Gazeta Învățământului, 1966 (Anul 18, nr. 832-879)
1966-10-14 / nr. 868
FOR4L51 Ru un element esențial GHEORGHE FOCȘA directorul Muzeului Satului Arta populară ne oferă un tezaur inestimabil, o mare diversitate de valori originale. Ea este rodul unui proces continuu de creație, al unei experiențe autohtone milenare, ilustrînd profunzimea și amploarea preocupărilor estetice populare cu rezultate valoroase în toate genurile de artă : arhitectură, mobilier, ustensile de casă, unelte de muncă, țesături de uz și decorative, îmbrăcăminte, instrumente muzicale, ceramică, obiecte metalice, obiecte de cult și de podoabă etc., care răspund unei duble, necesități, practică și estetică. Procesul creației populare nu a fost organizat după un cod cu norme scrise. Dictat de necesitățile imperioase ale vieții, practice — materiale, sociale, și spirituale — el a dispus însă întotdeauna de un corp de principii respectate cu strictețe, puse în practică în toate aspectele creației. Acestea privesc legea proporțiilor prin care este asigurată armonia formelor, integrarea elementelor componente ale decorului — alternanță, ritm și simetrie — semnificația motivelor decorative în care se reflectă aspecte din natură, imagini din flora și fauna mediului înconjurător, aspecte din viața socială, din concepțiile oamenilor, din obiceiurile lor. Seninătatea, vigoarea și armonia veselă, adeseori exuberantă a culorilor, oglindesc optimismul poporului, încrederea lui nețărmurită în viitor, dragostea lui de viață. Pât și aibuiul artistic național cuprinde creații de o mare valoare. Să ne referim de pildă la tipologia construcțiilor populare de tot felul și a locuinței îndeosebi, care prezintă o mare diferențiere de forme, de stil, intr-o remarcabilă bogăție zonală și regională. Decorul prezintă și el variații ca stil, tehnică și compoziție, în legătură cu variațiile zonale și regionale ale construcțiilor. Se remarcă mult arta decorativă în lemn — la stîlpi, fruntare, streșini, balustrade, porți cu arcade etc. — pretutindeni unde acest material are un rol în construcții și, mai cu deosebire, în zonele de coline, unde el predomină, încă și mai impresionant este tezaurul artistic popular dacă ne referim la zecile de mii de costume din diferite zone etnografice ale țarii, cu variații în stil și caractere specifice de la un sat la altul, la suita de covoare originale cu mare valoare decorativă, printre care un loc de frunte îl ocupă cele din Oltenia și din Maramureș, la producția de ceramică smălțuită și nesmălțuită din numeroase centre specializate, la producția obiectelor din lemn cu strălucite realizări, în satele din nordul Olteniei, Munții Apuseni, Țara Hațegului, Țara Vrancei, zona Rădăuților din nordul Moldovei etc. Marile însușiri artistice ale artei populare îi conferă acesteia o reală forță educativă, de care, școlile de toate gradele trebuie să se folosească din plin. Orice obiect artistic popular demn de acest calificativ este rezultatul unei îndelungate experiențe care presupune cunoștințe tehnice, idei estetice și o selecțiune de talente veritabile, chiar dacă permanent anonime. Acest atît de amplu, complicat și delicat proces al creației — sinteză superioară a unor forme elementare ale muncii —trebuie cercetat, analizat și cunoscut în mod temeinic, contactul sistematic cu numeroasele valori (Continuare în pag. a 4-a) In preajma alegerilor în grupele sindicale Peste cîteva zile, în școli vor avea loc adunările pentru prezentarea dărilor de seamă și alegerea birourilor grupelor sindicale, prilej de mobilizare și mai activă a slujitorilor școlii în vederea îmbunătățirii continue a activității lor profesionale și obștești. Am solicitat tovarășei STELIANA STĂNESCU, președinta comitetului sindicatului învățămînt din Pitești, unele informații în legătură cu stadiul pregătirilor pentru alegeri în cadrul grupelor sindicale din școlile piteștene. Iată ce ne-a relatat tov. Stănescu. Pentru buna desfășurare a acestui important eveniment din viața sindicatelor, comitetul sindicatului nostru a făcut intense pregătiri, începînd încă din luna trecută. Fiecărui membru al comitetului i s-au încredințat 2—3 grupe sindicale, pentru a ajuta birourile acestora în pregătirea la un nivel corespunzător a adunărilor de dări de seamă și alegeri. Am căutat ca la elaborarea dărilor de seamă