Flacăra Iaşului, decembrie 1955 (Anul 11, nr. 2881-2908)
1955-12-01 / nr. 2881
Oameni, fapte şi focuri cu care ne mîndrim Iubite tovarăşe cititor, desigur că de multe ori atunci cînd cineva îţi vizita oraşul sau satul in care locuieşti ai simţit dorinţa de a-i arăta ce-i mai frumos, mai bun, mai nou. Şi atunci cînd vedeai în ochii vizitatorului un licăr de admiraţie îţi creştea inima de bucurie, erai nespus de mîndru că ai contribuit cu ceva la făurirea vieţii noi din acel loc.. Şi apoi nu de puţine ori s-a întimplat să auzi un tovarăş exclamînd cu admiraţie: „Frumoasă-i regiunea noastră“. E adunată în aceste puţine şi simple cuvinte atita bogăţie de sentimente, atîta dragoste şi mîndrie! Dragoste şi mîndrie pentru frumuseţile şi bogăţiile regiunii, pentru trecutul glorios al acestor meleaguri, neasemuită dragoste şi neasemuită mîndrie pentru toate înfăptuirile noi. Despre frumuseţea şi bogăţia regiunii noastre s-au scris nenumărate pagini măiestrite. Incepînd cu „Descrierea Moldovei“ a luminatului Dimitrie Cantemir, aceste locuri au fost apoi cîntate în versurile lui Eminescu şi Alecsandri, în cintecele lui Barbu Lăutaru, în proza lui Sadoveanu. Şi nu a fost eveniment de seamă în mult zbuciumata istorie a ţării noastre care să nu-şi încrusteze adinc aici mesajul său către viitorime. Vizitînd aceste locuri, citeşti ca într-o carte deschisă istoria luptei poporului pentru libertate şi independenţă, istoria luptei truditorilor pentru o viaţă mai bună. De la Flămînzi a izbucnit in 1907 răscoala care a zdruncinat temeliile crudei orînduiri burghezo-moşiereşti. La Iaşi s-a închegat un puternic centru al mişcării muncitoreşti din ţara noastră şi tot aici intelectualii legaţi de popor ■ au ridicat şi au ţinut sus steagul luptei pentru victoria concepţiilor noi, progresiste în ştiinţă şi cultură, laşul eroicei Nicoline se mîndreşte că a dat ţării asemenea luptători pentru libertatea şi fericirea poporului, cum sunt Ilie Pintilie şi tovarăşii săi de luptă. laşul se mîndreşte că aici s-au scris multe din filele de aur ale străvechilor relaţii de strînsă prietenie şi dragoste frăţească cu marele popor rus. Şi-a venit ziua de 23 August 1944, cea mai frumoasă zi cînd a început să Înflorească o altă viaţă în cuprinsul regiunii noastre, in cuprinsul întregii ţări. Ţii minte tovarăşă Ecaterina Ciutacu bucuria ce ne-a umplut sufletele în ziua în care am alungat patronii din fabrică şi am devenit noi , stăpinii ei ? Iţi aminteşti tovarăşe , Vasile Banu strălucirea acelei zile ,cînd ai fost împroprietărit şi apoi şi mai marea bucurie a tuturor celor din sat cînd aţi întemeiat gospodăria colectivă ? Dar dumneavoastră, tovarăşe profesor Radu Cernătescu, cum vă străluceau ochii în prima zi cînd aţi predat o lecţie, aşa cum v-aţi dorit-o întotdeauna, în faţa fiilor şi fiicelor oamenilor muncitori ! Am devenit noi stăpinii regiunii noastre, ai frumuseţilor şi bogăţiilor ei, ai muncii noastre libere, entuziaste. Am început să înlăturăm dărîmăturie războiului şi pecinginea trecutului, să zmulgem buruienile, să punem noi temelii. De multe ori duşmanii ne-au lovit vicleni, în anii secetei cumplite am împărţit pîinea în mai multe felii, de multe ori am înnotat prin noroaie şi mina ne-a îngheţat pe mistrie. Dar întotdeauna am învins, pentru că în luptă ne-a condus partidul, pentru că în primele rînduri au fost întotdeauna comuniştii. Am înălţat cu mîinile noastre construcţii impunătoare, cum sunt fabrica de penicilină, fabrica de oxigen, şi cea de prefabricate