Flacăra Iaşului, decembrie 1968 (Anul 24, nr. 6911-6937)

1968-12-01 / nr. 6911

▲ Odă Unirii Prin vremea ce şi-a dus talazul Şi s-a-nchegat unirea doua, Spre adîncimi necunoscute, In nouă sute optsprezece, A fost şi-n Iaşi, Mihai Viteazul, ■ Curată ca pe piscuri rouă In lat o mie şase sute. Cînd soarele deasupră-i trece, S-a-nfăiptuit întiia oară, Se-mbrăţişară iar toţi fraţii, Atunci, c-o aprigă pornire După străvechile lor praviii. Şi-n sfîntă dragoste de ţară, Mult mai înalţi decit Carpaţii, Rîvniţa neamului unire. Cu mult mai tari ca orice stăvili. Atunci muntenii, moldovenii Deschisa ni-i spre zări fereastra Şi Transilvania română. Sub al nădejdilor răsunet. Ca-n horă florile poienii, ui rea ast a, Cîntînd şi-au dat mină cu mină. C&t dIntr'un singur truP Şi suflet. Dar a căzut răpus, Eroul nostru zvon trimite Şi tiline cu-avint şi vise : De nedreptate şi tradare, Pămînturile reunite Lăslnd pe urma-i, viu, ecoul nu trei culori le poartă scrise. Isprăvii lui înălțătoare. ________ George Lesnea FLACĂRA IAŞULUI PAGtttA V Semicentenarul unirii Transilvaniei cu România (urmare din pag. I) Eenimentele majore ale acestor ani îndreptăţeau pe marele In. Bălcescu să intuiască viitorul urvoii Românii unite. ,,Cind deci două mari grupe, tuna de 4 milioane şi alta de 3 milioane şi jumătate de români (atît era populaţia Principatelor atunci n.a.), vor fi constituite una Ungă alta, cine va putea Împiedica unirea lor? România noastră va exista deci. Asta-i convingerea mea cea mai intimă“. Voinţa şi faptele poporului călit în hotârîtoarea confruntare de la 1848 au generat noi resurse de energie poporului român pentru următoarele evenimente epocale: Unirea Principatelor în 1859 şi dobîndirea independenţei în 1877, imprimînd tendinţelor spre unire un caracter conştient. Cuprinzînd masele, ideea unirii devenise o considerabilă forţă materială, de realizarea căreia erau legate cele mai arzătoare idealuri de eliberare socială şi naţională. Unirea Moldovei cu Ţara Românească, rezultat al luptei maselor populare, a spiritelor celor mai înaintate ale timpului, a reprezentat înfăptuirea unui ideal multisecular al poporului român, constituind o premisă esenţială în lupta pentru independenţa de stat. După multe secole de luptă împotriva dominaţiei otomane, la Plevna, Griviţa, Smîrdan, dorobanţii români, înscriind pagini de epopee în Istoria patriei, au dobîndit cu arma în mînâ, alături de soldaţii ruşi, de patrioţii bulgari, dreptul României de a se declara stat independent. Polarizînd aspiraţiile de unitate şi libertate, tînârul stat naţional - România, exercita o atracţie irezistibilă pentru populaţia românească din Transilvania, care alături de fraţii ei de dincoace de Carpaţi putea sâ aspire la locul cuvenit între popoarele Europei. Această realitate o exprima în emoţionante cuvinte marele cărturar Timotei Cipariu : „Naţiunea română a ajuns la cunoştinţa poziţiunii ce i se cuvine Intre naţiunile Europei: ea va face paşii cuveniţi pentru a ocupa această poziţiune cu demnitate. In faţa poporului român legile şi logica istoriei se voiau imperios împlinite. In condiţiile în care Transilvania se mai afla încă sub dominaţia străină, mişcarea muncitorească şi socialistă, apărute ca un rezultat firesc al evoluţiei îndelungate a societăţii româneşti, au preluat tradiţiile luptei revoluţionare şi patriotice, le-au continuat şi le-au dezvoltat pe o treaptă superioară, legîndu-le de ţelurile independenţei şi realizării unităţii. „Străbunii