Flacăra, iulie-septembrie 1988 (Anul 37, nr. 26-39)
1988-07-15 / nr. 28
Gheorghe , se exportă in ţări de tradiţie, ca S.U.A., Franţa, R.F.G., Italia, Spania, recentul contract cu firma ,,Hunter“ pentru realizarea ventilatoarelor de plafon probind clasa inalta a produselor care, înmatriculate în Covasna-România, au certificat de nivel tehnic mondial. Ar mai trebui vorbit de IMASA, de unităţi din întorsura Buzăului sau Tg. Secuiesc şa. Covasnenii le cunosc, ciclul de acţiuni „Laudă muncii“ organizat de comitetul judeţean de partid (popularizarea fruntaşilor, a inventatorilor şi inovatorilor, schimburile de experienţă, simpozioanele, spectacolele omagiale etc.) fiind menit şi reuşind să apropie de sufletul oamenilor ideea că ei sunt ce sunt şi se pot afirma numai prin munca lor înfrăţită. Zootehnia, o meserie dintotdeauna Şi Szekeley Ladislau, directorul Asociaţiei Economice Intercooperatiste pentru îngrăşarea tineretului bovin Boroşneu Mare, şi Alexandru Pete, şeful fermei, şi zootehnistul Ioan Andra, excelentul bucătar de furaje, şi îngrijitoarea Rozalia Soare, care preia viţeii de două săptămîni, şi toţi ceilalţi au fost crescători de animale. Din tată-n fiu chiar. Nu aici au învăţat meserie, dar aici şi-au dat măsura meseriei lor. Unii au venit chiar din industrie şi nu doar pentru că se cîştigă 3 000 lei lunar. Ba, la sfîrşitul anului, cei mai harnici mai primesc vreo 30 000 lei (reţinerea de 20 la sută şi beneficiul). Au venit, în primul rind, pentru că munca de aici cere şi dă căliură omenească. Unitatea n-a mers chiar bine în primii patru ani, dar din 1982 încoace, lucrurile s-au schimbat. O să povestim altă dată, mai pe larg, cum, în 1985, s-a obţinut locul al doilea pe ţară, în 1986, unitatea a fost distinsă cu înaltul titlu de Erou al Noii Revoluţii Agrare pentru obţinerea unui spor mediu zilnic de 1 100 g şi depăşirea planului de livrări la fondul de stat. Cei numai 100 de oameni din unitate au în grijă şi o fermă de 680 ha (unde îşi asigură baza furajeră), îngrijesc şi animalele, au şi mică industrie, îşi realizează, în regie proprie, diverse construcţii necesare. în primul semestru al acestui an, planul a fost realizat în proporţie de 145 la sută. Cu depăşiri şi beneficii. La rubrica mortalităţi se trece constant acelaşi semn —e linie. Aici e foc continuu, mi-a spus directorul. Acelaşi om care avea o vacă şi un cal (şi poate îi mai are) acasă, îngrijeşte 1 000 de viţei într-un grajd. Cind te obişnuieşti, nu e greu. Şi nu e greu pentru că ai sentimentul că eşti acasă. Că poţi să contribui la rezolvarea problemelor tale şi ale obştii. Sentimentul apartenenţei la acest timp al muncii şi al roadelor ei este firesc : este munca noastră in unitatea noastră, in localitatea noastră, in ţara noastră. Iată lucrul pe care-l ştim bine toţi cei care trăim în România — că suntem singurii făuritori şi, deci, singurii producători ai muncii noastre. Pasiunea pentru artă Viaţa spirituală a covăsnenilor este, desigur, complexă. De la o vizită la impresionantul muzeu judeţean, reorganizat în 1982 şi completat pina în 1988, unde directorul său, Székely Zoltán, poate prezenta importante descoperiri arheologice, cum ar fi cele vizind cultura Ariuşd-Cucuteni sau cultura materială care atestă, la castrul Olteni, convieţuirea populaţiei dacice locale cu militarii romani sau la tabăra naţională de sculptură de la Covasna, în atelierele pictorilor din cadrul Filialei UAP Sfîntu Gheorghe, fie că e vorba de Plugor Sándor, Cosztandi Jeno, Vetro