Flacăra Iaşului, iulie 1961 (Anul 17, nr. 4611-4636)

1961-07-01 / nr. 4611

? 2 2­­2­2­2­2­2­2­2­2­2­2­2­2 i 24 1—m: Farmecul debutului ^ • f%j r\j tV/V ^ r\i rv /V# ^ ? O expoziţie de artă plastică a­­matoare la Paşcani! Cu semnul exclamării, de bună seamă, pen­tru că, dacă stai să-ţi aduci aminte de altele deschise aici, va fi o încercare nenorocoasă. Cu semnul exclamării pentru că expozanţii sunt păşcăneni, muncitori la Atelie­re, elevi sau funcţionari. Mani­festarea e de natură să ne emo­ţioneze ca atitea alte lucruri noi pe care le întilnim azi in oraşul copilăriei marelui Sadoveanu. Dacă ar fi să consemnăm numai un aspect, bunăoară panotarea lucră­rilor in luminosul hol al Casei de cultură, şi ar fi deajuns. Pe ce? Priviţi fotografia alăturată şi re­marcaţi panourile: bun gust şi, mai ales, acurateţe. Debutul ama­torilor de frumos cere, fără îndo­ială, aşa ceva. Şi iată, păşcăneanul trece uşor îngîndurat prin faţa panourilor şi se incintă, se mîn­­dreşte, o parte din mulţimea fier­binte a debutanţilor îi aparţine şi lui, n-a mai văzut expoziţie cu semnăturile celor cu care îşi dă bineţe in fiecare dimineaţă, în zori, pe rouă... Expoziţia de faţă nu cere nu­maidecât cronică. N-ar avea sens gestul. Pentru că pe debutanţi îi adorăm aşa cum ni se prezintă, sincer fermecaţi de frumos, uşor naivi, şi totdeauna ingenioşi. Unul­­ din ei ne prezintă, de pildă, o­­ compoziţie ; e vorba de construcţia­­ unei căi ferate (observaţi influenţa­­ mediului păşcănean). Totul e re- ,­dus la elemente semnificative.­­ Muncitorul din planul din faţă­­ este însă aşa de mare, incit cele 2 două linii trec pe sub el ca într-­­ un joc de copii. E interesant cum 2 a văzut altul o scenă foarte emo- 2 ţionantă din Sahia, înmormîntarea­­ muncitorului Gălăciuc. Personajele­­ sunt grupate ingenios, pe un dru-­­ meag uscat, prejmuit de nişte , case jucării. Simplicitatea lucrării e promiţătoare. Compoziţiile altora se intitulează:­­ „Discutarea Directivelor Congresu-­­ lui al­­III-lea al Partidului“, 2 „Concurenţii", (e vorba de o în-­­ trecere sportivă) „Muncitori“, „Se­­ amenajează un teren de sport“,­­ etc. In toate — străduinţa de a ^ spune ceva semnificativ despre zi-­­ lele noastre.­­ O remarcă deosebită merită schi- “ ţele de portret. Iată şi aici o b incîntătoare atitudine a desenatori- ‘ lor debutanţi. Modelul e unul 2 singur — o şcolăriţă, cu faţa ovală, 2 foarte expresivă, cu privire inte-­­ ligentă. Cite lucrări atîtea ipos-­­ taze: un desenator surprinde mo- ^ delul în linii suave, atribuindu-i­­ o uşoară nuanţă de melancolie, ^ altul, cu creion, energic, ne pre- . zîntă o şcolăriţă avîntată, un al­­ treilea ne spune că fata e gin- t ditoare. * Iată-i pe generoşii amatori de 2 frumos din Paşcani. Debutanţii 2 în creion şi culori. Partidul şi­­ guvernul ţării noastre le-au creat­­ condiţii nevisate în trecut. ^­­ Vrem să consemnăm aici şi fru- 2 moasa muncă depusă de profeso­ rii: Leandru Popovici şi Ghiţă 2 Leonard, de la Şcoala populară­­ de artă din Iaşi, precum şi de 2 Casa raională de cultură din o­­­­raşul ceferiştilor de pe Siret, în­­ pregătirea acestei frumoase mani- ^ festări. £ Aşteptăm şi a doua expoziţie. £ VAL. GHEORGHIU Fără paraşută...