Flacăra, octombrie-decembrie 1985 (Anul 34, nr. 40-52)

1985-10-04 / nr. 40

2 Izbînda unui om prin oameni Numele îi este cunoscut şi recunoscut. Şi la primărie, şi la întreprindere, şi în cartier. Nu­mele îi este cunoscut : Mihai Moldovan, inginer de profesie şi director la I.M.M.R. Braşov. Este recunoscut şi ca deputat , purtătorul de cuvînt al cetăţe­nilor din circumscripţia electo­rală nr. 37. Aproape că nu este adunare sau sesiune cetăţe­nească municipală, unde să nu le facă cunoscute iniţiativele. Mai mult chiar, cu acest prilej, dă samă, trimestrial, şi de fe­lul cum ele intră în cotidianul vieţii din cartierul Ceferiştilor. Nu trebuie să părăseşti oraşul ca să ajungi la I.M.M.R., dar nu eşti nici prea departe de capătul lui. Şoseaua naţională ce duce spre Sfîr­tu Gheorghe desparte, într-un fel, întreprin­derea de zona cartierului. Ceea ce face ca drumurile zilnice spre casă ale lui Mihai Moldo­van să-l ajute să vadă şi să ştie dacă cei de la I.C.R.A.L. au răspuns la sesizări, dacă LD.E.B.-ul a remediat inter­venţia solicitată, dacă Direcţia comercială a rezolvat probleme­le aprovizionării. De cele mai multe ori, aceste drumuri se abat direct către factorii amin­tiţi, fără a mai trece pe la pri­mărie. Mandatul de deputat nu este valabil numai în campa­niile electorale. Iar la uşa pri­măriei bate atunci cînd îşi dă seama că soluţionarea unor probleme depăşeşte cu mult puterile asociaţiei de locatari. Aşa cum a fost cu complexul comercial. Sistematizarea şi mo­dernizarea zonei cu peste două mii de apartamente motiva fi­resc şi propunerea locatarilor de a extinde spaţiul comercial. Acordul însă trebuia dat de primărie, care a purces la ri­dicarea lui, după ce s-a întoc­mit şi aprobat nota de coman­ Mecanica fină a conducerii în 1980, cînd a fost numit di­rector, întreprinderea avea în judeţ prestigiul de a-şi îndeplini mereu planul la toţi indicatorii. Dar avea 2 533 de oameni, iar acum are 5 000. Fostul director, inginerul Zaharia Şandru, pro­movat în centrală, ii lăsase o bună moştenire, dar şi groaza că ar putea să se zică intr-o zi : uite, nu mai merg lucrurile ca pe vremea fostului director. „Urmaşul“ era şi tînăr. El lu­crase ani de zile în comparti­mentul de proiectare al aceleiaşi unităţi, beneficiase de o atmo­sferă bună în care orice idee de valoare găsea sprijin. A fost unul din lucrurile pe care şi-a întemeiat, la rindul său, încer­carea ca măcar să menţină fai­ma unităţii. Anii trecuţi de atunci au probat că acest presti­giu a devenit şi mai temeinic. Nu este doar meritul lui, zice, este al întregii echipe de con­ducere şi, spiritul democratic în care se recunoaşte că e bine să fie condusă o mare fabrică este, aici, la întreprinderea de scule şi echipamente hidraulice din Focşani, un adevăr, nu atît dis­cutat ci­ trăit. Subţirel, brunet, sobru, taci­turn chiar, laconic, exact, direc­torul poartă ochelari şi se mişcă puţin stînjenit parcă prin biroul lui funcţional, plăcut. Il cheamă Laurenţiu Felician Doru (între prieteni i se spune Puiu) Veber. Este inginer TCM-ist — absol­vent al Politehnicii bucureştene — şi e gata să vorbească de orice şi de oricine, numai des­pre el nu. Făcînd parte, el în­suşi, dintre oamenii de concep­ţie ai Întreprinderii şi trăind dă­ „Proiect“ Braşov a avut in grija sa proiectarea, iar Trus­tul de construcţii