András sau Pompiliu Pleşa, pînă la gustatele spectacolefestivaluri ale fanfarelor reunite, nedeea mocănească de la Voineşti-Covasna, ori sutele de spectacole ale artiştilor amatori reuniţi sub generosul simbol al „Cîntării României“, creaţia, talentul, dragostea de cultură şi de frumos îşi găsesc împlinirea firească. Am ales însă teatrul, pentru că, făurit în anii socialismului, Teatrul de Stat din Sfintu Gheorghe este un veritabil semn de oraş mare, o probă elocventă a accesului neîngrădit, pe deplin egal, la cultură. Teatrul prezintă spectacole de calitate atît în limba română cit şi limba maghiară, într-o atmosferă de colegialitate şi prietenie cu artiştii secţiei în limba maghiară (s-au organizat şi manifestări comune, bilingve), secţia în limba română, mi-a mărturisit Marius Deac, secretarul său literar, se afirmă cu incontestabil succes. Este pregătită, sub bagheta regizorului Mircea Cornişteanu de la Naţionalul craiovean, a opta premieră „Femeia îndărătnică“ de Shakespeare. Aici lucrează foarte mulţi actori tineri (aproape toţi absolvenţii din ţară de anul trecut). Teodora Mareş (cunoscută din filmele „Liceenii“, „Declaraţie de dragoste“ şi „Extemporal la dirigenţie“) s-a făcut mare şi este actriţă la Sfîntu Gheorghe. Alături de ea — Oana Ştefănescu, Ionel Mihăilescu, Florin Chiriac, Lucian Nuţă, toţi tineri, toţi „nume“, toţi „cu filme in spate“. Profesionişti, dăruiţi, iubiţi de public sunt şi Dorin Andone, Elena Manoliu, Bogdan Caragea şi toţi ceilalţi. Ce-i animă pe aceşti slujitori ai proaspătului „lăcaş de muze“ ? Convingerea că nu mărimea oraşului contează (în fond, o istorie a teatrului românesc contemporan trece pe la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ), ci doar pasiunea pentru artă. Grupaj realizat de CONSTANTIN DUMITRU O Fotografii de KOVÁCS LASZLO . Flacăra - anul XXXVII - Nr. 28 (1725) - 15 iulie 1988 Noua revoluţie agrară Teleorman, zi obişnuită de lucru Simplu, ne facem datoria Soarele este dogoritor, iar pămintul parcă arde sub tălpi, în jurul combinelor aerul pare a fi în clocot. Nici o adiere... înaintăm toţi trei prin marea de spice către o combină care s-a desprins din şirul celor care seceră griul. — La fel de cald şi pe la Bucureşti ? — La fel, tovarăşe primar ! — Ieri, pe aici, pe la noi, au fost 40 de grade. Dar, de fapt — ce să mai vorbim ? — de citeva zile bune ne luptăm cu căldurile astea nemaipomenite ! Iar oamenii aceştia — vă imaginaţi — se coc pur şi simplu ca intr-un cuptor în cabinele combinelor. Nu-i deloc uşor pentru ei ! Preţ de o clipă, citesc îngrijorarea pe chipul acestui bărbat tinăr — Petre Badea, primarul oraşului Roşiori de Vede — şi nu ştiu ce i-aş putea răspunde pentru moment. Mecanizatorii au, intr-adevăr, în aceste zile, o muncă dificilă care îi solicită la maximum ; orele de somnie sunt mai puţine ca oricînd, cele de lucru au sporit, arşiţa verii a devenit necruţătoare în ultimele zile. Ghicindu-mi gîndurile parcă, Petre Badea răspunde unei întrebări pe care nu apuc însă să o rostesc : — Pentru ei, măsura asigurării unei hrane substanţiale şi a apei potabile chiar aici, în plin cîmp, a fost dublată de organizarea, la fiecare punct de lucru, a asistenţei medicale, pentru a preveni la nevoie eventualele cazuri de îmbolnăviri. Nu am fost confruntaţi pînă în prezent cu asemenea situaţii, dar, vorba proverbului: prudenţa e mama înţelepciunii ! Oamenii sînt prezenţi pe cîmp de la şase dimineaţa şi pînă seara la zece şi nu poţi şti ce se poate întimpla cu