Flacăra Iaşului, februarie 1970 (Anul 26, nr. 7272-7295)
1970-02-14 / nr. 7283
Nr. 7283 KNB&LA 14 FEBRE aPIe 1970 6 PAGINI 10 BANI ANGL XXVI. Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Acolo unde ştiinţă şi producţia se întilnesc Este bine cunoscut faptul că raportul dintre ştiinţă şi producţie este complicat, că el presupune o corelare complexă a eforturilor unor colective de cercetători şi mobilizarea unor potenţiale industriale, corelare din care atlt ştiinţa cit şi producţia ies îmbogăţite. Noul cadru oferit dezvoltării ştiinţei şi producţiei, prin încheierea unor obligaţii contractuale precise, este şi el de natură să stimuleze dezvoltarea celor doi piloni ai progresului tehnic contemporan. Pentru a face dovada celor afirmate ne-am limitat la problemele ştiinţifice pe care le ridică dezvoltarea ramurii textile la Iaşi. Primul nostru interlocutor , prof. ing. M. Grindea, şeful catedrei de tehnologie chimică textilă, însăşi denumirea catedrei poate descumpăni un neiniţiat: chimia şi textilele strînse la un loc. Red. : De la un timp, ne întîlnim tot mai des cu ramuri şi obiecte noi, de ■■■■■■■ graniţă, care par a fi rezultatul unui proces de metisare a ştiinţelor. Acesta e cazul şi obiectului catedrei ■****■■■ dv. ? — Dacă ar fi să analizăm cu ce sînteţi îmbrăcat şi chiar şi încălţat, aţi rămîne mirat să constataţi că la aceasta chimia a contribuit cam tot atît cît şi creşterea animalelor sau cultura plantelor tehnice. Şi sîntem abia la început. Deja se vorbeşte despre oile sintetice de la U.F.S. Iaşi. Există înlocuitori sintetici de lină, de mătase, de bumbac şi în următorii ani gama acestora se va extinde continuu. Se apreciază că spre sfîrşitul secolului nostru — şi nu e mult pînă a- Uunci — bumbacul natural, inul, cînepa vor fi la fel de rare ca şi mătasea naturală în prezent. Red. : Care este problema cea mai importantă în industria textilă românească ? — Problema nr. 1 în acest domeniu e aceea a fibrelor sintetice fabricate în ţară. Pe malul Bahluiului avem o fabrică ce produce cele mai bune fibre sintetice din ţară — Terom. Cu această unitate colaborăm încă de la înfiinţarea ei, adică de nu prea mult timp, împreună cu catedra de macromolecule naturale şi sintetice (condusă de acad. Cristofor Simionescu), primul lucru pe care l-am făcut a fost să supunem fibrele de la U.F.S. diferitelor probe de determinare a calităţii, ştiut fiind faptul că tocmai aceasta asigură competitivitatea fibrei. Din primele noastre cercetări, aşa cum am anticipat, a rezultat calitatea deosebită a fibrelor ieşene, la nivelul celor mai renumite firme străine, cu o vastă experienţă în producerea de fibre sintetice. O a doua etapă a cercetărilor noastre se referă la îmbunătăţirea şi diversificarea acestor fibre. Red.: S-ar putea spune că dacă trecem peste drum, ajungem de la U.F.S. la fabricile Combinatului textil, al doilea beneficiar al cercetărilor dv. In ce constă colaborarea cu această unitate ? — Cu Combinatul textil avem două contracte. Primul se referă la mărirea productivităţii unei maşini de uscat şi fixat ţesături sintetice. După cum vedeţi, o problemă de chimie în primul rînd. Cred că, după cum indică rezultatele noastre de pînă acum, vom reuşi să dublăm randamentul utilajului. Al doilea contract priveşte îmbunătăţirea procesului de albire şi micşorare a unor consumuri. Dar producţia, viaţa ne pune mereu noi probleme pe care trebuie să le rezolvăm. Vom colabora şi la lucrările unui colectiv mai larg, pe plan central, format din specialiştii din Ministerul Industriei Chimice şi cel al Industriei Uşoare. Acest colectiv va sincroniza eforturile pentru producerea de noi produse auxiliare şi coloranţi româneşti. După cum vedeţi, producţia împinge mereu ştiinţa înainte, o obligă să fie înainte. Acesta a fost cuvîntul ştiinţei. Pentru a-i auzi pe cel al producţiei am urcat pînă la etajul al VlII-lea al clădirii Combinatului textil, unde am avut o discuţie cu ing. Aurora Precul, şefa serviciului cercetare — documentare, care ne-a declarat! — Am încheiat o serie de contracte