Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)
1920-09-19 / nr. 39
'nwi'.I L z mii exemplar: 50 hani ieeS, 19 Septemvrie 1920 Nr. 393' Cea mai veche foaie politică poporală înfiinţată la anul 1892 de partidul naţional român Sub conducerea unu! comHel PREŢUL ABONAMENTULUI e un an...................................Lei 30.'e o jumătate de an . . . . Lei 15 - t'e un pătrar de an .... Lei 8.Preţuî unui exemplar .... Lei —.50 — ........i-'-iim. Redacjia şi Aó-ninisfjajia: Sibiu, strada MS't orilor Nr. 12. (lângă ars 13 ) telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: Foaia Poporului«. .. INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIE! (strada Măcelarilor Nr. 12). Un şir petit prima lată 3 lei, iar după aceea pentru fiecare publicaţie un rând Lei 2’50. Preţul mărfurilor, specula şi ieftinirea traiului Coroanele cele multe, dar cu valoare puţinâ, s’au îngropat. In locul lor au răsărit leii, mai puţini, dar frumoşi şi demult aşteptaţi. E banul nostru românesc, pe aceste plaiuri udate cu lacrimi şi sânge din moşi-strămoşi. In faţa scumpetei, care în ultimele luni creştea la nebunie, iar până acum încă nu i-au putut fi rupte coarnele, lumea noastră din Ardeal stă uluită. Ce facem? Până ieri era scumpete, dar oamenii aveau bani mulţi în coroane Azi simt lei puţini; scumpetei nu i s’au rupt însă coarnele. Prin urmare: Cum să trăim mai departe? Aşa unde vom ajunge? Aceste gânduri le poartă fiecare dintre noi la inimă. Vom încerca deci, să lămurim puţin lucrurile, aşa după cum se poate prevedea acum, în prima fază a desvoltării lor. Că între oameni vor fi mai puţini bani, ca până fiaim,nu trebue să ne supere. Aceşti bani vor avea desigur o valoare mai mare. Crescând valoarea banilor, e de sine înţeles, că scade preţul mărfurilor. Numai puţin se dă azi cu socoteala, că scumpirea banilor e în plină creştere. In curând la bănci vor fi banii tot aşa de scumpi, sau poate mai scumpi, decum au fost până în anul 1915. Prin urmare, acum nu e timpul de-a face datorii, oameni buni! Ci din contră: cine mai are pe undeva ceva de plată, să nu mai trăgăneze, ei să plătească. Scumpirea banilor o aduce înpuţinarea lor, iar pe măsură ce se scumpesc banii, trebue să se ieftinească mărfurile. De aceea, oameni buni, grijiţi-vă bine baiii! Nu-i daţi pe orice, ci mai bine îi plaeţi cu dobândă la bănci bune româneşti. De acolo îi puteţi ridica oricând, dac vţi avea lipsă de ei. * Pe ceealaltă parte, vindeţi din vite, cari aveţi multe şi nutreţ puţin, până când nu vine iarna cu totul. Preţul vitelor încă va scădea la toată întâmplarea. Tot aşa se vor ieftini poamele, de cari în anul acesta sunt aşa de multe, cum şi legumele şi bucatele. Bucatele, mai cu seamă, se vor ieftini din pricina aceea, să Se aduc din vechiul regat, unde se plăteşte pe loc chilogramul de grâu cu 1 leu. Iar idus la noi se mai fac spese de 20—30 bani pe chilogram. Cucuruz încă se va aduce din vechiul regat. Astfel stând lucrurile — şi cine are ochi şi cunoaşte lume... poate vedea, că aşa este — n’are nici un rost a se ţinea omul la preţuri nebunişti. • 1 Noi nu zicem însă oamenilor noştri, să-şi vândă produsele . • 1 pe trai , mic iar după aceea să se ducă în şatra jidovului sau bolta străinului, căruia să-i dea cât cere pentru zdrenţele lui. Nu! Ce mi-i este absolut delipsă, omul să nu cumpere. Să lase pe jidov, să vadă că nu-i glumă cu urcarea preţurilor. Cât pentru