ei. — Tudorică al nostru a păţit-o, după cum se vede ! — intervine Teodor Păunescu, preşedintele C.U.A.S.C. Roşiori, în timp ce ne apropiem de combina rămasă imobilizată în lan. Pot să pariez că iar e vorba de vreo curea ! Şi nu apucă să-şi isprăvească vorba, că Tudor Albişoru, cu mîinile murdar p înă la coate şi cămaşa năclăită de sudoare, scoate din măruntaiele combinei o curea de transmisie ruptă. — Priviţi şi dumneavoastră — zice el — cum să reziste o asemenea curea care in joc de două corduri de fibre, cum trebuie să aibă, cei de la fabrică i-au pus din greşeală doar unul ? în citeva clipe soseşte şi echipa mecanică de intervenţii. Ilie Negrescu, şeful secţiei de mecanizare a C.A.P. Roşiori, ridică din umeri o neputinţă : — Asta este ! Nu avem ce face ! Ce folos că am întărit echipele de intervenţii cu mecanici aduşi din întreprinderi, de vreme ce mereu şi mereu ne confruntăm cu aceeaşi problemă : curelele de transmisie ! Şi cînd te gîndeşti că un set de două curele costă peste 800 de lei şi de multe ori ele se distrug după numai 5—5 ore de funcţionare. Asta înseamnă nu numai bani irosiţi, dar şi timp de lucru pierdut in mod inutil ! Inginerul şef al C.A.P., Gheorghe Ciupitu, care s-a alăturat intre timp grupului nostru, zice chiar că oamenii ăştia care le produc „zău că ar trebui daţi la ziar !“ După citeva minute însă combina îşi reia activitatea, urmată la oarecare distanţă de două femei trecute de prima tinereţe — Alexandra Moţ şi Floarea Trasă — care, cu seceri în mîini şi săculeţi prinşi la brîu, adună ceea ce combina ar fi putut risipi. Le privesc un timp în tăcere. Preşedintele C.U.A.S.C.-ului simte probabil nevoia să precizeze că echipe de 2—3 secerători se deplasează in urma fiecărei combine, pentru ca nici un bob să nu se piardă. Și tot pentru evitarea oricărei risipe s-a stabilit verificarea zilnică a tuturor reperelor — și sînt atît de numeroase ! — pe unde combinele pot scăpa bobul de grîu, a tuturor mijloacelor de transport care însoțesc pas cu pas fiecare combină în parte pentru a prelua în modul cel mai operativ recolta, în drumu' ei către hambare. — Secerișul orzului — adaugă dinsul — primul asalt al secerişului din acest an, ne-a oferit prilejul să tragem unele concluzii de mare folos în această privinţă. Cu orzul ne-am descurcat bine, şi tot aşa va fi şi cu griul 1 — Adică 7 — In general, producţiile de orz planificate au fost substanţial depăşite în majoritatea C.A.P.-urilor din cadrul C.U.A.S.C.-ului nostru. De padă, C.A.P. Roşiori avea planificată o producţie reprezentînd 5 440 kg la hectar şi a realizat 6 465 kg ; C.A.P. Stejaru, in locul producţiei planificate de 5 880 kg la hectar, a realizat 6 253 kg ; la fel şi C.A.P. Măldăeni, care în loc de 5 610 kg a recoltat 6 031 kg orz la hectar. In ceea ce priveşte griul, acesta a fost cules de pe circa 90 la sută din întreaga suprafaţă de 5 785 de hectare şi intr-o zi-două vom încheia recoltarea lui. Concomitent, s-a acţionat pentru eliberarea terenurilor de paie şi ■ pregătirea culturilor duble, îndeosebi a porumbului, ajungîndu-se pînă în prezent la o suprafaţă de 1 500 hectare care au fost cultivate. — Munca in cîmp presupune, pe parcursul întregului an, activităţi dintre cele mai diverse. Mi-aţi putea relata un fapt deosebit petrecut în cadrul acestor activităţi ? — La noi nu se petrec fapte deosebite ; pur şi simplu muncim firesc, ne facem datoria pe cîmp, aşa cum la fel de Grase ne creştem copiii acasă. CONSTANTIN BALACCIU : 7 (Urmare din pag. 