Foaia poporului, 1898 (Anul 6, nr. 1-53)

1898-01-09 / nr. 1

Pag. 2 FOAIA POPORULUI Era la 28 Dec. n. când s’a ţinut con­­gregaţiunea comitatensa în Făgăraş. De ziua aceea, după şedinţă, a fost convocată o con­­ferenţă de fruntaşi ai comitatului, ca se ho­tărască convocarea alegatorilor romani. „Dar’ — ’i­ se scrie „Tribunei“ — unul nici nu s’a înfăţoşat la conferenţă de frică se nu vină în posiţie de a subscrie convocarea şi astfel a-’şi perde (? Red.) pensiunea, car’ altul mergând a spus că nu subscrie convocarea“ Aşa planul adunărei a rămas baltă. Sânt foarte triste aceste semne şi nu le putem îndestul înfiere. Din Austria. Se anunţă din Viena, că prim-ministrul Gautsch vrea se reînceapâ după Anul­ Nou tractările de împăcare între Nemţi şi Cehi. Dacă nu va isbuti, reichsrathul va fi închis. în noul parlament, pe basa revi­­siunei constituţiunei vor trimite deputaţi singu­raticele diete provinciale din sînul lor, şi nu se vor mai face alegeri de deputaţi, „Civilisaţia“ Ungurilor. Ziarul rus din Lvov (Lemberg în Galiţia) cu numele Galicianin, cunoscut pentru bunele informaţii ce are, scrie un articol despre stările de ma­­ghiarizare din Galiţia, din care extragem următoarele: „împăratul Wilhelm a zis despre naţiunea ungară, n­ timpul visitei sale la Budapesta, că e „popor civilisat*. Dar’ înalta bunăvoinţă şi protecţie a împăratului german nu e în stare a face dintr’un popor civilisat cu numele, un popor civilisat în adevăr. „Se ştie mai ântâiu, că Ungurii sunt de neam mai jos Slavilor şi Germanilor cari lo­­cuesc la marginile regatului Ungariei. De aceea, pentru a maghiariza aceste popoare, Ungurii se folosesc de mijloace, cari numai civi­­lisate nu sunt. „Fapt civilisător este de pildă confiscarea banilor adunaţi de la Slovaci şi Ruteni şi me­niţi a ridica şcoale naţionale? „Acum guvernului şi parlamentului nu-­i plac numele slave şi româneşti ale oraşelor rîurilor şi munţilor Ungariei. Slavii şi Ro­mânii, ca locuitori vechi, cari formau state înfloritoare în vremea, când Ungurii au năvălit în Europa, au dat, fireşte, numiri oraşelor pe cari le-au întemeiat şi rîurilor pe ţărmurile cărora locuiau. Dovadă, că numele ungureşti date mai târziu acestor localităţi, sunt numai nişte nume slave stricate, precum de pildă Eperjes în loc de Prieşevo, Sáros-Patak în loc de Cerni-Potoe etc. „Până acum Slavii şi Românii întrebuinţau numirile lor naţionale, pe când guvernul în­trebuinţa numele maghiare. Acum guvernul şi parlamentul maghiar opreşte pe toţi lo­cuitorii ţărei a se folosi de numirile nema­ghiare. „Şi fiindcă cu toată legea, scopul, cu numirile române şi slave să se uite, nu ’şi­’l pot ajunge, stăpânitorii Ungariei au hotărît se confiate toate cărţile slave şi româneşti, cari nu ar întrebuinţa numiri ungureşti. „Şi o asemenea ţeară are încă pretenţia de a se numi europeană şi civilisată'1. Iată, ce bine Ii cunosc pe Maghiari în Europa! Cuota statorită. Chestiunea mult tractată și pertractată — în zădar — a stato­­ritei cuotei s’a deslegat prin hotărîrea Mo­­narchului. Foaia oficioasă din Budapesta a publicat în unul da ieri o preaînaltă scrisoare prin care și pe 1898 rămâne cuota cea veche. Hotărîrea aceasta urmează pe basa legei XII. din 1867. O asemenea scrisoare a publicat şi foaia oficioasă din Viena. FOIŢA. La Anul­ Nou. Anul cel nou care vine Se v’aducă la toţi bine, Veselie, sănătate Şi în ţeara direptate! Şi mai poftesc tuturor Bună roadă câmpilor, Fete mândre junilor Şi neveste mirilor! întristare, sărăcie, Şi-alte rele nu mai fie, Şi tot omul năcăjit Să ajungă fericit! Şi le poftesc tuturor Ales abonenţilor: Baţi pline cu vin ales, Poduri cu grâu şi ovăs. Coşuri pline de păpuşoi Vite multe, cai şi oi. Holda bine se rodească Gazda să se ’mbogăţească, S’aibă bine ’n ori­ce părţi, S’aibă bani pe foi şi cărţi ! Fetele de