Foaia Românească, 2003 (Anul 53, nr. 1-52)
2003-01-17 / nr. 3
17 IANUARIE 2003 FOAIA românească Icoane care plâng Multe sunt semnele lui Dumnezeu date credincioşilor spre îndreptare şi adâncă luare aminte, dar cele mai tulburătoare din ele par a fi icoanele Maicii Domnului care plâng. Preocupată de alte evenimente, istoria le-a consemnat sporadic şi mai mult întâmplător. In 1869, Episcopul Romanului, Melchisedec, inventaria pe teritoriul vechii Românii un număr de 18 „lăcrâmări de icoane" de la icoana din biserica domnească a Hotinului până la cele din bisericile săteşti din Cristeşti. Cazul cel mai cunoscut în epocă l-a reprezentat icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Socola - Iaşi, care a lăcrimat timp de trei luni, cu scurte intermitenţe. Crezându-se, iniţial, că ar fi vorba de o farsă a seminariştilor de la Socola, icoana a fost atent studiată de către episcopi şi înalţi ierarhi bisericeşti. Mai mult chiar, aşa cum scria un ziar ieşean al timpului, „spre a înlătura orice presupunere, s-a orânduit de aproape priveghere şi intrarea în biserică s-a îngăduit numai pentru o persoană de încredere". Fenomenul, însă, iarăşi s-a ivit, impresionând puternic multă lume, inclusiv pe un anume boier Niculai Roznoveanu, care va îmbrăca sfânta icoană cu argint şi o va polei cu aur, spre dreaptă cinstire. Dincolo de emoţia puternică stârnită în rândul credincioşilor, semnificaţia acestui fenomen avea să se releve mult mai târziu, îndemnându-l pe Episcopul Melchisedec să constate cu amărăciune: „Lăcrimarea icoanelor este semn prevestitoriu de mari calamităţi şi nenorociri. Şi în adevăr, am urmărit cu atenţie soarta Mănăstirii şi Seminarului de la Socola, care au mers treptat spre decădere, până ce Mănăstirea a rămas ca şi pustie, iar Seminarul se sbuciuma prin Iaşi, mutându-se din casă în casă, ca un copil orfan... După lăcrimarea Maicii Domnului, în fruntea Mănăstirii s-au rânduit, unul după altul, oameni nedemni, unii mai de tot smintiţi, unul beţiv, încât a tras cu pistolul în Mitropolit, protectorul său... E lesne de înţeles că astfel, disciplina şi rânduiala educaţiei bisericeşti au dispărut cu totul: moralitatea a decăzut şi elevii se duceau nopţile în oraş la nebunii tinereşti şi la ascultarea conferinţelor nocturne, ce ţinea în ascuns nihilistul Russel şi altele. (...) Un lucru pentru mine este fără îndoială ca biserica şi ca popor suntem vrednici de plâns nu numai de una sau două icoane, ci de toate icoanele din ţară". Toate încercările de refacere a sfintei Mănăstiri (de la Mitropolitul Veniamin până la Maiestatea Sa Regele) s-au izbit de zidul neputinţei omeneşti, prin aceasta confirmând durerea din lacrimile icoanei, ea însăşi mutată la biserica Domnească „Sfântul Nicolae" din Iaşi, pe un loc „inadins pregătit". O altă explicaţie a „lăcrâmării icoanei" ar putea fi şi epidemia de holeră, care a început la Galaţi şi a bântuit ţara, repetânduse cu mai mică intensitate în anii următori, sau epidemia de „angină difterică", ce aproape a pustiit de copii oraşele şi satele României. Nu întâmplător, în aceeaşi perioadă când s-a produs miracolul de la Socola, mai multe icoane ale Maicii Domnului au plâns spre mirarea şi spaima credincioşilor, la Trifeşti - Roman sau la Vlădeşti - Paşcani, unde „preotul paroh a găsit icoana Maicii Domnului desprinsă de la locul ei, rezemată cu faţa spre Biserică şi lăcrămând aşa de tare, încât udase scândurile de jos". Pe