ceea ce îi este omului neapărat delipsă, să cumpere de la firme cinstite. Iar pe cei ce iau preţuri mari să-i arete la judecată, care îi va pedepsi. Totodată oamenii noştri de pe sate să se sfătuiască între ei şi cu primăriile, apoi să ceară la judeţ preţuri ieftine pentru pânzerii, bumbac, mărfuri de piele şi de ferărie, cari sunt mai de lipsă sătenilor noştri. De prezent toată lumea se ţine sus şi tare. Sătenii nu vreau să lase din preţ şi se plâng contra negustorilor de la oraş. Orăşenii nu vreau să vândă sătenilor mai ieftin, fiindcă aceştia nu aduc de-ale mâncării. Când colo, cu toţii avem lipsă unii de alţii. Să nune mai uităm deci atâta, cum socotim leul, cu 2, 3 sau 3,50 coroane, ci să vindem cinstit, cu un preţ omenesc. „Tu să nu mori, iar altul încă se trăiască“. Cât pentru autorităţi, pe acestea leam ruga să-şi urmeze drumul înainte, cu stricteţă, dar şi cu dreptate. Unde numai se poate, să se forţeze regularea şi vânzarea cu preţuri omeneşti, dar preţuri bine socotite, cari nu sărăcesc pe nimenea şi le poate plăti orice om, care nu vrea pomană. In legătură cu regularea preţurilor la mărfuri, trebue să se reguleze însă şi lefurile de tot felul, fiindcă în urma-urmei acestea sunt cheia la orice fel de marfă, care ajunge mâne-poimâne în vânzare. Răvaş politic. Polonia. Veştile de pe frontul ruso-polonez sosesc tot mai rar. Şi nici nu spun lucruri mai însemnate, doar câte o înaintare mai mică ori vre-o uşoară îndreptare de front. Se vede, că amândoi duşmanii, atât polonezii cât şi bolşevicii ruşi s’au obosit în hărţueii şi încleştări continue. Trebue să amintim însă de o nouă primejdie, ce a răsărit pe seama polonezilor. Litvanii din răsăritul nordic al Poloniei, nemulţumiţi pe semne cu înaintarea polonezilor, în care, poate, vedeau o primejduire a libertăţii şi desvoltării lor ca neam cu făptură den rivjjj ? Ś lyxach* I şi au început să atace şi ei armatele poloneze. Guvernul polonez, în deplina cunoştinţă a stărilor în cari se află, a dat poruncă, ca armata să nu-şi risipească puterile luptând împotriva litvanilor, şi a aflat de mai bine să se împace cu căpeteniile noului duşman. Târguelile de împăciuire, se zice, că s’au şi început şi curg cu nădejdi bune. * împăciuirea dintre polonezi şi bolşevici, ce o pun la cale trimişii aflători în Minsk, încă n’a avut până acum nici ui rezultat mai hotărîtor. Se nădăjdueşte, că pe săptămâna viitoare târguelile se vor sfârşi, după ce trimişii bolşevicilor şi ai polonezilor se vor muta la Riga, cu succes mulţămitor atât pentru polonezi cât şi pentru bolşevici. Rusia. Se sbate namila aceasta de ţară fără cap luminat, se sbate în mari necazuri şi în chinuitoare lipsuri, li lipseşte o organizaţie de muncă, de conducere, îi lipseşte ordinea şi liniştea, şi acum vine vestea, că-i lipseşte şi hrana de lipsă. Da, că bolşevicilor nu le mai place să lucre, ci să fie domni, să se ţină de hoţii, de tâlhării, iar fabricile să stea goale şi pământurile întinse şi grase să stea pârlog. Nemulţumirile izbucnesc ca nişte limbi de flăcări dintr’o casă aprinsă! Nădejdea de mântuire fie în înfăptuirea păcii şi I într’o apropiere cât se poate de intimă de I germani, cari li-ar putea împrumuta* o organizaţie de muncă şi o nouă ordine de viaţă. Germania. Şi Germania e foarte bucuroasă de nădejdile acestea, ce Rusia leagă de neamul german. In unele cercuri germane se vorbeşte azi pe faţă de putinţa de a se face