cu diverse colective de cercetători, obligaţi de procesul de producţie care urmează o continuă linie ascendentă. Toate temele pe care le avem in cercetare sunt cu aplicare imediată în producţie şi privesc utilaje, procese tehnologice, indici calitativi îmbunătăţiţi, pe toate fazele de fabricaţie, economii de materie primă. Anul trecut am avut numai 3 contracte încheiate cu Institutul de cercetări textile. Ne-am interesat mai întîi de modul de folosire a fibrelor sintetice pe utilajele noastre, comportarea lor în filatură. Un aport deosebit la rezolvarea problemelor acestora l-a adus şi staţia noastră pilot, care, trebuie s-o spunem, este foarte bine dotată. Extindem acum studiul ţesăturilor în amestec cu poliesteri şi bumbac pentru faza de ţesătorie şi finisaj şi căutăm să stabilim linii tehnologice cit mai simple, ca procesele de finisare să aibă loc tot în cadrul combinatului. Cred că ar trebui să spunem că eforturile noastre de cercetare se canalizează în principal în trei direcţii. Pe de o parte ele privesc producerea de fire unice, nerăsucite, mai ieftine şi mai fine, pe care le vom ţese la „Victoria", pe de altă parte ne preocupă introducerea firelor răsucite în ţesătoria Fabricii „Ţesătura”, iar în al treilea rînd ne interesează producerea de fire tricot care să poată fi prelucrate şi finisate la noi. Anul trecut, colaborarea noastră cu Institutul politehnic s-a făcut sub forma documentării şi informării tehnice, şi tot acolo am efectuat unele lucrări de laborator cu catedrele de fibre textile, tehnologie chimică textilă, țesătorie. Studiile elaborate la acest institut și aplicate la noi s-au dovedit de un real folos. Anul acesta am încheiat încă 4 contracte cu o serie de catedre ale institutului amintit. Experienţa de pînă acum ne încredinţează că temele contractate vor fi rezolvate în mod optim şi vor sprijini dezvoltarea producţiei la noi. Aş vrea să subliniez nu numai că ştiinţa fără producţie nu are sens, ci mai ales faptul că tocmai eficienţa aplicării în producţie ar trebui să fie cea care dă nota unei lucrări ştiinţifice. Următorul nostru interlocutor l-am găsit la Uzina de fibre sintetice, în persoana ing. Corneliu Stan, directorul tehnic al uzinei. — Ştiinţa şi producţia sunt cu adevărat inseparabile. însăşi uzina noastră este un rezultat al unor experienţe într-o eprubetă de laborator. Sîntem abia la început şi colectivul, nostru de cercetare a fost format abia în trimestrul al II-lea al anului trecut. De aceea am cerut asistenţa unor colective de cercetători din afară. Am colaborat mai întîi cu catedra de tehnologie chimică textilă, pentru stabilirea calităţilor fibrelor noastre. Problema fiind mai vastă, contractul în această privinţă continuă să fie valabil şi anul acesta. Tot la Iaşi, am mai încheiat două contracte, unul cu catedra de chimie macromoleculară şi altul cu Institutul „Petru Poni". Ambele contracte se referă la posibilităţile de îmbunătăţire a calităţilor fibrelor noastre. Contracte avem şi cu ICECHIM Bucureşti, cu di- **^^^** verse institute ale Academiei. Producţia ne obligă să cerem continuu sprijinul ştiinţei. Ca să fiu mai convingător am să amintesc că valoarea acestor contracte încheiate se ridică la 3,5 milioane de lei. Am cere poate uneori mai multă operativitate in rezolvarea unor teme. ¥■ La ore fixe pe porţile unei fabrici sau ale unei uzine ies şi intră sute, mii de oameni. Totdeauna la aceeaşi oră. Asta ar sugera rutină. Impresia e înşelătoare. Treceţi lingă un utilaj, sau într-un laborator şi veţi constata efortul continuu de a fi în actualitate şi de a depăşi rutina. Oamenii intră şi ies la aceleaşi ore, dar au totdeauna ceva in plus, o idee, un orizont cîştigat, la graniţa unde ştiinţa şi producţia se întîlnesc. N. ALDIN Ancheta noastră In dealul Copoului Conferinţa organizaţiei municipale Iaşi a sindicatelor Ieri după-amiază, a avut loc conferinţa organizaţiei municipale Iaşi a sindicatelor pentru dare de seamă şi alegeri. La lucrările conferinţei a luat parte tov.Nicolae Manolache, membru al