­ ­ Un grup de geologi, care se aflau în Taiga» aA,au nevoie de epru­­bete­l de sticlă. Curir.d, deasupra locului unde se af­lau ei ai sosit un avion ca­re însă, din cauza lirei unuii teren corespunzător, nu a putut ateriza Spre mirarea geolo­gilor din avion a fost aruncată la încărcătură fără a folosi în a­­cest scop parașuta­ Geo. Jegii erau siguri că toa­te ep­rubetele a-au spart­­€în,ci au despachetat îrlsă încărcătura, au constatat că toate e­­prubetele erau întregi. Se ştie că deseori a­­viatorii trebuie să pa­raşuteze încărcături, în­deosebi în regiunile greu accesibile din UIRSS. Desigur că, în aceste condiţii, este greu să garantezi că aparatele şi lichidele­­din baloanele de sticlă vor ajunge intacte. In afară de aceasta, pa­raşuta poate fi între­buinţată numai pe timp frumos. Preocupîndu­-se de re­zolvarea acestei pro­bleme, inginerul N. S. Antrusin de la aero­portul Flotei aeriene ci­vile din Arhanghelsk a realizat un amnbalaj simplu care permite a­­runcarea încărcăturilor fără paraşută. Este vor­ba despre o garnitură de cercuri umplute cu aer şi aşezate unul pes­te altul. Ele sînt aco­perite cu camere sferi­ce asemănătoare cu mingile de voleibal şi legate între ele prin­­tr-o plasă solidă de sfoară. Diferitele medi­camente, sîngele conser­vat şi preparatele arun­La Staţiunea experi­mentală a cooperativei agricole din Huanan (sudul Chinei), au fost create sub conducerea inginerului agronom Ian-Min Han soiuri ne­obişnuite de orez. Ast­fel soiul­­,Singur-40“ a care din avion într-un asemenea ambalaj au salvat viaţa multor oa- 2 meni. Recent, Inginerul N.­­ S. Antrusin a făcut o­­ nouă invenţie — un 2 conteiner. Este vorba­­ despre o sferă de di- ~ m­ensiuni mici, ieftină,­­ executată din hîrtie go­­trată, înăuntrul căreia se­ află despărţituri de forma unor *,faguri de albine“. Sfera are la mijloc o cavitate pen­tru o încărcătură de 1 -3 kg­ Aruncată de la orice înălţime, sfera-con­­teiner păstrează intac­tă orice fel de încăr­cătură „fragilă“, dar în a cincea genera­ţie spice care conţineau cîte 1745 boabe. Recent cea de a şasea gene­raţie a acestui soi a rodit cîte 3 spice, din care fiecare conţinea în medie cîte 2000 boabe de orez ! Două mii de boabe într-un spic 1 2 ! ORIZONTAL? 1. Scriitor român, autorul volumului „Gopostîrcul albaş­­ttrui — Ţesătură groasă de lină albă! 2. Autorul poeziei „Floare albastră“— Poet clujean, autorul poeziilor „Nori roşii“ „Nava roşie“ etc. 3. Scriitor cla­sic sîrb autorul volumului „De la Ca- Eovo pînă la Marea Albastră“—Plantă erbacee cu flori mici, albe albăstrui; 4. Jim­ Luican — Literă în alfabetul grpe __ Privește — Olga Jurcăi 5. Podoaba albă a iernii — Culoare (pl.) Localitate pe Coasta de Azuri 6. Cerneală neagră — Ten! — Aproa­pe liliachiu­ 7. Scriitor clasic român din a cărui operă s-au inspirat ci­neaştii pentru realizarea unor Sti­rpe în culor. — Pod plutitor: 8.­­Prin care nu pot trece undele electro­magnetice, razele infraroşii, razele X* etc. — Sloi de ghiaţă (reg.); 9. De culoarea castanei coapte —* Acolo am văzut „Fata îrn negru“,­ „Roşu şi negru“, etc. — Tudor Leonte; 10. Veseli — Culori pe sfîrşite! — Una dintre cele două culori roşii ale căr­­ţilor de joc; 11. „Măruţ roşu de­.. ţară, doină populară — A­­ colora în roşu — .Cenuşiu; 12. Pictor român, autorul p'nzei Demnă în rochie neagră etc. — Metal dur­­te culoare cenuşie-albas­­tră care se găseşte în pătură împreună cu pla­­tina — La „Sculita Ro­­şie‘‘: 13- Se înroşeşte în cratiţă — A întrebuinţa — Alene. VERTICAL: 1. * De un albastru limpede —’ Au­torul dramei în versuri ^Valea albă“; 2. ,. ..