din beton, clădirea Institutului Agronomic, zeci de blocuri muncitoreşti, sanatorii de noapte, case de odihnă, cămine culturale, cluburi, terenuri sportive. . Am întemeiat peste 300 gospodării colective şi întovărăşiri. Şi cîte realizări n-am înfăptuit şi nu înfăptuim în fiecare zi. Iată chiar acum două-trei zile o nouă întreprindere — „Textila Roşie“ — şi-a îndeplinit, în cinstea Congresului partidului drag, sarcinile de producţie pe întregul cincinal, iar fabrica de penicilină a dat prima şarjă de antibiotice. Iată, chiar acum două-trei zile s-au aprins becurile electrice în încă o comună, la Lespezi. Şi chiar în aceste zile, poeţii şi prozatorii ieşeni pregătesc pentru apariţie un nou număr al revistei „Iaşul literar“, închinat celui de al II-lea Congres al partidului. Noile realizări schimbă mereu faţa regiunii. Dacă vei colinda satele raionului Hirlău, vei găsi nu mai puţin de 1500 case noi ale ţăranilor muncitori, case ridicate in ultimii ani. Toate acestea sunt înfăptuiri care vorbesc de la sine şi nu există om cinstit care să nu se mîndrească cu ele. Dar cel mai mult ne mîndrim, cu oamenii care le-au realizat, fruntaşii întreprinderilor, ai satelor, ai laboratoarelor. Sunt bine cunoscute în regiunea noastră nume ca acelea ale prof. univ. Jules Niţulescu şi Cristofor Simionescu, ale lui Albert Balint, rindelar la Atelierele CFR „Ilie Pintilie“, şi Gh. Asofroniei, fierar la Atelierele CFR Paşcani, ale ţesătoarelor Lucreţia Olteanu şi Antoaneta Ocheană de la „Ţesătura“, ale ţăranilor muncitori Mihai Mancaş şi Toma Agrigoroaie, fruntaşi ai recoltelor bogate. Cunoaşterea frumuseţilor şî bogăţiilor regiunii noaste, a noilor realizări, a oamenilor care le-au înfăptuit, îţi dă forţă nouă, elan constructiv, te face să-ţi iubeşti mai mult patria şi să fii mîndru că Republica noastră dragă face parte din nebiruitul lagăr al ţărilor Socialiste, în frunte cu Uniunea Sovietică şi marea Republică Populară Chineză. De aceea ,tovarăşe învăţător, trezeşte in sufletul copiilor dorinţa de a cunoaşte bine regiunea noastră, oraşul sau satul în care învaţă, sădeşte în sufletul viitorului construc- tor al socialismului dragostea faţă de locul său natal, vorbeşte-i despre viaţa grea din trecut, despre lupta eroică a partidului, despre marele sprijin pe care ni l-au dat şi ni-l dau fraţii noştri, oamenii sovietici. Tovarăşe utemist, străduieşte-te să cunoşti bine regiunea noastră. Opreşte-te în faţa nemuritoarelor mesagii ale istoriei, ale luptei pentru libertate; monumentele şi locurile istorice din regiunea noastră te vor face să cunoşti mai bine această luptă, să-ţi iubeşti şi mai mult ţara, poporul. Opreşte-te în faţa noilor înfăptuiri şi sorbi elan tineresc pentru ca la locul tău de muncă să ridici mereu tot mai sus schelele construcţiei socialiste. Mergi împreună cu tovarăşii şi prietenii tăi în excursii pline de voioşie;; strădania îţi va fi înzecit răsplătită de frumuseţile pe care le vei întîlni. Tovarăşe agitator de partid, vorbeşte oamenilor muncii despre viaţa nouă din regiunea noastră şi arată-le că pentru izbînda ei comuniştii au zăcut în temniţi şi au sîngerat în faţa plutoanelor de execuţie. Vorbeşte-le cu căldură un glas despre partidul nostru drag, stegarul luptei şi al victoriilor noastre, despre comunişti — fala şi mîndria regiunii noastre. Să ne cunoaştem bine regiunea, oraşul sau satul, tovarăşii noştri de muncă, pentru a ne simţi mai puternici, a ne iubi mai mult patria, a fi luptători mai destoinici pentru socialism, pentru