noştri ne-au conservat limba şi pământul strămoşesc, părinţii noştri, generaţiunea care se duce, au făcut Unirea, Independenţa şi mult lucrăt-au pentru libertate. Acum e rodul nostru: nouă ne este dat a completa unitatea naţională, a Întări libertatea şi a face ca egalitatea să nu fie un van nume". Cei de azi „nu vor privi decit Înainte, căci Înainte e viitorul, Înainte progresul, Înainte fericirea patriei noastre“ — scria ziarul socialist, Intitulat „Dacia viitoare", sub semnătura lui Ion Dacul. Strins legată de dezvoltarea Conştiinţei naţionale, cultura cu conţinut democratic, progresist, a avut şi ea o deosebită importanţă în stimularea luptei pentru unitate statală. Trecind pe primul plan al vieţii politice, problema unirii a cuprins gîndurile şi voinţa tuturor claselor şi păturilor sociale, a întregii naţiuni române. In toate straturile societăţii româneşti se afirma tot mai puternic convingerea legitimităţii şi necesităţii făuririi unităţii statale, cit şi a apropiatei ei înfăptuiri, înscris în contextul marilor mişcări sociale şi de eliberare naţională dezideratul fierbinte al poporului „avea să se impuune casca în condiţiile qurfitului revoluţionar de la sftrşitul primului război mondial. Destrămarea anacronicului Imperiu habsburgic In toamna anului 1918, ca urmare a luptei maselor populare pentru drepturi democratice, pentru Independenţă şi unitate naţională, pe de o parte, iar pe de altă parte ca urmare a înfrîngerilor suferite de armatele austro-ungare pe diferitele fronturi de luptă, a apropiat ziua înfăptuirii unităţii de stat a poporului român. Victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, principiile de egalitate şi autodeterminare a popoarelor proclamate de tînărul stat sovietic, sporeau nădejdile popoarelor, incurajind lupta acestora pentru întregire naţională. Naţiunile oprimate se constituiau rînd pe rînd In state Independente şi unitare. Remarcabile personalităţi ale vieţii publice româneşti, pătrunse de profunde sentimente patriotice, cereau cu hotârîre Unirea Transilvaniei cu România. Dînd glas aspiraţiilor naţiunii, marele om politic Nicolae Titulescu aprecia către sfîrşitul primului război mondial iminenţa realizării unităţii statale : „România nu poate fi întreagă fără Ardeal ... Ardealul e leagănul care l-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa“. Poporul, care totdeauna a fost factorul hotărîtor, şi care şi-a creat propriul său drum, a imprimat marelui val al furtunii revoluţionare şi de eliberare naţională sensul dorinţelor sale seculare. Marea Adunare Naţională de la Alba lulia, de la 1 decembrie 1918, a strins pe Cîmpul lui Horia peste 100.000 de oameni de pe toate meleagurile Transilvaniei, Banatului, Maramureşului, dînd o expresie înălţătoare voinţei nestrămutate de unire cu Patria mamă. In Declaraţia aclamată cu entuziasm de uriaşa adunare se decreta unirea cu România şi se saluta eliberarea naţiunilor subjugate de Imperiul habsburgic cărora li se trimitea un salut frăţesc. Moment culme în Istoria contemporană a României cuvintele declaraţiei exprimau răspicat voinţa unei întregi naţiuni, care hotăra pentru totdeauna, în sensul istoriei şi al legilor ei, destinul Transilvaniei. Desfăşurată intr-un cadru de vibrant entuziasm - Adunarea Naţională de la Alba lulia a marcat un punct de răscruce în viaţa poporului român. Unirea Transilvaniei cu România a constituit încununarea unui proces ascendent, acelaal mişcării de eliberare socială şi naţională, de realizare