1) întemeierea tezei aşezării socialismului pe baze ştiinţifice, intr-un cadru organizat, care să asigure participarea întregului popor la conducerea societăţii a condus la crearea si instituţionalizarea, din iniţiativa secretarului general al partidului, a unui sistem democratic unitar, unic în felul său, şi, iată, ne referim în primul rind la consiliile şi adunările oamenilor muncii — proprietari, producători şi beneficiari — la conferinţele oamenilor muncii din diverse domenii de activitate, organisme profund democratice in continuă perfecţionare, care asigură la toate nivelurile organizării sociale participarea tuturor oamenilor muncii la înfăptuirea politicii partidului. în acest sens, o direcţie esenţială a procesului de lărgire continuă a democratismului orînduirii noastre socialiste o constituie întărirea şi mai puternică a autoconducerii muncitoreşti şi autogestiunii economico-financiare, creşterea răspunderii adunărilor generale, a consiliilor oamenilor muncii şi ale birourilor executive ale acestora, a tuturor cadrelor de conducere, pentru buna gospodărire a avuției pe care o gestionează, pentru îndeplinirea exemplară a obiectivelor şi sarcinilor ce revin unităţilor pentru promovarea fermă a noului şi modernizarea tuturor domeniilor de activitate. O expresie concretă a acestor adevăruri, ca să dăm un exemplu de dată recentă, o constituie şi recenta Lege privind statutul juridic al unităţilor socialiste pe baza principiilor autoconducerii muncitoreşti şi autogestiunii economico-financiare, act elocvent in ceea ce priveşte întărirea continuă a sistemului democraţiei noastre revoluţionare, o democraţie care presup Cu poporul, pentru popor pune, în acelaşi timp, creşterea răspunderii, întărirea ordinii şi disciplinei in muncă în toate domeniile de activitate. „Trebuie să fie bine înţeles — arăta secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în Expunerea cu privire la unele probleme ale conducerii activităţii economicosociale, ale muncii ideologice şi politico-educative, precum şi ale situaţiei internaţionale — că sistemul larg democratic pe care îl avem nu trebuie să slăbească, să diminueze în nici un fel ordinea, disciplina , dimpotrivă, presupune o creştere şi mai puternică a spiritului de răspundere de suspină jos in faţa partidului, a poporului. Aceasta, se poate spune, reprezintă o cerinţă de importanţă deosebită a democraţiei de partid, a democraţiei muncitoreşti revoluţionare in general“. Aşadar, o democraţie activă, cu un caracter complex, singura in stare să dinamizeze toate sferele de activitate, cu deosebire latura lor calitativă, să determine sporirea puternică a eficienţei întregii activităţi economico-sociale, în acest context, Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste se dovedeşte a fi cel mai larg organism politic, patriotic şi revoluţionar, cu caracter reprezentativ, activînd masele de oameni ai muncii în vederea participării mai plenare a lor la conducerea societăţii. Constituie toate acestea citeva dintre virtuţile de esenţă ale unui concept de excepţie privind democraţia noastră muncitorească, concept care implică o amplă deschidere spre noua receptivitate faţă de tot ceea ce este valoare ştiinţifică, care creează cadrul optim pentru stimularea energiilor creatoare şi spiritul novator al maselor, pentru promovarea consecventă a calităţii în toate domeniile, modalitate de unire a întregii naţiuni în realizarea înaltelor obiective stabilite de Congresul al XIII-lea al partidului.