Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)
1920-05-23 / nr. 22
Pag. 2. FOAIA POPORULUI Nr. 22 Cui se dăm votul? Această întrebare ne-o punem cu toţii în aceste zile, când ne apropiem de alegeri pentru Cameră şi Senat. Pentru o cât mai bună orientare, partidele adevărat democratice din întreagă România, au dat un manifest comun către poporul român. In acest manifest, pe care cu plăcere îl publicăm în foaia de azi, vedem subscrişi în frunte pe domnii Maniu şi Vaida. Aceasta e o dovadă de cinstea şi trecerea, pe care o au aceşti oameni în tot cuprinsul României Mari. Ei au subscris manifestul ca conducători ai Partidului Naţional. Prin urmare, noi românii ardeleni nu mai trebue să stăm o clipă la îndoială, că locul nostru este acolo, unde sunt reprezentanţii partidului naţional. Pentru aceştia să ne dăm votul, iar deja adunările, pe cari le vor convoca candidaţii partidului naţional, să nu lipsească nici un Român adevărat.* In legătură cu cele de sus, încă câteva cuvinte la adresa preoţilor, învăţătorilor şi a altor intelectuali români. Observăm, că unii preoţi şi învăţători peste noapte au ajuns în partidul numit cu şiretenie „al poporului“. Aceştia încep deja a face pe corteşii partidului de la putere. Cunoaştem chiar multe persoane, cari prin alipirea lor până acum lângă partidul naţional, au ajuns în posturi înalte sau alte favoruri. Acum, făcându se alegerile sub un guvern, din care partidul naţional nu face parte, unii fug ca oile rătăcite după cel care pentru moment pare mai tare. Iar aceasta vor fi zicând, poate, că o fac din... convingere, nu din mizerabil interes material. Halal de voi, aşa oameni de convingere ! Acestora le punem la inimă următoarele: Băgaţi de seamă, ce faceţi ! Partidul numit al poporului, care a ajuns la putere peste noapte, poate să cadă azimâne tot aşa de repede. Iar atunci, ce faceţi, păcătoşilor!? Fugiţi - tot din convingere ! - după alt partid şi guvern ajuns la putere !? Dacă ne vom da bine socoteala, trebue să vedem şi să recunoaştem, că pe durată nu se poate conduce şi întări ţara aceasta fără concursul partidelor, cari au dat manifestul de pe pagina primă a foii de azi. Şi fiindcă din partea guvernului s’a pornit o goană nebună contra acestor partide, nu mai încape îndoială, că toate fărădelegile guvernului se vor sparge în capul lui şi al susţinătorilor acestui guvern. Să cugetăm numai puţin. Scumperea în ţară creşte din zi în zi; coroana şi leul nu se regulează, ci chestia valutei ajunge tot mai gravă ; tot felul de funcţionari se plâng cu dreptul contra scumpetei şi cer urcarea lefurilor.Auzim, că făgădueli de felul acesta îi îndeamnă pe unii preoţi şi învăţători să se facă averescani). In faţa acestor stări, ce va putea face guvernul? Ca să dea unora, va trebui să fee de la alţii. Prin urmare, îndată după alegeri - dacă va mai trăi — va veni cu nişte dări numai ca acelea. Şi pe spatele cui se vor pune aceste dări? Desigur, că pe spatele bietului popor, fiindcă ciocoi ca Argetoianu, Zamfirescu, Mocioni, Garoflid şi alţii nu vor prezenta dietei legi aşa bune pentru popor, cum a făcut guvernul Vaida. Dar se ştie, că guvernul a căzut din cauza unor legi, pe cari le făcuse partidele democratice şi cari legi voiau adevăratul bine pentru popor. Iar când am ajuns aşa de departe cu guvernul generalului Averescu, al unei partidul aşa numit al poporului îşi va da arama pe faţă. Atunci toată lumea cea bună, care azi nu mai poate convinge pe unii nepricepuţi sau înşelători cu vorbe, va vedea cu ochii cum acest guvern va fi huiduit de la conducere pân’ ce baţi în palme. Şi întrebăm: Ce vor face atunci cei ce fug acum de peste tot locul în partidul guvernamental ? Cred, că se vor putea aşa uşor întoarce iar înapoi? Se înşală amani Noi însă, martor ne este Dumnezeu, am voi să nu vedem şi să nu trăim un astfel de desnodământ în această ţară atât de bogată, dar încă foi rău condusă. Iar ţara e rău condusă numai şi numai, fiindcă bietul nostru popor nu e încă aşa de luminat, ca să poată alege şi cumpăni vorbele multor oameni dornici după mărire şi