Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)

1920-09-19 / nr. 39

'nwi'.­­I L z­ mii exemplar: 50 hani ieeS, 19 Septemvrie 1920 Nr. 39­3' Cea mai veche foaie politică­ poporală înfiin­­ţată la anul 1892 de partidul naţional român Sub conducerea unu! comHel PREŢUL ABONAMENTULUI e un an...................................Lei 30.­'e o jumătate de an . . . . Lei 15 - t'e un pătrar de an .... Lei 8.­­Preţuî unui exemplar .... Lei —.50 — ........i-'-iim. Redacjia şi Aó-ninisfjajia: Sibiu, strada MS't orilor Nr. 12. (lângă a­rs 13 ) telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: Foaia Poporului«. .. INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIE! (strada Măcelarilor Nr. 12). Un şir petit prima lată 3 lei, iar după aceea pentru fiecare publicaţie un rând Lei 2’50. Preţul mărfurilor, specula şi ieftinirea traiului­ Coroanele cele multe, dar cu valoare puţinâ, s’au îngropat. In locul lor au ră­sărit leii, mai puţini, dar frumoşi şi de­mult aşteptaţi. E banul nostru românesc, pe aceste plaiuri udate cu lacrimi şi sânge din moşi-strămoşi. In faţa scumpetei, care în ultimele luni creştea la nebunie, iar până acum încă nu i-au putut fi rupte coarnele, lumea noastră din Ardeal stă uluită. Ce facem? Până ieri era scumpete, dar oamenii aveau bani mulţi în coroane Azi simt lei puţini; scumpetei nu i­ s’au rupt însă coarnele. Prin urmare: Cum să trăim mai departe? Aşa unde vom ajunge? Aceste gânduri le poartă fiecare din­tre noi la inimă. Vom încerca deci, să lă­murim puţin lucrurile, aşa după cum se poate prevedea acum, în prima fază a des­­voltării lor. Că între oameni vor fi mai puţini bani, ca până fiaim,­­nu trebue să ne supere. Aceşti bani vor avea desigur o valoare mai mare. Crescând valoarea banilor, e de sine înţeles, că scade preţul mărfurilor. Numai puţin se dă azi cu socoteala, că scumpirea banilor e în plină creştere. In curând la bănci vor fi banii tot aşa de scumpi, sau poate mai scumpi, decum au fost până în anul 1915. Prin urmare, acum nu e timpul de-a face datorii, oameni buni! Ci din contră: cine mai are pe undeva ceva de plată, să nu mai trăgăneze, ei să plătească. Scumpirea banilor o aduce înpuţina­­rea lor, iar pe măsură ce se scumpesc banii, trebue să se ieftinească mărfurile. De aceea, oameni buni, grijiţi-vă bine baii­­i! Nu-i daţi pe orice, ci mai bine îi p­laeţi cu dobândă la bănci bune româ­neşti. De acolo îi puteţi ridica oricând, dac v­­ţi avea lipsă de ei. * Pe ceealaltă parte, vindeţi din vite, cari aveţi multe şi nutreţ puţin, până când nu vine iarna cu totul. Preţul vitelor încă va scădea la toată întâmplarea. Tot aşa se vor ieftini poamele, de cari în anul a­­cesta sunt aşa de multe, cum şi legumele şi bucatele. Bucatele, mai cu seamă, se vor ieftini din pricina aceea, să Se aduc din vechiul regat, unde se plăteşte pe loc chilogramul de grâu cu 1 leu. Iar idus la noi se mai fac spese de 20—30 bani pe chilogram. Cucuruz încă se va aduce din vechiul regat. Astfel stând lucrurile — şi cine are ochi şi cunoaşte lume... poate vedea, că aşa este — n’are nici un rost a se ţinea omul la preţuri nebunişti.