Flacăra, iulie-septembrie 1961 (Anul 10, nr. 26-39)

1961-07-01 / nr. 26

a.17 UJ O DESTINUL LUI BIDRU d* Florica SELMARU ^m In armata napoleoniană, soldaţilor li se spunea că fiecare dintre ei are in raniţă bastonul de mare­şi sal. In lumea capitalistă contemporană, teoria­ §9 „bastonului de mareşal“ din raniţă a fost înlocuită Şi cu teoria „şanselor egale“ In viaţă. Legile prevăd H de pildă obligativitatea generală a Invăţămîntu­­lui elementar—asta ar Însemna deci că, născuţi în­­B palate sau în colibe, toţi copiii ajunşi la vîrsta «i H îndatoririlor şcolare vor începe a desluşi tainele H abecedarului şi ale tablei înmulţirii, păşind astfel 9 pe aceeaşi poartă a lui „o­i. oi“ şi „2x2 = 4“. 1. Legile nu îngrădesc în nici un fel accesul în şco- lile medii şi superioare — asta ar însemna că numai $9 cine nu este capabil sau nu se simte atras nu merge pînă la capăt pe drumul care duce la treptele­­ superioare ale cunoaşterii şi la creaţie. Numai cine ^ ^B nu vrea nu devine medic ca să participe la marea­­ bătălie contemporană împotriva cancerului, arheo­log ca să reconstituie multimilenara biografie a civilizaţiilor umane, inginer constructor de nave interplanetare ale viitorului. Numai cine nu vrea. Pentru că — nu e aşa? — legea dă tuturor „şanse egale“... I­egea da — şi viaţa ba. Viaţa în lumea capitalului. Nu demult, un raport al „Centrului pentru cercetări euro­pene" de pe lingă Universitatea din Lausanne consemna alar­mat: „In ţările Comunităţii europene, dintr~o populaţie fie 1611.000.000 de oameni, numai 600.000 se pot bucura de o pregătire Superioara... Faimoasa Şcoală politehnică din Franţa, de exemplu, acordă anual 250 de diplome, adică tot atttea ca in anul 1900“. Referindu-se, la datele invocate de raportul centrului de la Lausanne, „New York Herald Tribune“ critica sever ţările vest-europene şi invita imperios guvernele respective să ia măsuri, dacă „nu vor ca ţările lor să rămină definitiv în urmă în cursa pentru Învăţătură şi aplicaţiile practice ale Învăţă­turii“. Un singur amănunt uita ziarul american — că nici S.U.A. nu prea au autoritate morală în materie de învăţă­­mlnt, de formare şi promovare a cadrelor. Cum rămîne însă cu „şansele egale“? Dacă numai 600.000 oameni din 165.000.000 au parte de studii superioare şi dacă „şansele“ sunt într-adevăr „egale“, ar trebui in mod logic să deducem că restul de 164.400.000 este alcătuit din persoane cu desăvirşire refractare studiului! In fapt însă, nu oamenii sunt refractari, ci „şansele“ sunt măsluite. Ceea ce, acum cltăva vreme, recunoştea şi dl. Paye, ministrul francez al Educaţiei Naţionale, evoc@nd într-un mişcător elan­oratoric figura colegului său de pe băncile şcolii elementare, Bidru, deosebit de dotat pentru matematici (îşi termina lecţiile la această materie chiar înaintea actualului ministru, după reala mărtu­risire a acestuia!). Cum — sub presiunea comparaţiilor pe care succesele ştiinţei şi tehnicii sovietice le impun în întreaga lume, sub presiunea repetatelor şi din ce in ce mai amplelor mişcări revendicative ale corpului didactic, studenţilor şi chiar ele­vilor din Franţa —guvernul francez, face mare publicitate unui proiect zis „de democratizare a Inviţămlntului“, săp­tămânalul „Paris-Match“ a avut ideea să pornească pe minele lui Bidru. N-a fost greu să-l găsească. Locuieşte tot în satul în care, acum 35 de ani, era coleg de şcoală cu dl. Page. E factor poştal. Săptăminalul parizian publica fotografiile de azi ale celor doi şcolari din 1916 şi rezuma astfel destinele lor paralele: „Lucien Paye şi-a putut continua studiile la liceul din Angers. Tatăl lui era inginer... A devenit ministru al Educaţiei Naţionale. Bidru... a trebuit să părăsească şcoala la unsprezece ani. Tatăl lui era factor poştal. A devenit factor poştal“. Dacă „şansele“ ar fi fost Intr-adevăr „egale“, nu ştiu dacă Bidru (nu-i cunosc prenumele, pentru „Paris-Match“, spre deosebire de fostul lui coleg devenit membru In guvern. Bidru e pur şi simplu Bidru) ar fi ajuns ministru. Poate nici nu l-ar fi interesat. Dar ar fi putut fi azi matematician sau fizician sau inginer... In condiţiile societăţii capitaliste însă, „şansele egale“ sunt astfel orînduite, încit bastonul de mareşal din raniţa e uneori... poşta de distribuit, în urma grevei celor 85.000 marinari ai flotei comerciale a S.U.A., un număr de 300 de nave au fost imobilizate în 30 de porturi, în semn de solidaritate, au declarat o grevă­ de 24 ore și docherii din New York. ,­ ­r 1916: In­dru (x) t și Lucien Pope (xx), elev ai Școlii comunale din Longue. AzU Pope este ministru, iar Bidru —factor portal... Mişcările ţărăneşti s-au extins aproape în întreaga Franţă, crescînd totodată în inten­sitate. Pe drumuri au fost ridicate baricade cu ajutorul tractoarelor şi remorcilor, au fost tăiate firele telefonice şi în unele locuri au fost ocupate subprefecturile şi chiar pre­fecturile. In fotografie, aspect de la un miting din Saint Nazaire, la care au participat 3.000 de muncitori şi ţărani.­­ Participanţi din Toyama (Japonia) la acţiu­nea „pentru promovarea păcii şi prieteniei In regiunea Mării Japoniei“ demonstrează, cerind lichidarea bazelor militare americane de pe teritoriul japonez. D­e americani au fost puşi, in cartierul I­ichtenfelde, să „înfrunte" (cu baionete, tancuri si bombe fumigene aruncate din elicopter) o aşa-numită demonstraţie muncitorească înscenată de­ un alt grup de mili­tari americani care au apărut — tot la ordin — travestit­ în... răsculaţi civili. Tema acestei manevre arată că trupele americane îndeplinesc la Berlin, ca şi aiurea, rolul de jan­darm al reacţiunii. Grotescul şi absurditatea acestei mascarade provocatoare au fost atît de evidente. Incit pînă şi revista burgheză vest-germană „Stern“ s-a văzut silită să le consemneze, scriind în comentariul la fotografiile publicate: „Timpeniile pe care le vedeţi în paginile alăturate n-ar merita nici măcar să se amintească de ele, dacă nu s-ar fi desfăşurat sub ochii ministrului Forţelor Terestre ale S.U.A., Elvis T­hitnhr și MASCARADĂ PROVOCATOARE I­ EST-BERLINEZĂ. Dar s-a mai adăugat recent incă una: militari

Next