a unităţii statale, grandios ideal al poporului român. Patrie a tuturor oamenilor muncii, România socialistă de azi întruchipează idealurile de libertate și dreptate socială, pentru care poporul român a luptat cu nestrămutată hotârîre în întreaga sa istorie. Unitatea întregului popor, strins unit în jurul Partidului Comunist Român, asigură posibilitatea antrenării tot mai intense a maselor largi la opera de desâvîrşire a construcţiei socialiste. Constituirea Frontului Unităţii Socialiste reflectă stadiul de maturizare a relaţiilor de strînsâ unitate dintre toate clasele şi păturile sociale din ţara noastră, gradul înalt de coeziune a societăţii noastre socialiste. Ca organism politic permanent, cu caracter larg reprezentativ, Frontul Unităţii Socialiste exprimă pe plan calitativ superior alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea, frăţia dintre oamenii muncii români şi ai naţionalităţilor conlocuitoare, unitatea socialistă a tuturor forţelor sociale din ţară care, sub conducerea P.C.R., muncesc cu avînt pentru desâvîrşirea construcţiei socialismului în patria noastră. Deplina unitate a poporului Constitui* a Importantă victorie a politicii partidului, o deosebită realizdre a sbcMftmatul, un Izvor al forţei fl trăinicie! orlnduirii noastre, o dovadă că socialismul a învins deplin fl definitiv, că a devenit cauza scumpă a întregului popor român. Profundul caracter ştiinţific al politicii marxist-leniniste a partidului nostru de consolidare şi dezvoltare continuă a economiei şi culturii socialiste, în strînsa legătură cu condiţiile şi realităţile ţării noastre, constituie o chezăşie a ridicării nivelului de trai al întregului popor, contribuie efectiv la întărirea capacităţii de apărare a patriei şi asigură cimentarea unităţii tuturor oamenilor muncii, indiferent de naţionalitate, in cadrul Frontului Unităţii Socialiste, garanţie viabilă şi elocventă a mersului nostru înainte pe o cale mereu ascendentă, spre noi şi mari victorii, întregul nostru popor, stapân astăzi pe soarta sa, înfăptuieşte cu succes politica ştiinţifică a Partidului Comunist Român, care constituie cea mai înaltă expresie a grijii faţă de aspiraţiile de unitate, independenţă, civilizaţie şi progres, pentru care au luptat generaţii de-a rindul cei mai buni fii ai poporului român. Dezvoltarea naţiunii române, întărirea statului socialist. In actuala etapă de desăvlrşire a construcţiei socialiste au loc pe baza cerinţelor obiective ale vieţii sociale şi corespund pe deplin Intereselor Internaţionalismului socialist, înflorirea fiecărei naţiuni socialiste, a fiecărui stat socialist, in condiţiile dezvoltării relaţiilor dintre ţările socialiste, pe baza respectării stricte a suveranităţii şi independenţei naţionale, a egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile Interne constituie o cerinţă esenţială a zilelor noastre şi este promovată cu consecvenţă de P.C.R. în întreaga sa activitate. Subliniind aceste probleme, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta la şedinţa jubiliară a Marii Adunări Naţionale : „Interesele fundamentale ale omenirii cer ca forţele înaintate, ţările socialiste, clasa muncitoare internaţională, mişcarea comunistă, tinerele state independente, popoarele care se ridică pentru scuturarea jugului colonial, cercurile largi democratice să acţioneze unite pentru a impune pacea în lume. Partidul şi guvernul nostru, întregul popor român se angajează să militeze cu toată energia pentru a-şi