Flacăra, aprilie-iunie 1968 (Anul 17, nr. 15-27)

1968-04-06 / nr. 15

7 ZILE PE MARGINEA DECLARAŢIEI GUVERNULUI R. D. VIETNAM întreaga opinie publică mon­dială iţi manifestă sub cele mai variate forme dorinţa de a se pune capăt războiului agresiv desfăşurat de S.U.A. in Vietnam, de a vedea reinstaurată pacea pe pămîntul vietnamez, iar poporul acestei ţări atit de greu încer­cate să fie lăsat să-şi­ soluţioneze singur problemele. în acest con­text, a stirnit un deosebit in­teres Declaraţia guvernului Re­publicii Democrate Vietnam cu privire la «limitarea bombarda­mentelor» asupra Vietnamului de nord, care ne-a parvenit la închiderea ediţiei acestui număr. Subliniind că, prin lupta sa eroică, poporul vietnamez a dat grele lovituri agresorilor, care prin acţiunile lor barbare in Viet­nam violează flagrant acordurile de la Geneva din 1954, Declara­ţia scoate in evidenţă faptul că guvernul american a fost pus in faţa unei situaţii critice in urma eşecului grav al războiului, a unor mari dificultăţi politice, so­ciale şi financiare — consecinţă directă a acestuia — precum şi a presiunilor din partea opiniei publice mondiale şi a celei pro­gresiste americane. Această si­tuaţie a constrins autorităţile americane să anunţe «limitarea bombardamentelor» asupra Viet­namului de nord. Guvernul de la Hanoi a sub­liniat in repetate rinduri că este dispus să inceapă convorbiri cu Statele Unite imediat ce acestea dovedesc că au oprit in mod real, necondiţionat şi complet raidurile de bombardamente şi celelalte acte de război împotri­va R.D. Vietnam. Deşi S.U.A. nu au satisfăcut cu seriozitate aceste cereri legitime, in Decla­raţia guvernului R.D. Vietnam se arată că «in ce-l priveşte, gu­vernul R.D. Vietnam se declară dispus să numească un reprezen­tant care să stabilească contactul cu un reprezentant al S.U.A., pentru a hotări, împreună cu partea americană, încetarea ne­condiţionată a bombardamente­lor S.U.A. şi a altor acte de război împotriva R.D. Vietnam, astfel incit să poată începe con­vorbirile», în faţa opiniei publice din pro­pria lor ţară şi de pe toate me­ridianele şi paralelele globului, autorităţile S.U.A. au de tre­cut acum examenul sincerităţii repetatelor afirmaţii despre do­rinţa lor de realizare a păcii în Vietnam. Este rîndul faptelor. ORA PORUMBULUI Primăvara a izbucnit din plin în întreaga ţară. Pe ogoare, oameni şi maşini pregătesc în ritm trepidant lucrările agricole menite să sporească tot mai mult recoltele acestui an. Timpul prielnic din ultima vreme, gradul mărit de mecanizare, buna organizare a muncii au permis ca pînă la 1 aprilie să fie semănată cu diverse culturi o suprafaţă de peste 1 200 000 hectare. S-au depăşit ast­fel cu aproape 300 000 hectare suprafeţele însămînţate în aceeaşi perioadă a anului trecut. Un cuvint de laudă se cuvine cooperativelor agricole din judeţele Ialo­miţa, Dolj, Buzău, Teleorman, Prahova, Vîlcea care s-au situat în fruntea lucrărilor agricole. Succese însemnate au obţinut şi întreprinderile agricole de stat din jude­ţele Ilfov, Teleorman, Timiş, Prahova, Tul­­cea, Constanţa ş.a. Persistă însă destule lipsuri în organi­zarea campaniei de primăvară în unele judeţe. Cu toate că vremea s-a încălzit in întreaga ţară, pînă la sfîrşitul lui martie în judeţele Braşov, Botoşani, Covasna, Har­ghita, Vaslui, laşi lucrările agricole erau mult întirziate. Se ştie că legumicultura a fost deficitară în anul 1967, fapt pentru care unităţile agricole au luat o serie de măsuri pentru ca în 1968 acest neajuns să fie înlăturat. Dar în judeţele Argeş, Braşov, Caraş-Severin, Mureş, Dîmboviţa s-au semnalat evidente rămineri în urmă la plantatul şi semănatul legumelor. Situa­ţia aceasta trebuie grabnic îndreptată de unităţile agricole în cauză, fără să se aştepte vreo circulară de la direcţiile agricole sau uniunile cooperatiste, în ultimele zile, in unele judeţe a în­ceput semănatul porumbului. Nu este ca­zul să mai amintim despre însemnătatea majoră a culturii porumbului pentru eco­nomia naţională. Este necesar ca la semă­natul porumbului să fie mobilizate toate forţele, pentru ca această lucrare să fie realizată la vreme şi în bune condiţii agrotehnice. Avînd în vedere faptul că rezervele de apă în sol nu sunt prea mari, specialiştii din unităţile agricole trebuie să indice adîncimea la care trebuie semănat porum­bul. Se cere, de asemenea, ca sub directa îndrumare a specialiştilor sistemele de iri­gaţie să fie urgent puse la punct, să func­ţioneze ireproşabil, pentru ca «ploile» la comandă să înceapă cu mult mai devreme ca anul trecut. Acum, cînd se seamănă boabe de aur din care vor creşte păduri de porumb, nu poate fi risipit nici un ceas bun de muncă. E ora semănatului porumbului. S-o fo­losim din plin! G. MINIŞAN VOM PRODUCE AGAR-AGAR în primăvara