Flacăra, octombrie-decembrie 1985 (Anul 34, nr. 40-52)
1985-10-04 / nr. 40
2 Izbînda unui om prin oameni Numele îi este cunoscut şi recunoscut. Şi la primărie, şi la întreprindere, şi în cartier. Numele îi este cunoscut : Mihai Moldovan, inginer de profesie şi director la I.M.M.R. Braşov. Este recunoscut şi ca deputat , purtătorul de cuvînt al cetăţenilor din circumscripţia electorală nr. 37. Aproape că nu este adunare sau sesiune cetăţenească municipală, unde să nu le facă cunoscute iniţiativele. Mai mult chiar, cu acest prilej, dă samă, trimestrial, şi de felul cum ele intră în cotidianul vieţii din cartierul Ceferiştilor. Nu trebuie să părăseşti oraşul ca să ajungi la I.M.M.R., dar nu eşti nici prea departe de capătul lui. Şoseaua naţională ce duce spre Sfîrtu Gheorghe desparte, într-un fel, întreprinderea de zona cartierului. Ceea ce face ca drumurile zilnice spre casă ale lui Mihai Moldovan să-l ajute să vadă şi să ştie dacă cei de la I.C.R.A.L. au răspuns la sesizări, dacă LD.E.B.-ul a remediat intervenţia solicitată, dacă Direcţia comercială a rezolvat problemele aprovizionării. De cele mai multe ori, aceste drumuri se abat direct către factorii amintiţi, fără a mai trece pe la primărie. Mandatul de deputat nu este valabil numai în campaniile electorale. Iar la uşa primăriei bate atunci cînd îşi dă seama că soluţionarea unor probleme depăşeşte cu mult puterile asociaţiei de locatari. Aşa cum a fost cu complexul comercial. Sistematizarea şi modernizarea zonei cu peste două mii de apartamente motiva firesc şi propunerea locatarilor de a extinde spaţiul comercial. Acordul însă trebuia dat de primărie, care a purces la ridicarea lui, după ce s-a întocmit şi aprobat nota de coman Mecanica fină a conducerii în 1980, cînd a fost numit director, întreprinderea avea în judeţ prestigiul de a-şi îndeplini mereu planul la toţi indicatorii. Dar avea 2 533 de oameni, iar acum are 5 000. Fostul director, inginerul Zaharia Şandru, promovat în centrală, ii lăsase o bună moştenire, dar şi groaza că ar putea să se zică intr-o zi : uite, nu mai merg lucrurile ca pe vremea fostului director. „Urmaşul“ era şi tînăr. El lucrase ani de zile în compartimentul de proiectare al aceleiaşi unităţi, beneficiase de o atmosferă bună în care orice idee de valoare găsea sprijin. A fost unul din lucrurile pe care şi-a întemeiat, la rindul său, încercarea ca măcar să menţină faima unităţii. Anii trecuţi de atunci au probat că acest prestigiu a devenit şi mai temeinic. Nu este doar meritul lui, zice, este al întregii echipe de conducere şi, spiritul democratic în care se recunoaşte că e bine să fie condusă o mare fabrică este, aici, la întreprinderea de scule şi echipamente hidraulice din Focşani, un adevăr, nu atît discutat ci trăit. Subţirel, brunet, sobru, taciturn chiar, laconic, exact, directorul poartă ochelari şi se mişcă puţin stînjenit parcă prin biroul lui funcţional, plăcut. Il cheamă Laurenţiu Felician Doru (între prieteni i se spune Puiu) Veber. Este inginer TCM-ist — absolvent al Politehnicii bucureştene — şi e gata să vorbească de orice şi de oricine, numai despre el nu. Făcînd parte, el însuşi, dintre oamenii de concepţie ai Întreprinderii şi trăind dă „Proiect“ Braşov a avut in grija sa proiectarea, iar Trustul de construcţii executarea. Pînă la momentul final, cînd a fost preluat de Direcţia comercială. Cei peste 15 000 de cetăţeni şi-au văzut visul cu ochii. Un modern şi superdotat ansamblu comercial. Zadarnic l-am iscodit cu vorba pe interlocutorul meu, doar, doar, se va dovedi a-mi mărturisi ce anume s-a înfăptuit din propria lui iniţiativă. De fiecare dată făcea apel la alţi oameni, la alte nume, care-i ajută, şi pe care, de fapt, se sprijină în acţiunile obşteşti. A, dacă e să-şi revendice vreun merit, şi acela făcut cu modestie, este că prin el, oamenii sînt siguri — nu de aceea l-au şi ales ? — de reprezentarea lor în întrunirile cetăţenşti. La drept vorbind, recunoaşte el, nici nu este un merit aşa de mare, că izbînda tot lor le aparţine. Are convingerea că de cele mai multe ori nu ideile lipsesc, ci poate acel coeficient de