Foaia Românească, 2021 (Anul 71, nr. 2-53)

2021-01-29 / nr. 5

29 IANUARIE 2021: EVENIMENT I FOAIA I www.foaia.hu românească I 5 în seara zilei de vineri, 15 ianuarie, redacția noastră, prin Clubul cititorilor „Foaia românească”, a organizat o întâlnire online (pe Google Meet) cu ocazia Zilei Culturii Naționale Române. Pentru românii din Un­garia, această dată are o dublă însemnătate: pe lângă aniversarea nașterii poetului național român Mihai Eminescu, în această zi sărbătorim și înființarea, pe 15 ianuarie 1951, a celei mai vechi reviste a românilor din Ungaria, „Foaia românească”. Evenimentul online a constat din două părți. Prima parte a fost moderată de Eva Iova-Șimon, redactor-șef al „Foii românești”, care a făcut o scurtă prezentare cu powerpoint despre cei 70 de ani ai revistei „Foaia românească”, iar în a doua parte, moderată de profesoara universitară Mihaela Bucin, șefa Catedrei de română din Seghedin, partici­­panții la eveniment au mărturisit cum l-au cunoscut ei pe domnul Eminescu sau au evocat un eveniment, o amintire legată de poetul național al românilor. Cu acordul vorbitorilor, vă redăm într-o formă mai scurtă mărturisirile, amintirile legate de Eminescu și de„Foaia românească”, evocate la întâlnirea online ce a durat timp de două ore. Eveniment­ online pe 15 ianuarie: Aniversarea „Foii românești” și Ziua Eminescu (2) „Eminescu este unul dintre reperele la care ne întoarcem cu toții” Otilia Hedeșan.­­Eu am făcut școala la Liceul Moise Nicoară din Arad, o școală cu tradiție și cu ambiții, o școală de renume. în clasa a zecea, am pregătit pentru perioada în care am studiat textele lui Eminescu o lectură atentă a textului mono­grafic al lui George Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu. Am citit-o așa cum se poate vorbi cartea aceea, ca un roman,într-o după amiază. Lucrurile care m-au marcat cel mai tare țineau de perioada ado­lescenței lui Eminescu. Am reținut că, în vreme ce urma colegiul la Cernăuți, Eminescu, pe atunci Mihail Eminovici, se întorcea uneori de la Cernăuți la Ipotești, acasă, pe jos. Nu a fost foarte clar pentru mine cum se putea petrece acest lucru. Recunosc că atunci nu știam unde este pe hartă Cernăuțiul. După numele său, m-am gândit că nu poate fi altundeva decât aproape de Rădăuți. Mi se părea totuși că ceva lipsește din informația căpătată. Despre marea parte a scriitorilor români, știam niște detalii care în epoca respectivă se insista­­u asupra sa măsură făcându-se o presiune de natură geografică. Cernăuțiul apărea mereu în toate narațiunile despre Eminescu, dar lipsea de pe harta noastră. După aceste lecții, am discutat acasă cu bunicii și cu părinții mei, astfel încât începutul discuțiilor noastre despre Eminescu a marcat o nouă spărtură în o manieră canonică, standard și oficial de a-l învăța în școală. Cum știe toată lumea, sunt o mare cititoare de proză și nu de poezie. Am făcut eforturi să nu vorbesc, dar mai ales să nu scriu despre Mihai Eminescu. Nu pot să nu constat însă că Eminescu este unul dintre reperele la care, iată, ne întoarcem cu toții, din rațiuni personale sau din rațiuni științifice. „Fără Eminescu un român nu poate fi pe deplin întreg” Marius Maghiaru.­­ Eu nu am învățat în învățământul româ­nesc din Ungaria și astfel nu prea am avut ocazia ca să mă întâlnesc atunci cu Eminescu. Deși asta nu este chiar adevărat, deoarece și la orele de literatură maghiară de la liceu s-a pomenit tangențial despre persoana lui Emi­nescu, ca o personalitate aproape echivalen­­tă cu poetul național maghiar Petőfi Sándor. Făcând apoi facultatea în România, acolo pe deplin am cunoscut cultura românească, printre altele am cunoscut și opera poetică a lui Eminescu. Eu l-am iubit foarte mult pe poetul Dsida­reno, care l-a tradus foarte mult în limba maghiară pe Eminescu. Am constatat că fără Eminescu un român nu poate fi pe deplin întreg. „Eminescu este cel care, prin creația lui, îi unește pe toți românii” Gabriela Elekes.­­Eu am ven­it în Ungaria în anul 1991, când nu știam maghiara, doar câteva fraze, în România, noi l-am învățat pe Eminescu într-un mod atât de firesc ca atunci când bei apă sau când res­piri. Atunci când am început să-l redescopăr pe Eminescu, aici, în Ungaria, în limba maghiară, am rămas foarte surprinsă să-mi dau seama că maghiarii l-au iubit foarte mult pe Eminescu. Aș spune chiar că s-a creat un mit eminescian, care a fost alimentat la început de faptul că a fost apropiat, comparat cu Petőfi, deși poezia celor doi este diferită, pentru că se spune că Petőfi este poetul cucului, iar Eminescu este al apelor. Cu toate acestea sunt multe asemănări între ei, în primul rând prin rolul pe care l-au avut în crearea limbii literare. De asemenea,în biografiile lor s-au căutat și s-au găsit mai multe asemănănări. Pregătindu-mi teza de doctorat pe tema recep­­ționării operei eminesciene în Ungaria și studiind mult această temă am ajuns la concluzia, care poate fi considerată puțin forțată, că, de fapt, deși unirea s-a produs în 1918, Eminescu este cel care, prin creația lui, îi unește pe toți românii, din toate regiunile. „Eminescu este un simbol al românismului” Florin Vasilen­, consul general:­­ Mihai Eminescu este pentru fiecare român o piatră de hotar în devenirea intelectuală, în devenirea culturală, în devenirea ca om, până la urmă. Aș vrea să evoc acum două gânduri legate de Eminescu. M-a impresionat foarte tare în vizita pe care am făcut-o chiar înainte de startul acestei pandemii, care ne ține pe toți în case și departe unii față de ceilalți, în martie anul trecut făcând o vizită la Chișinău, în Republica Moldova. Am fost de-a dreptul im­presionat să găsesc cât este de viu și cât este de prezent Eminescu în conștiința și în viața de zi cu zi a românilor care trăiesc la Chișinău. în câteva ore am văzut liceul Eminescu, bulevardul Eminescu, o statuie și un monument al lui Eminescu, am stat printre oameni care îi evocă amintirea zi de zi, într-un mod foarte prezent. Aș mai vrea să vă poves­tesc și un alt lucru, cum l-am cunoscut eu pe Eminescu. Timp de un an și jumătate am fost student la Blaj. Eminescu a definit orașul acesta ca fiind Mica Romă. El a venit într-o vizită inițiatică în anul 1866. A plecat de la Cernăuți cu gândul să vină Blaj și să-și continue aici studiile. Se spune că atunci când a ajuns Eminescu pe dealul Blajului, s-a dat jos din trăsură, a căzut în genunchi și a spus: Te salut, Mică Romă. M-a impresionat, de asemenea, unul dintre profesorii pe care i-am avut la facultatea de teologie de la Blaj, Ioan Buzași, un nume foarte cunoscut în lumea eminescologilor români.(Continuare în pagina a 9-a)

Next