pace. Conferinţă despre unele probleme ale situaţiei internaţionale Teri a avut loc la Cabinetul de partid — Iaşi conferinţa tov. I. Adam, lector al C. C. al P.M.R., despre „Unele probleme ale situaţiei internaţionale“. In faţa unei numeroase asistenţe alcătuită din propagandişti şi cursanţi ai cercurilor şi cursurilor învăţămîntului de partid, secretari ai organizaţiilor de bază, precum şi un mare număr de tovarăşi care studiază individual marxism-leninismul. tov. I. Aanm a vorbit despre politica externă a Uniunii Sovietice, politică bazată pe principiul leninist al coexistenţei paşnice între popoare, despre rezultatele Conferinţei de la Geneva a miniştrilor Afacerilor Externe ai celor patru mari puteri. Conferenţiarul s-a oprit şi asupra uneltirilor duşmănoase ale cercurilor războinice din occident, opunîndu-le eforturile Uniunii Sovietice şi ale ţărilor de democraţie populară îndreptate spre menţinerea păcii din lume. In Interiorul ziarului, împotriva formalismului în rezolvarea sezisărilor (pag 2-a) Cum munceşte un deputat în Sovietul orăşenesc (pag. 2-a) — Sfaturi pentru tiranii muncitori: Ce lucrări agricole trebuie executate în perioada de la 1-10 decembrie (pag. 2-a) — Viaţa de partid: Organizaţia de bază în fruntea luptei pentru îndeplinirea planului de producţie (pag. 3-a) — Să îndeplinim în cel mai scurt timp planul de colectări . Rezultatele organizării muncii (pag. 3-a) Tărăgănare şi lipsa de răspundere la baza de recepţie Vaslui (pag. 3-a) — Vizita lui N. A. Bulganin şi N. S. Hruşciov la Calcutta (pag. 4-a) — Guvernul şi poporul birman se pregătesc să facă o primire entuziastă conducătorilor sovietici (pag. 4-a) In cinstea Feroviarii de la Depoul Iaşi işi depăşesc angajamentele Fiecare zi care ne apropie de cel de al II-lea Congres al partidului drag este folosită din plin de feroviarii de la Depoul Iaşi pentru a traduce în viaţă entuziastele angajamente luate în cinstea acestui măreţ eveniment Nu sînt stavile care să împiedice pe harnicii muncitori ceferişti de a-şi respecta cuvîntul dat. Faptele lor frumoase sînt grăitoare chiar şi atunci cînd sînt exprimate în limbajul lapidar al cifrelor: pină la 24 noiembrie timpul de imobilizare al locomotivelor a fost redus cu 1,5 la sută, iar procentajul de defectare a locomotivelor pe linie a fost redus cu 33 la sută; productivitatea muncii a crescut cu 7,6 la sută faţă de cifra planificată, iar preţul de cost a fost redus cu 2,67 la sută sub prevederi. Depoul C.F.R. Iaşi se mîndreşte că au fost confirmate personal de locomotivă cincisutist echipele de mecanici şi fochişti de pe 17 locomotive. "f ■ *» ■ t Cele mai frumoase realizări în întrecerea socialistă au fost dobîndite de mecanicii Gheorghe Pavel, Ştefan Cozma cu fochiştii Constantin Ciobanu şi Gheorghe Pricop de pe locomotiva 50.498 care au realizat o economie de 30,7 tone combustibil convenţional şi de mecanicii Ştefan Popa, Vasile Dascălu, cu fochiştii Ioan Apostolache şi Gheorghe Balaban de pe locomotiva 50.788 cu o economie de 25 tone combustibil convenţional. Succese deosebit de frumoase au fost dobîndite şi de muncitorii din cadrul atelierelor de reparaţii ale Depoului. Astfel strungarii Nicolae Herman şi Gheorghe Avramiuc, precum şi lăcătu-işii Ion Raţă, I. Mandache şi Ion Durac şi-au depăşit normele de producţie cu procente variind între 69 la sută şi 40 la sută. Colectivul de muncă de la Depoul C.F.R. Iaşi este hotărît să dobîndească noi şi frumoase realizări în cinstea măreţului Congres al partidului. Iniţiativa