executarea. Pînă la momentul final, cînd a fost preluat de Direcţia co­mercială. Cei peste 15 000 de cetăţeni şi-au văzut visul cu ochii. Un modern şi superdotat ansamblu comercial. Zadarnic l-am iscodit cu vorba pe inter­locutorul meu, doar, doar, se va dovedi a-mi mărturisi ce anume s-a înfăptuit din propria lui iniţiativă. De fiecare dată făcea apel la alţi oameni, la alte nume, care-i ajută, şi pe care, de fapt, se sprijină în acţiunile obşteşti. A, dacă e să-şi revendice vreun merit, şi acela făcut cu modestie, este că prin el, oamenii sînt siguri — nu de aceea l-au şi ales ? — de reprezentarea lor în întru­nirile cetăţenşti. La drept vor­bind, recunoaşte el, nici nu este un merit aşa de mare, că iz­bînda tot lor le aparţine. Are convingerea că de cele mai multe ori nu ideile lipsesc, ci poate acel coeficient de înţele­gere şi condiţionare a lor. Nu e totul să-ţi doreşti ceva, mai trebuie să ştii dacă e posibilă in acel moment înfăptuirea. Ca director, Mihai Moldovan, conduce întreprinderea de zece ani. Dar în parcursul lui, de-a lungul anilor, a trecut şi prin „gări“ şi chiar „hal­te“ care l-au ajutat să-şi desăvârşească profesia de con­structor de locomotive. Ingine­ria nu i-a ştirbit cu nimic din latura umană a firii. Poate mai mult decit atît, i-a apropiat pe oameni dintr-un prea plin de încredere în ei. De aceea şi profilul activităţii este parcă orientat spre acest deziderat. La I.M.M.R. se proiectează şi se execută, intr-o gamă varia­tă şi sofisticată, maşini care să Înlocuiască munca fizică de În­bucuria de a nu i se trata ideile cu indiferenţă, tinereţea lui n-a întîlnit priviri poncise, iar asta se ţine minte. Sigur că viaţa şi munca unui director de între­prindere sînt greu de fotografiat, iar o poză format mic riscă să redea fără vină ceva straniu de străin realităţii. De cînd con­duce totul aici, a trebuit să ac­cepte şi această condiţie impli­cită a funcţiei : acum, mai ales ceilalţi trebuie să aibă idei, cu­ mai multe şi mai bune idei, el răminînd mai ales sprijinul lor. Nu el trebuia să se vadă în pri­mul rînd, ci ceilalţi. Ideile lor duc uzina înainte. „Directorul are o singură mare idee : să-şi facă planul şi să-şi pună obiec­tivele în funcţiune. Asta, nu că o spun eu, dar la fel o să vă spună şi un director bâtrîn." Din cei 282 de ingineri şi subingineri, 120 lucrează în proiectare. Di­rectorul cere de la fiecare o idee. Totul trebuie întemeiat pe inte­ligenţa creatoare, pe mobilitatea tinereţii de care colectivul nu duce lipsă. Resorturi nevăzute, necontabilizate, netrecute în gra­fice, ca şi pîrghia democraţiei, dau climatul muncii şi vieţii a 5 000 de oameni, şi ele susţin, în intimitatea lucrurilor, toate marile rezultate care fac min­ciuna unei întreprinderi conside­rate azi etalon pe centrală, uni­tate care va atinge în următoa­rele luni — la punerea in func­ţiune a celei mai noi capacităţi — forţa finală a unei producţii marfă de 1 miliard şi 45 de mi­lioane lei anual. Bilanţurile reţin ce este mai spectaculos : locul unuii pe centrală în 1982, 1983 şi 1984; in 1985, după 8 luni, lo­cul doi pe ţară în construcţia de maşini ; la 1 august 1935, înde­plinirea planului pentru întregul cincinal, la producţia marfă, la producţia fizică şi la export ; pînă la sfirşitul acestui an se vor da suplimentar 500 milioane lei la producţia