îndeplini cu cinste rolul de detaşament activ în lupta pentru cauza socialismului, progresului şi păcii între popoare". Bazîndu-şi politica pe principiile fundamentale ale marxismleninismului, apreciind în fiecare moment condiţiile concrete şi obiective ale dezvoltării societăţii noastre socialiste, ancorat adine în tradiţiile revoluţionare ale poporului român, ale clasei muncitoare, tradiţii care îl însufleţesc în toate acţiunile sale, Partidul Comunist Român se bucură de încrederea şi dragostea neţărmurită a întregului nostru popor, politica lui fiind expresia năzuinţelor sale nobile de progres economic şi social, de înţelegere intre popoare şi pace în lume. Acum, la cea de a 50-a aniversare a unirii Transilvaniei cu România, ţara noastră se prezintă în continuă înnoire, avînd în faţă o măreaţă perspectivă, izvorîtă din programul elaborat la cel de al IX-lea Congres şi la Conferinţa Naţională a partidului, program ce se traduce în viaţă prin strădaniile întregului popor, strins unit în jurul încercatei sale călăuze : PARTIDUL COMUNIST ROMAN. i Recital de poezie Zilele trecute, a avut loc la Filarmonica de stat „Moldova" un recital de poezie consacrat semicentenarului unirii Transilvaniei cu România. La această manifestare, organizată de Comitetul judeţean pentru cultură şi artă şi Filiala din Iaşi a Uniunii scriitorilor din România şi-au dat concursul poeţii: George Lesnea, Florin Mihai Petrescu, Corneliu Sturzu, Adi Cusin, Ion Chiriac, Haralambie Ţugui, Silviu Rusu, Mihai Bărbulescu, Nicolae Turtureanu, Gheorghe Drăgan, Paul Drumaru, Mihai Ursachi. Zeci de mii de ţărani, mii de muncitori şi intelectuali, din toate colţurile Transilvaniei, s-au adunat încă de la 29 noiembrie 1918 la Alba lulia pentru a exprima voinţa lor hotărîtă de unire. In fotografia alăturată, un grup de ţărani jucînd Hora Unirii înainte de a porni spre Alba lulia. Una mereu, pururea una ! Inima noastră fu una, ca soarele Şi sufletul nostru unul singur a fost. Rouă pe umeri primind-o ca pe o ploaie stelară In genunchi pe Cîmpiile Turzii am stat Şi-am simţit cu tot sîngele că fulgerele vremii Doar marmora trupului lui Mihai Voievod o tăiară Iar sufletul nostru, o, nu, nici atunci nu a fost retezat. Schimburi de doine şi de balade Schimburi făcute direct peste creste Schimburi de suflet prin trecătorile munţilor Făcute o dată cu aerul şi-o dată cu el respirate Ne uniră in unul şi-acelaşi măreţ ideal. Pe muchia munţilor am colindat, lingă stele Cercul lor auriu l-am zărit totdeauna Ca pe o aureolă de sfînt căzută pe fruntea patriei mele Una-mereu, pururea-una ! Vad unic şi vatră tuturor generaţiilor, Vatră a unui vîrf cu dor, crescător către stele Vatră cu tării de bazalt şi cu zori de ametist Vatră pe care, iată astăzi crescu Vîrfu cu Dorul patriei mele : Visul partidului meu Comunist. Cumpănind înţeleg, unite-n asemenea vis Dăinui-vor cit veşnicia Sufletul nostru întreg, tuturor ca văzduhul deschis, Patria mea socialistă, Inima mea, România Şi-nţeleagă oricine, aşa ne e dat şi-altfel nu Pururi un vîrf cu tăria ne-nfrîntă Sufletul unul şi unică-ntr-una Coroana aceasta de munţi: Brazii şi pomii, stejarii de veci Care cu laurii frunzelor ne binecuvîntă, Ion Chiriac Izvorîtă dintr-o profundă necesitate, unirea Transilvaniei cu România a fost îndelung pregătită de eforturile colective și individuale ale românilor de pe ambele versante ale Carpaților. Numeroși sînt aceia care au făcut din transpunerea în fapt a acestui deziderat un credo al întregii