatului de Londra, voindu se activeze realisarea amelioratiuniloru ce se avusera in vedere spre a facilita navigatiunea Dunării, deciseră ca commissiunea prevediuta prin art. 17. a tractatului de Paris sb se reunesca din nou, ca conditiunile acestei noue reuniri sb se fisseze printr’una intiellegere prealabile intre poterile riverane, si ca acelle poteri sb se mai intiellega intre eile spre a face sb dispara obstacolele cunnoscute sub numele de Portile-de-feru, cari impedeca la unu punctu particulara navigatiunea Dunării Este evidentu că aceste dispositiuni nu autoriseza intru nimica suppositiunea că innaltele părți contractante a tractatului de Londy’a au voitu sl îndepărteze. Principatele autonome, riverane a Dunării, de la participatiunea la mesujele prin cari fluviulu, ce li servesce de fruntaria, sa se amelioreze. Asupr’a acestui punctu particulara tractatulu de Londr’a nu face, în celle din urma, de câtu a continuă tractatulu de Paris; în acesta privintia nici nu lu abroga nici nu lu modifica, din contra, lu confirma radiemandu-se pe ellu. Romani’a si Serbi’a, seperate prin Dunarea, chiaru la punctulu unde se affla Port,ele-de-ferru, erau decilegitimu în dreptu de a se asceptă se fia consultate candu va fi cestiunea de a intreprinde lucrări ce nu se potu essecutăde câtu petrundiendu pre tierritoriele loru respective, a cărora autonomia, garantata prin tractatulu de Paris si confirmata prin tractatulu de Londr’a, este recunnoscuta de poterile Europei. Cu tote acestea nu s’a întemplatu astufelu. Port’a, înterpretandu passagiele tractatului de Londr’a acolo unde este vorb’a de poterile riverane a Dunării ca applicându-se la ea mai antâiu in calitate de potere suzerana a Serbiei si a Romaniei, si in urma la Austria, propuse acestei din urma, care adera, una conventiune preliminaria in care se puseră basele unoru dispositiuni de luatu pentru curatarea Porteloru-de-ferru. La acesta noutate neasceptata Serbi’a si Romani’a se puseră în mişcare si are tara la Constantinopole câtu si la Vienn’a că una astufelu de conventiune, închiata făr’a participarea loru, este una atingere la suveranitatea loru interiora, una infracţiune la liter’a ca si la spiritulu tractateloru, că va tema forte taresentiementulu nationale allu Romaniloru, si că li este impossibilu a i se supune. La Vienna aceste arretări avura totu successulu doritu. Contele Andrăssy recunnoscu validitatea reclamatiuniloru ce i se presentasse, si, potemu spune, că au înselintiatu pre celle doue Principate că nu se va întreprinde nimicu pe Dunăre fără concursulu si participarea loru. N’a fostu totu astfelu la Constantinopole. Departe de a cede la observatiunile cei se faceau de Serbi’a si Romani’a sub formele celle mai conciliatorie, Port’a, înterpretandu după idee a sa unele espressiuni din celie doue tractate, mantienii ii modu absolutu dreptulu seu de a nu tiné sama de învoirea Principateloru dunărene pentru lucrările ce sunt de essecutatu la Portele-de-feru, astufelu în câtu Romani’a declară d’inainte că nu va suferi să se essecuteze aceste lucrări pe territoriulu seu fără consentiementulu seu prealabilu. Lucrurile remasera aci — n’au mai inaintatu mai departe, caci declaratiunea guvernului romanu este d’in 14. Octombre, candu se produsse incidentulu de care au vorbitu mai multe doare, adeca scrissorea adressata directu de marele viziru principelui Carolu? In privinti’a unei cestiuni de administratiune interiora — eră vorb’a de nisce grăniceri — marele viziru se adressa directu cătra principele Carolu, ca si cumu s’ar fi adressatu cătra unu pasia, subordinatulu seu. Agentulu României la Constantinopole, generalulu Gdicna, care a primitu acesta scrisspre sigillata, refusă de a o transmitte daca nu i se va da una copia de pre ea, conformu cu usurile