măritat Toate-’şi capăte bărbat Şi flăcăii zestre mare Să trăească ’n belşugare! Toţi băieţii ’nveţe carte, Ca de bine s’aibă parte Şi poporul să tot crească, Naţia să se ’ntărească! Anul-Nou care să ’ncepe De năcazuri să ne scape, Să-’l avem cu voe bună, Toţi Românii împreună! Teodor Toma, în Pintic (lângă Teaca), împotriva maghiarisârei, întrunirea din Iaşi, întrunirea de protestare din Iaşi Îm­potriva maghiarisârei, despre care am făcut pomenire în numărul trecut, a reuşit foarte frumos. După mai multe discur­suri însufleţite, s-a primit următoarea ho­­tărîre: „Cetăţenii ieşeni, întruniţi în adunare, protestează în numele dreptăţei, umanităţei şi civilisaţiei şi înfierează opera de distrugere, ce Maghiarii au început şi continuă contra Românilor de peste munţi. Legea de înlo­cuire cu numiri maghiare a numelor vechi istorice ale oraşelor şi satelor, rîurilor, mun­ţilor şi a tuturor localităţilor, o declarăm ca cel mai păcătos atentat la adevărul istoric şi la moştenirea de veacuri a Românilor şi a celorlalte naţionalităţi. Oprirea întrunirilor ce Românii, ca cetăţeni au voit se ţină pentru a protesta pacinic în contra acestui atentat, o denunţăm ca o ruşine a veacului în care trăim. „întrunirea constată că Maghiarii con­duşi de cea mai sălbatică ură au hotărît şi execută pas cu pas nimicirea neamului româ­nesc de peste munţi, întrunirea declară sărbătoreşte, că ori­ce conlucrare şi împăcare cu Maghiarii, este eschisă“. Proiectul maghiarisârei numelor şi cancelaria Curţii. Foaia Bud. Hírlap împărtăşeşte ur­mătoarele : „Ni­ se spune — zice foaia — — că guvernul a trebuit să se lupte cu mari greutăţi deja la aşternerea proiectului spre învoire, ce să cere de la Monarchul. Proiectul a zăcut şiprimări întregi în cancelaria cabinetului Curţei. Cercurile înalte militare au pus greu­tăţi împotriva lui, mai ales, că în mapele cor­pului generalilor şi în alte harte militare sânt o mulţime de nume nemţeşti (dar’ româ­neşti? Red.), prin urmare după întărirea noului proiect, toate aceste harte trebue să fie scoase din nou. Au recunoscut însă în cele din urmă şi numitele cercuri, că tocmai din punct de ve­dere militar este de o mare însemnătate (? Red.), ca numele maghiare să fie arătate pentru fo­losul armatei, d. e. în timp de mobilisare, şi în hartele lor. Astfel guvernul a primit apro­barea Coroanei pentru aşternerea proiectului“. Cele spuse aci în urmă sânt cam greu de crezut. Românul zice: Minciuna încă e vorbă. Aceasta să potriveşte şi ad. Lupta noastră. Foaia Drapelul din Bucureşti sub titula Lupta de peste munţi, scrie un ar­ticol interesant despre luptele noastre naţio­nale şi politica nesocotită a Ungurilor. Extragem din acest articol urmă­toarele : Oprirea întrunirei din Sibiiu în loc să înfrice și să descurajeze pe Români, o în­deamnă la o împotrivire şi mai mare. La Arad asemenea a fost oprită adu­narea. Dar’ nu face nimic. Câtă vreme Românii vor fi în dreptul lor, ori­ce lovitură nouă va veni în folosul lor. Un sfat. — Anecdotă. — în un sat era un om sărac, care nu avea decât un purcel. Sosind dulcele Crăciu­nului, omul nostru voia să- şi ucidă burl­ncul, în satul omului era datină de oamenii trimi­teau dar la prieteni, când îşi ucideau porcii. Omul cel sărac încă a fost căpătat asemenea dar de la mai mulţi din sat, şi acum îşi bătea capul, că ce va face. Pe când era cuprins de cugetul acesta, vine la dînsul vecinul seu şi-’l întreabă: Ce eşti îngrijit vecine ? Cum să nu fiu, — răspunse el. Tată ’mi­ s’a apropiat timpul să-’mi ucid purcelul, şi acum nu ştiu ce să fac, că de voiu sta să trimit la toţi, dela câţi am căpătat şi eu, nu-’mi va ajunge bietul purceii — Eu te voiu învăţa ce să faci — adause vecinuL După­ ce îl vei ucide, pune-’l la un loc careva, şi pe când te vei scula dimineaţă, spune că ’ţi­’l-au furat. Nr. 1

Next