Gazeta de Sud, noiembrie 2013 (Anul 19, nr. 5681-5705)

2013-11-26 / nr. 5702

SUBIECTUL ZILEI I Marți, 26 noiembrie 2013 • Gazeta de Sud LICITAȚIE DE PE GOOGLE Ministerul Mediului a suspendat plățile interne către compania de utilități a județului Brașov, într-un proiect european de 18 milioane de euro, în urma investigațiilor derulate de DNA. Firma spaniolă este suspectată că a folosit un portofoliu de lucrări fals la licitația câștigată la Brașov, iar un director din compania de utilități a județului Brașov afirma că documentația privind experiența depusă de firmele ofertante este verificată „pe Google". Primăria Craiova îi prigonește . Mulți dintre ei au cres­cut la casele de copii. Viața a fost crudă cu ei, dar au ales să lupte pentru a-și câștiga un ban cinstit, în timp ce alții s-ar fi pierdut pe drum și ar fi sfârșit, poate cerșind pe stradă sau, mai rău, după gratii, ei au ales să fie utili societății și să muncească. Și au ales să vândă ziare, lu­cru pe care îl fac cu plăcere de ani buni. Sunt vânzătorii volanți ai Gazetei de Sud care se luptă cu frigul, cu soarele, cu ploaia, pentru a le aduce craiovenilor in­formația la geamul mașinii, în ultimul timp, primăria îi vânează ca pe infractori și-i amendează pe unde-i prin­de. Primarul Craiovei se la­udă că a creat mii de locuri de muncă. Nu numai că nu a reușit acest lucru, dar le distruge și pe cele existen­te. Acestor oameni nevoiași le ia pâinea de la gură: cei 40 de bani pe care îi câștigă pe exemplarul vândut. L­enuța vinde în zona Casei Științei de cinci ani. Are 33 de ani și spune că a ales să nu aibă co­pii, pentru că știe că nu poate să-i întrețină. Banii sunt pu­țini, dar ea e mulțumită. Știe că nu are alte șanse de angaja­re și s-a învățat „cu gazetarii“. „Aproximativ facem 300-250 de mii (lei vechi - n.r.), depin­de cum merge vânzarea, asta la câteva zile. Mai este o peri­oadă și când nu facem deloc, deloc bani, nu facem decât 50 sau 100.000 de lei pentru ce mâncăm, ce punem la chirie“, povestește Lenuța, în timp ce ține în mâini un braț de zia­re, înainte să vândă ziare, a măturat străzi. Acum, mulți dintre banii pe care îi face se duc pe chirie, cam 250 de lei pe lună, și încearcă să-și mai completeze venitul făcând și altceva. „Mă mai duc și cu ziua la muncă, la oameni care caută femei pentru cu­rățenie“, povestește zâmbind. Nu-i e rușine cu ceea ce face, dar a început să-i fie frică. „Lumea se poartă frumos, dar ce are poliția cu noi? Nu ne mai permite să mai stăm la semafoare să mai vindem, pentru că ne-au interzis ăștia de la primărie. Și noi ne gân­dim la ce plătim, ce punem la chirie și ce mâncăm. Mai avem noroc cu oamenii care ne mai aduc de pomană când este Ziua Morților, ne mai dă și doamna de la ziare să mân­căm... Noi muream de foame aici. [...] Ce are Olguța cu noi nu știu. Noi nu i-am făcut ni­mic, noi muncim ca să avem ce mânca. Toți am crescut la casa de copii, de la 18 ani ne­­au dat afară. Cine ne bagă pe noi în seamă? Dacă nu erau gazetarii, noi ce mâncam?