marfă şi 130 de milioane la export. Activitatea treţinere a căilor ferate. Ma­­tisa, maşina de ciuruit balast şi maşina de profilat balast sunt concepute la nivelul unei înalte tehnologii, dovedindu-se de o competitivitate deosebită. Fără de oameni conceptul, proiectul, maşina n-ar deveni realitate, împreună cu ei, Mihai Moldo­van gindeşte şi activitatea de interes obştesc. Membri ai or­ganizaţiilor O.D.U.S. din Între­prindere, oamenii muncii pur­ced la rezolvarea tuturor ac­ţiunilor de muncă şi a celor edilitar-gospodăreşti, împreună cu ei a gîndit modernizarea şco­lii generale nr. 17. Astfel au înlocuit încălzirea prin lemne cu cea centrală, au refăcut instalaţiile, au zugrăvit şi schimbat an­­ura sălilor de curs. Tot de sprijinul şi gindul lor cel bun se leagă şi dota­rea locurilor de joacă cu ba­lansoare şi leagăne pentru copii. I se poate trece în contul per­sonal al iniţiativei intervenţia făcută la conducerea primăriei de a aproba ca de aceste lea­găne şi balansoare, confecţiona­te de ei, să beneficieze înşişi copiii cartierului. Descopăr ast­fel că, tot el este şi autorul unui proiect de execuţie a unor bănci. Care prin plusul lor de design elegant şi confortabil contribuie la farmecul parcuri­lor şi odihna cetăţenilor. In cartierul Ceferiştilor sunt străzi cu rezonanţă de album, Locomotivei, Drezinei, Pavili­oanelor C.F.R., dar şi multe nivele ce se profilează pe ver­ticală, sporind astfel farmecul vechiului prin nou. In cartie­rul Ceferiştilor un om trece zilnic spre casă. Este Mihai Moldovan, cunoscut şi recunos­cut de concetăţenii săi, ca un om de ispravă. MARIA BOGDAN ■ culturală în care întreprinderea excelează — are un ansamblu de formaţii cu aproape 300 de in­terpreţi ; corul de 120 de per­soane, dirijat de profesorul Du­mitru Săndulache, a ocupat In acest an locul doi pe ţară In Festivalul naţional „Cîntarea României“ ; tradiţia unui dialog cultural între secţiile întreprin­derii antrenează permanent mai bine de 1 000 de muncitori — în­treagă activitatea aceasta este încă o probă a mobilităţii oame­nilor şi a bunei stări de spirit a acestor tineri care conduc ma­şini sofisticate cu comandă nu­merică, „maşini ce n-ar putea fi montate şi n-ar lucra perfect, dacă n-ar fi conduse de oameni care gîndesc întregul schimb“, cum zice inginerul Weber. „Eu aş spune — adaugă directorul — că, in proporţie de sută la sută, mecanismul întreg al întreprin­derii merge, cum merge, dato­rită calităţii ideilor acestor mii de oameni." Ce înseamnă aseme­nea idei ? Inginerul Liviu Li­­vescu a realizat o mandrină de precizie cu autostrîngere, care se produce acum în serie. Jumă­tate din aceste produse se ex­portă. „Nu mai execută nimeni în lume acest produs“, mi se spune. Muncitorul rectificator Ion Cuptor a conceput și a exe­cutat o serie întreagă de dispo­zitive care au condus la creşte­rea productivităţii muncii. Au fost proiectate, reproiectate şi executate maşini speciale de forjat, de şlefuit, de debavurat pile, de danturat, destinate pro­priei noi investiţii, cit şi utilaje pentru eliminarea locurilor În­guste. Calitatea ideilor oamenilor se îmbină fericit cu calitatea spri­jinului asigurat pentru materia­lizarea eficientă a acestor idei, iar în asigurarea funcţionării resorturilor de mare fineţe ale acestei îmbinări, inginerul TCM- ist Puiu Weber a