■ neagră“ operetă de Strelnikov — Alaj de cupru şi zinc, galben auriu; 3. Forma populară a lui des —­ Lumină roşie portocalie, cu care soarele, lutninează orizontul, înainte de a răsări — Frunză de brad; 4. Specie de agat fin cu stra­turi de diferite culori — Compozi­tor sovietic, autorul piesei s­oc­ale „Sub cerul albastru“; 5. Stă lingă mine — Galiu — Plantă cu flori albastre sau albe; 6. Localitate îrn RSS Letonă — Morale — Culoare; 7. Ustensil casnic — Fotbalist bănă­ţean — Conduce pucul pe ghiaţă; 8. Plantă cu flori mari albe şi cu mi­ros plăcut — Inspiraţie, ţinută liri­că; 9. Gaz fără culoare şi inflama­bil folosit în industrie — Cămăşi în­fiorate; 10. Fir răsucit alb sau co­lorat cu care s­­coase — Poftă de joc (reg.) — Brun pe jumătate; 11 Fruntaşi — De culoarea laptelui — Culoare la jocul de cărţi; 12. Autorul poeziilor „Amurg violet“, „Negru“ „Seratei galbene“ — Ciu­perci comestibile de culoare violetă negricioasă; 13. Culoare — Efect re­zultat din îmbinarea artistică a mai multor­ culori. S. COLOȘENKO CW f'V/ 'Xă /X/ f"X/ rxi rx» r r\s <"Xz iX/ csN Elicopterul gigant Elicopterul sovietic „MI-6“ este cel mai mare aparat de a­­cest tip din lume. Cu această maşină perfecţionată, înzestra­tă cu două motoare turbo-e­licoidale au fost bătute toate recordurile mondiale la viteză şi tonaj pentru elicoptere. După aprecierile publicaţiilor de specialitate „MI-6“ poate zbura având la remorcă oricare din cele mai mari elicoptere fa­bricate îrn Occident, cu întrea­ga sa încărcătură. fl C­A­C Ä­R­A CASTJEUI .Mumii w­a­i i mimiim -O" Cînd curăţitorul de parbriz nu funcţionează... Atunci cînd pe timp de ploaie curăţitorul de parbriz al maşinii a ieşit din funcţie se şterge sticla cu o cîrpă moa­­le de lînă pe care s-a pre­sărat în prealabil tutun de ţigară. De pe urma acestei operaţii picăturile de ploaie se scurg rapid de pe supra­fața parbrizului, păstrîndu-i transparența. ­ Maria Tărtăcuţă din secţia I ♦ treninguri de la fabrica de* * tricotaje „Moldova“ din Iași ♦* își depăşește lunar sarcinile­­ de plan cu 18-20 la sută, ♦* din­ produse de cea mai bu­­nă calitate. ♦ Foto: V. BOTOŞANU ♦ Un caz fără precedent în medicină La clinica Institutului de biologie şi medicină experimentală din Novo­sibirsk s-a înregistrat un caz de re­animare, fără precedent în istoria me­dicinii. O femeie — Nina Ilková — a fost operată de un abces cronic la plămînul sting. Operaţia a reuşit perfect şi chirurgul care făcuse inter­venţia a plecat ... Medicul de serviciu, Djondo Natradze, stătea de vorbă cu surorile medicale, cînd din sala de operaţie a venit cin­eva în fugă spunînd: „Inima pacientei a încetat să bată“. Primul obiect pe care l-a văzut Natradze în sala de operaţii a fost un bisturiu pe care i-1 întindea cineva. El nu avea la dispoziţie decit patru minute. Dacă în acest interval inima nu mai alimentează creierul tinerei femei, dacă nu mai aduce acolo sînge proaspăt, saturat de oxigen, atunci nimic nu o mai poate salva. Iată însă că inima imobilă se află in mîna chirurgului şi el începe să o maseze executînd mişcări line, uni­forme, însă energice. El a simţit apoi o uşoară tresărire a inimii şi ea a început să bată din nou. încetul cu încetul bătăile au devenit din ce în ce mai regulate, din ce în ce mai frec­vente şi mai energice. In mîinile me­dicului inima reînvia, aerul respirat ridica pieptul deschis al pacientei, iar pe panglica de hîrtie­ a aparatului de înregistrare curba tensiunii arteriale începu să urce. O oră după aceea medicul înscria în foaia de observaţii: „ora 15. Bol­nava s-a trezit, este conştientă, răs­punde la întrebări...