Foaia poporului, 1899 (Anul 7, nr. 1-52)
1899-01-15 / nr. 1
Nr. 1 FOAIA POPORULUI Pag. 3 temifer) a pornit o mişcare, că, dacă vor mai dăinui astfel stările, tinerimea din ţeară se nu se înfăţoşeze la asentare. Lucrul acesta a pus pe gânduri pe miniştri şi ministrul Wlassics a închis însoţirea tinerilor, în zilele de sărbători ale noastre, Bănffy şi cu soţii sei, miniştrii Lukács şi Fejérváry au fost la Viena, unde s’au sfătuit cu Maiestatea Sa, că ce e de făcut? S’a hotărît, ca miniştri se înceapă tocmeli de pace cu oposiţionalii. Aceste s’au şi început, dar’ ori cum vor isbutî ele, bine cum se cade nu va fi, cât timp singuri Ungurii vor fi aici stăpânitori şi nu vor lăsa, ca şi noi Românii, Serbii, Slovacii şi celelalte neamuri se luăm parte la vieaţa de stat. Vom vedea. Monarchul nostru şi Regele României. Un ziar din Bucureşti anunţă: MM. II. Regele şi Regina vor pleca pe la finele lui Ianuarie la Abazzia, unde se vor întâlni cu împăratul Francisc Iosif, care deasemenea va sta aproape o lună de zile în această localitate. MM. LI. vor lua reşedinţa în vila Angiolina, care împăratul Francisc Iosif în vila Mandrea. Cehii şi Germanii. Se scrie din Viena, că în ultimul consiliu de miniştri, ţinut sub presidenţa Monarchului, s’a discutat mult asupra aflărei modalităţilor cari să ducă la o înţelegere între Cehi şi Germani, ca astfel să se poată restabili odată în Austria, stările normale parlamentare. Se crede că disposiţia Cehilor e de astă-dată favorabilă împăcărei, şi din acest motiv înţelegerea se va pută face fără mare greutate. Vom vede. Din Lume. Filippinele contra Americei, în insulele Filippine este mare nemulţumirea şi agitaţia contra Americanilor. Se zice, că Americanii tratează rău cu autochtonii şi voesc a se face stăpâni pe toate insulele. Generalul Otis a primit ordin ca să ocupe întreaga grupă. Locuitorii Filippinelor însă sunt decişi a-şi apăra independenţa. Ei au un guvern naţional, constituit în regulă, cu organisaţie republicană. President al republicei este Aguinaldo. Miniştrii republicei se ţin de partidul răsboinic. Astfel, după cum scrie şi ziarul Independencia, nu sunt decât două posibilităţi : sau abstau Americanii de la ocuparea insulelor şi recunosc independenţa, sau apoi se va încinge un nou şi sângeros răsboiu între insulari şi noii cuceritori. Cu deosebire e mare agitaţiaîn oraşul Iloilo, pe care vreau să-l atace Americanii. Orăşenii sunt decişi a aprinde oraşul. Oastea lui Aguinaldo e sub arme, gata de luptă. El a dat o nouă proclamaţie, în care zice, că va alunga pe Americani şi luând de martor pe D-zeu face responsabili pe Americani pentru sângele, ce se va vărsa. Conflict anglo-francez. Un nou conflict să semnalează între Anglia şi Francia. în Londra s’a publicat zilele aceste aşa numita carte albastră, care cuprinde corespondenţa dintre guvernul englez şi francez în chestia măsurilor restrictive luate de guvernul francez contra comerciului englez în insula Madagascar. Ziarele comentează în ton agitat cuprinsul cărţei albastre. Times zice, că dacă Englezii au tăcut până acum, să nu cugete Francia că ei n’au observat atitudinea iloială a Francezilor faţă de comerciul englez. Ziarele din Paris zic, că se vede că Anglia vrea răsboiu şi astfel Francia trebue să se pregătească pentru defensivă. In Italia. Situaţia Italiei ni se presentă în colori triste. Expediţiile militare din Africa ale regelui Menelik tot mai mult pun pe gânduri pe Italieni. S’a echipat în grabă un corp de armată, ca se poată pleca în tot momentul în Massaua, care este ameninţată. Se poate, ca să se nască un nou răsboiu cu Menelik. Pe când din partea aceasta e ameninţată Italia, în lăuntru se ivesc tulburări, asemenea celor din Milano. Causa e miseria, care se tot lăţeşte. Răscoale contra autorităţilor să semnalează din Sicilia. în Nistem au fost aprinse zidirile vamei şi carabinierii au fost atăcaţi cu petri, din partea mulţimei ajunsă la desperaţie din causa lipsei. Paserea de pe pene se cunoaşte. ii. In numărul trecut am