­­ • 1 Noi nu zicem însă oamenilor noştri, să-şi vândă produsele . • 1 pe trai , m­ic iar după aceea să se ducă în şatra jidovului sau bolta străinului, căruia să-i dea cât cere pentru zdrenţele lui. N­u! Ce mi-i este absolut delipsă, o­­mul să nu cumpere. Să lase pe jidov, să vadă că nu-i glumă cu urcarea preţurilor. Cât pentru ceea ce îi este omului ne­apărat delipsă, să cumpere de la firme cin­stite. Iar pe cei ce iau preţuri mari să-i arete la judecată, care îi va pedepsi. Totodată oamenii noştri de pe sate să se sfătuiască între ei şi cu primăriile, apoi să ceară la judeţ preţuri ieftine pen­tru pânzerii, bumbac, mărfuri de piele şi de ferărie, cari sunt mai de lipsă sătenilor noştri. De prezent toată lumea se ţine sus şi tare. Sătenii nu vreau să lase din preţ şi se plâng contra negustorilor de la oraş. Orăşenii nu vreau să vândă sătenilor mai ieftin, fiindcă aceştia nu aduc de-ale mân­cării. Când colo, cu toţii avem lipsă unii de alţii. Să nu­­ne mai uităm deci atâta, cum socotim leul, cu 2, 3 sau 3,50 coroane, ci să vindem cinstit, cu un preţ omenesc. „Tu să nu mori, iar altul încă se trăiască“. Cât pentru autorităţi, pe acestea le­­am ruga să-şi urmeze drumul înainte, cu stricteţă, dar şi cu dreptate. Unde numai se poate, să se forţeze regularea şi vân­zarea cu preţuri omeneşti, dar preţuri bine socotite, cari nu sărăcesc pe nimenea şi le poate plăti orice om, care nu vrea po­mană. In legătură cu regularea preţurilor la mărfuri, trebue să se reguleze însă şi le­furile de tot felul, fiindcă în urma-urmei acestea sunt cheia la orice fel de marfă, care ajunge mâne-poimâne în vânzare. Răvaş politic. Polonia. Veştile de pe frontul ruso-polonez so­sesc tot mai rar. Şi nici nu spun lucruri mai însemnate, doar câte o înaintare mai mică ori vre-o uşoară îndreptare de front. Se ve­de, că amândoi duşmanii, atât polonezii cât şi bolşevicii ruşi s’au obosit în hărţueii şi încleştări continue. Trebue să amintim însă de o nouă­­ primejdie, ce a răsărit pe seama polonezi­lor. Litvanii din răsăritul nordic al Polo­niei, nemulţumiţi pe semne cu înaintarea polonezilor, în care, poate, vedeau o pri­mejduire a libertăţii şi desvoltării lor ca neam cu făptură den rivjjj ? Ś lyxac­h* I şi au început să atace şi ei armatele polo­­­­neze. Guvernul polonez, în deplina cuno­ştinţă a stărilor în cari se află, a dat po­runcă, ca armata să nu-şi risipească pute­rile luptând împotriva litvanilor, şi a aflat de mai bine să se împace cu căpeteniile no­ului duşman. Târguelile de împăciuire, se zice, că s’au şi început şi curg cu nădejdi bune. * împăciuirea dintre polonezi şi bolşe­vici, ce o pun la cale trimişii aflători în Minsk, încă n’a avut până acum nici u­i re­zultat mai hotărîtor. Se nădăjdueşte, că pe săptămâna viitoare târguelile se vor sfârşi, după ce trimişii bolşevicilor şi ai polonezi­lor se vor muta la Riga, cu succes mulţămi­­tor atât pentru polonezi cât şi pentru bol­şevici. Rusia. Se sbate namila aceasta de ţară fără cap luminat, se sbate în mari necazuri şi în chinuitoare lipsuri, li lipseşte o organi­zaţie de muncă,­­ de conducere, îi lipseşte ordinea şi liniştea, şi acum vine vestea, că-i lipseşte şi hrana de lipsă. Da, că bolşe­vicilor nu le mai place să lucre, ci să fie domni, să se ţină de hoţii, de tâlhării, iar fabricile să stea goale şi pământurile în­tinse şi grase să stea pârlog. Nemulţumirile izbucnesc ca nişte limbi de flăcări d­intr’o casă aprinsă! Nădejdea de mântuire fi­e în înfăptuirea păcii şi I într’o apropiere cât se poate de intimă de I germani, cari li-ar putea împrumuta* o or­­­­ganizaţie de muncă şi o nouă ordine de viaţă. Germania. Şi Germania e foarte bucuroasă de nădejdile acestea, ce Rusia leagă de­ nea­mul german. In unele cercuri germane se vorbeşte azi pe faţă de putinţa de a se face

Next