biroului Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R., preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor. Atit darea de seamă, cit şi cei care au luat cuvîntul au trecut în revistă succesele, înregistrate, lipsurile ce mai persistă, făcînd, totodată, propuneri de viitor. Conferinţa a ales, în continuare, Consiliul municipal al sindicatelor şi delegaţii la conferinţa organizaţiei judeţene Iaşi a sindicatelor. In prima sa şedinţă, Consiliul municipal al sindicatelor a ales biroul executiv, realegînd, totodată, în funcţia de preşedinte pe tov. Vasile Cracea. Astronauti americani vor face o vizită la Bucureşti In cadrul turneului pe care il întreprind în mai multe ţări din America Latină, Europa, Asia şi Africa, astronauţii americani Charles Conrad, Richard Gordon şi Allan Bean, membri ai echipajului „Apollo-12", împreună cu soţiile, vor face o vizită la Bucureşti în perioada 28 februarie — 2 martie a.c. (Agerpres) Angajamentu colectivului Uzinei mecanice de material rulant Paşcani pentru anul 1970 Răspunzind chemării la întrecerea socialistă lansată de colectivul Uzinei de libre sintetice Iaşi, adunarea generală a reprezentanţilor salariaţilor a aprobat angajamentul Uzinei mecanice Paşcani de a realiza: — depăşirea planului producţiei globale şi a producţiei marfă cu cite 8 milioane de lei ; — reducerea preţului de cost prin economii la consumurile specifice cu 700.000 de lei ; — economisirea a 147 tone de metal ; — economisirea a 350 tone combustibil convenţional şi a 36.000 kwh energie electrică. Proletari din toate țárile, unifi-vâ! Coloane ale instalaţiei de distilare şi recuperare a amestecului de metanol-glicol de la moderna Uzină de fibre sintetice din Iaşi. Foto: AURIAN I In pagina a 6-a B in legătură cu evenimentele din Orientul Apropiat B Comentariul zilei Canada și proiectul „Safeguard“ Adunarea cadrelor didactice şi a cercetătorilor din domeniul ştiinţelor sociale din Centrul universitar Iaşi în cadrul pregătirilor în vederea înfiinţării Academiei de Ştiinţe Sociale a Republicii Socialiste România, în ziua de 13 februarie a.c., a avut loc adunarea cadrelor didactice şi a cercetătorilor din domeniul ştiinţelor sociale din Centrul universitar Iaşi. Au fost prezente cadre din domeniile filozofiei, sociologiei, economiei politice şi socialismului ştiinţific, psihologiei şi logicei, istoriei, ştiinţelor juridice şi politice, teoriei şi istoriei artei şi literaturii. La adunare a luat parte tovarăşul Miu Dobrescu, membru supleant al Comitetului Executiv al C. C. al P. C. R, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Iaşi. Au participat, de asemenea, prof. univ. Miron Constantinescu, membru al C. C. al P.C.R., ministrul învăţămîntului, şi conf. univ. Petre Malcomete, secretar al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. Adunarea a avut înscrise la ordinea de zi : — Informare asupra activităţii de cercetare în domeniul ştiinţelor sociale în Centrul Universitar Iaşi ; — Dezbaterea proiectului statutului Academiei de Ştiinţe Sociale ; — Alegerea delegaţilor la adunarea generală de constituire a Academiei de Ştiinţe Sociale. La primul punct al ordinii de zi, prof. univ. Mircea Petrescu-Dîmboviţa a prezentat un cuprinzător material, ilustrînd principalele aspecte ale activităţii de cercetare în domeniul ştiinţelor sociale din oraşul Iaşi. Pe marginea informării prezentate, ca şi a proiectului de statut, au luat cuvîntul: lector univ. Elena Puha, cercetător Dumitru Ciurea, prof. univ. G. Pascu, prof. univ. Neculai Ursu, prof. dr. docent Vasile Pavelcu, prof. dr. docent Constantin Ciopraga, prof. univ. Mircea Petrescu-Dîmbovița, conf. univ. I. Străchinaru, asistent univ. Marin Pîslă, lector univ. Gh. Stanciu, cercetător principal Leonid Boicu. în continuare, a luat cuvîntul prof. univ. Miron Constantinescu, din partea comisiei pentru organizarea Academiei de Ştiinţe Sociale. La cel de al treilea punct al ordinii de zi, participanţii la adunare au ales, prin vot deschis, conform normelor de reprezentare de 1 la 10, delegaţii, în număr de 23, care