lor activităţi. Printre ei trebuie Înscris la loc de cinste cărturarul şi militantul transilvănean August Treboniu Laurian (1810—1881). In galeria luptătorilor pentru unirea românilor, A. T. Laurian oferă unul din cele mai tipice exemple asupra modului in care au militat generaţiile anterioare lui 1918 pentru împlinirea evenimentului care avia să fie proclamat la 1 decembrie a acelui an. Ardelean de Origine, el şi-a desfăşurat, la fel ca mulţi alţi transilvăneni, majoritatea activităţii in Ţara Românească şi Moldova, atit înainte cit şi după unirea lor. Făcind parte dintr-o generaţie de ginditori şi militanti, şi-a concentrat eforturile asupra acelor domenii ale vieţii spirituale care au constituit redutabile arme de luptă pentru Înfăptuirea dezideratului unirii, istoria şi filologia; a participat in acelaşi timp, cu patriotism şi pasiune, la luptele politice care urmăreau eliberarea socială şi naţională a poporului român. Dezvoltindu-se sub influența fecundă a Şcolii Ardelene, Laurian a contribuit, tinăr încă fiind, la dezvoltarea ideilor acesteia, mai ales la îmbogăţirea tezei romanităţii limbii şi originii poporului român. In 1840 a publicat la Viena cunoscuta Sa lucrare Tentaraon criticum in originem, derivationem et formam iinque romanae in utranque Dacia vigentis vulge vallachiae, pledoarie caldă şi erudită in acelaşi timp in sprijinul argumentării acestei teze. Distinsele sale calităţi, devenite deja evidente, au determinat ca in 1842 să fie chemat ca profesor de filozofie la colegiul de la St. Sava. La Bucureşti apare tot mai pregnantă aplecarea sa pentru istorie. Faptul îl va apropia de N. Bălcescu. Din colaborarea lor se va produce Unul din cele mai semnificative evenimente ale dezvoltării istoriografiei româneşti: un transilvănean şi un muntean vor edita în 1845 primul număr din publicaţia destinată românilor din cele trei ţări şi avind simbolicul titlu de „Magazin istoric pentru Dacia". Ca si pentru alti istorici ai vremii, cultivarea trecutului li apare lui Laurian ca necesară nu numai pentru stimularea sentimentului national al românilor, ci şi pentru apărarea drepturilor lor. In acest din urmă sens va publica, in 1846, o scurtă istorie destinată străinătăţii, in limbile latină, germană şi franceză. Evenimentele revoluţionare din 1848 l-au determinat pe dascălul de la Sf. Sava să părăsească temporar activitatea didactică şi publicistică şi să se avînte cu energie in luptele avlnd drept scop rezolvarea progresistă a problemelor care stăteau in fata dezvoltării compatrioţilor săi. împreună cu alte marcante personalităţi este ales secretar al marii adunări nationale de la Blaj, calitate in care dă citire, in fata acelor 40.000 de participanţi, „petifiunii nationale", sinteză a revendicărilor naţiunii române. Face parte, de asemenea, din comitetul national de la Sibiu. In interegere cu Bălcescu a făcut eforturi pentru stabilirea unei apropieri Intre revoluţionarii români şi maghiari. , Desfăşurarea evenimentelor din 1848 au întărit convingerea profesorului devenit acum revoluţionar că problema libertăţii românilor nu poate fi rezolvată decit printr-un efort comun. In acest sens propunea convocarea unui congres general al reprezentanţilor poporului român, măsură preliminară în vederea unirii lor. Dezideratele anului 1848 nu au putut fi însă îndeplinite atunci. Revoluţia a fost infrantă. Laurian, care în vara acelui an fusese arestat şi apoi eliberat sub presiunea maselor, constata cu amărăciune: „Lanţuri nouă se pregătesc, iar libertăţi deloc". Amărăciunea nu l-a putut determina însă să părăsească lupta. A reluat condeiul, găsind in cuvintul scris Un preţios aliat in strădania de a susţine drepturile şi revendicările românilor. In 1849—1851 publică trei volume privind situaţia fraţilor săi de peste munţi. Istoria continuă să constituie acelaşi bogat arsenal de argumente. Adresindu-se unui public larg, dar cu predilecţie elevilor, generaţiei care trebuia să desfăşoare lupta mai departe, Laurian editează citeva importante lucrări privind istoria poporului român. Lucrind pe rind în Moldova şi Ţara Românească, se manifestă ca un ardent unionist, sa-luţind evenimentul din 1859 ca o primă treaptă in procesul de constituire a statului national român. Sub Alexandru Ioan Cuza a lucrat în vederea Înfiinţării Universităţii din Bucureşti, fiind numit profesor de limbi clasice. A figurat printre fondatorii Academiei Române. Înaltă societate care reprezenta, pe un anumit plan, unitatea românilor — împreună cu el numeroşi transilvăneni au contribuit la înfiinţarea şi activitatea acesteia — fiind unul din primii ei vicepreşedinţi. A căutat să contribuie în continuare, la dezvoltarea filologiei româneşti. Atunci cind in 1881 părăsea pentru totdeauna lumea în care muncise şi luptase, inima sa ii putea fi plină de tristețe cauzată de nerealizarea Încă a visului său. Înfăptuirea unirii, conştiinţa li era însă curată, intrucit întreaga sa activitate constituise un unic efort în vederea acestui ţel, o preţioasă cărămidă la temelia pe care avea să se edifice România la 1 decembrie 1918. V. Cristian Figuri de luptători pentru Unire Anastom Mae ALBA-IULIA Ion Istrail Venind dinspre Sibiu şi trecind prin tîrgul Sebeşului, pătrundem în valea Mureşu Iar şi intrăm astfel, prin latura sudică a oraşului, pe lingă plopi piramidali înşurubaţi în văzduhul autumnal, în Alba lulia, foarte străveche şi falnică aşezare urbană, statornicită aci, de aproape două milenii, la poalele Apusenilor, în lunca de pe malul drept al Ampoiului, nu departe de confluenţa acestuia cu fratele Oltului lui Octavian Goga. E o dimineaţă temperată de noiembrie cu cer uşor aburit de destrămările unor ceţuri subţiri prin însăilarea cărora surîd blind pomeţii unui soare roşcat, iar oraşul cel de jos, care începe chiar de la gara feroviară şi ocupă tot şesul, ca şi, mai ales, cel cărunt, de sus, cu bătrîna lui cetate întemeiată pe dîmbul scund de unde ni se recomandă privirilor cu semeţe ziduri patinate de curgerea vremurilor, cu vechi palate şi măreţe biserici, ne duce deîndată cu gîndul la timpuri de eroice încercări de altădată, care au scînteiat pe crugul istoriei şi care ne transferă pe drumurile ţârii pe tărîmuri ca de legendă. Cel întîi astfel ne aducem aminte că pe aci, cum scrie undeva N. Iorga, „a trecut cîndva, într-un avînt de vitejie, acela care s-a putut înveşminta... cu titlul de Domn al Ardealului, al Ţării Româneşti şi al Moldovei, Mihai Viteazul însuşit", în amintirea căruia s-a dezvelit zilele trecute, în prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, statuia ecvestră ce-l reprezintă pe voievodul de odinioară. E, desigur, mult de-atunci, de la finele anului 1599, de cind Mihai Vodă Viteazul a intrat cu triumf in cetatea de scaun a principilor Transilvaniei, unde a ctitorit, precum se ştie, o mitropolie ortodoxă la care au păstorit Simion Ştefan şi Sava Brancovici. Vizităm această reşedinţă de judeţ pe îndelete, luînd aminte ba ici ba colo, la