Foaia poporului, 1921 (Anul 29, nr. 1-51)
1921-07-31 / nr. 31
PREȚlL ^ABONAMENTULUI fc no aifcjL Sf........................Lei 30.— Be IJl junifere de an . . . . Lei 15.— ta 00 pătrar de an....................Lei 8.— tantni America 2 dolari pe un an întreg Redacția și Administrația: Sîfc'c,t»da Măcelarilor Nr. .12. (lângă poștă) Telefon Nr. .146. Plăsste telegrafică: „Foaia Poporului" INSERATE le primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIE! (strada Măcelarilor Nr. 12). Preţul inseratelor: Jitt sir petit 3 Lei pentru fiecare publicare împroprietărirea S'a făcut dreptate! Pământul frământat cu sângele şi sudoarea strămoşilor, moşilor, părinţilor noştri, vechea proprietate românească, a ajuns iarăşi, partea cea mai mare în stăpânirea Românului. Sute de ani aţinut acţiunea duşmanilor venetici, ca să ne despoaie de el. Când s'au arătat oaspeţii nepoftiţi aici In Dacia superioară, în Dacia românească, noi Românii eram stăpânii pământului, noi aveam administraţia noastră naţională în frunte Cu ivoevozi şi judeci sau cneji români. încetul cu încetul ni s’au răpit dreptul de-a ne administra după vechile noastre legi româneşti, apoi ni s’a răpit chiar şi , pământul, pe care trebuia să-l lucrăm pentru altul venit de pacî ’ncolo sau renegat şi ajuns „domn", „boer", „nemeş". Tot aşa ni s'au răpit şi munţii cu păşunile şi pădurile lor, ba am ajuns să nu ne fie ier- I tat să învăţăm cel puţin o meserie. Anul 1840 a adus oarecare schimbare. Când au văzut însă guvernele din Pesta ai câtă năvălnicie se apucă Românul de muncă, de carte, de meserie, de comerţ, au început să lovească de nou. Şcoalele ni s’au închis sau au fost înlocuite cu şcoale de îndobitocire în limba maghiară. In multe judeţe, măestrul străin, care primia ucenic român, eră pedepsit. Străini, unii cu bani din alte ţări, alţii cu bani daţi din vistieria ţării, care se umplea şi cu din dările noastre, cumpărau pământuri nemeşeşti, pe cari le parcelau şi le împărţiau tot străinilor, ca să strâpitoreze pe Român tot mai mult. Ba au venit, cu puţini ani înainte de liberarea noastră, să oprească pe Român să mai cumpere pământ! Dumnezeu nu li-a ajutat însă, căci lucru păgânesc săvârşiau. Inălţatu-s’au şi mai adânc, au căzut. Luatu-s'a din mâna lor puterea de a ne prăpădi şi de acum înainte fiecare după dreaptă vrednicia lui să se dovedească. Dar dacă deputaţii şi senatorii României ne-au făcut dreptate, aceasta nu însemnează ca noi să încrucişăm mânile. Nu însemnează, că să umplem crârmele, să ne lenevim, să umplem buzunarele negustorilor de zdrenţe, să ne credem atât de mari, încât să nu mai cinstim sfatul bătrânilor, preoţilor, învăţătorilor şi al celorlalţi mai învăţaţi ai noştri. Nu! Vrednici ne vom arăta de jertfele, pe cari le-au adus timp de multe sute de ani cei răposaţi înaintaşi ai noştri numai dacă 1. frica Domnului ne va călăuzi în toate; 2. vom munci fără preget, fiecare în I ogorul lui, fie acesta pământ, fie turme, fie meserie, fie comerciu, fie carte, iar munca vom încununa-o cu economia (cruţarea) ; 3. bisericile se vor umplea, în ziua Domnului şi în serbătorile legiuite, de credincioşi; 4. şcoalele noastre, la sate ca şi la oraşe, vor fi pline de băeţii şi fetele noastre, iar pungile nu le vom legă cu şapte băeri, când e vorba de cheltuit pentru învăţătură, pentru cultură, căci fără cultură nimeni nu e stăpân adevărat, ci tot slugă, or câtă avere ar avea; 5. atelierele şi prăvăliile se vor umplea cu băeţii noştri, ca să cucerim oraşele pline de străini. Că nouă până în 1848 nu ne-a fost iertat să ne aşezăm şi să muncim înlăuntrul oraşelor; 