diplomatice. Atunci ministrulu affaceriloru străine, Raschid Pasia,declară că va tramitte scrissprea pe alta caile, la care i s’a respunsu că daca este vorba de nescariva affaceri administrative, principele nu va respunde, ba nici nu va ceti acea scrisspre, fiinducă acesta detorla incumbe ministriloru, cari sunt investiţi prin constitutiunea romana cu ingrijirea toturoru acteloru administrative, avendu singuri tota responsabilitatea loru. D’inaintea acestei declaratiuni, pre care generalulu Ghic’a o facă in termeni forte cuviincioşi dar forte limpedi, ministrulu turcu arretă una mare mirare si disse, că acesta teoria, cu totulu noua pentru dinsulu, nu tinde la nimicu alta de câtu la nimicirea legatureloru, cari unescu Romani’a cu Port’a. Generalulu Ghic’a se sili a face să intiellega ministrulu affaceriloru străine a Turciei că consecintiele ce a dedussu astfelu nu sunt de locu fundate, că form’a guvernamentului romanu este una cestiune de dreptu interiora, care nu influintieza intru nimicu asupr’a naturei legatureloru prin cari Romani’a este legata de Porta, si că aceste legature remanu sub guvernamentulu consdtutionalu totu acelle ce au fostu sub unu guvernamentu personalu; dar silintiele salle au fostu indesiertu si a fostu nevoitu sa parasésca pre Rashid Pasi’a fara a-lu fi potutu scote din suprinderea in care lu arruncasse acesta deosebire intre unu ministeriu responsabilu si unu principe neresponsabilu. Că ministrulu turcu a sclutut in adeveru obligaţiunile pe cari legile constituţionale le impunu guvernului romanu si reserv’a la care condamna pre principe, nu mai încape nici una indoela.— Barbatii de Statu otomani cunnoscu forte bine mecanismulu institutiuniloru politice moderne, ei sciu ca de la caderea principelui Cuz’a essiste in Romani’a unu guvernamentu constitutionalu, care functiunedia forte regulatu, cu conditiunile acestui guvernamentu nulassa nicairi principelui una acţiune directa in affacerile administrative, si că nicairirile nu atingu obligaţiunile ce resulta din tractatele internationale, cari, sub acestu punctu de vedere, primeza dispositiunile constituţionale. Versiunile celle mai oppuse circula in privinti’a atitudinei ce a luatu Rasîd-Pasia in intrevorbirea ce a avutu cu generalulu Ghic’a. Unii vedu in ea nisce scopuri secrete, cari aru resultă dintr’una intiellegere cu Russi’a, după cumu se presupune in Angli’a, alții pretindu a vedé determinarea de a suscită, la unu momentu datu, una demonstratiune contraria din partea toturoru aperatoriloru Islamului. Dar im generalu aici se acrediteza opiniunea ca Port’a, in acestu momentu, nu este animata de sentiemente prea binevoitorie pentru Romani’a si Serbi’a. Este de doritu ca aceste temeri sa se imprascie câtu de currendu : nimicu n’ar fi mai funestu pentru pacea Europei de câtu unu conflictu intre populatiunile crestine si musulmanii imperiului otomanu. (Mémorial diplomatique.) In siedinti’a de la 28 Nov. s’a publicatu resultatulu alegeriloru făcute in sied, precedenta, si anume in commissiunea de incompatibilitate s’au alessu 9 membri, in ceea pentru esaminarea socoteleloru finali 2. si in commiss. pentru cercetarea fonduriloru si fundatiuniloru publice 1 membru. Camera luă apoi actu despre nuntiulu camerei boieriloru, carea a acceptatu proiectulu de lege despre imprumutu fara multa desbatere. Sambeta in 29 Novemb. inca s’a tienutu una siedintia de % de ora, in care s’a publicatu legea despre imprumutu, deja sanctionata de M. Sa, si apoi s’a tramissu spre aceliua si scopu camerei magnatiloru. Camer’a representantiloru Ungariei. Siedinti’a de la 27. Novembre. Din siedinti’a de asta di, care a duratu de la 5%—8 ore ser’a, n’avemu alta de communicatu, de câtu cu proiectulu de lege despre contractarea noului impumutu s’a cetitu a treia ora, s’a primitu si tramissu camerei boieriloru spre desbatere. După aceea s’au pertractatu petitiunile din consemnatiunea 26. Cu deliberarea definitiva a differiteloru petitiuni s’au insarcinatu, ca de regula, ministrii concerninti. 