aceasta, nava de cercetări marine a staţiunii «Grigore Antipa» de la Mamaia — pescadorul «Marea Neagră» — va ridica ancora­ îndreptîndu-se spre larg pentru noi investigaţii în legătură cu gă­sirea celor mai bune posibilităţi de valori­ficare a resurselor marine. E vorba, între altele, de a se stabili în mod ştiinţific speciile de peşte ce pot fi pescuite în Marea Neagră, epocile optime, canti­tăţile şi, bineînţeles, locurile cele mai favorabile. In actuala campanie de cercetare, aten­ţia specialiştilor se îndreaptă şi spre o altă bogăţie a Mării Negre: alga Philofora. Este vorba de o iarbă marină din care se extrage faimoasa substanţă agar-agar, foarte necesară în industria alimentară ca liant pentru diverse produse (dulceţuri, înghe­ţată, lactate etc.). Acest liant este solicitat în întreaga lume întrucît se produce în cantităţi mici. Zona în care poate fi recoltată Philofora se află în largul mării, în dreptul gurilor Dunării, la circa 60 mile de coastă, unde ea creşte la adîncimea de 40-50 metri. Locul acesta a mai fost investigat şi altă dată de cercetătorii noştri. De data aceasta, aşa cum ni se spune la Staţiunea de cercetări marine de la Mamaia, se vor stabili la faţa locului posibilităţile practice de recoltare a algelor producătoare de agar-agar, can­tităţile ce pot fi valorificate, mijloacele de transport etc. Se preconizează, pentru prelucrarea lor, înfiinţarea unei staţii pilot la Sulina, urmînd ca în viitor această ope­raţie să se facă în larg, pe o navă specială, chiar o dată cu recoltarea. Cercetări mai largi în legătură cu valo­rificarea algelor marine se fac şi la Institutul de cercetări alimentare din Bucureşti sub egida căruia se desfăşoară, de altfel, şi activitatea Staţiunii de cercetări marine de la Mamaia. B. SURU UNDE DUNĂREA SE UN­EŞTE CU MAREA în apropierea satului de pescari Sf. Gheor­­ghe, acolo unde Dunărea se întîlneşte cu marea, s-a înălţat un nou far pentru navi­gaţie. El este construit din mai multe tronsoane de oţel inoxidabil şi are o înăl­ţime de peste 50 de m. Fasciculul de lumină al farului de la Sf. Gheorghe poate fi văzut de navigatori, de pe mare şi de pe Dunăre, pe o distanţă de aproape 34 km. Se ştie că uriaşele cantităţi de aluviuni aduse de bătrînul fluviu — circa 60 milioane tone anual — smulg mării importante su­prafeţe. Datorită acestui fapt, vechiul far de la Sulina, construit în 1802 lîngă malul mării, a rămas acum doar un element deco­rativ, la peste 8 km depărtare de coastă. De aceea la gurile Dunării se lucrează la prelungirea digurilor de protejare a gurii canalului Sulina — diguri care înaintează în fiecare an cu zeci de metri. Pentru aceasta, aici, la bara Sulinei, se transportă şi se scu­fundă pe traseul viitoarelor diguri uriaşe fascine (saltele din împletituri de salcie) cu o suprafaţă de 800-900 mp fiecare, ce sunt fixate cu pari din lemn şi bolovani mari de piatră pe fundul mării. Peste acest «pat» se construieşte apoi digul. I. BRATU Aşadar, în zilele care au mai rămas pînă la sfîrşitul lunii aprilie, elevii francezi — în vîrstă de 15,16, 17 sau 18 ani — care candi­dează la concurs caută cu înfrigurare mate­rial bibliografic pentru a da răspunsul exact la toate întrebările. Candidaţii sunt supuşi unor probe, între care multe destul de dificile. Bunăoară, identificarea unor fotografii sau reconstituirea decupajelor ilustrate reprezentînd ansambluri arhitec­turale româneşti, decupaje din care parti­cipanţii la concurs trebuie să alcătuiască un întreg, să-l numească şi să-i precizeze am­plasamentul. Toate întrebările au drept scop «cunoaşterea acestei frumoase ţări» — care este România — după cum preci­zează în regulament organizatorul con­cursului: touring club de France. Cele opt premii decernate cîştigătorilor reprezintă o excursie gratuită în ţara noastră de care vor beneficia opt elevi. între 2 şi 21 iulie 1968, laureaţii concursu­lui vor putea deci să-i spună ţării noastre, de aproape, «bonjour Roumanie!» Şi, în afară de confruntarea cunoştinţelor lor cu ceea ce vor vedea aievea la noi, elevii francezi sunt aşteptaţi cu surprize, pe care le pregătesc, de pe acum, viitoarele gazde. Dar, fiind surprize, fireşte, nu avem dreptul să le deconspirăm. Violeta IENICERU «BONJOUR ROUMANIE!» România este considerată drept sora latină a Franţei. De ce? Nu, dragi cititori, nu vă grăbiţi să formu­laţi răspunsul. întrebarea ţine, într-adevăr, de un concurs. Dar... suflatul este interzis... Pentru a putea participa la concursul la care ne referim în rîndurile de faţă, ca primă condiţie, trebuie să te fi născut între 1 ia­nuarie 1950 şi 31 decembrie 1953, să fii elev (sau elevă) şi să trăieşti în Franţa, nu ROMANIA ! BONJOUR RODMAWt ? CONCOURS 196* OMANIO PA« lî «OMirC pi reuiUMi «coiai*» 8 VOYAGES GRATUITS EN ROUMANIE

Next