Elisabetei Şlincu Ultimele zile ale lui octombrie. In secţia unguente oamenii preparau pentru prima dată produsul medicamentos „Derminol“. Fabrica lor (I.C.F. Nr. 16), trebuia să realizeze şi să expedieze cît mai repede preparatul amintit, necesar medicinei veterinare. Se muncea intens. Un om fusese deja însărcinat pentru umplerea celor 1000 de borcane cu noul produs. Operaţia aceasta, care avea să se facă manual, nu era grea. In schimb, lua mult timp. Elisabeta Şlincu, muncitoare la una din maşinile de umplere automată, s-a gîndit la acest lucru. Ea a sugerat celor din secţie ideea umplerii borcanelor la maşină. Ideea nu era de fel rea, dar maşina nu putea umple decit tuburi. Pentru aceeaşi operaţie la borcane se cerea o oarecare modificare a maşinii. Cei mai competenţi au studiat şi apoi au aplicat practic ideea Elisabetei Şlincu. Şi iată cum, pentru umplerea manuala a 1000 de borcane cu „Derminol“ un om trebuia să efectuieze peste 4 zile de muncă, adică mai bine de 33 de ore. Prin mica modificare a procesului de funcţionare a maşinii, operaţia de umplere a borcanelor avea să necesite numai 2 ore. Folosind maşina în scopul amintit, omul care ar fi procedat manual la umplerea borcanelor, ar fi putut umple cu produse ungrente, el singur, la o maşină în cele peste 4 zile, mai bine de 35.000 borcane. Iniţiativa fruntaşei în producţie Elisabeta Şlincu s-a dovedit a fi fructuoasă Conducerea fabricii a hotărît ca inovația realizată în urma propunerii ei să fie folosită ori de cîte ori se va prepara produsul „Derminol“. Urmînd pilda patriotică a comunei Deleşti Cu comuniştii în frunte De curînd, în satele comunei Dăneşti , raionul Codăieşti au avut loc şedinţe deschise ale organizaţiilor de bază, cu prilejul cărora s-a discutat îndeplinirea în cel mai scurt timp, în cinstea Congresului partidului, a planului de colectări. Cu această ocazie, numeroşi ţărani muncitori s-au angajat să urmeze pilda patriotică a comunei Deleşti- Vaslui, care a terminat deja predarea cotelor, îndeplinindu-şi această datorie patriotică către stat pînă la începutul lunii decembrie. In această acţiune, fruntea comunei au constituit-o şi de astădată comuniştii. Ei au fost printre cei dinţii care şi-au predat la baza de recepţie toate cotele datorate statului, antrenînd în acelaşi timp şi pe ceilalţi ţărani muncitori în îndeplinirea integrală a planului de colectări. Aşa au procedat comuniştii Ilie Romaşcanu, Constantin Ciobotaru, Ion Lepădatu, Vasile Luiz, Constantin Buteanu şi alţii care, după ce şi-au achitat cotele, au lămurit şi pe M. Bordeianu, Dumitru Furnică, Constantin Radu, Nicolaie Zăpodeanu şi alţii să-şi ducă cotele datorate statului la baza de recepţie. De altfel, în satul de centru Dăneşti, toţi membrii de partid şi-au achitat integral cotele cuvenite statului. Comitetul executiv al sfatului popular comunal, ajutat îndeaproape de organizaţiile de bază , a organizat în ultimul timp în mod mai temeinic acţiunea de colectare, astfel încît angajamentul luat de a îndeplini planul de colectări pe comună pină la începutul lunii decembrie, să poată fi îndeplinit. In fiecare zi, tot mai mulţi ţărani muncitori din Dăneşti anunţă cu mîndrie că, în cinstea Congresului parl.Jului, și-au achitat in cotele datorate statului. Operativitate Pe o stradă a oraşului erau înşirate, intr-una din zilele trecute, vreo zece tramvaie. In nemişcare. Pentru un timp circulaţia s-a întrerupt. In fruntea şirului, un vagon defect. Vagonul cu Nr. 34. Remorcat de un