“. Iar 20 de mi­nute mai târziu el notă următoarele: „Ora 15 şi 20 de minute. Tensiunea a scăzut din nou, pulsul absent, inima s-a oprit...“. Medicul a reluat totul de la început­. Nici de data aceasta nu avea mai iaurt de patru minute la dispoziţie. Dar inima nu mai reacţiona la ma­­saj. Natradze a deschis pericardul şi a văzut chiagurile de sînge care îm­piedicau inima să bată. El le-a eli­minat, a suturat leziunea şi a conti­nuat masajul. Nu mai rămăsese decît un minut jumătate. După o scurtă tresărire inima a început din nou­ să bată. Medicul a înțeles atunci că în­vingătorul a fost el și nu boala... La cîtva timp după aceea Nina El­­kova a părăsit spitalul complet în­sănătoşită. sciali­că.. * Tirajul total al cărților apărute anul trecut în Uniunea Sovietică este de 1 miliard 240 milioane exemplare. * Cunoscutul constructor de viori Ivan Krivov din Leningrad a produs cea de a 300-a vioară. Specialiștii compară viorile sale cu celebrele viori ale lui Stradivarius și Amati. * La Marianske-Lazne, cea de-a doua stațiune balneară din R.S. Ce­hoslovacă, după Karlovy-Vary, se află 40 de izvoare de apă minerală cu o mare cantitate de oxid carbonic. Ele au excelente proprietăți terapeutice. * Locul de unde izvorăște Nilul nu este cunoscut încă precis. Cercetătorii au ajuns, în majoritate, la concluzia că izvorul lui ar­e în apropierea ora­șului Usmuboura din Ruanda-Urundi. De acolo pînă la jurile Nilului este o distanță de 6.700 km. * La muzeul din Balaton (R.P. Ungară) poate fi văzută cea mai ve­che patinâ..din. — —­­este apreciată la 500 ani. Ea a fost găsită în lacul Balaton și dovedește că din timpuri străvechi s-a patinat iarna pe această mare ungară. * Olav Bjaaland, ultimul supravie­ţuitor al expediţiei lui Amundsen în 1911 la Polul Sud, a murit recent la Oslo. El era în vîrstă de 88 de ani * „Popular Science Monthly“ anunţă că pe baza unei stat­stice s-a stabilit Că ghicitorii, cititorii în stele şi în cărţi, realizează în SUA venituri sog­­ale de 125 milioane dolari. * Pe coasta Danemarcei au­ fost descoperite cele mai vechi urme de navigaţie. Vîslele găsite acolo cu pri­lejul unor săpături datează din al Vll-lea mileniu î.e.n. Cu... căldură! VERII 1961 Pe pista anului curent, Ei i s-a dat de mult pornirea... N-o fi avînd antrenament, Că mult durase... încălzireal OSPĂTARUL LA MARE Privea amicul cu durere La spuma mării, ne-ncetat. Tot socotind ,la cîtă bere El ar avea de... cîștigat! UNUI CHIULANGIU (DIN CAUZA DE PLAJA) Pe plaja inundată-n soare, Cum tot stătea lipit de sol, A constatat, cred, fiecare, Că vai, e-un om atît de... gol ! UNUI BEŢIV Setea tind şi-o potoleşte, Tot mai mult se încălzeşte; Căci de orice băutură Se apropie cu... căldură! UN LOC DE CONCLUZII Şi cum aceste exemplare, Şi mie mi'au făcut venin, In vers, eu le-am făcut cîntare, Ca să mă... răcoresc puţin! SIG. HORQVITZ ♦ * . ♦ Uscarea fructelor şi legumelor la rece In ultimul timp sunt puse în vînzare în magazinele sovietice cantităţi tot mai mari de legu­me şi fructe uscate. La fabricile de conserve fruc­tele şi legumele sunt uscate, de obicei, la aparate cu tempera­turi pozitive. Recent însă cola­boratorii catedrei