să fie atrași toți membrii birourilor, astfel incit darea de seamă — rezultat al unei munci colective — să constituie o prezentare succintă dar adîncită a modului cum biroul și-a îndeplinit sarcinile ce i-au fost încredințate de membrii de sindicat. Pentru a da acestora posibilitatea să dezbată pe larg activitatea desfășurată de la alegerile precedente și pînă în prezent, s-a urmărit ca dările de seamă să fie analitice, combative, să creeze un prilej de discuții în spirit critic și autocritic. Experiența anului trecut ne-a dovedit că, atunci cînd dările de seamă vor să cuprindă toate aspectele, se pierd însă(Continuare în pag. a 4-a) * PROLETAR! DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VXI EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÎNT ȘI CULTURĂ EDUCATOR ȘI PĂRINTE Prin natura sa, educatorul este un iubitor de oameni. Cel care s-a hotărît să devină pedagog este minat de pasiunea pentru această nobilă meserie, de dorința fierbinte de a crește și educa omul. Nu poți vorbi despre munca unui educator fără a vorbi despre dragostea lui față de cei cărora s-a hotărît să le închine o viață întreaga de trudă, de bucurie și de năzuință — copiii. Atunci cînd mi-am propus să devin învățătoare trecuseră doar cîțiva ani de cînd încetasem să mă mai joc. Jocul preferat al copilăriei mele era „de-a școala" și întotdeauna eu eram „învățătoarea". M-am legat de munca didactică cu fiecare an tot mai mult. Odată cu mine, creșteau și interesul și dragostea pentru profesiunea de educator. Iubesc oamenii și iubirea aceasta se exprimă la mine, ca și la toți cei de aceeași profesiune — și nu numai la ei — prin dorința de a-i vedea buni, de a-i ajuta să fie intr-adevăr oameni. Acestei misiuni m-am dedicat o dată atunci cînd m-am hotărît să devin învățătoare, și a doua oară cînd am întemeiat un cămin și am dorit să am copii pe care să-i cresc cu grijă și răspundere deplină pentru societate. Sunt acum învățătoare și cresc în clasa mea 41 de elevi, sunt mamă și cresc acasă trei copii. învățătoarea a ajutat-o pe mamă să-și iubească copiii dovedind mai mare răspundere pentru educarea lor, mama a ajutat-o pe învățătoare să se apropie de elevi cu căldură părintească, cu înțelegere și calm. Am ajuns la convingerea de neclintit că cei mai buni educatori în școală sunt cei care au copii, pentru că ei reușesc să dea școlarilor lor și ceva din grija de părinte. Ii urmăresc îndeaproape pe copiii mei de la școală și de acasă. Prin unii îi înțeleg pe ceilalți. Caut să pătrund cele mai fine nuanțe ale psihologiei lor. La școală, în fiecare elev îl văd pe propriul meu copil, și atunci reușesc să-l înțeleg mai bine, să-mi explic fiecare atitudine, chiar fiecare gest al lui. Acasă îi văd adesea în copiii mei pe elevii din clasa mea și parcă știu mai bine cum să-i pregătesc pentru școală, ce să le cer, câ de exigentă să fiu cu ei. Copiii mei sunt tot timpul împreună, învață, se rpadă, se stimulează reciproc. Cel mai mare le citește celor mici povești, îi ajută să se îmbrace. De fapt, el le este un bun exemplu în toate — și la învățătură și în comportare. Mijlociul, care abia acum descifrează slovele abecedarului, a început să se întreacă la note bune cu cel mare, iar mezinul abia așteaptă să devină și el școlar, să poată intra în competiție, de la egal la egal, cu frații lui. Cît despre fetița care va veni în curînd — căci tiare dorim să fie fetiță ! — desigur că-i va întrece pe toți... Sînt gînduri, sînt visuri și satisfacții firești pe care le încearcă orice părinte. Sîntem — mai mult decit ar putea să spună cuvîntul — mulțumiți. Știm care ne sînt datoriile față de copii, căutăm să fim tot timpul pentru ei un exemplu. Răspunderea pe care o avem pentru educarea copiilor noștri ne dă imbold în continua noastră dorință de a ne perfecționa. Soțul meu, în prezent asistent universitar, studiază și se pregătește asiduu pentru teza de doctorat, iar eu m-am înscris anul aceștia la examenul pentru gradul II. Cu atît mai mult crește răspunderea noastră ca educatori și părinți astăzi, cînd partidul și guvernul acordă o deosebită importanță consolidării și dezvoltării familiei — celulă de bază a societății noastre — cînd statul socialist sprijină, prin măsuri economice și sociale, dezvoltarea familiei și înflorirea ei, ocrotirea mamei și copilului, creșterea, îngrijirea și