“, se întreabă Lenuța, pe bună dreptate. „ÎMI PLACE MULT DE GAZETARI ȘI ȚIN MULT LA EL“ Lenuța are 33 de ani și vinde în intersecții de cinci ani. A crescut, ca mulți alții, la casa de copii Alături de Lenuța, în aceeași zonă vinde și Mihae­­la. E scânduță, mai băiețoasă din fire și poartă mai mereu o șapcă în cap. Are 28 de ani, iar de peste zece ani vinde ziare. Se consideră campioa­nă în ceea ce face și vorbește despre asta cu mândrie. „Eu vând cele mai multe ziare, aproape 120. Am clienții mei care îmi iau ziarele. Am cres­cut la casa de copii, suntem 12 frați și nouă nepoți, cei mai amărâți suntem noi, de la casa de copii. Eu plătesc chirie în Craiovița, 220 de lei, dar am dormit și prin blo­curi, pe scară, cu soru-mea. Pe lună fac și 400,200,300 de lei, depinde. Stau până seara să vând ziare“, zice Mihaela. Plimbând atâtea ziare prin mână de ani de zile a prins drag de mirosul de hârtie și cerneală tipografică. „Eu nu pot să mă despart de Gazetă, toată ziua vând, toată viața. Nu pot, m-am obișnuit cu ei, m-am împrietenit cu ei. Să mă omoare, să-mi facă ce vor, eu nu renunț la Gazetă, îmi place mult de gazetari și țin mult la ei“, recunoaște Miha­ela, strângând la piept ziarele care-i aduc pâinea pe masă. Despre poliție ne spune și ea același lucru, dar știe, de fapt, c h cine e în spatele operațiunii §e lor. „Localii (Poliția Locală D - n.r.) mă gonesc, eu vin ma­i a­poi, mă gonesc, eu vin înapoi. Poliția Locală nu e de vină, de o vină e primăria, Olguța. Eu nu am bucată de pâine, din asta trăim noi, cu gazetele“, încearcă Mihaela să explice, așa cum știe ea mai bine. „DECÂT SĂ MĂ DUC SĂ FUR, SĂ SPARG, SĂ DAU LA LUME ÎN CAP...“ Natalia e tunsă scurt și­­și petrece cea mai mare parte din timp la semafoarele de la Compania de Apă. Ea a în­ceput de curând, acum doi ani, dintr-un motiv foarte simplu: „Decât să mă duc să fur, să sparg, să dau la lume în cap, așa, vând ziare“. Are 34 de ani, trei frați și a cres­cut și ea tot la casa de copii. „M-am dus să vând și eu, că nu am ce să mănânc, cu ce să plătesc chiria, întreținerea, că nu mă ține nimeni. Eu trebuie să mă țin pe mine. Mai stau cu un băiat și avem și întreți­nere de plătit, curent, cablu. Am zis să venim, să facem și noi de mâncare, că așa nu ne bagă nimeni în seamă", zice Natalia, care spune că a mai lucrat în trecut la o firmă, dar a fost dată afară. Spu­ne că a terminat opt clase și trei profesionale și că face, pe lună, între 350 și 400 de lei pe lună. Mare parte din ei se duc pe chirie. Și pe ea au prins-o polițiștii, dar mai fuge când îi vede. „Nu ne mai lasă să vin­dem ziare, că cică e ordin de la primărie“. Asta i-au auzit urechile Nataliei atunci când a luat-o poliția. Că e ordin și că ea e amendată la ordin. „30 DE ZIARE, PATRU-CINCI ZILE“ Pe Săndica o știe mul­tă lume din intersecția de la Spitalul 1. Are 33 de ani și a început cam odată cu Gazeta. „Când gazeta face 18 ani, eu fac 17“, povesteș­te. E slabă, cu părul lung și știe atâtea povești încât ar putea să umple cărți între­gi. Săndica este mamă a doi doi copii, pe care îi îngrijește cum poate mai bine. A în­ceput să vândă când era în liceu, iar părinții nu știau ce face ea. „Dimineața la ziare, după-amiaza la școală, așa făceam, în timp, am învățat numerele la mașini la clienți și ne-am vorbit. Noi le-am învățat și greutatea ziarelor, după număr. 