290 Siedinti’a de la 1 Dec. Presiedintele Bitta deschide siedinti’a la 10 ore din dî, si presenta apoi reportulu despre procederea commissiunii insarcinate, d a communica M. Salle felicitarile camerei cu oc casiunea serbării jubileului de 25 de anni. Svetozaru M i e t i c iu presenta apoi unu proiectu de resulutiune, după care camer’a ar avea se esmitta una deputatiune regnicolare de 10 seau 12 membri — si adeca ii—4 din camer’a boieriloru si 8 din a deputatiloru, — carea se scrutedie natur’a de dreptu a bunuriloru, cari prin donatiune au ajunsu in man’a unoru proprietari mireni seau besericani; assemene se scrutedie conditiunile de donatiune, precum si obligatiunile personali si servitutile reali împreunate cu aceste donatiuni, si despre desfiintiarea acestoru legatare se presente camerei unu proiectu de lege. Aless. Am a s s y propune, ca camera se esmitta una commissiune de 25 membri carea se esaminedie starea materiala a tierrei si apoi se faca propuneri cu privire la ameliorarea acestei stări. — Propunerea acest’a, precum si a lui Mileticiu se vbru tipări si pune la ordenea dîtlei. Reporterulu commissiunii verificatorie permaninte aduce la cunnoscinti’a camerei, că protocollulu alegerii din Beseric’a-Alba s’a afflatu in buna ordine ; commissiunea a verificatu deci pre deputatului. Babesiu, reservandu terminulu de 30 deUo pentru redicarea protesteloru eventuali. După ce se alegu 27 membri in commissiunea pentru regularea referintieloru intre statu si beserica, camera a iea in desbatere consemnatiunea 27 a petitiuniloru si, primindu preste totu propunerile commiss. petitionarie, tramitte tote petitiunile spre definitiva deliberare la ministrii concerninti. In siedinti’a de Mercuri, 3 Dec. nu s’a pretractatu nimicu interessante. Cestiunea estradarii deputatiloru Ant. Becze si c. Fr. Haller a provocate una desbatere mai lunga altu cărei fiintu este, că Becze s’a estradatu era Haller nu. Sied, prossima se va tiene Sambeta in 6 Dec. Episcopia din filieiTa. GheiTa, in 1. Dec. 1873. In numerulu 72 „Federatiunea“ din a. c. appartu unu articlu lungu sub titlulu „Episcopi’a din Gherl’a, “ in care se descriu miscamintele ivite pentru strămutarea scaunului eppscu de aici la Bai’a-Mare, precum si celle intmplate in consistoriulu plenariu trenutu in 3 Novembre. Dar fiindu că acestu articlu in multe privintie e defectuosu si fiindu că intr’insulu nu s’a descrissu cu tota fidelitatea decurgerea lucruriloru, — ve rogu, Die Redactoru, se binevoiți a da locu in colonele „Federatiunii“ si, acestoru observatiuni, căci fiindu obiectulu importante, e necessariu ca se se lamuresca câtu de bine. Se duce adeca in acellu articlu, că episcopi’a din Gherl’a s’a infiintiatu pentru romanii din Transilvani’a si la ea s’au annectatu apoi si parochiele romane dismembrate din dieces’a Muncaciului. Me dore, domniloru, că debite se vi spunu, că rationandu si scriendu asfelu, au fostu parţiali. Au nusciţi DV. că clerulu si poporulu romanu din acelle parochie ungurene, dorindu cu trupu si suffletu a scapă de jugulu hierarchiei russesci, sub care gemeă, inca in seclulu trecutu, annulu 1790 a petitionatu la dieta pentru infiintiarea unei noue episcopie romane si neavendu acesta petitiune resultatulu doritu, romanii ungureni nu disperară, ci si reinnoira rogarea loru in acesta privintia mai de multe ori in decursulu seclului presinte, la diet’a din 1802, apoi in 1810, tienendu totu mereu conferintie, mai departe 1848 si 1850, candu in fine li s’a ascultate rogarea si guvernulu s’a resolvitu a infiintiă acesta eppia cu loculu de resiedintia