înţelegere şi condiţionare a lor. Nu e totul să-ţi doreşti ceva, mai trebuie să ştii dacă e posibilă in acel moment înfăptuirea. Ca director, Mihai Moldovan, conduce întreprinderea de zece ani. Dar în parcursul lui, de-a lungul anilor, a trecut şi prin „gări“ şi chiar „halte“ care l-au ajutat să-şi desăvârşească profesia de constructor de locomotive. Ingineria nu i-a ştirbit cu nimic din latura umană a firii. Poate mai mult decit atît, i-a apropiat pe oameni dintr-un prea plin de încredere în ei. De aceea şi profilul activităţii este parcă orientat spre acest deziderat. La I.M.M.R. se proiectează şi se execută, intr-o gamă variată şi sofisticată, maşini care să Înlocuiască munca fizică de Înbucuria de a nu i se trata ideile cu indiferenţă, tinereţea lui n-a întîlnit priviri poncise, iar asta se ţine minte. Sigur că viaţa şi munca unui director de întreprindere sînt greu de fotografiat, iar o poză format mic riscă să redea fără vină ceva straniu de străin realităţii. De cînd conduce totul aici, a trebuit să accepte şi această condiţie implicită a funcţiei : acum, mai ales ceilalţi trebuie să aibă idei, cu mai multe şi mai bune idei, el răminînd mai ales sprijinul lor. Nu el trebuia să se vadă în primul rînd, ci ceilalţi. Ideile lor duc uzina înainte. „Directorul are o singură mare idee : să-şi facă planul şi să-şi pună obiectivele în funcţiune. Asta, nu că o spun eu, dar la fel o să vă spună şi un director bâtrîn." Din cei 282 de ingineri şi subingineri, 120 lucrează în proiectare. Directorul cere de la fiecare o idee. Totul trebuie întemeiat pe inteligenţa creatoare, pe mobilitatea tinereţii de care colectivul nu duce lipsă. Resorturi nevăzute, necontabilizate, netrecute în grafice, ca şi pîrghia democraţiei, dau climatul muncii şi vieţii a 5 000 de oameni, şi ele susţin, în intimitatea lucrurilor, toate marile rezultate care fac minciuna unei întreprinderi considerate azi etalon pe centrală, unitate care va atinge în următoarele luni — la punerea in funcţiune a celei mai noi capacităţi — forţa finală a unei producţii marfă de 1 miliard şi 45 de milioane lei anual. Bilanţurile reţin ce este mai spectaculos : locul unuii pe centrală în 1982, 1983 şi 1984; in 1985, după 8 luni, locul doi pe ţară în construcţia de maşini ; la 1 august 1935, îndeplinirea planului pentru întregul cincinal, la producţia marfă, la producţia fizică şi la export ; pînă la sfirşitul acestui an se vor da suplimentar 500 milioane lei la producţia marfă şi 130 de milioane la export. Activitatea treţinere a căilor ferate. Matisa, maşina de ciuruit balast şi maşina de profilat balast sunt concepute la nivelul unei înalte tehnologii, dovedindu-se de o competitivitate deosebită. Fără de oameni conceptul, proiectul, maşina n-ar deveni realitate, împreună cu ei, Mihai Moldovan gindeşte şi activitatea de interes obştesc. Membri ai organizaţiilor O.D.U.S. din Întreprindere, oamenii muncii purced la rezolvarea tuturor acţiunilor de muncă şi a celor edilitar-gospodăreşti, împreună cu ei a gîndit modernizarea şcolii generale nr. 17. Astfel au înlocuit încălzirea prin lemne cu cea centrală, au refăcut instalaţiile, au zugrăvit şi schimbat anura sălilor de curs. Tot de sprijinul şi gindul lor cel bun se leagă şi dotarea locurilor de joacă cu balansoare şi leagăne pentru copii. I se poate trece în contul personal al iniţiativei intervenţia făcută la conducerea primăriei de a aproba ca de aceste leagăne şi balansoare, confecţionate de ei, să beneficieze înşişi copiii cartierului. Descopăr astfel că, tot el este şi autorul unui proiect de execuţie a unor bănci. Care prin plusul lor de design elegant şi confortabil contribuie la farmecul parcurilor şi odihna cetăţenilor. In cartierul Ceferiştilor sunt străzi cu rezonanţă de album, Locomotivei, Drezinei, Pavilioanelor C.F.R., dar şi multe nivele ce se profilează pe verticală, sporind astfel farmecul vechiului prin nou. In cartierul Ceferiştilor un om trece zilnic spre casă. Este Mihai Moldovan, cunoscut şi recunoscut de concetăţenii săi, ca un om de ispravă. MARIA BOGDAN ■ culturală în care întreprinderea excelează — are un