30 de ziare au patru-cinci zile. Dacă spui că nu merge, nu ești în stare să vinzi. Vezi ziarul, ce e în el, și la prima mașină, dacă nu bagi un ziar-două, ești prost“. Săndica a devenit specialistă­­ în vânzarea de ziare și știe­­ să-și și argumenteze cauza , atunci când vine poliția pes­­­­te ea. Așa îi zic polițiștii: „ia vino, mă, încop, de ce vinzi §• ziare?“. „Păi am factură, am și legitimație. Vă arăt facturile, că eu nu le pierd. Și le aveam într-o plasă, toate sulurile în­­tr-o plasă pe patru ani. Sunt la zi, n-am datorie. Sunt în evidență la Gazetă, sunt la zi cu actele, cu facturi", își sus­ține cauza cu acte, așa cum știe că e corect. Pentru unii, însă, nu contează. Lenuța, Mihaela, Săndi­ca și Natalia sunt doar patru dintre cei 16 vânzători volanți care au mai rămas la Gazeta de Sud. Mulți au plecat după ce a „ordinele" primăriei de a nu mai vinde în intersecție. Unul dintre ei a zis că se duce să-și dea foc în fața primăriei, pentru că nu i se pare normal să trăiască atunci când nu i se dă voie să muncească. Stă la căminul de bătrâni și-și ia bilet de voie zilnic, ca să facă un bănuț al lui. Fiecare din­tre ei vinde, în medie, 40 de ziare pe zi. De luni până joi, din brațele lor pleacă șap­te sute de ziare, iar vinerea, între 1.000 și 1.100 de ziare. Pentru ei contează orice ziar vândut. Majoritatea își iau comisionul la zi, iar în medie, pe lună, un vânzător volant face în jur de 170 de lei, după cum arată statisticile Depar­tamentului de Difuza. .ji Gazetei de Sud. VÂNZĂTORII. TAXAT­ PERIODIC DE POLIȚIA LOCALĂ în ultimele luni, Poli­ția Locală Craiova, aflată în subordinea primăriei, face „raiduri" periodice pentru a-i amenda pe acești oameni. Amenda pornește de la 80 de lei și ajunge și la sute de lei, iar motivul oficial este că blochează traficul sau inter­secția. „Sunt amendați pen­tru vânzarea mărfii, așa li se precizează lor, într-un spațiu nepermis, adică pe carp­ 1 ’* Acolo se vând ziarele. G...și, când cumpără ziarul la sema­for, este în mașină. Dacă le-ar vinde de pe trotuar, nu ar avea cui să le vândă. Sumele vari­­ză, au fost amendați cu 80 de lei acum câteva luni, apoi au primit și amenzi mai mari, de 250 de lei, iar astăzi am pri­mit informații că au primit amenzi chiar de 500 de lei“, a spus Daniel Barbu, coordona­tor presă la Departamentul de difuzare al Gazetei de Sud. Vânarea vânzătorilor volanți și amenzile repre­zintă felul în care primarul Craiovei, Lia Olguța J­asi­­lescu, înțelege să se răzbune pentru articolele publicate de redactorii Gazetei de Sud cu privire la neregulile din administrația publică. „Spre deosebire de multe zone de muncă la negru, banii pe care acești oameni îi primesc sunt impozitați, iar aceste impozi­te sunt plătite zi de zi, lună de lună, an de an. Din punctul nostru de vedere, conflictele cu autoritatea, având în ve­dere meseria pe care o prac­ticăm, sunt inerente. Normal, Anca Ungurenuș anca.ungurenus@gds.ro Din banii pe care-i face din ziare, Săndica se întreține pe ea și cei doi copii Poliția Locală i-a spus Nataliei că amenzile pe care le primește se dau în urma unor... ordine de la primărie Radio Sud și Craiova.ro te scot în oraș! Participă la concursurile săptămânale organizate de Radio Sud și craiova.ro și câștigă invitații la: CONCERTE ^11 FILM ^4^£ TEATRU FILARMONICĂ EVENIMENTE SPORTIVE craiova.ro/concursuri orașul începe 97,4 FM ! www.raillofud.ro -.g I I

Next