devenit un maestru. Şi-i place. Mai ales că nu se vede. El­­ N-are aproape nici un merit , el e doar di­rector. DORIN GHERGHINESCU ■ Educaţie prin puterea exemplului Dîmboviţa Cel mai tiner şantier naţional al tineretului A devenit un fapt obişnuit la noi ca tinerii să-şi aducă prinosul la marile ctitorii ale acestor ani de puternic avint revoluţionar , pe care-i trăieşte ţara. Ei au înţeles că istoria nu face daruri, că istoria se construieşte, că­­ istoria este opera celor care, cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu la tribuna Forumului Tinere­tului, dau dovada lor supremă de devotament, de răspundere, de spirit revoluţionar, muncind pentru patrie, pentru dezvoltarea ei. Acest adevăr le insuflă tinerilor dorinţa şi mindria de a fi prezenţi pe marile şantiere ale construcţiei socialiste, de a-şi con­topi destinele cu istoria, de a dărui ceva din sufletul lor, din ardoarea lor lucrărilor de anvergură care schimbă, îmbogăţesc şi înnoiesc geografia ţării. La Porţile de Fier, la Lotru, pe Someş sau pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, brigadierii în salopete albastre cu ecuson au spus cu entuziasm : „Prezent !“. Acum cînd lucrările de amenajare complexă a rîului Dîmboviţa — ce vor da rîului Capitalei o frumuseţe existentă pînă acum doar in cintece — sînt in plină desfăşurare, tinerii brigadieri au ţinut să răspundă prezent şi aici. Intr-o atmosferă sărbătorească, de puternică angajare şi dăruire a brigadierilor veniţi din toate colţurile ţării, în apropierea locului pe care se va ridica Lacul , Morii s-a deschis în prezenţa tovarăşului Nicu Ceauşescu, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.U., prim­­secretar al C.C. al U.T.C., cel mai tînăr şantier naţional al tine­retului . Şantierul pe care frumoşii romantici cu bluze albastre vor participa la efectuarea unei lucrări de mare interes şi im­portanţă pentru Capitală, care va dărui bucureştenilor o apă limpede şi frumoase zone de agrement pe întreaga porţiune a Dîmboviţei între Lacul Morii şi Podul Vitan. Tinerii care vor lucra pe acest nou şantier naţional al tineretu­lui sunt crescuţi în cele două decenii care au trecut de la Congresul al IX-lea al partidului, în ceea ce numim cu legitimă mindrie Epoca Nicolae Ceauşescu. Şi au trăsăturile acestei epoci. Sunt cutezători, nu se tem de greutăţi, ştiu că destinul lor este indi­solubil legat de destinul patriei. Ştiu că viitorul ţării, şi deci im­­plicit şi al lor, depinde de cutezanţa fiilor ţării, de modul cum­­ vor şti să se dăruiască pentru crearea noului chip al patriei. Ani­maţi de înţelegerea rolului lor în noua istorie a Ţării, animaţi de dragostea pentru patrie, pentru partid, brigadierii noului şantier naţional al tineretului s-au angajat, într-o înflăcărată telegramă adresată tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, să realizeze încă în­ acest an un volum de lucrări în valoare de peste 22 de milioane de lei. In acest volum de lucrări intră executarea de terasamente, protecţii de maluri, drumuri teh­nologice, amenajarea unor spaţii de producţie necesare industria­lizării operaţiilor de construcţii-montaj şi pregătirea unor noi fronturi de muncă pentru perioada următoare. Ei s-au mai angajat să preia în execuţie obiective pe un traseu in lungime de 10 km cit reprezintă amenajarea rîului