edificările contemporane atestate de ascendenţa primenirilor edilitar-urbanistice cîte-şi pun amprenta lor socialistă peste oraşul care a fost odată poposim la întreprinderea „Ardealul" profilată pe explorări şi deschideri miniere, la Fabrica de încălţăminte „Ardeleana" şi la celelalte ce ţin de Industria locală ori de cooperaţia meşteşugărească , după cum, zăbovind îndelung în sălile splendidului complex muzeistic municipal, proaspăt inaugurat, la vestita bibliotecă „Batthyaneum" înzestrată cu numeroase documente şi cu rare incunabule, la biblioteca municipală, la teatrul de păpuşi, la Casa de cultură, ca şi la diferite instituţii de învăţămînt teoretic şi profesional, ne dăm seama treptat că, fiind un remarcabil centru urban în care pulsează o prosperă viaţă economică şi culturală, Alba ,Iulia păstrează, totodată, adînci rezonanţe şi mărturii care, la mai tot pasul, glăsuiesc despre un bogat şi strălucit trecut istoric cu frumoase tradiţii de luptă. Astfel, numeroase vestigii de ordin arheologic ca cele aflate, sau descoperite în raza localităţii, ca şi în împrejurimile ei, cum sunt cele de la Platoul Romanilor, Lumea Nouă, Dealul Furcilor etc.., cu toate caracteristicile pentru epoca veche, certifică, din punct de vedere etnogenetic, prezenţa pe aceste străbune meleaguri a societăţii dacice şi aduc dovezi despre civilizaţia romană care i-a urmat. Intr-adevăr, aci a dobîndit fiinţă, în zorii istoriei noastre, şi şi-a dezvoltat străvechiul Apulon dac, apoi, după anul 106, adică în urmă cu mai bine de optsprezece veacuri şi jumătate, strălucitorul Apulum roman, ca şi celelalte edificări civile ulterioare din jurul castrului central devenite, rind pe rînd, aşezări ce s-au numit Colonia Aurelia Apulensis, Municipium Septimium Apulense, sau Colonia Nova Apulensis de după aceea. De la Apulum, puternica fortăreaţă a Legiunii a XIII-a Gemina, se ajunge, pe urmă, în perioada prefeudală, la Bălgrad, Oraşul Alb sau Alba lulia. Legată strins de evenimentele sîngeroase ale răscoalei ţăranilor de in 1784— 1785, ca şi de cele ale revoluţiei de la 1848 şi de tribunul acesteia Avram Iancu, Alba lulia e locul memorabil unde s-a desfăşurat finalul tragic, de la Dealul Furcilor, a frîngerii cu roata a lui Horia şi Cloşca. Aşişderea, aci s-au tipărit, în veacul al XVII-lea, Gromovnicul, întîia carte românească apărută la Alba lulia, şi tot de sub teascurile tipografice de aci au văzut lumina atunci Catehismul calvinesc, Evanghelia cu învăţătură, Noul Testament al lui Simion Ştefan, Cărarea pe scurt, spre fapte bune îndreptătoare etc. In sfîrşit, ca o încununare a atîtor nobile avînturi ale maselor populare, ale atîtor sfinte aspiraţii seculare, acum 50 de ani în urmă, aci, la Alba lulia, la 1 decembrie 1918, s-a pronunţat şi s-a proclamat, într-o inimă, unirea Transilvaniei la trupul călit de jertfe al Patriei-mame şi sub faldurile mîndrului stindard acoperit de nepieritoare slavă al tricolorului nostru, împletind armonios firul faptelor ce ţin de îndepărtatele şi celebrele aduceri aminte, cu cel al apoteozei vremurilor înnoitoare ale socialismului pe care le trăieşte azi, Albă Iulia, cu peisajul ei natural şi arhitectonic, cu recenta înfăptuirilor ei de seamă, ca şi cu apelul şi îndemnurile la trecutul nostru ilustru reînviat acum evocativ de expoziţiile jubiliare, de conferinţele, de festivalurile şi de celelalte impunătoare manifestări populare cu caracter cultural-artistic uite au avut loc zilele trecute şi cîte se organizează