altul, vagonul este condus apoi la depou. Aici vagonul de tramvai este intimpinat de echipa de intervenţie. Şeful acestei echipe s-a grăbit să-l întrebe numaidecît pe vatmant ! — Ce s-a întimplat? — Grav, maistre. Miroase a ars. — S-a ars sîrma de bobinaj la rotorul motorului? — Dumneata pricepi mai bine, ii răspunse vatmanul^ Mie așa îmi pare. ,sc.rA.,AV-' s-In mai puțin de zece minute, şeful împreună cu tinerii V. Antal și Gh. Niculi s-au lămurit. Presupunerea maistrului s-a dovedit întemeiată. Imediat motorul este scos și transportat pe un cărucior la atelierul de bobinaj. Intre timp, sub directa supraveghere a comunistului Martin Balint, şeful depoului, vagonul este ridicat pe vinciuri. La atelierul de bobinaj motorul este „luat in primire”de maistrul Alexandru Ciofu. Acesta îl priveşte cîteva clipe şi dă din cap. I-a priceput îndată beteşugul. Lucrează doar de 32 de ani în meseria asta. Membrii echipei pe care o conduce, au făcut roată în jurul lui: — Băieţi, prima urgenţă. Reparăm motorul. „Băieţii"—R. Lupu, P. Vasiliu şi Gh. Surijeanu—s-au apucat de treabă. Ei ştiu că-i aşteaptă o muncă grea, dar e munca pe care au îndrăgit-o. Cit va dura această operaţiune migăloasă, dar deosebit de importantă pentru „readucerea la viață", a motorului ? — Ce spunefi băieți, îl dăm gata pînă-n seară ? Utemistul P. Vasiliu1 La privit cu dragoste pe maistrul tor. Cu ■ fata numai zimbet, i-a răspuns : — Poate și mai devreme, tovarășe Ciofu. Ți-aduci anunţe, că în cinstea Congresului ne-am angajat să lucrăm cu cea mai mare operativitate. Vagonul trebuie repus în circulaţie cît mai curînd. Ceilalţi îl aprobară zgomotos. Munca începu cu o însufleţire neobişnuită. Angajamentul a fost îndeplinit. Vagonul de tramvai cu nr. 34 a stat in reparaţie mai puțin cu o zi decit ar fi stat altădată. La cîteva orei de la defectarea lui, vagonul a pornit-o din nou pe străzile oraşului. C. BOTEZ Jr- foto-G. PAUL Din viaţa nouă de azi Anica Coman, o bătrînică în al cărui păr au nins peste şaptezeci de ierni, şedea lîngă sobă şi împlea un ciorap Din cînd în cînd, îşi arunca privirile la Viorel, nepotul ei, care nu are încă împliniţi 5 ani, dar e neîntrecut în şoţii. Profitînd de un moment de neatenţie al bunicii, Viorel se urcă pe un scăunaş șî întoreînd pîrghia saltărului, cufundă camera în întuneric. — Ce-ai făcut șoiticule ? — strigă bătrînică înfuriată. Aprinde electrica , altminteri îţi dau eu ţie. Aprinde, n-auzî ? ... Lasă că vin ei, ai tăi de la film. O să-i spun lui tat’tu să-ţi deie o bătaie, de-o să adune răcnind tot Băceştii... Satul Băceşti e situat undeva prin meleagurile raionului Negreşti. Multe s-au schimbat în ultimii ani în viaţa oamenilor de aici. Au învăţat cum să muncească mai bine pămîntul pentru a obţine roade bogate, s-au deprins a duce un trai omenesc şi caută mereu să-şi rinduiască viaţa aşa cum se cuvine. Despre rodul frămîntărilor, bucuriilor şi năzuinţelor băceştenilor se pot spune multe. Şi-au făcut în sat şcoală de 7 ani, grădiniţă pentru copii, au zidit prin autoimpunere un cămin cultural cu sală de cinematograf, şi-au electrificat joful. E drept, la letopiseţul vremurilor noastre noi se înscriu zilnic sute de fapte asemănătoare. Şi totuşi, nu sunt simple fapte obişnuite. Dacă reconstitui în memorie cele scrise în procesul verbal, încheiat în adunarea populară unde s-a discutat electrificarea Băceştilor dacă pătrunzi dragostea şi avîntul, dar în acelaşi timp şi ura pentru amintirile trecutului, exprimate cu acel prilej, de către ţăranii