in Bai’a-Mare. Cautati domniloru, documintele ministeriale de pre acellea tempuri si ve veti convinge, că numai si numai Bai’a-M. se amintesce ca locu de resiedintia pentru nou’a episcopia , cercati protocollele conferintieloru tienute in 10, 11 si 12 Iuniu 1850 in Oradea-Mare, apoi in Augustu 1850 in Strigoniu, si totu in acellu annu in Vienn’a, si veti vedé, câ Bai’a-Mare eră destinata ca locu de resiedintia pentru nou’a episcopia. Cum câ in fine totusi s’a pusu scaunulu episcopescu in Gherl’a acest’a nu s’a intemplatu din riscari motive ponderose, ci numai din capriciulu repausatiloru episcopi Erdélyi si Szilágyi, ceea ce viasiu poté documentă cu martori viui. Mai tardîu inse chiaru numiții episcopi si-au esprimatu părerea de reu in acesta privintia, convingându-se că Gherla nu e locu aptu pentru resiedintia eposca. Acesta a recunnoscutu-o cea mai mare parte a diecesei si mai tare au semtîtu- o credintiosii romani din părţile Ungariei, pentru aceea au recursu si acum pentru strămutarea scaunului eppscu de la Gherla la Bai’a-Mare, carea e centrulu diecesei , dar au recunnoscutu-o si Selagianii si Chiormii recurgându pentru Sioment’a-Mare, ceea ce Dv. refaceti. Numai in urm’a acetoru rogâri si recursuri a venitu rescrissulu ministeriate, care concrede desbaterea acestei cause unui consistoriu plenariu. Si cum că acesta dorintia a romaniloru ungureni e justa, legala si ecuitabila, voiu se documentediu si eu, pentru ca onor. publicu sa pota judecă in deplina cunnoscintia de causa. Ea e justa, pentru că la infiintiarea acestei episcopie romanii ungureni au lucrate in cea mai mare parte, inca din seclulu trecutu, si afara de acest’a credemu că e justu a pretinde, ca loculu de resiedintia intr’o diecesa asié de estinsa se fia in centrulu si nu la una margine estrema a diecesei. E legale, pentru că acesta episcopia nu s’a infiintiatu numai pentru părţile ardelene, ci si pentru celle ungurene apoi in art. 39, din 1868 nu orasiulu Gherl’a, ci dieces’a Gherlei einarticulata, de unde nu urmedia, că resiedinti’a acestei diecese nu se pote strămută, precum s’au strămutate, după recerintie si impregiurâri, si resiedintiele altora diecese. Ea e, in fine, ecuitabila, caci daca Dv. din caus’a seraciei nu poteti face caile de 1 — 2 dîlle pana la Bai’a-Mare, credintiosii din părțile Ungariei, cari sunt si mai seraci, inca nu potu cailetofi 3—5 dîlle pana la Gherl’a, la marginea diecesei. Seau nu vi aduceţi aminte ce disse unu assessoru la consistoriulu plenariu, că a incungiuratu cu callea ferrata 70 de milluri numai ca se pota veni la Gherl’a ? Seau n’ati audîtu că protopopulu surrogate din Borsi’a-Marmatîei, calletorindu cu carruti’a, numai in 5 dîile a potutu se sosesca la Gherl’a? Apoi nu sciti, domniloru, că Marmatî’a se desparte de Transilvani’a prin muntele Rotund’a preste care adese ori e cu nepotintia a trece fara de periclitarea vietiei, ba in tempu de ierna communicatiunea este întrerupta de multe ori septemane intrege ? Ce se attinge apoi de starea materiale a clerului si poporului romanu d’in aceste părţi depărtate, tota temea scie, că Marmati’a este tierr’a oresului, câce cucurudiulu a rare ori ajunge a se coce nebatutu de bruma. Mai incolo ve assigurediu, domniloru, că credintioşii din părţile ungurene nu dorescu strămutarea scaunului episcopescu la Bai’a-Mare din motivulu arretatu de Dv., că adeca acolo va fi provediutu cu tote edificiele necessarie, ci ei dorescu acest’a mai vertosu din motivulu, câ Bai’a-Mare e centrulu diecesei, că acolo sunt institute de crescere si că poporeni romani sunt de doue ori mai multi ca in Gherl’a. In Bai’a-Mare este gimnaste cu siesse classe, care mane poimane se va completă. Acestu gimnaste, fiindu frecuentatu mai multu de romani, inlesnesce infiintiarea unui convictu pentru