de merceolo­­gie a mărfurilor alimentare a Institutului de comerţ, „F. En­gels“ din Leningrad au aplicat sub conducerea profesorului N­yitov o nouă metodă de uscare a produselor alimentare la term­­­peraturi negative, în vacuum. In acest scop produsele îngheţ­ţate în prealabil sunt puse în­­tr-o cam®ră ermetic închisă. După int­rarea în funcţie a pompei cu vacuum se creează în cameră o cădere de presiune, iar vapori­i produselor îngheţ*­ţate se sedimentează într-un condensato­r de răcire. Fructele şi legumel­e uscate, obţinute în acest mod, îşi păstrează gustul şi însuşirii­e nutritive ca şi pro­dusele pro­aspete. Şi, ceea ce e principal, într-un ambalaj ermetic el­e pot fi păstrate ori­­cîtă vreme­e. Aceste produse uscate, vita­minoase, ele înaltă calitate, sînt excelente pentru aproviziona­rea locuitorilor marilor oraşe şi ai regiunilor nordice îndepăr-^ tate ale­­.­RSS. Posibil că elei vor căpătai o importanţă şi mai mare în alimentarea cosmonau­ţilor, în cursul călătoriilor de lungă dur­ată pe navele inter­planetare.! Uzina studenţilor La Leningrad există o uzină în care toţi muncitorii sunt tineri şi tinere avînd fiecare citeva specialităţi. To­tuşi preocuparea lor principală e în­văţătura. E vorba de uzina Institutu­lui electrotehnic „V. I. Ulianov — Lenin“, în care lucrează la prac­tică studenţii ce învaţă în acest institut. Munca in uzina respectivă este deosebit de interesantă şi atrăgă­toare, ea constituind cea mai bună formă de învăţămînt. Uzina satisface în primu­l rînd comenzile catedrelor institutului fabricînd tot felul de a­­paraturi şi, ca o adevărată întreprin­dere industrială, produce şi aparate de radio portative, bobine electrice etc. In prezent studenţii lucrează, pe lingă altele, la un instrument mu­zical electric care va anima serile distractive organizate în cadrul insti­tutului. Instrumentul va conţine 64 de tuburi electronice şi 40 de diode pe bază de semiconductor­. Directorul uzinii este studentul din anul IV Boris Fedorkov, el însuşi un cunoscut constructor şi inventa-, tor. Iniţiativa organizării şi cons­truirii acestei uzine a pornit dintr-o mică încăpere a căminului institu­tului, unde funcţiona cindva un bi­rou de construcţii studenţesc. Actualmente se organizează şi un centru de calcul care, funcţionînd in cadrul uzinii, va satisface comenzi cu caracter industrial şi ştiinţific. In clişeu, studentul — muncitor Nikolai Zavodka stînd de vorbă cu o ziaristă. In colţul de sus al fotografiei, unul din aparatele miniaturale prov­duse de uzina studenţească. Musafir la vreme de seară Nu există vînător fără puşcă, pescar fără undi­ţă şi nici cămin cultural fără director. Dar, uneori, director fără activitate e­­xistă. (Adresa: comuna Bi­­volari, raionul Iaşi). Să vedeţi ce mi s-a întîm­­plat: Ajungind în comună la vreme de seară, am mers, ca tot omul, pe la cămin. Nici n-apuc să intru bine în hol, că în loc de bineţe, mă şi pomenesc­ cu nişte bulgări căzînd din tavan. Cînd să mă feresc, mi-a­­fundat piciorul printre două scindări coşcovite din po­dea. Deodată, colac peste pupăză, rlocolîn­d dintr-o încăpere lăturalnică, văd zburînd pe deasupra capu­lui, cu viteză cosmică, niş­te gîşte şi găini, locatari obişnuiţi ai căminului, dar... neobişnuiţi să fie deran­­jaţi la asemenea oră.