Dîmboviţa într-o primă etapă,­­ precum şi la construirea digurilor Lacului Morii, diguri pe care se va construi o modernă şosea ce va facilita o nouă legătură, mai puţin aglomerată, cu autostrada Bucureşti — Piteşti. Aşadar, după capitolele de romantism revoluţionar scrise la Porţile de Fier, pe Someş, pe Lotru sau la construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră, un nou capitol s-a deschis în istoria en­tuziasmului tineresc : Bucureşti. Amenajarea complexă a rîului Dîmboviţa. — Tovarăşe inginer Costin Georgescu, intr-o convorbire pe care aţi avut-o cu un redactor al revistei noastre, la puţin timp după înfiinţarea întreprinderii pentru amenajarea complexă şi exploatarea rîului Dîmboviţa, spuneaţi frumos: „Pentru noi, constructorii, Dîmboviţa este o chestiune de istorie, de sănă­tate şi de suflet“. Şi pentru că în întreaga ţară istoria se grăbeşte, bănuim că şi aici, la dumneavoastră, activitatea cu­noaşte aceeaşi efervescenţă. — Absolut. Lucrările au avansat pe un front foarte larg. La Lacul Morii, din amonte de Ciurel, la barajul de pămînt a­­vem deja terminat un tronson de cca. 300 de metri liniari. Tot acolo au început excavaţiile pentru barajul de beton care va asigura în final un debit­­ con­stant de apă pe Dîmboviţa. Riul a şi fost deviat în zona acestui viitor baraj pentru a se putea începe lucrările de betonare. Lacul Morii va preîntimpina pericolul de inundaţii şi, in acelaşi timp, va deveni o zonă de agrement pentru partea de vest a Capitalei. In aval de stăvilarul Ciurel s-a început execuţia colectorului de ape uzate. — E o lucrare, cred, destul de complicată, ţinînd seama că nu-i uşor să deviezi un rîu In plin oraş. — Am adoptat soluţia devie­rilor pe porţiuni prin incinte de palplanşe metalice sau prin conducte, lucrare care a şi început în zona podului Groză­veşti. Tot pentru realizarea co­lectorului am început spargerea planşeului de beton pe tronso­nul situat între Operetă şi Ca­lea Rahovei. Intre podul Vitan şi podul Mărăşeşti lucrările de decolmatare au fost practic în­cheiate. Nici nu vă puteţi ima­gina ce am găsit pe fundul apei. De la stîlpi de beton şi metal, la şine de tramvai, cabluri, bi­ciclete, motociclete pină la us­tensile de bucătărie. O adevă­rată groapă de gunoi a oraşu­lui. Acum această porţiune este curată. In final, colectorul va duce apele uzate pînă la viitoa­rea staţie de epurare de la Gli­­na. Lungimea regularizată a Dîmboviţei, care îşi va păstra actualul traseu, neafectind con­strucţiile existente, va fi de circa 10 km. în această etapă, respectiv zona cuprinsă intre podurile Ciurel şi Vitan. In eta­pa a doua va începe amenajarea rîului în aval de podul Vitan. — In afară de faptul că va curge limpede, curată, într-ade­­văr „Dîmboviţă, apă dulce“, ce altceva ne puteţi spune despre imaginea viitoare a Dîmboviţei ? — Ea îşi va purta apele puţin sub nivelul trotuarelor, la o di­ferenţă de nivel variind între 1,5 şi 3 metri. Va fi, deci, mai adîncă decit astăzi, dar va avea un debit constant pe tot traseul oraşului, graţie a cinci baraje echipate cu stavile. Ea va adu­ce o nouă dimensiune a frumu­seţii în Capitala noastră. ALEXANDRU ŞERBAN ■ TRIBUNA F.D.[7.S.|l|lllll))(l|llllll|lllllll!|lll|!lllllllllllll)llltll)l|l)!l))llll|l!lll|||||)|||||lJ Flacăra - anul XXXIV - Nr. 40 (1­580) - 4 octombrie 1985

Next