lângă avertisment şi îndemn la pocăinţă, lăcrimarea este şi semn de lucrare miraculoasă, încât, în faţa acestor icoane, s-au săvârşit nenumărate vindecări de boli grele şi fără de leac. în marea Sa milostenie, Dumnezeu lucrează nevăzut, însoţind avertismentul şi pedeapsa hotărâtă, cu întărire pentru cei credincioşi, râvnitori şi neatinşi de marele păcat al deznădejdii. Semnele iubirii divine sunt negrăite şi fără număr. Important e să avem ochi pentru ele şi să le preţuim cum se cuvine în laudă şi adâncă smerenie. Chiar dacă suntem înconjuraţi de comori, adeseori rămânem săraci, neştiind de ele. Un exemplu ar fi Icoana de la Socola, care, neştiută aproape de nimeni, e actualmente adăpostită de biserica din incinta Spitalului de boli nervoase. Dumnezeu a rânduit ca Sfânta Icoană să rămână acolo unde este cea mai mare, mai atroce suferinţă. S. P. Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Neamţ firiv Ungaria are un nou primat romano-catolic Sâmbătă, la 11 ianuarie, într-un cadru festiv, în bazilica de la Esztergom a fost înscăunat noul arhiepiscop romano-catolic de Esztergom-Budapesta, primat al Ungariei, în persoana lui Erod Peter. La ceremonia, la care au participat, printre alţii, preşedintele Ungariei Mádl Ferenc, preşedintele Parlamentului Szili Katalin, premierul Medgyessy Peter, comunitatea românească ortodoxă din Ungaria a fost reprezentată de Prea Sfinţia Sa Sofronie, Episcopul Giulei şi Bichişului. - va - Bazilica din Esztergom (Strigoniu) Icoana ortodoxă „Icoanele reactualizează miraculosul fllud tempus, când Hristos, Fecioara şi Apostolii trăiau printre oameni. Ele sunt mai uşor accesibile credincioşilor, se pot găsi în bisericile şi capelele cele mai modeste şi în locuinţele particulare. In plus, contemplarea lor permitea accesul la un întreg univers de simboluri. Prin urmare, imaginile erau susceptibile să desăvârșească și să adâncească instruirea religioasă a celor ce nu știau carte. Icoanele au avut, într-adevăr, acest rol în toate straturile rurale din Europa Răsăriteană." Mircea Eliade „Să iubim pe tot omul din suflet, dar să ne punem nădejdea numai în Dumnezeu." Sfântul Maxim Mărturisitorul Cele mai renumite icoane făcătoare de minuni din România, aşa cum le-a inventariat în 1900 Episcopul Melchisedec: 1. Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Neamţ, numită şi „închinătoarea". 2. Icoana Sfintei Ana din Mănăstirea Bistriţa. 3. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Golia, Iaşi, făcătoare de minuni încă de pe vremea domnitorului Vasile Voievod. 4. Icoana Maicii Domnului din Mitropolia Iaşilor, adusă acolo de la Mănăstirea Floreşti. 5. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Agapia. 6. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam - Tutova. 7. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Floreşti, Vaslui. 8. Icoana Maicii Domnului din corn. Trifeşti, Roman. 9. Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Mavromolul, Galaţi. 10. Icoana Maicii Domnului de la Schitul Dălhăuţi, Focşani. 11. Icoana Maicii Domnului din Vlădeşti, Paşcani. 12. Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Banului, Buzău. 13. Icoanele Maicii Domnului din bisericile „Olari", „Icoanei" şi „Sărindari" - Bucureşti. 14. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea „Dintr-un lemn", Vâlcea. 15. Icoana Maicii Domnului de la schitul Nămăieşti - Câmpulung, într-o biserică scobită direct în stâncă.