arătat, că gazeta aşa numită Poporul, care ese în Pesta jidoviţă, este foaia stăpânirei ungureşti, care nouă numai bine nu ne voeşte. Şi am zis, de încheiere, că iubiţii noştri ţerani să nu să lase ademeniţi de ea, ci să-şi aboneze şi cetească foi adevărat româneşti, foile noastre naţionale, cari au durere pentru el şi-’i dau sfaturi şi poveţe părinteşti. Dar’ să mergem mai departe. Poporul ese şi el ilustrat şi aduce şi icoane româneşti, cu cu atât mai uşor se ademenească pe cei neştiutori. Icoanele româneşti sânt puţine din România, car’ cele de aici ne înfăţoşează chipul acelor nefericiţi Români, cari au mers înşelaţi sau siliţi, la »mileniul« din Pesta şi cari acolo au fost fotografaţi (luaţi în chip). Din trecutul nostru glorios şi din vieaţa noastră naţională de acum »Poporul« nu a adus şi nu aduce nici o ilustraţie. In coloanele lui nu veţi vedèa nici-când chipul unui Ştefan-cel-Mare, Mihaiu- Viteazul, Horia, Cloşca, Crişan, Iancu, Şaguna sau Şuluţ, sau ale martirilor noştri de acum, chipuri, cari le-au adus şi le aduc foile noastre naţionale şi în locul ântâiu »Foaia Poporului.« Vezi, că de aceste nu sufere stăpânul Bánffy, care prin Poporul nu vrea a ne arăta trecutul şi luptele noastre şi bărbaţii noştri naţionali, ci vrea să le uităm şi să ne încălzim de cele ungureşti. Astfel el ne dă scene din vieaţa ungurească, de pe pustă, apoi s. p. chipul statuei lui Baross din Pesta, şi tablouri din trecutul poporului unguresc, care pe noi nu ne interesează, în numărul seu mai nou Poporul făgădueşte cetitorilor premii: »patru icoane colorate istorice«. El a dat şi în trecut astfel de icoane, dar’ ce icoane! Avem două astfel de premii înaintea noastră. Şi ne mirăm, cum de nu îi este ruşine unei foi, care se zice pe sine românească, a lăţi între Români astfel de chipuri şi a se lăuda cu ele. Una din icoane este: Gyula, principele Ardealului şi familia sa înaintea Sfântului Ştefan*) din vremea când craiul unguresc Ştefan-cel-Sfânt se silea a face pe Unguri creştini, căci ei erau păgâni. Al doilea »dar« cetitorilor »Poporului« e şi mai şi: Béla alege între coroană şi sabie, iarăşi un chip din trecutul unguresc. Amândouă icoanele sânt tipărite în tipografia ungurească: »Franklin-Tărşula, şi în amândouă ni se înfăţoşează nişte Unguroi, cu cari poţi înţărca copiii de la ţîţă.... Ei, iată cum ese »mâţa din sac«, iată penele cu care se împodobeşte Poporul. Şi apoi încă cere, ca Românii să-’l aboneze, să-’l sprijinească! Suntem curioşi ce Români vor fi şi aceia.... In numărul viitor vom continua. *) în numărul trecut am amintit, că cei ce scriu Poporul nici nu ştiu româneşte. Ac! dăm de o pildă cu numirea Sfântului Ştefan, care e greşită, căci româneşte se zice Ştefan-cel-Sfânt Asemenea greşeli afli în »Poporul« cu miile. SCRISORI. Sfinţire de biserică. " Tuferiu (lângă Orşova), 3 Ian. 1899. Stimate Domnule Redactor! Comuna noastră Tuferiu cu filia Coramnic, având din vremile vechi o biserică ruinată şi de tot slabă, comitetul a stăruit prin repartiţia sumei de bani a locuitorilor din ambele comune Tuferiu şi Coramnic a o repara în vara trecută a anului 1898, şi după renovare s’a raportat Venerabilului consistor diecesan din Caransebeş, rugându-’l a îngădui sfinţirea. Consistorul a însărcinat pe domnul preot şi administrator protopresbiteral al tractului Mehadiei Ioan Popa cu sfinţirea bisericei, carele fiind asistat de domnul preot Pavel Magdescu, din comuna vecină Jupanec şi domnul preot local Nicolae Târziu. Duminecă, în 1 ianuarie 1899 n. au celebrat sfânta liturgie şi sfinţirea bisericei, care au durat de la orele 10 până la 11/2 ore după ameazi luând parte la acel act d-nul învăţător Nicolae Maranu din Jupanec dl învăţător Luca Ghergulescu din loc, aşa şi alţi cântăreţi din Tuferiu şi Jupanec. O mare bucurie şi plăcere ne-a cuprins, căci domnul învăţător Constantin Vladu din Ieşelniţa în urma unei invitări a alergat cu corul vocal în număr de 20 bărbaţi oameni în vîrstă, cari cu cântecele lor cele frumoase şi melodioase, au