educarea în condiții tot mai bune a tinerei generații. ARETIALACHE învățătoare, Școala generală nr. 58 București Dascălul meu cel mai draf. Cînd mă întorc în, gînd spre anii uceniciei îmi surîd cald figurile cîtorva dintre dascălii ce m-au primit pe rînd pe treptele învățăturii și-mi este greu să-l aleg pe cel mai drag. Fosta primul dintre ei, institutorul frumos, tînăr, cu prestanță în ținută și eleganță în mișcări, cu care am deprins buchiile și primele socoteli? Sau poate profesorul de matematică din clasa a IV-a de liceu, care m-a făcut să îndrăgesc algebra de care aveam oroare ca de tot ce era matematică ? N-aș vrea ca amintirea lor să mă învinuiască în fundul conștiinței de infidelitate și totuși, dacă sînt pus să fac o alegere, sau mai degrabă o sinteză, mă voi opri la maestrul meu, Dimitrie Pompeiu, care mi-a fecundat gîndirea legîndu-mă prin fire nevăzute de sămînța pe care o aruncase cîndva și aproape o uitase. Impresionant, de neuitat rămîne pentru toți cei care-i ascultau modul în care, abordind o problemă cu totul nouă dintr-un anumit capitol științific, profesorul Pompeiu reușea să definească esența ei, cu o claritate de cristal. Imaginile pe care le trezeau formulele predate de el în mintea noastră, a celor care îl ascultam erau deosebit de vii, iar logica legăturilor dintre ele evidentă. Se exprima cu eleganță, fără nici un efort, iar raționamentul lui era atît de strîns, încît calculele de amănunt puteau fi chiar omise. Lecțiile de mecanică pe care ni le oferea de pe catedra pe care își așeza cu gesturi lente și aparent indiferente mănușile, cuibărind în căldura lor moale un ceas pe care îl doream să nu înainteze, erau de fiecare dată încîntări de magician subtil. Ele nu semănau cu nimic decît cu expunerile pe care ni le făcea în intimitate, în seminarul lui. în fiecare după-amiază, presărate cu glume și ironii spumoase. Ideea pe care am dezvoltat-o în teza mea de doctorat nu am luat-o direct de la el, ci din lecțiile pe care ni le-a făcut, cîndva, prietenul meu de atunci și pînă azi, acad. Gr. Moisil, în lipsa lui din țară. Nu voi putea uita nicicînd surîsul amuzat cu care mi-a primit Dimitrie Pompeiu primele mărturisiri stîngace și nici prima răsplată pe care mi-a dăruit-o atunci : „Tu, mititelule, mi-ai făcut o mare plăcere. Să ai grijă de sănătate !“ De-abia mai tîrziu am putut prinde tîlcul acestei bizare recomandări, pe care mi-a repetat-o de multe ori ca, un leit-motiv în care nu știam dacă nu se ascunde și o umbră de ironie. Era, de fapt, o grijă sinceră față de un învățăcel care poate că greșea ca și el la aceeași vîrstă, printr-o pornire tinerească spre monomanie. Dimitrie Pompeiu n-a uitat niciodată, ci, dimpotrivă, era mîndru că și-a început ascensiunea către culmile științei de la nivelul de modest institutor al unei școli primare. Dornic să stimuleze afirmarea întregului învățămînt românesc, el nu a pregetat, atunci cînd ajunsese un reputat savant, să alcătuiască, alături de alți cîțiva remarcabili oameni de știință — O. Onicescu, A. Anghelescu, Gh. Bratu — o aritmetică pentru clasa I de liceu, manuale de geometrie pentru clasele a II-a și a III-a, precum și manuale de algebră pentru clasele a IV-a și a V-a. Maestrul Pompeiu era profund uman și umaniza tot ce trecea prin ființa lui, într-un amestec cald și înțelegător față de tot ce înalță și coboară, în limitele eticii omului care năzuiește spre idealuri senine. Adesea îi vedeam ca pe un Anatole France, al matematicii, spumos, sclipitor și profund fără sforțări, risipind surîzător o vervă potolită în care ironia înveșmînta o viziune înnoitoare a tot ce-i stimula imaginația. Gîndirea lui Dimitrie Pompeiu, înzestrată cu o deosebită forță și imaginație creatoare, era dublată de o generozitate științifică rară. Datorită acestor calități s-a format în jurul lui o strălucită școală matematică, care a dezvoltat nenumăratele lui idei fecunde, originale și surprinzătoare. Creația sa, creionată în lucrări scurte și surprinzătoare ca anecdotele cu care ne regula, este formată din puncte de diamant care au însemnat tot atîtea filoane. Ea este vie și azi și crește mereu, dînd strălucire multora dintre cei ce au fructificat-o și care îl iubesc chiar dacă nu l-au cunoscut decît prin ea. Acad. N. TEODORESCU membru în Biroul executiv al Consiliului național științific ! /