îmbogăţire nemeritată. De aceea, fraţilor, fiţi cu băgare de seamă pentru cine voiţi se vă daţi votul la alegerile viitoare. Cântăriţi bine vorbele oamenilor, pe care nu-i cunoaşteţi. Mai bine veţi face. Să staţi neclintiţi lângă partidul naţional, care e al nostru şi-l cunoaştem. Iar dacă colo sau dincolo a greşit ceva şi acest partid, aceasta nu trage nimic în cumpănă,, faţă de marile lupte cinstite şi biruitoare, pe care le-a dus de 72 de ani încoace pentru neamul nostru. Viitorul e al oamenilor de talia lui Vaida, Maniu, Iorga şi cei subscrişi pe pagina primă a foii, iar nici decât de-alde Argetoianu, Garoflid, Mocioni şi alţi fugari de prin toate partidele, cari acum se ţin de pulpa generalului, până când îi vor mânca şi numele lui, odată atât de strălucitor pentru fiecare român. Nicolae Bratu. României — asupra stării în care se află ţara. Aşa i s’a întâmplat în oraşul Brăila. Aici s’a dus la adunarea poporului, care la chemat să-i vorbeaseă. Când însă s'a arătat în sală, nişte ticăloşi bătăuşi, — se zice că puşi la cale de duşmanii politici, de membrii partidului poporului,— au făcut larmă, au aruncat cu scaune, cu pietri, au rupt tot din sală şi bărbatul cel mai învăţat, N. Iorga, a scăpat ca prin minune din ■ mânile bătăuşilor cari au sărit asupra lui cu cuţitul. Sunt lucruri nemaipomenit de urâte ce face politica la noi in ţară, lira şi dorul după stăpânire vorbeşte şi pune armă ucigaşe în mâna celui lipsit de conştiinţă. Toţi oamenii de bine s’au scandalizat de îndrăzneala criminală a bătăuşilor şi s’au scârbit mai mult de oamenii cari au pus bătăuşii la cale. Dlui Iorga, care rămâne pentru toate vremurile, bărbatul cu graiuri luminoase, îi urăm din iutind putere de suflet ca să birue toate piedecile urâte ce i se pun în cale. Nicolae Iorga: Cine nu cunoaşte numele acestui bărbat ? E cel mai mare învăţat la noi la Români, pătruns de o nemărginită dragoste de neam şi de ţară. A cutrierat toate ţinuturile româneşti, prinzând pretutindenea în sufletele Românilor, din ţinuturile cari erau subjugate, dragoste de neam şi trezind nădejdea luminoasă în ziua mântuirii, în ziua eliberării. Câte conferinţe, câte cărţi a scris el pentru deşteptarea şi luminarea poporului — nici nu se pot ceti într’o viaţă de om. Primul parlament român el l-a condus cu o rară înţelepciune şi dibăcie. Şi acum când tot omul se bucură de libertatea mult dorită, el, dascălul neamului , este oprit de sluji fără inimă să vorbească şi să lumineze cetăţenii Când se schimbă coroanei»? Gazeta comerţului şi industriei „Argus“ din Bucureşti scrie: Ministerul de finanţe a fost informat, că vagonul cu hârtia monedă (adecă lei tipăriţi) al Băncii Naţionale n’a sosit încă de la graniţă. îndată ce va sosi, Banca Naţională va începe lucrările pentru înlocuirea hârtiilor Băncii Generale (leii germani). Pentru aceasta lucrare va trece un timp oarecare. Se crede, că în acest timp va sosi şi hârtia monedă a Statului, comandată în America, aşa că se va întâmpla totodată înlocuirea hârtiei Băncii Generale cu înlocuirea coroanelor şi rublelor. In ultima şedinţă a miniştrilor, discutându-se asupra unificării monetare (cum să se facă un singur ban) pentru România întregită, s’a luat hotărîrea, ca aceasta să se facă prin Banca Naţională! Acestea le scrie foaia „Argus“ din Bucureşti. * Din cele de sus se poate vedea, că mai trece încă multă vreme până ce se vor retrage coroanele din circulaţie Odată se dau ştiri, că a sosit hârtia albă, pe care se vor tipări la Bucureşti leii cei noi; altă dată, că această hârtie e încă pe drum.. Acum vedem o ştire, care spune, că n'a sosit, dar e pe drum un vagon cu hârtie monedă (adecă lei tipăriţi gata). Şi chiar dacă va sosi în ţară, schimbarea nu se poate face momentan, iar pe deasupra, că întâi se vor retrage leii germani, apoi coroanele şi rublele. Prin urmare, aşteaptă murgile, aşteaptă, iar speculanţii să dea înainte. După ştirile din ultimile zile, leul se plăteşte cu 3 până la 3 cor. şi 30 fileri. Urmarea este, că pe măsură ce scade coroana faţă de leu, pe aceiaş scară scumpetea creşte. ____