­­Mai ales că de o lună şi mai bine o duc d­ci împărăteş­te, putînd să doarmă în voie şapte zie din... săp­tămînă, că nici o repetiţie nu le tulbură somnul­. Am intrat în sate de alături. In faţa unui grup de ascultători, bibliotecara Dan Georgeta îşi încheia recenzia la romanul ,,Bă­­tălie în marş“: — ... şi cum spuneam, e o carte foarte bună. Cap­tivantă, emoţionantă! Tre­buie citită de fiecare... — Păcat că n-am citit-o şi mai înainte — zise unul. Discuția putea să fie mai rodnică. Nici acum nu-i prea tîrziu... Imprumutaţi­­ne-o! — Păi, să vedeţi, ştiţi... n-o am încă în bibliotecă. Drept să vă spun, nici eu n-am citit-o... Recenzia mi-a venit de la raion, pianul trebuia făcut şi mai departe... aţi văzut! Au văzut ei, da’ piai trebuie să vadă şi cei de la secţia de învăţămînt şi cultură şi după aceea­, râ­­mîne de văzut Ce-o să fie de făcut. Deodată, atenţia mi-a fost atrasă de doi tineri de la masa de şah: — Gardă la nasture! — Fugi cu banul, câ­ţi—! Iau cu calul. M-am dumirit îndată: lipsind unele piese, băieţii foloseau resursele interne: nasturi şi monezi de cinei şi zece bani. Roată-n jur, alţi tineri stăteau în aş­teptare. Fără să vreau, trag cu urechea la discu­ţia Iar: — Iar am venit degea­ba. Parcă văd că nici az­i nu facem repetiţie la tea­tru. Directorul eică-i dus după corişti. — Aşa ce el mereu: cînd îl chemi la teatru, cică se duce la cor; cînd îl chemi la cor, cică-i dă zor cu dansurile şi cînd îl aştepţi la dansuri, e ocupat cu sportul. Dacâ-l întrebi ce şi cum, îţi răspunde că el nu se poate împărţi peste tot. Făcînd un scurt apel la cele patru operaţii simple ale aritmeticii, asta ar veni cam aşa: directorul nu se poate împărţi, sarcinile se adună, lipsurile se­­ înmul­ţesc şi activitatea... ' sendet Nu-i vorbă, sunt şi unele cadre didactice care nu-l ajută, Ghiervan Ortansa e prea „ocupată“, Aibişteanu Maria şi-a „pierdut“ vocea, iar soţii sarta şi Nicolae Ojoc se preocupă numai (ie „şcoliţă“ şi mai deloc de „muncuţa“ culturală (cum vorbesc ei în di­mi­nu­tive, diminuind şi rolul muncii culturale). Intr-un tîrziu, apăru şi directorul: — Mă numesc Marcu Mircea... —îmi pare bine, zic, că vă cunosc şi după nume, că după activitate o să vă cunoască de acuma toţi cr­­­titorii noştri. Şi ei, şi cei în măsură sâ ia... măsuri. PETRE POPA Descoperirea une­i comori O-infimiuni şi cercetările ce locurile unei vechi cetăţi de pe la începuturile Evului Mediu, în localitatea Skrwinna, voievodatul Bydgoszcz (R.P. Polonă), arheologii Universităţii „Copernic“ din Torun au descoperit o comoară cu­­prinzînd brăţări, coliere, diademe, ine­le de aur, tăvi şi candelabre de ar­gint forjat etc. Pe una din tăvi s-a găsit gravat o dată, anul 1617. O­­biectele descoperite sunt evaluate la 2 milioane zliţi, în afara incontesta­bilei valori istorice. ----------------­ Cîntar electronic In Laboratorul central de cercetări ştiinţifice, pntru tehnica măsurătorilor, din Budapest, s-a construit un cîntar electronic. Denumirea de „cîntar“ este însă mai mult convenţională, de­oarece reaizarea cercetătorilor bu­­dapestani nu are nimic comun cu cîntarele obişnuite, pînă şi operaţia de cîntărin făcîndu-se de la distanţă. ar în abasia rezidă şi importanţa Îţfcf, deoaree cîntarul electronic îry­­găduie delrminarea greutăţii oricărui corp aflat la o distanţă da 20—100 şi a cărui greutate variază între p şi 20 de tone. De exemplu, el poa­te­­"noi"ca gretatea încărcăturii din bra­­ul unei moarale sau de pe platforma lunii vago de cale­ ferată.

Next