să reprezinte cadrele didactice şi cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale din Centrul universitar Iaşi la adunarea generală de constituire a Academiei de Ştiinţe Sociale, în încheierea adunării, a luat cuvîntul tovarăşul Miu Dobrescu. Subliniind preţuirea de care se bucură din partea conduceriide partid cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale, tovarăşul Miu Dobrescu a evocat cîteva dintre faptele care atestă, în cel mai înalt grad, atenţia pe care conducerea partidului nostru, personal tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, o acordă acestui compartiment vast al cercetărilor ştiinţifice. Referindu-se la realizările slujitorilor ştiinţelor sociale din oraşul Iaşi, obţinute în ultimul sfert de „veac din istoria ţării noastre, tovarăşul Miu Dobrescu a subliniat că acestea nu sunt încă pe măsura condiţiilor create şi a imperativelor etapei actuale de dezvoltare a ţării. Tovarăşul Miu Dobrescu şi-a exprimat, în încheiere, convingerea că înfiinţarea Academiei de Ştiinţe Sociale va crea condiţii mai bune pentru valorificarea potenţialului ştiinţific de care dispune oraşul Iaşi, sporind prin aceasta contribuţia şi prestigiul său la dezvoltarea culturii spirituale naţionale şi universale. fiat m le mă, lien utilaj liiiua Făcîndu-se bilanţul rodnicei activităţi depuse de harnicul colectiv al Uzinei mecanice de material rulant din Paşcani, pe 1969, s-a subliniat că depăşirea planului la producţia globală şi producţia mamfă cu 14,5 milioane de lei s-a realizat. în special, pe seama creşterii productivităţii muncii, sarcina de plan la acest indicator fiind depăşită cu 1,69 la sută. Drept urmare, a fost depăşit şi ciştigul mediu planificat pe salariat. Aceste realizări au fost însoţite şi de o bună situaţie financiară, concretizată in economii suplimentare la preţul de cost de 3.825.000 de lei şi în depăşirea planului de beneficii cu 3.242.000 de lei. Creşterea productivităţii muncii a avut loc pe seama unei mai bune folosiri a timpului de lucru, a unei organizări superioare a producţiei şi a muncii, a creşterii calificării muncitorilor, maiştrilor şi inginerilor, prin mai buna utilizare a capacităţilor de producţie, pe seama dotărilor tehnice de care a beneficiat uzina. Dar atenţia principală în cursul dezbaterilor a fost îndreptată spre resursele nefolosite in domeniul creşterii productivităţii muncii existente in uzină, a căror valorificare, după aprecierile ce s-au făcut, constituie principala rezervă pentru îndeplinirea sarcinilor sporite în 1970. Dificultatea planului uzinei In ultimul an al cincinalului nu provine atit din creşterea valorii producţiei cu 14 milioane de lei, cit mai ales din structura acesteia, prevăzîndu-se creşteri mai ales la sortimentele ce solicită un mare volum de manoperă. Or, în aceste condiţii, creşterea productivităţii muncii este cu atît mai imperioasă. Numeroşi vorbitori, printre care maiştrii Andrei Pîrlea, şeful secţiei boghiuri, Constantin Axinte, şeful secţiei I reparaţii vagoane călători, Mihai Spiridon, şeful secţiei piese de schimb, muncitorii P. Cojocaru şi C. Băiceanu, arătind că In 1969 s-au pierdut in uzină, ca urmare a Învoirilor şi absenţelor nemotivate, peste 25.000 om/ore (la care s-au adăugat peste 170.000 om/ore pierdute ca urmare a concediilor medicale), au subliniat necesitatea creşterii exigenţei tuturor factorilor răspunzători, în primul rînd a maiştrilor şi şefilor de secţii, pentru îmbunătăţirea disciplinei de producţie. Ample referiri au vizat mai buna utilizare a maşinilor şi utilajelor existente. Anul 1969 a constituit un adevărat salt In această direcţie : coeficientul de utilizare al maşinilor-unelte, spre exemplu, a crescut faţă de 1968 cu peste 7 la sută S-a apreciat însă că există rezerve pentru ca indicele atins — 71,5 la sută — să fie îmbunătăţit. Propunerile au vizat în special serviciul mecanicşef, creşterea calităţii şi operativităţii reparaţiilor, dar reducerea celor 36.773 ore pierdute ca urmare a reparaţiilor accidentale mai solicită şi un plus de atenţie