muncitori de-aici, nu se poate să nu ţi-l imaginezi, bunăoară, pe deputatul Gheorghe Gorgan. II vezi parcă, după ce î s-a dat cuvîntul, ridicîndu-se în picioare şi, cu obişnuinţa omului care a mai vorbit în adunări, plimbîndu-şi privirile prin sală şi începînd a spune : — „La rîndul meu, voi căuta să ajut cu toate puterile şi priceperea mea la propăşirea satului. Sub regimul burghezo-moşieresc, zeci de ani satul nostru a cunoscut numai mizerie, obidă şi biciul boierului Mihalache. Astăzi, cînd sub îndrumarea partidului ne-am croit alt drum în viaţă, ne-am adunat aici să chibzuim electrificarea satului cei care au vorbit înaintea mea şi-au luat diferite angajamente. Sînt sigur că ele vor deveni fapte și sînt mîndru că și în satul nostru vor arde becurile electrice...“ Nu mult după adunare, cele prevăzute atunci de deputatul 31)Iorgile Gorgan au început să se adeverească. Angajamentele au devenit fapte. S-au strîns întîi sumele subscrise, apoi, loader Păun, Ion Ichim, Vasile Diaconu şi mulţi alţi ţărani muncitori au împînzit satul cu stîlpi transportaţi tocmai din pădurea Poienari. In acelaşi timp, sfatul popular comunal s-a îngrijit şî de înălţarea localului uzinei electrice. După ce s-au adus materialele necesare, la efectuarea lucrărilor de construcţie au participat mulţi locuitori ai satului, ca Vasile Vizitiu, Constantin Neagu şi Dumitru Cojocaru. Şi iată că s-a adus şi motorul. După ce a fost coborît de pe platforma camionului, s-au adunat oamenii în jurul lui de parcă ar fi fost ars. Constantin V. Mihai care era și el acolo, se apropie de „minune“ și, făcînd cu un deget cîrlig, o ciocăni. — Ce crezi că-i chiup bădie Costache ?, îi luă în rîs un băiran căruia abia începuseră a-i miji tuleiere. — Lasă că știu eu. Asta-i motor, motor electric. Şi dacă ai să legi o sîrmă cu un capăt de el, iar celălalt capăt ţi-l pui într-o nară a nasului, apoi să ştii că o să ţi s-aprindă luminările. ’ Nu a trecut mult de cînd răspunsul lui Constantin Mihai, dat flăcăului obraznic, a stîpnit rîsul celor care erau de faţă, şi iată că preşedintele sfatului popular raional Negreşti, scoase din sertarul biroului său o hartă ce devenise pestriţă de tot felul de semne. Aceasta, în traducerea autorului lor însemna : gospodărie colectivă, întovărăşire agricolă, şcoală, dispensar sau cămin cultural construit prin autoimpunere... După ce preşedintele urmări cu creionul roşu pe hartă, se opri într-un loc unde, lîngă alte semne, desenă un cerculeţ (cu asemenea cerculeţe erau însemnate pe harta raionului satele electrificate). Şi preşedintele îşi închipui că e pentru o clipă seară şi se află pe uliţele Băceştiului luminat de becuri electrice aurii... ★ — Ia seama de băiat mamă, se adresă Anicăi Coman feciorul ei, Dumitru, cînd a plecat cu Ileana, nevastă-sa, la cinematograf. După ce bătrînică, rămasă în pragul uşii, şi..a condus cu privirile feciorul şî nora pînă s-au pierdut în întunericul serii, s-a întors în casă. Lumina vie, muzica de la aparatul de radio şi Viorel, care călătrea un scăunaş, făceau ca în cameră să domnească o veselie plăcută, veselie pe care o dorise atîta în tinereţile ei bătrînică. Şi chiar micile necazuri pe care i le face Viorel, o bucură. Anica Coman aprinse lumina și se aşeză din nou lîngă sobă, continuînd împletitul ciorapilor. Vrînd să fie mustrătoare, îşi aruncă privirile spre Viorel încercînd să fie aspră, dar nu-şi maî putu stăpîni zîmbetul. — Nu-ţi stă bine supărată, bunico. Și-apoi ştiu eu că te bucuri şi matale... OV* SAVU