6. ne vom da băeţii la şcoalele de agricultură, ca să înveţe mai bună rândueală în ale economiei rurale, iar fetele la şcoale de gospodărie pentru acelaş scop; 7. vom fi totdeauna uniţi în cugete, uniţi în simţiri, pentru ca duşmanul să-şi piardă curajul de-a se mai gândi să mai ajungă vreodată să ne poată robi de nou; 8. dacă nu vom uită, că lucrând astfel facem voia lui Dumnezeu, apoi şi a Regelui şi a Reginei noastre, cam mult au pătimit, ca să ne scoată din robia de veacuri. Victor Lazăr 5615 Onor. Casina Română exemplar: 50 bani f Bani 29-lea S1'• Sasuna Loco că, 31 Iulie 1921 No. 31 FM POPORULUI Cea mai veche foaie naţională poli- ^ . 5A?* *are în fiecare Dumineca Apare în fiecare Dumineca ^ tică poporală înfiinţată la anul 1892 Lămurirea situaţiei Reforma agrară pentru Ardeal s’a votat. -- Camera şi Senatul s’au închis- - Opoziţia naţională cere retragerea guvernului. — încoronarea s’a amânat. — Guvern de concentrare şi noui alegeri pentru Constituantă. — Numai după votarea nouei constituţii să se facă încoronarea Intre legile votate la repezeală, înainte de închiderea Corpurilor legiuitoare, este şi Reforma agrară pentru Ardeal. In vreo două şedinţe iute a fost dată gata, aproape fără nici o schimbare. Dealtcum Refomna agrară a fost la timpul său foarte bine întocmită de Partidul Naţional. Guvernul actual n’a făcut în ea multe schimbări spre mai bine, ci era mare temere că chiar va urca preţul pământului şi altele. Că schimbări mai mari şi rele nu s’au făcut de ministrul Garoflid, e meritul Partidului naţional, care mereu a veghiat asupra celor ce vrea guvernul să facă ai această lege. In chestia pădurilor comunale, spre pildă, miniştrii Cudalbii şi Garoflid voiau să facă legea mai rea. Atunci deputaţii Partidului naţional în comisia specială, Dr. S. Dan, Dr. A. Dobrescu şi dr. Voicu Niţescu, s’au împotrivit din răsputeri. Şi a învins punctul lor de vedere. Când s-a votat legea în Cameră, Partidul Naţional nu a mai luat parte, fiindcă toate Partidele din opoziţia naţională au fost părăsit deja şedinţele Camerei. Cu toate acestea, meritul că legea agrară e aşa,cum e,iar numai rea,este al Partidului naţional, nici decât al guvernului actual. E numai ironia sorţii, că acum vin ministrul-preşedinte Averescu, cu Groza şi Goga, să vestească Ardealului: Noi vă dăm pământ! Uite am votat legea! Aşa ceva nici unul din ei n’au crezut, spre pildă anul trecut, că vor ajunge să subscrie în anul acesta. De unde ar şi putea cunoaşte Generalul Averescu stările din Ardeal? De când i-am auzit dlui Groza de nume în politică? Iar despre dl Goga, ministrul de arte şi al bisericilor, încă e uşor a înţelege, că nu s-a ocupat în prima linie de reforma agrară. La Reforma agrară a Ardealului au lucrat de 212 ani încoace: Dr. Maniu, Bontescu, Osvadă, Poruţ şi alţii, apoi Dr. Dobrescu, Dan, Voicu Niţescu, Dr. Beu, Bucşan etc. In fine, să ne bucurăm, că legea totuşi s'a votat, iar ce s’ar afla că nu ie bun în ea, să căutăm a schimba în viitor. • După cum am spus la începutul acestui articol, Camera şi Senatul s’au închis în 20 Iulie, deşi să credea în o nouă amânare până la 23 sau 30 Iulie. Dar, în lipsa opoziţiei naţionale, odată s'au dat gata toate legile. Lucrul a mers strună. Unii din oamenii guvernului cetiau legile, iar ceialalţi ridicau mânile şi votau, fără a mai întreba mult ce şi cum. Acum vine rindul să vedem ce s’a votat. Doar nici deputaţii nu ştiau totdeauna ce votează, decum să ştie lumea mare. Numai legea pentru sprijinirea societăţii „Reşiţa" [nu s’a votat decât la Cameră ; la Senat n’a mai ajuns, şi desigur n’o sa