şi grijă din partea muncitorilor, o supraveghere mai atentă din partea şefilor de echipă şi maiştrilor. Gh. MIHALACHE (continuare în pag. a 5-a) mira prodilf iiii Adunări generale ale salariaţior Noua denumire a Liceului pedagogic din Iaşi Printr-un decret al Consiliului de Stat s-a atribuit unor licee de cultură generală, pedagogice, de artă şi şcoli generale numele unor personalităţi de seamă din viaţa socialpolitică şi culturală a poporului nostru. Această măsură se înscrie pe linia păstrării, valorificării şi dezvoltării tradiţiilor şcolii româneşti, a intensificării acţiunilor patriotice in rîndurile elevilor. Liceului pedagogic din Iaşi i s-a atribuit numele de „Vasile Lupu". (Agerpres) CARNET DE REPORTER Metamorfoza lutului O mină de pâmint. Argila. In fond, ce poate fi o mină de pâmint îi... In palma oricui, o mină de pâmint nu reprezintă, poate, mare lucru. In palma unui olar, însâ, o mină de pâmint poate deveni o fiinţă vie, mai multe fiinţe vii, o lume. Am fost, la Poiana Deleni, în locurile de unde olarii de aici îşi iau materia primă — pâmîntul. Dintr-odată nu mi s-a părut nimic deosebit. Pâmînt. Pâmint obişnuit. Lut. Poate ceva rtiai maleabil la frâmîntat. Am intrat apoi în atelierele olarilor şi am văzut acelaşi lul, care mie nu mi s-a părut de ioc mai bine înzestrat decit alte luturi, din alte locuri, supunindu-se unei munci nu tocmai uşoare, dar de un fel deosebit. Dacă n-ar fi fost şiroaiele de sudoare de pe frunţile meşterilor, nici n-aş fi zis că-i vorba despre o muncă. Căci, văzut din afară, meşteşugul olăritului e mai presus decit munca obişnuită. Seamănă mai curind cu un ritual. Pentru ca, atunci cînd frămînta bucata de lut in palmele aspre, olarul are aerul unui dătător de viaţă; printre degetele sale contopite cu lutul, răsărite parcă din ei şi avînd parca rădăcini înfipte în el, se strecoară ceva din sufletul său, din privirea sa, din toată fiinţa sa, ceva care dă materiei prime harul fiinţelor vii. Acasă la Gheorghe N. Andrei am văzut cîteva ulcioare bondoace, ca nişte băieţei îmbrăcaţi in sumane din lină neagră. Am mai văzut nişte oale zvelte, ca nişte fete mari, nişte oale pentru sarmale, ca nişte bâtrîne purtînd zece fuste pe ele, şi nişte tuburi - conductă, ca nişte flăcăi voinici şi înalţi. Tot ce am văzut la Gh. N. Andrei, la loader Gh. Nica şi tot ce se poate vedea la ceilalţi vreo zece olari din sat sugerează neapărat o fiinţă vie. Să fie oare la mijloc doar compoziţia deosebită a lutului ? Nu cred, oricît de aparte ar fi acest lut, tot o mina de pâmint râmîne, dacă degetele care-l frămîntâ nu-i strecoară ceva din fiinţa meşterului. Şi aceşti meşteri olari din Poiana Deleni, în dăruirea lor, au aerul că nu prestează o muncă grea şi migăloasă. Ei parcă oficiază un ritual. De fapt, munca lor se converteşte în artă. O artă care vine de la bunicul lui Gh. N. Andrei, de la bunicul acestuia şi de la bunicul bunicului acestuia. - La noi la Poiana - ne spunea Mihai Ailenei, directorul şcolii din sat - meşteritul oalelor are rădăcini vechi de tot. Am descoperit oale de acuma poate 200 de ani. Dar aceasta nu e limita cea mai îndepărtată. Că olăritul e, la Poiana, o artă autentică o dovedeşte căutarea pe care o are ceramica neagră de aici în rîndul specialiştilor. Precum şi faptul că Şcoala populară de artă din Iaşi a înfiinţat la Poiana o secţie a sa, sub conducerea lui Ion Antonică. Iar drept atestate pot fi invocate premiul II obţinut în 1967 de către Gh. N. Andrei şi Toader Gh. Nica, precum şi premiul II decernat în anul trecut lui Toader Gh. Nica şi Vasile Gh. Chelaru, cu prilejul fazelor finale ale bienalelor artei populare amatoare. O mină de pâmînt. O oală. O mină de pâmînt. O vază. O mină de pămînt. Un ulcior. O mină de pămînt. Pămînt obișnuit, poate ceva mai argilos, ceva mai maleabil la frâmîntat. Dar dacă nu ar fi acele miini cu acele degete prin care ceva din fiinţa meşterului ce învîrte străvechea roată din lemn se stricoară in bucata de lut, însufleţind-o, ce s-ar alega din mina aceea de pămînt?!... De argilă. .. VASILESC®