ansamblu de formaţii cu aproape 300 de interpreţi ; corul de 120 de persoane, dirijat de profesorul Dumitru Săndulache, a ocupat In acest an locul doi pe ţară In Festivalul naţional „Cîntarea României“ ; tradiţia unui dialog cultural între secţiile întreprinderii antrenează permanent mai bine de 1 000 de muncitori — întreagă activitatea aceasta este încă o probă a mobilităţii oamenilor şi a bunei stări de spirit a acestor tineri care conduc maşini sofisticate cu comandă numerică, „maşini ce n-ar putea fi montate şi n-ar lucra perfect, dacă n-ar fi conduse de oameni care gîndesc întregul schimb“, cum zice inginerul Weber. „Eu aş spune — adaugă directorul — că, in proporţie de sută la sută, mecanismul întreg al întreprinderii merge, cum merge, datorită calităţii ideilor acestor mii de oameni." Ce înseamnă asemenea idei ? Inginerul Liviu Livescu a realizat o mandrină de precizie cu autostrîngere, care se produce acum în serie. Jumătate din aceste produse se exportă. „Nu mai execută nimeni în lume acest produs“, mi se spune. Muncitorul rectificator Ion Cuptor a conceput și a executat o serie întreagă de dispozitive care au condus la creşterea productivităţii muncii. Au fost proiectate, reproiectate şi executate maşini speciale de forjat, de şlefuit, de debavurat pile, de danturat, destinate propriei noi investiţii, cit şi utilaje pentru eliminarea locurilor Înguste. Calitatea ideilor oamenilor se îmbină fericit cu calitatea sprijinului asigurat pentru materializarea eficientă a acestor idei, iar în asigurarea funcţionării resorturilor de mare fineţe ale acestei îmbinări, inginerul TCM- ist Puiu Weber a devenit un maestru. Şi-i place. Mai ales că nu se vede. El N-are aproape nici un merit , el e doar director. DORIN GHERGHINESCU ■ Educaţie prin puterea exemplului Dîmboviţa Cel mai tiner şantier naţional al tineretului A devenit un fapt obişnuit la noi ca tinerii să-şi aducă prinosul la marile ctitorii ale acestor ani de puternic avint revoluţionar , pe care-i trăieşte ţara. Ei au înţeles că istoria nu face daruri, că istoria se construieşte, că istoria este opera celor care, cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu la tribuna Forumului Tineretului, dau dovada lor supremă de devotament, de răspundere, de spirit revoluţionar, muncind pentru patrie, pentru dezvoltarea ei. Acest adevăr le insuflă tinerilor dorinţa şi mindria de a fi prezenţi pe marile şantiere ale construcţiei socialiste, de a-şi contopi destinele cu istoria, de a dărui ceva din sufletul lor, din ardoarea lor lucrărilor de anvergură care schimbă, îmbogăţesc şi înnoiesc geografia ţării. La Porţile de Fier, la Lotru, pe Someş sau pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, brigadierii în salopete albastre cu ecuson au spus cu entuziasm : „Prezent !“. Acum cînd lucrările de amenajare complexă a rîului Dîmboviţa — ce vor da rîului Capitalei o frumuseţe existentă pînă acum doar in cintece — sînt in plină desfăşurare, tinerii brigadieri au ţinut să răspundă prezent şi aici. Intr-o atmosferă sărbătorească, de puternică angajare şi dăruire a brigadierilor veniţi din toate colţurile ţării, în apropierea locului pe care se va ridica Lacul , Morii s-a deschis în prezenţa tovarăşului Nicu Ceauşescu, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.U., primsecretar al C.C. al U.T.C., cel mai tînăr şantier naţional al tineretului . Şantierul pe care frumoşii romantici cu bluze albastre vor participa la efectuarea unei lucrări de mare interes şi importanţă pentru Capitală, care va dărui bucureştenilor o apă limpede şi frumoase zone de agrement pe întreaga porţiune a Dîmboviţei între Lacul Morii şi Podul Vitan. Tinerii care vor lucra pe acest nou şantier naţional al tineretului sunt crescuţi în cele două decenii care au trecut de la Congresul al IX-lea al partidului, în ceea ce numim cu legitimă mindrie Epoca Nicolae Ceauşescu. Şi au trăsăturile acestei epoci. Sunt cutezători, nu se tem de greutăţi, ştiu că destinul lor este indisolubil legat de destinul patriei. Ştiu că viitorul ţării, şi deci implicit şi al lor, depinde de cutezanţa fiilor ţării, de