şi astăzi peste tot, Alba lulia e un oraş care, o dată vizitat, te cîştigă şi te stăpâneşte deopotrivă. Prin puternica şi tonica amintire istorică ce o deşteaptă, Alba lulia dă astfel grai sufletelor noastre să vibreze la unison cu graiul liber al inimii întregului nostru popor rare, respectînd pilda vredniciilor strămoşeşti, işi construieşte azi, stăpin pe destinele sale, o viaţă nouă, paşnică şi înfloritoare. Man de 24 ore Radio Iaşi Programul de seară (1 decembrie) : ÎS.CO Buletin de ştiri ; 16.05 Solişti al muzicii de operetă ; 16.30 Dumbrava minunată ; 18.45 Pe portativul undelor , melodia preferată; 17.30 Radio-almanah ; 18.30 Concert de muzică populară românească ; 19.00 Azi In ţară ; 19.10 Melody-club. Programul de dimineaţă (2 decembrie) : 5.30 Buletin de ştiri ; 8.35 „Patrie, pământ de aur“, cântece patriotice şi jocuri populare ; 6.00 Cronica agrară ; 6.05 Muzică populară românească ; 6.20 Estrada melodiilor ; 6.45 Răsfoim pentru dv. programul nostru săptămânal 7.00 Muzică uşoară. Televiziune 8.00 Ora exactă. Cum va fi vremea. Gimnastica de dimineaţă . 8.10 Emisiune pentru copii şi şcolari ; 10.00 Ora satului ; 11.00 TV pentru specialiştii din agricultură ; 11.30 De strajă patriei ; 11.55 Telex TV ; 12.00 Fotbal : Progresul — Farul ; Rugbi : România — Franţa ; 16.30 Magazin duminical. In jurul orei 18.00 — hochei : U.R.S.S. — Canada, transmisiune de la Moscova (repriza a 3-a) ; 19.00 Telejurnalul de seară. Secvenţe filmate — Alba lulia; 19.40 Handbal feminin : România — Iugoslavia _ repriza a 3-a ; 20.00 Program folcloric susţinut de Ansamblul din comuna Stoicăneşti — Olt; 20.80 „Perfectul simplu... perfectul compus...“ — emisiune de televarietăţi . 21.30 Filmul artistic : „Darul de nuntă"; 23.00 Telejurnalul de noapte. Cinematografe VICTORIA: „Columna“, Orele : 8.45 ; 11.30 ; 14.45 ; 17.35; 20.30. REPUBLICA : „Fratele doctorului Homer“, orele : 9 ; 11.08 ; 14.45 ; 16.50 ; 18.55 ; 21. ARTA : Program de filme pentru copii şi tineret, ora : „Planeta maimuţelor“, orele 11.15 ; 14.30 ; 16.45 ; 19 . 21.15 ; NICOLINA : Program de filme pentru copii şi tineret, ora : 10 : „Nuntă la Malinovka“, orele : 16 ; 18 ; 20. PAŞCANI : „Şapte oameni de aur“ ; HIRLAU : „Aventurierii“, cinemascop ; TG. FRUMOS : „Cei şapte samurai“ ; PODU ILOAIEI: „Duelul lung", cinemascop. Teatrul Naţional La ora 15, un spectacol cu piesa : „Veac de iarnă“. Sunt valabile biletele cu seria 163. Opera de stat La ora 10, opereta : „Lăsaţi-mă să cint". Sínt valabile biletele R/18 şi abonamentele T din stagiunea 1967—1968. La ora 19.30 : „Lucia dl Lammermoor“. Sínt valabile biletele cu seria 90. Teatrul de păpuşi La ora 10, un spectacol cu piesa : „Buratino zboară In lună". Muzee In cadrul complexului muzeistic din Palatul Culturii, azi puteţi vizita : Muzeul de artă, Muzeul etnografic al Moldovei, Muzeul politehnic — secţia energetică, care sunt deschise între orele 10—13 ş 17—20. La aceleaşi ore mai puteţi vizita şi Muzeul Unirii (str. Lăpuşneanu). Muzeul memorial „Ion Creangă“ (Ţicău) este deschis între orele 10-17. Monumentul istoric biserica ,Trei ierarhi“ şi Sala gotică îşi aşteaptă vizitatorii intre orele 8—18. Timpul probabil Vreme umedă şi cu cerul mai mult noros la temporar acoperit .Izolat vor cădea precipitaţii sub formă de burniţă. Vînt slab la potrivit din sectorul sud-vestic. Temperatura gerului staţionară , minimele vor oscila între minus 2 grade şl plus 2 grada, iar maximele între 2 şi 6 grade. Local se va semnala ceaţă.