modul cum vor şti să se dăruiască pentru crearea noului chip al patriei. Animaţi de înţelegerea rolului lor în noua istorie a Ţării, animaţi de dragostea pentru patrie, pentru partid, brigadierii noului şantier naţional al tineretului s-au angajat, într-o înflăcărată telegramă adresată tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, să realizeze încă în acest an un volum de lucrări în valoare de peste 22 de milioane de lei. In acest volum de lucrări intră executarea de terasamente, protecţii de maluri, drumuri tehnologice, amenajarea unor spaţii de producţie necesare industrializării operaţiilor de construcţii-montaj şi pregătirea unor noi fronturi de muncă pentru perioada următoare. Ei s-au mai angajat să preia în execuţie obiective pe un traseu in lungime de 10 km cit reprezintă amenajarea rîului Dîmboviţa într-o primă etapă, precum şi la construirea digurilor Lacului Morii, diguri pe care se va construi o modernă şosea ce va facilita o nouă legătură, mai puţin aglomerată, cu autostrada Bucureşti — Piteşti. Aşadar, după capitolele de romantism revoluţionar scrise la Porţile de Fier, pe Someş, pe Lotru sau la construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră, un nou capitol s-a deschis în istoria entuziasmului tineresc : Bucureşti. Amenajarea complexă a rîului Dîmboviţa. — Tovarăşe inginer Costin Georgescu, intr-o convorbire pe care aţi avut-o cu un redactor al revistei noastre, la puţin timp după înfiinţarea întreprinderii pentru amenajarea complexă şi exploatarea rîului Dîmboviţa, spuneaţi frumos: „Pentru noi, constructorii, Dîmboviţa este o chestiune de istorie, de sănătate şi de suflet“. Şi pentru că în întreaga ţară istoria se grăbeşte, bănuim că şi aici, la dumneavoastră, activitatea cunoaşte aceeaşi efervescenţă. — Absolut. Lucrările au avansat pe un front foarte larg. La Lacul Morii, din amonte de Ciurel, la barajul de pămînt avem deja terminat un tronson de cca. 300 de metri liniari. Tot acolo au început excavaţiile pentru barajul de beton care va asigura în final un debit constant de apă pe Dîmboviţa. Riul a şi fost deviat în zona acestui viitor baraj pentru a se putea începe lucrările de betonare. Lacul Morii va preîntimpina pericolul de inundaţii şi, in acelaşi timp, va deveni o zonă de agrement pentru partea de vest a Capitalei. In aval de stăvilarul Ciurel s-a început execuţia colectorului de ape uzate. — E o lucrare, cred, destul de complicată, ţinînd seama că nu-i uşor să deviezi un rîu In plin oraş. — Am adoptat soluţia devierilor pe porţiuni prin incinte de palplanşe metalice sau prin conducte, lucrare care a şi început în zona podului Grozăveşti. Tot pentru realizarea colectorului am început spargerea planşeului de beton pe tronsonul situat între Operetă şi Calea Rahovei. Intre podul Vitan şi podul Mărăşeşti lucrările de decolmatare au fost practic încheiate. Nici nu vă puteţi imagina ce am găsit pe fundul apei. De la stîlpi de beton şi metal, la şine de tramvai, cabluri, biciclete, motociclete pină la ustensile de bucătărie. O adevărată groapă de gunoi a oraşului. Acum această porţiune este curată. In final, colectorul va duce apele uzate pînă la viitoarea staţie de epurare de la Glina. Lungimea regularizată a Dîmboviţei, care îşi va păstra actualul traseu, neafectind construcţiile existente, va fi de circa 10 km. în această etapă, respectiv zona cuprinsă intre podurile Ciurel şi Vitan. In etapa a doua va începe amenajarea rîului în aval de podul Vitan. — In afară de faptul că va curge limpede, curată, într-adevăr „Dîmboviţă, apă dulce“, ce altceva ne puteţi spune despre imaginea viitoare a Dîmboviţei ? — Ea îşi va purta apele puţin sub nivelul trotuarelor, la o diferenţă de nivel variind între 1,5 şi 3 metri. Va fi, deci, mai adîncă decit astăzi, dar va avea un debit constant pe tot traseul oraşului, graţie a cinci baraje echipate cu stavile. Ea va aduce o nouă dimensiune a frumuseţii în Capitala noastră. ALEXANDRU ŞERBAN ■ TRIBUNA F.D.[7.S.|l|lllll))(l|llllll|lllllll!|lll|!lllllllllllll)llltll)l|l)!l))llll|l!lll|||||)|||||lJ Flacăra - anul XXXIV - Nr. 40 (1580) - 4 octombrie 1985